2,502 matches
-
ajutorul celor străini. Trebuie să existe printre noi O Maica Domnului care s-a urcă la Cer prin puterea îngerilor, iar acum trebuie să coboare printre oameni, ca să ne vindece de toate maladiile creației și să ne ocrotească pe toți muritorii de rând. Apoi, trebuie să existe printre noi niște Cârmuitori Eonici care să ne arate iarăși Calea, Adevărul și Viața. Că noi nu știm calea bună pe care să mergem, numai Dumnezeu știe Calea! Pentru că numai acești Cârmuitori Eonici mai
SCRISOAREA NR.140 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360377_a_361706]
-
trăit în epoca de aur. Hesiod (părintele istoriei universale), în Lucrări și zile, descrie acest ținut astfel: „Este un pământ sacru, luminos, fertil prin el însuși. Locuitorii sunt foarte drepți și trăiesc mai mult și mai fericiți decât oricare alți muritori.” Dacă H. R. Patapievici în cartea sa „Politice” a fost în stare să afirme despre România - țara verde numită de toți comentatorii antichității Terra Mirabilis - că: „Privit prin raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360380_a_361709]
-
Un cuvânt; DOR! Nu pot traduce un cuvânt, Pentru inimi foarte sfânt. Îi voi spune simplu;DOR, Este un cuvânt nemuritor. Când dorul te cuprinde, Și în inima se aprinde. Devine foarte arzător De inimi cuceritor. Iar eu ca simplu muritor, Am suferit, nevindecat de dor. Dorule, oricât vei fi de greu, Să mă însoțești mereu. Atât vreme cât trăiesc, Mai am timp să și iubesc! Referință Bibliografică: UN CUVÂNT; DOR! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1626, Anul
UN CUVÂNT; DOR! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360513_a_361842]
-
marelui poet. Vorbiti-ne despre “Odisseea” dvs. că poet, despre ceea ce s-a întamplat între ruga și darea de seamă finală. - Am dorit să fiu aed, adică orb, ca marele HOMER, ca să văd și eu ca el, ceea ce nu văd muritorii de rând. De fapt, părintele înțelepciunii m-a făcut un biet reporter - am cutreierat lumea și am scris despre văzute și nevăzute. Tot tărâmul terrian cutreierat de mine a fost o lungă odisee. M-am implicat în odiseea normală a
EU, CAND SCRIU, ARD. DIALOG CU POETUL GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360611_a_361940]
-
foarte multă muncă de selecție și gândire totodată. Citirea scrierii domnului Gheorghe JURMA îl poate ajuta pe cititorul neavizat pentru a pătrunde într-un univers necunoscut pentru mulți și îi va incita la un nou început de căutare. Căci cărui muritor de rând îi sunt cunoscute secretele omenirii? Căutând în literatura nouă și veche, despre cuvântul francmasonerie e mult de citit și oricine va încerca să afle mai mult, negăsind ușor totul, căci în momentul găsirii unui orizont relativ sigur, insinuant
SECRETELE CONSPIRATIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360649_a_361978]
-
bordeiului, intră, privi simplitatea tulburător îngreunată de aromele smocurilor de flori proaspete și uscate și-l întrebă de-a dreptul pe înțelept: - Este adevărat că poți citi și înțelege toate acele semne care constituie o taină de nepătruns pentru ceilalți muritori? - Cu voia Domnului, așa este, răspunse el cu umilință. - Dar poți tu ști chiar negânditul și inexistentul? l-a întrebat din nou îngerul. Și înțeleptul i-a răspuns: - Așa ceva este cu putință doar la Atoatefăcător. Căci El este dumnezeirea cu
LIMBA CE-O VORBIM – CEA MAI MĂREAŢĂ CATEDRALĂ A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360001_a_361330]
-
