1,791 matches
-
receptorul nenorocirilor. Va deveni instigatorul lor. Numai să încerce Eva acum ceva! O să-i ardă una de-o s-o culce la podea cât e ea de lungă! Wilt se opri. Era foarte ușor să dea din gură. Afurisita aia de muiere avea însă o armă pe care n-o să ezite s-o folosească. O s-o culce el la podea când și-o vedea ceafa! Cel care va ajunge la podea va fi tot Wilt și, în plus, Eva va împrăștia povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o tăiem pe javra aia în două. Forară în dreapta și la trei metri și ceva ajunseră la stratul de rocă dură. — Asta o să ne încetinească munca cine știe cât, zise Barney. Cine s-ar fi gândit că un țicnit o să-și îndese muierea în fundația unui colegiu de studii postliceale, unde mai și lucrează? zise sergentul. — îți îngheață sângele-n vine, nu alta, zise și Barney. între timp, profesorii se împărțiseră, ca de obicei, în facțiuni. Peter Braintree era liderul celor care credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
eu? De ce nu vii tu cu o soluție? — Dacă ai fi cât de cât bărbat... — Căcat! exclamă Gaskell. Uite vocea femeii emancipate. Cum se ajunge într-o situație delicată, cum trebuie să devii brusc bărbat. Care-i problema cu tine, muiere bărbat? Ai vrut să ne aduci aici și iată-ne aici. Dar nu-mi cere să fiu bărbat - Bărbat, cu B mare - într-o situație de urgență. Am uitat cum se face. — Trebuie să găsim o soluție să fim cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
20 Inspectorul Flint opri magnetofonul și se uită la Wilt. — Ei? — Ei ce? întrebă Wilt. — Ea este? Este doamna Wilt? Wilt dădu din cap: — Mă tem că da. — Cum adică te temi că da? Ce vrei să spui? Afurisita de muiere trăiește! Ar trebui să fii al dracului de recunoscător. în loc de asta, tu stai acolo și zici că te temi că da! Wilt oftă. — Mă gândeam pur și simplu ce hău se cască între o persoană așa cum ne-o amintim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zis cu natura! Numai cu natura nu mai faci nimic. Omul face totul, mintea lui. D-aia ni s-a înfundat, d-aia. Uite la ei, au și uitat iarna! Au uitat grozăvia, nici nu le pasă, se chiorăsc după muieri. Uită repede, omul uită repede, domnule... Domnul nu auzea, bătrânica decepționată făcu un pas lateral, se apropie de un zbârcit care își tot agita sacoșa goală. — Tocmai, tocmai! bodogănea moșulică, ghebosul. Mie mi-a murit nevasta, iarna asta. Nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scuipând cuvintele de undeva, de sus de tot, unde bieții muritori n-au acces. Mult după campionatul mondial de fotbal din Argentina, nea Gică se agățase de-a binelea de momeală. „Zici că ăștia sunt făcuți din bărbați spanioli și muieri indiene, adică indigene, cum zici mata? Cum dracu’, că arată ca noi. M-am uitat bine la televizor.Au fețele noastre.“ „Păi, rude latine, amantissime“, începea Tolea, fără să ridice chelia din registrul de socoteli, de parcă toată ziua n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vrea bani, vrea valoarea în produse, auzi! Brânză, cafea, carne, asta vrea. N-am suportat obrăznicia. Auzi, să stau eu la coadă zile întregi sau să găsesc relația la unt și la hârtie de șters curul și la vată pentru muieri, că domnu’ Costică n-are timp! Culmea, culmea! Așa că stau aici, în zloată. Aștept să vină cămila pe roți. — Ai și avantaje, nea Gică. Mai întâlnești un om, mai vezi lumea. — Ei, nu-i de glumă, cum zic. Necazuri, necazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
accesoriu nou pentru un sunnit.) Toată viața lui, generalul n-a simțit nevoia de somn, ba chiar s-a antrenat și pe el și pe fiii săi să reducă la minimum somnul, fiindcă „Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea/ Când dormea tăindu-i părul i-au luat toată puterea...“ Puterea pe care i-o dăduse unchiul Sam în urmă cu douăzeci și cinci de ani nu se putea menține dormind. Dimineață, când fata aceea, sub uniforma căreia se ghicea un trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cine-i ta-su vitreg, Îl știu pe toarășu’ colonel, știu că și mama lucrează În aparat, te cred, e arătoasă și-acu’, dar știi părerea mea de femei? Se spurcă ușor, se fac duble, triple, așa e firea lor, muierile la cratiță, dacă mă Întrebi pe mine, excepția e doar Tovarășa! Nu po-să-ț’ spui În ce belea ne-a băgat bețivu’ de Gherghina, fă repede actele pentru Matei, e lucrare urgentă! Are dreptate Șeful, ce spunea ieri, tovarășul colonel, avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
