1,082 matches
-
Să ne continuăm turul. Casa scării era presărată cu lemne carbonizate și bucăți de ghips de pe tavan, dar criminaliștii curățaseră o cărare Îngustă. Cabrera urcă treptele, țînÎndu-se cu ambele mîini de balustradele pîrjolite și cu Încălțările afundîndu-i-se În covorul mustind de apă. Lambriul de lemn din jurul șemineului se transformase În cărbune, dar ici și colo se păstraseră contururile unui blazon. Ne-am oprit pe palier, Înconjurați de ziduri Înnegrite și cu cerul liber deasupra capetelor. Din ușile dormitorului mai rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bea o cafea și să se încălzească. Era ciuciulete. Spre ușurarea ei, hotelul o primi luminos și cald. Nici o urmă a ploii din afară nu pătrunsese înăuntru - decât ea, cu ja cheta ei udă, cu pantalonii jilavi și cu botinele mustind a apă. Se relaxă imediat. Se așeză pe o canapea de piele, la o măsuță de bar, și îi surâse recunoscătoare fetei care îi aduse cafeaua și îi luă jacheta roz de lână, ducându-i-o la garderobă. Sorbi cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de vânzare. Domnul Scarlat nu vrea să le înstrăineze. Expoziția e itinerantă... Clara Ionescu dădu din umeri și se îndreptă brusc spre recep ție, uitându-se la ceasul de pe perete. Era de-abia ora 12. își simțea din nou botinele mustind a apă și asta o enerva la culme - întocmai precum mustăciosul flecăreț. Dorea cu orice preț să scape de tânărul ăsta pisălog. Și, mai cu seamă, dorea să fie undeva singură, departe de orice atingere umană. își dădu dintr odată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spuză. Peste fumuriul stingerii ei, se tolăniră îngălbenitele piei de șoarece, ce începuseră să se desprindă din ramurile de salcie, sub ochii mirați și preocupați ai goldăneștenilor. O dimineață înnourată de septembrie, cu gust de cenușă și mireasmă de lemn mustind în vatră, le aminti de anotimpul culesului de roade, care totdeauna umpluseră coșarele din Goldana cu pulbere de aur. Înainte ca soarele răscopt din vară, cu pântece împovărat de lapți-i roșii, să salte pe culmile de dincolo de Baisa, bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Scutul sau Steaua lui David), Sigiliul lui Solomon, Zodiacul, apoi Mâinile Kohanimilor binecuvântând... Și numai atât reuși să observe din mișcarea circulară a ochilor uscați, stăruind în dureroase orbite... Din fantasticul popor de umbre, care-i mișuna în creierul încă mustind de alcool, desluși nestatornicia apetitului nemăsurat al nimfomanei de Melanie, împreună cu viforoasele ei acuplări, pe care le ocaziona în variate poziții orientale. Imediat, i se succedară momentele de imensă surpriză ale neașteptatei boli lumești, care, după revenirea-i din Capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
usturători de zeamă pe dunga roșie a obrazului. Oțărându-se de arsura leacului, pacientul consimți, încă un răspăs de vreme, continuarea ancestralei și necunoscutei terapii. Estimp, maimuțica se reîntoarse țopăind, cu o ramură având pe ea câteva frunze rotate, fiecare mustind de o grăsime lipicioasă. Aborigenul alese, cu băgare de seamă, una dintre cleioasele frunze, o atinse, mai întâi, cu buzele, pe urmă, o lipi, apăsând delicat pe marginile zgârieturii de pe fața Profesorului. Prea bunule Vânător O'Piatră, îți mulțumesc! suspină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Opriți focul! Nu mai trageți! Opriți focul! Răzleț se mai aud câteva împușcături, ca apoi acestea să înceteze cu totul. În fața clădirii nu mai este nimeni. Doar morții. Și răniții, la fel de numeroși, ale căror gemete se aud neîncetat. Curând, sângele mustind aduce roiuri întregi de muște care încep să bâzâie deasupra trupurilor muribunde. Pe cerul de cleștar, vulturi se rotesc în cercuri largi, atrași de mirosul morții. Mai grăbite, ciori grase, mari, se plimbă printre cei căzuți înfigându-și hulpav ciocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ci plecaseră de bunăvoie, unii vânzând sau fiind despăgubiți la vremea respectivă), a făcut ca blândul compozitor să fie nevoit să părăsească apartamentul în care a creat. A stat un timp în altul, mult mai modest, cu tencuiala căzută și mustind de igrasie, de unde a fost din nou evacuat fără milă, la 90 de ani. N-am scris niciodată, cum mi s-a reproșat, că ar fi trăit în mizerie, avea suficiente resurse materiale, ci că acest apartament e o mizerie
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
supus pe ziariștii români, înainte de a fi obligat să le deschidă porțile, înțeleg ranchiuna corespondenților noștri care au văzut cum confrații lor din străinătate aveau voie să discute cu jucătorii naționalei. Nu e un secret pentru nimeni că în Pițurcă mustește mitocănia, dar să nu confundăm relațiile sale aproape infecte cu jurnaliștii din România cu performanța lui la Euro, cîtă a fost. Cu doar patru, cinci jucători cu pretenții europene, dintre care unul e portarul, iar în rest cu băieți care
Momente paralele. Pițurcă și Fatih Terim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8345_a_9670]
-
Tudor Arghezi, mai ales pe fața lor ascunsă, "ghidate din umbră de Nicolae Ceaușescu", relatate tîrziu, "de teamă ca unele amintiri hazlii din jurul marelui cioclu să nu fie interpretate azi ca un act de impietate față de memoria poetului". Oricum evenimentul mustește de lucruri anapoda, secvențele tragi-comice ținîndu-se lanț. Apare în scenă un membru al Comitetului Central, Ion Stoica, "un semidoct de nădejde, arogant și complexat social, ca unul nevoit să lichideze liceul în doi ani, înlocuind facultatea cu un curs ad
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
15 (cu mai multe impresii de la Paris), Ionică (Ioan Adam), cu Poznășii țărănești, Ștefan Cruceanu (cu versuri, adunate în același an în volumul Lacrime, cu o nuvelă, Musette, cu studii și note). Sporadic mai apar I.N. Roman, G. Murnu, Eliza Mustea, Adrian Milan, D. Nanu, St.O. Iosif (toți cu versuri), D. Karnabatt (versuri și cronici), Laura Vampa (articole, proză, un fragment de piesă în trei acte), I. A. Basarabescu (o "fantezie"), V. Cozmin, A. Toma, G. Ranetti, M. Rusu, V.