ei in actu, adică acea forță fără egal animată de voință și iubire, prin care neființa devine ființă, plinul ia locul golului, armonia alungă pentru totdeauna haosul și negânditul îmbracă veșmintele gânditului. Și tot cu voia Marelui Arhitect, unii dintre muritori cunosc harul îndumnezeirii, acea stare de inspirație și revelație care in potentia se cheamă o perpetuă năzuință înspre perfecțiunea divină și a cărei dulceață poate fi savurată doar de sufletele ce-și toarnă nectarul credinței în cupele cuvintelor smulse din
LIMBA CE-O VORBIM – CEA MAI MĂREAŢĂ CATEDRALĂ A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360001_a_361330]
-
va deveni o Dalilă din „Scrisoarea a-V-a”, care cumulează atributele negative ale femeii goale, aparent indiferentă, superficială, frivolă, plină de răceală și ifose. De aici nu mai e mult până la concepția „Luceafărului”, când Demiurgul privește de sus lumea muritorilor ( și a femeii) care nu se pooate ridica la înălțimile lui. Ion Ionescu-Bucovu Referință Bibliografică: FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1106, Anul IV, 10 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
ulițele întortocheate ale acestuia, să admire templele, areopagul, stadioanele, clădirile impozante, statuile din piețele orașului. Acolo, în mijlocul acestui oraș, orice om părea atât de mic și neînsemnat. Doar oamenii foarte bogați, în șaretele lor somptuoase, păreau a se impune în fața muritorilor de rând din obștea urbei. Dar cel mai mult le plăcea celor doi frați, când ajungeau în Milet, să stea pe colina cea mai înaltă a orașului, cea de lângă Templul închinat Atenei, de unde se vedeau neînchipuit de frumos atât orașul
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
petecuțul său, așa cum credea ea că l-a găsit pe George, care să-i astâmpere setea de viață și de dragoste. „Și ce frumos recita. Oare la fel de frumos va ști să sărute și să iubească? Poeții sunt mai romantici decât muritorii de rând, de aceea se spune despre ei că sunt cu capul în nori. Spera să aibă curajul să o facă, că doar nu a invitat-o după miezul nopții la plimbare doar să admire luna și stelele”. Când a
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
însumi? Mi-am disecat viața destul sau mai vreți? Milan Kundera se ridicase de la masă și plecase, făcîndu-ne un semn de adio, fără să ne mai privească. Se ducea în eternitatea romanelor lui, să-și întîlnească personajele, pentru că, de noi, muritorii de rînd, se săturase definitiv. Sexagenarul Caiafa discuta în șoaptă cu turcul Fadul, Estera își rezemase capul de umărul lui Mancuse și murmura ceva, cu un aer pierdut, romantic, iar Bellerophon îi povestea, cu voce tare, Afroditei, cum i s-
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
în minte, poeta se numește pe sine un simplu... SUFLET LA OFERTĂ. Reținem că oferta este extrem de generoasă, sentimentele sunt picurate în cromatici speciale, cerul și pământul devenind un creuzet din care un izvor cu limpede apă curge dinspre sufletul muritorului, înspre stelele veșniciei. (GHEORGHE A. STROIA) COLECȚIA EPOSS ***1. MARIANA VICKY VÂRTOSU (Botoșani) - LADY GENA MERSAN (proză- memorial, A5, 200 pagini) Autoarea găsește o formulă inedită pentru finalul cărții. Doriana îi trimite Genei, peste ani, o emoționantă scrisoare, informând-o
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – IANUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359700_a_361029]
-
decât două ipostazieri ale multifațetatului chip al lumii în care trăiesc: banii și puterea - simple forme fără fond semnificând însă absolutul acestei vieți în accepția lor profund reducționistă. Că vor intra într-o bună zi în fundul gropii ca oricare alt muritor al acestei alte planete din Universul divin și că nu vor duce cu ei nimic în lumea de Dincolo nu îi deranjează câtuși de puțin. Ei trăiesc subțirimea fiecărei clipe ce li se prelinge cu repeziciune pe lângă trup, de parcă aripa