alte lucruri. 1. În timp ce se strecura în patul conjugal, nedorind, chiar nedorind deloc să-și trezească soția, consulul Franței la București emise o părere pe cât de înciudată, pe atât de misogină: „Ah, iată-mă și colaboratorul, ba chiar subordonatul unei muieri! Madame! Cică: nu primesc nici măcar un frăncuț. Asta s-o creadă ea! Numai blănița de nurci siberiene și rochia aia nemaipomenită fac o grămadă de franci. Afurisită muiere! Credeam că ne vom înțelege bine, chiar foarte bine, și, când colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atât de misogină: „Ah, iată-mă și colaboratorul, ba chiar subordonatul unei muieri! Madame! Cică: nu primesc nici măcar un frăncuț. Asta s-o creadă ea! Numai blănița de nurci siberiene și rochia aia nemaipomenită fac o grămadă de franci. Afurisită muiere! Credeam că ne vom înțelege bine, chiar foarte bine, și, când colo, ea cică: am toată libertatea de acțiune...” În acel moment, chiar în acel moment se petrecu „luminația” și Ledoulx sări ca ars. În sfârșit, pricepuse chestia cu ouăle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nimic din comportamentul unei soții sau mame și nici trăsăturile umile, descurajate sau, dimpotrivă, șirete, perfide, nesățioase, calculate și răzbunătoare, chiar malefice ale femeilor singure. Ea nu se încadra în nici o categorie. Nu era nici înger, nici demon, dar nici muiere propriu-zisă. Era liberă și stăpână, deloc stânjenită de libertatea ei. Dovedea o putere deosebită asupra bărbaților, dar nu se arăta interesată să cucerească anume pe cineva. Dincolo de conturul ei deosebit de feminin, simțea totuși autonomia, determinarea și gândirea unui bărbat. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și ridicându-se, când pasională și agresivă, cu țâțele repezite peste capetele privitorilor, când lascivă și ademenitoare, unduindu-și mânecile și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii mânuiau cu abilitate sârmele și sforile pe sub fustele ei flendurite și pestrițe. Iancu se oprise la marginea drumului. Stătea cu coatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca la armată, da-aci-s În sat la mine: făr-de clop nu-s om!» Încerc să le dau exemplul fetelor - mai rușinoase, : n-ar râde lumea dacă ar ieși pe teren Îmbrobodite și cu comănacul pe cap? «D-apăi muierea-i tot muiere - făr-de rușâne...» era răspunsul. Așa că flăcăii, pardon: ficiorii din sat jucau fotbal, volei, handbal, săreau În Înălțime, aruncau sulița... dar, În afară de picioare, numai cu o mână, cu cealaltă se țineau de pălărie! Merg treburile cum merg, până la campionatul raional - aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prosoape calde. Pulpele Annei sfredeleau apa, aproape așteptam ca părul ei brun să se facă blond și sânii să-i crească încă o dată pe-atât. Atunci aș fi lăsat-o să mă strige Marcello, iar eu aș fi numit-o muiere. Muierile sunt acele ființe care îi înăbușă pe bărbații tineri cu sânii lor. Mamele nu sunt muieri. Anna mi-a dat o monedă micuță, ca s-o arunc peste umăr în apă. Mi-a spus că ea mă va aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
