1,100 matches
-
decenii, din motive de limbaj. E normal să mai scapi, Într-o piesă, un cuvînt deșucheat : o sută Însă, cred că e prea mult...(vezi și exemplul dat la pagina 341). Oricum, criticul n-are nici o vină pentru pornografiile care mustesc În piesele contemporanilor. Ca profesor Însă, am un sentiment penibil cînd studentele mă Întreabă de ce se vorbește atît de buruienos În dramele mileniului trei mioritic. Un colectiv de universitari clujeni (coordonat de Liviu Malița), ce se gîndi? Ia să susțină
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mult decât din alte pricini, o făcuse ca să se răzbune. Mai ales de asta o făcuse, da, ca să-l vadă cum face pe el de frică, să-l vadă cum suferă... Îi râse în nas cu un hohot cumva sinistru, mustind de cruzime. Sunt o mincinoasă. D-aia te-am mințit. Sunt mincinoasă și perversă, și curvă, și cățea, și profitoare, și cum mă mai făceai când aveai draci și trebuia să ți-i verși pe mine. La ce dracu’ mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Opriți focul! Nu mai trageți! Opriți focul! Răzleț se mai aud câteva împușcături, ca apoi acestea să înceteze cu totul. În fața clădirii nu mai este nimeni. Doar morții. Și răniții, la fel de numeroși, ale căror gemete se aud neîncetat. Curând, sângele mustind aduce roiuri întregi de muște care încep să bâzâie deasupra trupurilor muribunde. Pe cerul de cleștar, vulturi se rotesc în cercuri largi, atrași de mirosul morții. Mai grăbite, ciori grase, mari, se plimbă printre cei căzuți înfigându-și hulpav ciocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Bucătarul împăratului, cu hohote, cu icnete și chiar scheunături, încât pe la cinci am făcut pe mine. Aș fi putut țâșni să mă eliberez, dar fiindcă n-am vrut să pierd nici măcar un minut din poveste, am stat nemișcată și-am mustit în tăcere, până când pe ecran a scris sfârșit. Am ieșit furișat din sală și m-am prelins pe lângă Gostat, Librăria noastră, Carne, Cofetăria Pionierul, Elementară 15, biserică, Loto, Metalochimice, cu ochii-n pământ. Când am ajuns în colțul lui Ion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
făcu semnul crucii peste corpul ei. Apoi Își luă de jos trusa medicală și se grăbi din nou să coboare pe scări. Căldura precedă focul. Smochinele adunate În maldăre pe chei, neîncărcate la timp, Încep să se coacă, bolborosind și mustind. Dulceața lor se combină cu mirosul de fum. Desdemona și Lefty stau cât pot de aproape de apă, ca toți ceilalți. Nu există scăpare. Soldații turci Încă mai sunt la baricade. Oamenii se roagă, Își ridică brațele, implorând vasele din port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uitasem de mult, locuințele unde stătusem până la doi ani, apoi până la patru, la cinci... Totul desfigurat de emoție, de la panică la extaz... O lumină verzuie, cadaverică, înfășură odăile imposibil de înalte. Ușile erau toate ca niște răni stacojii, din care mustea uneori sângele. Aerul era fumuriu, de amurg. Umblam prin decorul ăsta gigantic, puneam mânuța pe tapete cu floricele, mă opream terifiat în fața țigăncii care apărea în ușă, zîmbindu-mi și întinzîndu-mi o bucată de rahat gălbui, tăvălit prin zahăr pudră... Intram
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și cocoși). Frizeria, baia publică, bodega și sala de bal epuizează întregul spațiu național, unde se petrece totul: politichie, amoruri cu pandalii, înfiorări patriotarde și spasme francofile. Jegul, mocirla drumurilor străbătute cu picioarele goale și adusă pe podelele balului, privatele mustind de zoaie unde se fac confesiunile amoroase, unde se schimbă costumele și unde damele republicane își amestecă lacrimile, târgoveții și bulgarii care dau năvală la bal, conțopiștii care se țin de farse copilărești, politicianul care cere "o tiranie ca-n
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vreodată. Ca toate poveștile adevărate, nu se poate ști cu precizie unde Începe. Să cauți Începutul e ca și cum ai Încerca să descoperi izvorul unui fluviu. Dai la vîsle În susul apei luni de zile sub un soare arzător, printre zidurile verzi, mustind de apă, ale junglei, iar hărțile Îmbibate de umezeală ți se fac fărîmițe În mîini. Ești pe jumătate Înnebunit de speranțe deșarte, roiuri de insecte Înțepătoare și periculoase și feste ale memoriei și, la sfîrșit, nu reușești să ajungi decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Emil BRUMARU Nu-ți lăuda prea tare areolele ștampilate dulce ale sânilor, mult mai frumoase sunt nodurile cafenii din stivele de scânduri putrezind anonim în spatele casei. Nu-ți ridica șoldul la rangul voluptuos de stăpân al clipei longiline, adeseori traversa mustește în păcuri lubrefiante, sub marfare și trenuri mixte, de o mie de ori mai savuroasă, mai încleiată în volbura nezmulsă de cantonierii vaganți... Nu-ți slăvi buricul adânc, alături de ghizdul statornic și umed al fântânii. Și mai ales, o, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