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
plin de icre negre să nu crape unii „dizidenți” de foame. În 1989 dizidenta Ana Blandiana participa, ne spunea Constantin Barbu, la Congresul mondial de poezie de la Macao din Asia, așa „rezistenți” ar fi vrut să fie tot poetul român muritor de foame care stătea la coadă pentru un salam cu soia în România comunistă. Această tradiție letală, o conspirație a mediocrității securiste, care ucide cultura și literatura română astăzi o continuă ICR, înființat sub oblăduirea SIE, unde se sifonează și
ICR SAU SERVICIUL SECRET DE LITERATURĂ EXTERNĂ ? de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340401_a_341730]
-
purta cu ea un blestem. Acest lucru trebuie să-l cunoști atât tu, cât și urmașii tăi ca să nu-ți piară neamul. Află că la a treia generație de nepoți, verii de cruce se vor îndrăgosti unul de altul. Niciun muritor nu va putea opri iubirea acelui voinic și a acelei fecioare. Mirii vor merge în noaptea nunții lor cu acest manuscris la mormântul tău și al nevestei tale și-l vor îngropa. Iar când femeia va naște, bărbatul trebuie să
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
și-a dat binecuvântarea pentru existența ei. Sufletele gemene, așa cum au fost binecuvântate sau blamate ale noastre, se vor căuta veșnic în încercarea de a se afla măcar o dată la timpul și în spațiul potrivit. Dar cine suntem noi, bieți muritori, trecători prin această viață, să-i cerem Creatorului Universului să ne arate când va fi timpul sau locul potrivit pentru miraculoasa întâlnire? Nu pot să nu mă întreb ce am făcut să merit trăiri atât de puternice? Mă tem că
POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREA I de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340412_a_341741]
-
ciulesc urechile precum ogarii sperând să fie primii ce vor auzi foșnetul moale al primei pene căzute din cer însă nimic ah,îngerii ăștia - oftează vreunul - chiar dacă-s demni de admirat pentru miracolele ce le fac și desfac nu ca muritorii de rând obișnuiți să spună pe un ton mofluz că nici pentru ei nu ar ști deci nu pot și-așadar nici nu fac totuși - și-n glas îi încolțește indignarea îngerii ar putea fi mai îngăduitori și să nu
SĂ PORNIM VÂNĂTOAREA DE ÎNGERI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340467_a_341796]
-
putea fi destul de ușor considerată cea de pe vremea lui Catorz: - Preastrălucite, divinul tău trup este în plină putere chiar dacă unele mici neajunsuri vă mai pun la încercare. Până și Preasfântul Părinte mai are uneori dureri de tot felul precum orice muritor. Dar eu de asta sunt aici, cu întreaga mea știință, pentru a vă da unele leacuri: - În primul rând preaslăvitele voastre picioare trebuie masate zilnic, dimineața și seara, cu uleiuri parfumate astfel ca durerile să dispară iar aerul din jurul lor
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
stătea aplecată deasupra unor materiale, și avea mai multe ace cu gămălie în gură decât data trecută. Am văzut tricourile pe o masă, m-au trecut fiorii, parcă fusesem înțepată de un țipar electric. Mă vedeam deja trecând înfumurată pe lângă muritorii care nu descoperiseră minunile croitoriei, înveșmântată în tricoul meu bleu, cu un blazer cu nasturi de argint pe deasupra și cu bască de fetru. Am scos fițuica galbenă din portofel, cea care ținea loc de chitanță. Atunci m-a văzut, și-