calde. Pulpele Annei sfredeleau apa, aproape așteptam ca părul ei brun să se facă blond și sânii să-i crească încă o dată pe-atât. Atunci aș fi lăsat-o să mă strige Marcello, iar eu aș fi numit-o muiere. Muierile sunt acele ființe care îi înăbușă pe bărbații tineri cu sânii lor. Mamele nu sunt muieri. Anna mi-a dat o monedă micuță, ca s-o arunc peste umăr în apă. Mi-a spus că ea mă va aduce înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu? Mănâncă fă, sclavo, că parcă nu știu că ești cu foamea-n gât! Să moară mama ce biceps bag azi! 16 serii. - Bă, Baroane, da abdomen nu faci bă? Că vine vara și nu ți se văd pătrățelele. Care muiere te bagă-n seamă cu burdihanu’ ăla? - Să i-o trag lu’ sor-ta aia buzată, Inspectore! Gagicile se ia după cât de gros ai brandu’ și portofelu’, bă! Ia uite - 50 în braț la rece. - Ăla-i braț sau bulan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu ț-e rușine ție, om bătrân, să pierzi timpul printre mitici? Uite, îți iau un Aro și duci porci la târg, să-i vinzi. Cu banii pe care-i scoți, îți ridici o casă lângă mine, faci rost de muiere și umpli ograda de nepoți. Ionică era un soi de Ion Creangă moroșan, plin de duh și încet la gesturi. Avea o înțelepciune tradusă într-o încăpățânare păguboasă. Celălalt Ion „s-a fost îndrăgostit” de o colegă plinuță, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Păi cine-s eu în fața mea? N-am eu lovele pentru superstiții d’astea cu raiul și cu iadul. Doar dacă nu vrei să chem un popă ca să jur că nu mai beau și că nu mă mai duc la muieri un an de zile, așa cum fac țâganii... Toată familia știa că ține sub saltea carnetele de economii și punguța cu bijuterii. Trei chestii îl exasperau: cheltuielile, popii și țâganii. De aia luptase din răsputeri împotriva familiei pe care fiică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de ploaie, crește papura și se înmulțesc broaștele, să se facă acolo Dracula Park ăla, să vină americanii, să se mânjească pe bot cu bulion, să dea ei frumușel câte treizeci de parai pentru fiecare liliac atârnat de tavanul Peșterii Muierii. Așa, să sugem și noi sângele altora, nu numa’ alții p-al nostru! - Hai, Tubu, ieși de sub birou! Hai că te-am iertat! L XLIX Încă din mai, asupra capitalei se prăbuși un val de căldură care îi făcu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea. Ia coboară, fă Ruslado și vezi ce-i cu puradela aia! Ho! Vifor! Ho! Sânger! oprește țiganul caii. Da tu nu te poți da jos, Ismaile! Te-ai proțăpit acolo? —Du-te fă, când îți spun, că tu ești muiere. Dă mine poate să spărie. — Ce faci tu, puradelo, aici?se apropie Rusalda de Teofana, care de-abia acum realizează că nu este singură pe acel drum lung pentru ea. Când o vede pe țigancă în fusta-i largă, colorată
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în căruță lângă ea și lângă Ismail. O, bată-te norocu’ că ești frumușică, spune Ismail când o vede. —Așa-i că-i frumoasă?o place și Rusalda. Mamă-ta unde este? —A murit. Și tată-tu a luat altă muiere? — Da! — Care te bate și nu te iubește, o strânge țiganca în brațe cu aceeași dragoste pe care o avea pentru copiii ei. Vezi, omule, și puradeii noștri sunt năcăjiți, dar și puradeii lor n-o duc mai bine. Nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
căruța cu coviltir pe salteaua pe care dormeau și ei, acoperind-o cu o pătură. —Măi, lsmaile,a venit Rusalda cu propunerea. Cear fi să luăm noi fata asta, s-o creștem, să fie fata noastră. —Ai inimă slabă dă muiere. Nu-i avem pă Păun, Rozmarin și pă Izaura? —Și ce-i d-aia. N-o vezi cât este dă frumușâcă și dă amărâtă? N-o s-o lăsm dă izbeliște. Cum dă izbeliște, muiere, că merge la mătușă-sa. Aia
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fata noastră. —Ai inimă slabă dă muiere. Nu-i avem pă Păun, Rozmarin și pă Izaura? —Și ce-i d-aia. N-o vezi cât este dă frumușâcă și dă amărâtă? N-o s-o lăsm dă izbeliște. Cum dă izbeliște, muiere, că merge la mătușă-sa. Aia iar o avea copii. l-o conveni, ori nu. —D-apou ta’-su n-o s-o caute? N-o s-o ducă acasă? Ca s-o bată mă-sa vitregă? N-o putem lăsa. Ne va
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
conveni, ori nu. —D-apou ta’-su n-o s-o caute? N-o s-o ducă acasă? Ca s-o bată mă-sa vitregă? N-o putem lăsa. Ne va ajuta și nouă bunul Dumnezeu că facem un bine. Cum vrei tu, muiere, se înduplecă Ismail. Se vor bucura copiii noștri când o vor vedea, este mulțumită Rusalda că Ismail a fost de acord. Să n-avem năcazuri, se gândește Ismail. —Ce năcazuri? Unde mâncîm noi, are și ea un loc. — Nu asta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]