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
Strange, State și piețe James M. Buchanan, Limitele libertății Friedrich A. Hayek, Constituția libertății În pregătire: Leslie Holmes, Postcomunismul Redactor: Lucian Dîrdală Tehnoredactor: Amalia Ursu Bun de tipar : 2003 • Apărut 2003 • Format 1/16 (61x86) INSTITUTULUI EUROPEAN • Iași, str. Cronicar Mustea nr. 17 •C.P. 161•cod 6600 •Tel. Difuzare: 0232/233800 • Fax: 0232/230197 •euroedit@hotmail.com • www. euroinst.ro Tipar executat la SC Euronovis SRL CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutîndu-vă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
dat orice să-mi umble prin minte, să afle fiecare gând. Nu știa că așa se duce dracului treaba, când ai spus totul și nu mai rămâne nimic de-ascuns. Am mai trimis niște hamsii pe lumea ailaltă: călduțe, sleite, mustind de ulei și lămâie. Îmi bombardam stomacul cu mortăciuni proaspete, scoase din cine știe ce putregai al Mării Negre; ăsta era tot farmecul. Și-oricum, trecusem de vârsta la care să-mi pese. Aveau un gust bun și-o culoare păstoasă, de nămol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cealaltă parte a stațiunii, la „rockotecă“. Apoi venea dansul: Sandra, Elton John, Pet Shop Boys, Sabrina cu țâța care ieșea din cupă; dacă ziceai de-asta că nu e „bună“, luai palme sau erai făcut „pârțar“. La sfârșit, când toată lumea mustea de sex și insolație, băgau două-trei slow-uri, de control, sub privirile profesorilor. Mulțimea se despica în zeci de perechi, fraierii și singuraticii fugeau la câte-un pahar de suc, părăsind scena. Se făcea dintr-odată loc și puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în față, printre primii. Poza fusese mărită, aproape gigantic, nu se mai distingeau formele corpului, nici măcar nu puteai fi sigur că-i un corp acolo: doar o halcă roz, apoasă, crăcită (așa cum ne doream cu toții), cât pagina de mare. Deasupra, mustind afară din cadru, un morman de păr cârlionțat, ca o perucă bogată, bine realizată. Carnea roz era udă (se vedea limpede asta din aspectul deschizăturii), nu foarte atrăgătoare. Clamele metalice o ciupeau chiar în mijloc, cu forță și precizie tipografică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
verzui acidulate. Și, oricum, apăruseră cafenelele și ciocolateriile. Galantarele nu te ispiteau, deși păreau să colcăie de viață. În vitrina lor rece și alburie, tremurau niște creaturi ciudate: „negrese“ la pachet (cum or fi încăput înăuntru?); „Diplomat“ (o ruladă grețoasă, mustind de sirop); „cremșnit“ (numele îmi inspira o insectă monstruoasă); „cartofi“ (nu lua nimeni, toți copiii știau că sunt făcuți cu resturile de la alte prăjituri); „joffre“ (niște trabucuri de ciocolată); „africană“ (rudă cu „negresa“; purta în plus o rochie albă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
același timp, ca la execuție. Zidurile fuseseră mitraliate cu jeturi acide, sute de prostate se inflamaseră în același timp, eliberând de emoție, de spaimă și poate și de recunoștință, șuvoaie fierbinți de urină, direct pe cărămida solidă a cunoașterii. Bălțile musteau, alimentate de nevoile oamenilor, într-un du-te-vino calm și perpetuu: petele nu apucau să se usuce, că apăreau altele noi, stropite generos de vizitatori. Arsura se întindea pe coloane și arcade, pârjolind liniștit arhitectura neoromană. Grupuri de Nero și Caligula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rățoindu-se la platou: „Po-porcărie ca-capitalistă!“ „Ce-i Cezărică, te-ai făcut neo-marxist?!“, l-a împuns Mihnea. „Nu-ți mai place la noi?“ „Du-du-te, băi, de-aici...“, a protestat Cezar, scărpinându-se după ureche. După care a apucat două felii, mustind de ketschup și maioneză. M-am apucat și eu să mănânc. Mihnea mi-a întins telefonul, înainte să-l mânjească de ulei și grăsime. „Ai terminat?“ „Da, dom’ profesor. Da’ acum, lasă-mă să bag la ghiozdan. Vorbim după aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
