1,282 matches
-
și Ștefan (copil natural, pe care i-l făcuse Voievodului o femeie numită Stanca). „Décii - zice Ureche - au intratu vrajba între frați, că Iliaș vodă vrându să omoare pre frate-său, pe Ștefan vodă, deci Ștefan vodă au fugitu la munteni”. înainte sau după fuga lui Ștefan (prezent în actele vremii cu numele ucrainizat în forma familiară Stețco; de altfel ucrainismele onomastice sunt majoritare - Oleksandr, Oleksandro, Ilija etc. -, dovadă a predominanței slavonei de redacție ucraineană în hrisoavele moldovenești) în țara Românească, în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
majoritare - Oleksandr, Oleksandro, Ilija etc. -, dovadă a predominanței slavonei de redacție ucraineană în hrisoavele moldovenești) în țara Românească, în iunie 1433, Iliaș a poruncit ca Stanca, mama lui Ștefan, să fie înecată. Au urmat luptele dintre frați - în care se amestecau muntenii, turcii, polonezii -, războaie dinastice (care nu erau nicidecum o descoperire a spațiului moldav - Constantin Rezachevici), aspre, apoi răgazul, de coabitare a celor doi pe scaunul Moldovei și, în fine, năzuința lui Ștefan de a rămâne singur pe tronul ocupat cândva
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a tăiat capul - în 1716 - și cadavrul a fost lăsat pradă păsărilor 161. Cu un secol înainte, în 1610, a fost omorât la Istanbul marele comis Ion Caraiman, cel însurat cu Nastasia, fiică a lui Ion Prăjescu 162. în șirul muntenilor uciși de turci îl aflăm pe Radu Bădica (fiu natural al lui Radu cel Mare) - l-au omorât în 1524, când ajunsese Domn -, pe care Radu de la Afumați, fratele său, l-a înmormântat la Mănăstirea Dealu 163, îl găsim pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei istorică, chipurile nevestelor lui Ștefan cel Mare. Iorga spunea chiar undeva că „unul din cele dintâi chipuri de Doamne ale Moldovei, care se cunoaște până acum” este cel al Mariei (Maria Voichița, și ea o viitoare văduvă), fiica Domnitorului muntean Radu cel Frumos, brodat pe o perdea de ușă de la Mănăstirea Putna, cu coroana așezată pe un văl lung, cu o mantie bizantină și cu papuci de culoare roșie, imperială 321. Cu același văl (vezi și mai sus) - care poate
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de crezut este că Ștefan cel Tânăr, ce își zicea „mare voievod al Valahiei” numindu-l pe Radu de la Afumați (cu care s-a și împăcat vremelnic în aprilie 1526) „voievodul cel mic al Valahiei”220, făcând din combaterea cu muntenii o chestiune de demnitate, a declanșat companiile din țara Românească pentru recuperarea unor boieri pribegi, adversari politici care se refugiaseră acolo. Războinicul soț al Ruxandrei a fost ucis (împreună cu Vlad un fiu din prima căsătorie) la 2 ianuarie 1529 și fiica
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aflăm și în Neamul Șoimăreștilor... Vitierniceasă, serdăreasă și, în cele din urmă, Doamnă a Moldovei într-un loc în cronică, vorbind despre soția lui Dabija Vodă, Ion Neculce spune că „Dabijoaie au mai avut și alți bărbați [informație cunoscută și muntenilor] mai înainte până a o lua Dabija”. într-adevăr, această femeie „isteață și energică” (nu a fost fiica lui Mihail Furtună comisul 241, ci a lui Ionașco Jora - era soră cu Gavril (sau Grigore) și cu Constantin Jora -, prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
hotărâse să oficializeze, prin plecare, stingerea unei relații. într-adevăr, „titulară” a patului voievodal era de mai mult timp, verosimil, Ștefana Mihailovna, o roabă eliberată de Doamna Safta, rusoaică (N. Drăganu) sau, poate, circaziană (Constantin Gane), credincioasă țiitoare a Domnului. Munteanul aflase că Voievodul „nu o iubiia [pe Doamna Safta], că avea țiitori”. La fel și Ion Neculce: „Și el ș-au luat o slujnică țiitoare dintru aceli țări streine. Iar Doamna Safta au trăit aice în țară cu multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mâinile unor persoane neluminate și superstițioase 430. Ungurii din Transilvania - și catolicii, dar și calvinii, după ei - au aprins rugurile, pe care cei/cele învinuiți/te de vrăjitorie ajungeau după ce erau întâi supuși/se la proba focului și a apei. Muntenii și moldovenii nu le ardeau în foc pe vrăjitoare, dar și dincoace de Carpați manipulatoarelor de farmece li se putea întâmpla moarte. Astfel, au fost spânzurate - spune Anonimul Brâncovenesc - din porunca lui Ștefan Cantacuzino două călugărițe de la Mănăstirea Dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cancerului și bolilor cardiace din lume, cauzată, fără Îndoială, de faptul că neozelandezii mănâncă foarte multă carne de oaie. La fel stau lucrurile și cu australienii și canadienii, care consumă foarte multă carne de vită și de pui. În schimb, muntenii din Ural și Pamir, care nu au la Îndemână prea multă carne, au o durată medie de viață de peste 100 de ani (The Vegetarian Diet, Health and Longevity, 1986). Acesta este motivul pentru care doctorul Sun Zhongshan*, părintele Republicii Chineze