„- De ce vrei să le repari, fetiţă?” La croitorie „o doamnă de la TV cu o rochie superbă” mi-a luat fața precum Tăriceanu la permise () [Corola-blog/BlogPost/338913_a_340242]
-
arșița amiezii. Poemele satirice se vor scrie de la sine, fără efort, ca un rezultat firesc al discuțiilor complexe dintre două capete luminate, lumea va cere lămuriri ulterioare, căci subiectele poemelor se vor dovedi a fi prea greu de înțeles pentru muritorii de rând, niște jocuri periculoase de ambiguități. Toți se vor uita la noi cu invidie și vor realiza că o așa legătură prolifică nu s-a mai văzut de la Weimarer Klassik încoace. Ceva nemaipomenit! Dar nu despre asta vreau să
Olga, hair stylist-ul care m-a făcut să plâng. „- Aș vrea să am puţin din Monica Belluci, dar cum nu se poate, să mă tundeți măcar ca pe Charlize Theron...” () [Corola-blog/BlogPost/338959_a_340288]
-
civilizației, printre zgomot de buldozere și iureș de manele, și mă întreabă ce fac! Uite, îi spun ce fac: uite, puștiule, mă uit la păpușa asta zvârlită în buruieni, mă uit la câinele ăsta care o păzește, mă uit la muritorii care trec la vale și la deal, însă nici unul nu vede ce văd eu, ce vezi tu...! Uite, puștiul își șterge o lacrimă de pe obrazul hașurat de zoi și singurătate, și mă roagă să-i dau lui păpușa și câinele
Marele necunoscut de lângă noi () [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
se râdă în față, să li se închidă ușile în nas, să fie martori neputincioși ai spolierii naționale! Nu?... Sigur că da! Altfel spus, sărăcia din Regat și din Comunism era nimica toată pe lângă “lustrul” din Capitalism, însă fiecare ne/muritor avea/are “dreptul la liberă exprimare”! Nu? Și, doamnelor și domnilor, ați văzut ce înseamnă “liberă exprimare” într-o libertate a nesimțirii, într-o libertate fără responsabili și responsabilitate! Plângea Dumnezeu pe obrazul pământului și la moartea părinților noștri? Plângea
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
ceartă cu poeți, se ceartă cu mameluci. Ăștia-s niște îngâmfați. Au bine și rău de înălțime. Ăștia calcă prin gropi olimpice, țipă la rugi de mure, uită că viitorul intră brusc în vechime. O cheamă Tengri. Doar atât știu muritorii despre ea. Pe stradă, fiecare o râvnește cu ambrozie și nectar. Ea surâde și refuză, alunecă în des/crederea sa. Acasă, fiecare se culcă repede și o visează murdar. Ea, Tengri, domnișoara balerină de la Teatrul Muzical, nu se oprește nici
Frumoasă…de poţi s-o dai la o floare () [Corola-blog/BlogPost/340045_a_341374]
-
caldă“) și să o descrie mai amplu decât strict sexual: părul, rochiile, răsuflarea ei. Henry Miller, personajul lui Henry Miller, este un scriitor american încă nerecunoscut (în realitate, primul său roman, este publicat pe banii celebrei sale amante, Anais Nin), muritor de foame în Paris. După o căsnicie de șapte ani cu Mona, stă acum pe unde apucă, se culca cu Germaine, de al carei “trup” este indrăgostit, Claude și alte prostituate. Ar face orice pentru o masă caldă. Practic, totul
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
te-oi purta de mână; Vei fi pe univers stăpâna Și draga mea vei fi pe veci; Privi-vei lumea de departe, Neîncercând compătimiri, Pământul - fără fericiri Și frumusețe, fără moarte - ... Dar poate tu nu știi ce-nseamna Iubirea unui muritor ? Nu ! Află : nu ți-e dat de soarta, Prietena, ca , pașnic stând, Tu să te ofilești curând Ca jertfa-a pizmelor de rand; În lumea-ti strâmta și deșarta, ... Tu lasă vechile dorinți, Și lumea, sorții ei meschine; În schimb
Un erou al timpului nostru… () [Corola-blog/BlogPost/339343_a_340672]