brusturi străbuni și scaieți violenți, de pălămidă și curul găinii, de rostopască, împlântând sever un cui ruginit în trupul fragil al unui fluture de octombrie... *** Uneori, în bravele dimineți bazaconarde și dilii, totul ți se pare posibil. Cuvântul devine coapsă mustind de fervori. E de-ajuns să-l atingi, să-i pipăi literele la vocale și consoane, și din porii extaziați moale țâșnesc febre zglobii, castele medievale, păduri stufoase cu fecioare treze și erudite printre ciuperci și elfi cu vârful urechii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
portocalii. Salomîzdrele și broaștele, de la brotăcel până la râioasele cu ochi omenești și la marea broască neagră de Titicaca, cântărind un kilogram, nenumăratele reptile: hatterii, varani, cameleoni (dar cu culorile duse) păreau ieșite din tratatele de demonologie, din Maleus Maleficarum. Veninul mustea în aceste ființe de coșmar. Gina fugi repede spre cutiile de sticlă în care, încolăciți pe trunchiuri de copac, așteptau pitonul și anaconda. Intră în cutie și, cu un gest care m-a surprins, își lipi obrazul de trupul gros
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îndelung de tristețe și pagubă. Voi îmbrăca veșminte curate și mă voi bucura, cu îngăduință, de soarele spornic, tranșat de un măcelar suav în bucăți late, cărnoase, raze pleoscăind pe talgere largi, pe mătăsuri brodate, pe podele, pe superficia oglinzilor, mustind, lent putrezind, vindecându-mă blând, lângă suflet, în amurgul odăilor goale și mari. Ci veșnic și sprinten copil, voi bea până la moarte, cu gura adânc despicată de spaimă, transparente șanțuri de apă. BUCUREȘTI FAR WEST Reforma Adomniței Daniel CRISTEA-ENACHE Nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
inutil pentru că nu există niciun loc pe lume unde să fii apărat de pericole și de priviri indiscrete ? Ca să lupți cu impertinentul ei chicotit, te oprești deodată, într-un echilibru nestabil, pe o mică porțiune de pământ uscat. Împrejur pământul mustește, mica porțiune de pământ este tot mai erodată de apa ce se scurge, târând cu ea petale fanate, fire, smocuri de iarbă, crenguțe, dar tu continui să stai pe loc, să aștepți. O aștepți să-ți spună ce are de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei, ascuțite și tari, tăiate oval. Prin ușa rămasă deschisă, din hall se aud bătăile pendulei, și ea se scarpină, tot mai repede, tot mai apăsat, cu o plăcere tot mai mare, în care s-a topit durerea. Dâre roșii, mustind din loc în loc de sânge, rămân pe carnea moale și albă a brațelor, pe picioarele înalte, lăptoase și ofilite, care încă își mai păstrează linia, în ciuda venelor ce s-au spart, inundând ici și colo albul uscat, de atâta timp nemaivăzut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
editorial pe anul viitor: Toamna cu struguri acri, povestea unei iubiri în derivă. Chiar dacă n-o va termina pînă se definitivează planul, prin toamnă, o va muta pe anul următor. Îi place. Simte că l-a acaparat. După atîtea cărți mustind a viață de uzină, vrea să scrie una în care să nu fie vorba decît de dragoste împlinirea, sau neîmplinirea umană prin dragoste. Metafora din titlu se va regăsi în existența eroinei principale, aflate la apropiata vîrstă a toamnei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu revolverul lipită de perete. Carax nu slăbea strînsoarea. Fumero mugi de mînie și Întoarse capul, mușcînd pumnul lui Carax. Era posedat de o furie bestială. I-am auzit clănțănitul dinților sfișiind pielea moartă și am văzut buzele lui Fumero mustind de sînge. Ignorînd durerea sau, poate, incapabil să o simtă, Carax Înșfăcă pumnalul. Îl desprinse brusc din perete și, sub privirile Îngrozite ale lui Fumero, țintui de zid Încheietura mîinii drepte a inspectorului printr-o lovitură brutală, care Înfipse lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cale” și Lăură se grăbi să se documenteze în acest sens, dar ea continuă sa inteleaga tot ce era în mintea ei, pur și simplu pentru că avea acces la documente. Programul partidului era scris în cea mai frumoasă limba românească, mustind de patriotism înflăcărat, precum Introducția Daciei literare. La ședințe, Lăură îi studia cu grijă pe agenți, toți unul și unul, băieți cu constituții atletice, foarte frumoși și deosebit de inteligenți după cum “citea”ea în privirea lor. Între timp, Lăură pictă de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