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
Vladimirescu) injectează tropi ai verosimilității într-un univers ce pare degrevat, a priori, de orice semn al progresului. Viața se desfășoară aici, ca și în romanele lui Sadoveanu, dincolo de orice coordonate ale vârstei moderne, într-un atemporal însămânțat de răbdarea muntenilor. Octogenarul Dănilă, starostele ciobanilor de pe Culmile Scripetelui, scăldate de apele sinuoase ale râului Iablanicioara, își trimite ginerele, pe Păun Ozun, să lupte alături de armata pandurilor. Împreună cu Agripina, el are trei copii: pe Măriuca, pe Vlad și pe Păunaș. După plecarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
chip magistral, însă lecția de etică nu reușește să efaseze efectele agresive ale eșuatului. scenariu redempționist. Evadarea, chiar atunci când pare fructuoasă, se dovedește ratată, și nu dintr-o carență actanțială a personajelor, ci pentru că umbra unui destin tragic apasă asupra muntenilor de pe Culmea Scripetelui. Imprecația bătrânului sublimează neputința frustrantă a omului în fața acestuia: "Ajungă atâta risipă, atâta jaf la vulturi! din mana bietei țări și din carnea noastră!". 2.3. Teroarea de frontieră Între natural și supranatural Adevărații aficionados ai prozei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
reportajul” Patru zile în Ardeal și ampla nuvelă În voia valurilor. Icoane din Siberia (semnată C. Nistrul), embrion al romanului-fluviu În preajma revoluției. Acestor prozatori legați strâns de redacția V.r. li se raliază, chiar de la primele numere, alții „din afară”: munteanul I. Al. Brătescu-Voinești, care intră în sumar cu numeroase nuvele ( În lumea dreptății, Convenție, Călătorului îi șade bine cu drumul, Blana lui Isaia, Niculăiță Minciună, „Un reghiment de antilerie”, Scrisorile lui Mișu Gerescu ș.a.), ardeleanul Ion Agârbiceanu, prezent frecvent cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
pe cari le împărtășim poate numai în parte sau cu oarecari rezerve. Astfel se-ntâmplă și în numărul de sâmbătă în care vedem că polemizează cu noi pe temeiul unui articol reprodus din Poșta privitor la antagonismul dintre moldoveni și munteni (p.348). În acest paragraf introductiv se întâlnește conceptul de față pozitivă/față negativă. Fiecărui tip de „față” îi este specific un anumit câmp lexical. Astfel, Românul „a contractat năravul”, „combătând”, „polemizează”, pe când noi, Timpul „am reprodus”, „împărtășim numai în
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
Românului are o conotație negativă. Exemplele de lexic specific „feței negative” nu se opresc aici, ele se întâlnesc din abundență în acest articol luat spre exemplificare pentru prezența acestui concept pragmatic. Astfel, pornind de la tema articolului, antagonismul dintre moldoveni și munteni, autorul transferă această temă, lipsită de interes pentru el, la una politică și anume antagonismul între „elementul etnic cu totul nou și hibrid care ne-au furnizat generația actuală de guvernanți” și românii care se simt străini în țara lor
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
un element etnic cu totul nou și hibrid”, „rămășițele haimanalelor”, „resturile numeroase ale cavalerilor de industrie din Fanar”, „elementul de disoluție, demagogia României”, „stârpituri”, „aprinși de-o instinctivă ură contra tuturor elementelor istorice și autohtone”, „producte de baltă”, „nu sunt munteni” compun secvența descriptivă. Portretul nu este complet fără punerea în evidență a acțiunilor inconstante și confuze ale guvernului: „punându-se la discreția străinilor”, „votând când pe Stroussberg, când răscumpărarea, ba le vedem aliindu-se în Moldova cu evreii [...]”. Acțiunile lipsite
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
și la Ardeal și la Maramoroșu, de la un loc sîntu cu moldovenii și toți de la Rim se trag”; o Dimitrie Cantermir în lucrarea “Hronicul vechimei a romano moldovlahilor”, spunea că “Aceștia dară (...) vestiți romani (...) sunt moșii, strămoșii noștri, a moldovenilor, muntenilor, ardelenilor(...)”. 3.Romanitatea românilor. O problemă politică. -La sfârșitul sec. XVII și în sec. XVIII au apărut primele semne ale unei conștiințe naționale moderne în întreaga Europă, iar problema originii popoarelor s-a transformat din problemă istorică în problemă politică
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
impus ”de jure” prin Tratatul de la Paris. 1.Unirea Principarelor Române -regimul politic hibrid întemeiat pe suzeranitatea otomană și protectoratul rus, instaurat în pricipiu după 1829, accentua imixtiunea rusă, care stânjenea: o proiectele reformatoare ale domnilor regulamentari; o planurile revoluționarilor munteni și moldoveni. -Impunerea articolului “adițional” la Regulamentele Organice (1835, 1838) și atitudinea Rusiei din 1848 au dus la reconsiderarea poziției “partidei naționale”, care : vedea în țar un adversar al aspirațiilor românești; considera că se poate realiza un compromis cu sultanul