drumul cocoșați, cu lanterna lipită de ciment. N-aveai timp nici să descrii ce vezi. „De unde-ncepem?“, s-a interesat Mihnea. „La catedră!“, l-am anunțat, fără entuziasm. Am trecut de pe-un nivel pe altul, ocolind lifturile încleiate. Totul mustea în pastă neagră: culoarul, șuruburile, plasele de fier, lemnul ușilor. O liniște isterică, de cimitir. Nu-ți venea nici să calci pe ciment, nu știai ce-i dedesubt. L-am tras pe Mihnea după mine, pe scara care se prăbușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
politică revendicată pe calea reliefării nobleții originii poporului și limbii române. Din înfruntările asupra acestor chestiuni cu potențial inflamabil (originea, vechimea, continuitatea, prioritatea, latinitatea limbii române etc.) s-a degajat conștiința națională a românilor ardeleni. Conștiința națională a transilvănenilor a mustit în cadrul generației Supplex-ului sub presiunea unui "copleșitor istorism" care i-a purtat pe cărturarii Școlii Ardelene către un adevărat "cult al trecutului" (Prodan, 1984, p. 428). Descoperindu-și trecutul, românii și-au articulat o memorie colectivă care a stat la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Dasein-ul are mai pur în subiectiv: "De aceea umanismul tradiției metafizice are și un caracter represiv și ascetic, care se intensifică în gândirea modernă cu cât subiectivitatea se modelează pe obiectivitatea științifică și devine pură funcțiune a acesteia"92. Frază mustind de echivoc, de îndată ce părăsim sistemul de referință ateist și descoperim, în teologia Părintelui Stăniloae, subiectivitatea personalistă (nerepresivă), izvorând din Dumnezeul personal în Treime, ceea ce nu contrazice Dasein-ul heideggerian, ci îi dă suportul ontologic al unității dialogice a lumii ca lumen
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
somează la despărțirea de Eminescu!138. Oare de ce o asemenea contradicție în termeni? E vorba de o lepădare de propria doctrină și de o cădere în ideologie, prin definiție partizană? Așa ar fi, dacă, în realitate, teoria nemoianiană n-ar musti, din capul locului, de ideologie. Teoria secundarului are o țintă precisă: de a discredita majoritățile în favoarea minorităților, fiind un tipic simptom de political correctness. Aparent, Virgil Nemoianu propune depășirea dialecticii de tip hegelian, funcțională în imaginarul modernist al istoriei ca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sunt schițe naturaliste, încercând să surprindă trăsăturile unui tip social (Gazetarii, Nenea Sandu, Artiștii). Se mai publică „scene și tablouri din viața clerului” de Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu). Poeziile, puține de altfel, aparțin lui Eugen Vaian, M. Ciucă și Elizei Mustea. Rar figurează în sumar cronici teatrale sau muzicale, semnate Emil, pseudonim care, ca și Emile Cadenette, pare a fi al lui Vaian. În gazetă sunt incluse și tălmăciri din Émile Zola, Pierre Loti, Ludwig Uhland sau din autori francezi obscuri
VOACEA ROMANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290613_a_291942]
-
acizi organici (tartric, citric, oxalic [16]), deci generează o coroziune chimică a metalelor; nevoile de microelemente, ca Mg și Fe, ale ciupercilor [84] sunt asigurate tocmai de atacul metalului de către acești acizi. Unii fungi, precum Aureobasidium boleyi, Caniothrium fuckelli, Phialophora mustea, Plectosphaerella cucumeris, Robillarda sessilis și o drojdie, Ctyptococcus albidus sunt capabile a oxida manganul [85]. Sunt valabile și mecanismele bazate pe aerarea diferențiată, gradientul de concentrație și membranar (v. §2.3.4.4.4, 2.3.4.4.1). Mecanismul
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Dumnezeu poate avea “plăcere să înșele” se îndepărtează de ideea Dumnezeului bun, apropiindu-se de ideea acelui “geniu rău, pe cât de puternic pe atât de viclean și înșelător”) Am lăsat la sfârșit ipoteza visului generalizat și a nebuniei căci ea mustește de implicații antropologice și înrădăcinări deopotrivă în filosofia antică și în gîndirea medievală. Posibilitatea visului generalizat este evocată prima dată în Discurs și dezvoltată în Meditații de o manieră a cărei originalitate este incertă. De altfel Hobbes remarcă după lectura
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]