foarte bine, nu că i-ar găti mama ta ceva, își strâmbă el buzele într-un gest de dezaprobare, dar eu nu reușesc să mă abțin, ce vrei să spui, chiar nu îți pasă de ea, și ochii mei deja mustesc de lacrimi, iar el strigă, sigur că îmi pasă de ea, este fiica mea, nu? Eu pur și simplu nu mă consum ca tine, asta e tot, și am impresia că tot timpul mă supui unor teste. Deprimată, privesc cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
celălalt pierdu viteză pe la jumătatea pantei. Atacanții l-au răsturnat și l-au lăsat așa, la poalele dîmbului. Planul Înclinat al digului era puternic luminat pe o Întindere de aproximativ douăzeci de metri. Un stîlp alb, perpendicular, În iarba uscată, mustea de semnificație, dar nu-mi puteam da seama ce anume vroia să Însemne. Pe fundalul digului, atacanții se dizolvară În Întuneric, roind În jurul microbuzului cu roțile-n sus. Dacă exista vreun instigator, atunci sigur se afla printre ei. Dacă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
după ceasul meu... Se lăsa Întunericul ciudat de devreme... Strada era suficient de luminată ca să disting șănțulețele dispuse la zece centimetri, dar nu suficient pentru a se mai zări și umbrele. Mușchiul de pe zidul protector - făcut dintr-un material adecvat - mustind de umezeală, absorbea Întunericul mai repede, transformîndu-i Întreaga suprafață Într-o masă de umbră. O linie vagă, alterată de vreme, ce se afla În vîrful zidului Îmi bloca priveliștea pe diagonală; numai acolo se Înseninase brusc. Mi-a fost, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Will Self își irosește talentul evident pe subiecte atât de misogine și de naive... Ce vrea să spună poetul? Poetul e unul dintre cei mai ironici și mai cruzi scriitori ai momentului. Nu are nici un pic de milă față de societatea mustind de falsitate în care trăiește, nu are nici un pic de milă pentru femeile care sunt cu „falocentrismul“ în gură ziua întreagă, nu are milă față de alcoolici (pe care-i descrie atât de bine și cu atâta „naturalism“ încât te prinzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
prima că face sau a făcut parte din rândul lor), nu are milă față de sine. Stilul său e atât de „diferit“ față de tot ce citim acum, lupta lui față de politicile sexuale sau războaiele de gen atât de percutantă, cartea lui mustește de intertextualism absolut nederanjant (profesorul citează din Byron, D.H. Lawrence, frații Grimm, Bakunin etc.) și părerile lui atât de deranjante încât un cronicar de „New York Times“ (numit și Kakutani) nu putea decât să-l savureze în secret, să-i facă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
nu ne-am fi enervat și dacă am fi trăit în Elveția, Luxemburg, Danemarca sau oricare altă țară din așa-zisa lume civilizată, occidentală. În mod sigur, intensitatea enervărilor nu ar fi fost asemănătoare cu enervarea românească. Aceasta este suculentă, mustește de culoare locală, miasmele ei se simt de la kilometri buni, o dată cu primul ,,bă“, primul ,,bre“, prima înjurătură suculentă din ciclul P&M. Bădărănia ne deranjează foarte mult, o recunoaștem, pentru că ea nu are cum să fie o valoare de bază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
ieftină arzându-i între degete, pe drumul plin de gropi dintre frumoasele case de lemn seculare, salvate printr-un capriciu al istoriei, cu toate că locuitorii lor nu ținuseră la asta cu orice chip. Deja nu mai spuneam nimic. Ascultam doar poveștile mustind de nostalgia după dictator. Puterea trebuie să se reveleze printr-o întrupare concretă și, atunci când capătă deja o figură reală, trece dincolo de bine și de rău. Toți suntem copii orfani ai vreunui împărat sau dictator.“), e câteodată mai important decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
la Seuca în România, Am enumerat aceste locuri pentru că aici Maica Domnului a adunat și adună oameni, transmițând mesaje prin vizionari. Chiar dacă Biserica Ortodoxă este rezervată în a recunoaște fenomenul, Biserica Catolică a publicat multe din aceste mesaje. Pe pământul mustind de păcate, Sfânta Fecioară Maria a ales și alege oameni și locuri încă curate, în care își continuă lucrarea de salvare a omenirii. Minunile Maicii Domnului În timp ce Maica Domnului de la Giurgeni venea spre Vaslui, oamenii din Giurgeni și din celelalte
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]