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
din oastea muntenească. Intervenția sfântului Spiridon spulberă palatul din pădure, iar Parpangel, după ce bea apă dintr-un izvor vrăjit, dobândește virtuți de războinic neînfricat. El preia armura viteazului Arginteanul și se avântă eroic în lupta cu păgânii. În bătălia dintre munteni și turci intervin și forțe nevăzute, dracii luând partea turcilor, iar sfinții sprijinindu-i pe creștini, care, în final, obțin victoria. Ajunși la Spăteni, țiganii participă la nunta lui Parpangel cu Romica și află toate amănuntele aventuroasei călătorii a mirelui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
Klefții, ai căror dușmani erau presupuși a fi armatolii, aveau o faimă și mai mare. Operînd în detașamente de patruzeci pînă la cincizeci de oameni, aceștia au dobîndit reputația romantică de a întruchipa toate idealurile admirate de aceste comunități de munteni. Ei erau celebri pentru "extraordinara rezistență la oboseală, foame și sete"; erau extrem de puternici și se considerau mari campioni ai cauzei lor. Precizia tirului lor era legendară. Klefții erau specialiști în luptele de gherilă și în "prinderea în ambuscade nocturne
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
al nouăsprezecelea; familia Bushati s-a bucurat de putere timp de o perioadă mai scurtă. Primul interval al influenței acesteia în nordul Albaniei a fost dominat de Mehmet Pașa și a durat între 1757 și 1775. Sprijinit de triburile de munteni, el și-a putut extinde zona de control și a beneficiat de numiri oficiale din partea Porții. Cînd a încercat însă să-și mărească și mai mult jurisdicția politică și a refuzat să predea impozitele pe care le strînsese, Poarta a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de la 1848 au fost naivi și emfatici, adică lirici. Au iubit atît de mult ideile și instituțiile revoluționare, încît le-au importat fără ezitare, atrăgîndu-și ironia lui Maiorescu. Dintre ei, moldovenii erau moderați, și "cuminți" în euforia lor bine temperată. Muntenii, în schimb, erau patetici, nervoși și ranchiunoși. Ardelenii visau la ordinea romană în care își proiectau nostalgic utopiile statale. Au fost numiți pe bună dreptate oamenii începutului de drum. Totul li se părea că trebuie luat de la capăt. Și au
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
la acești oameni. Își scoteau lucrurile de prin desăgi, ba câte unul își desfăcea și opincile să-și usuce la foc obielele umede din care ieșeau aburi. Și se discuta cu voia bună, la o lulea, cu vorba tărăgănată a muntenilor. Povestiră cum soldații au năpădit Câmpeniul, că sunt mulți, mulți soldați în Albac, ba sunt destui și la Arieșu de Sus. Se plânseră că de la fiecare gospodărie se adună câte două ulcioare de unt. Grea viață, grea! Așa trecu vremea
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
adresată, evident, lui Dumitru Neag, însă Maftei privea doar în fața lui, de parcă i-ar vorbi focului. - Știe careva să cheme? - întrebă gornicul (fiindcă, se știe, pentru pânda de lupi trebuiesc doi, unul care să cheme, celălalt să tragă). Aproape fiecare muntean știe să cheme lupul. Lunganul de Pantelimon își și arătă pe loc priceperea: se aplecă spre pământ, își făcu mâinile pâlnie la gură și dădu drumul unui urlet, prelung. Pe gâtu-i subțiratic venele se îngroșară din pricina efortului, de părură niște
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
atunci când el însuși intervine, impetuos, în controversele acestora. Lucida, raționala Nadia respinge, discutând cu prințul Callimachi, ideea unor tineri care, "doritori să-și facă un nume peste noapte", agită la Cluj "falsa antinomie, discordie Nord-Sud", considerându-i pe "sudici, pe munteni, primii și singurii vinovați de dictatura ceaușistă". Cumpănita Nadia respinge ideea , dar sugestia a fost făcută. Deci există unii care cred că sudicii, muntenii sunt "primii și singurii" vinovați de dictatura ceaușistă. Nu cumva au și ceva dreptate? La fel
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
griji și spaime. Evident, este un vis "paradisiac", o scoatere din timp, o plasare într-o eternitate radioasă - basm curat - foarte departe de ambițiile și frământările secolului. După cum s-a observat, nostalgia "paradisului pierdut" apare cu pregnanță în cronicile moldovene; muntenii, mai activi, sunt însă hotărâți să-l regăsească aici și acum. Consecințele vor fi considerabile, căci, fiind vorba de momentul când românii cătau să se facă națiune, această "proiecție evazionistă" va deveni și una din cele mai importante mărci identitare
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]