1,110 matches
-
mai slab și mai leneș din clasă. Noi, fruntașii, întruneam două atribute: aveam cele mai bune note și, după părerea direcției, eram cei mai indisciplinați. Dinspre partea elevilor mai buni, se învecina cu noi Eisenberg, dinspre leneși - Takadjiev. Eisenberg sau „Mutul“ era un evreu foarte rușinos, modest și harnic. Avea un obicei straniu: înainte de a spune ceva sau de a răspunde la o întrebare, înghițea un nod de salivă pe care-l trimitea la vale înclinându-și capul și îngăimând „sssăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trei ani, după cum am aflat, cu cuțitul în gât s-a zbătut întrun efort ultim, aruncându-și cât colo asasinii, apoi s-a ridicat in picioare și a luat-o la goană prin grădină, provocând o adevărată cursă de urmărire. Muți de spaimă și uimire, cei prezenți s-au adăpostit pe unde a putut fiecare, în timp ce unul mai responsabil ne-a strigat tuturor celor ce căscam gura, ca toată lumea să se urce pe gard! Printre sudălmi, panică și groază s-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
îți mulțumește de mii // de ori, era și ea dezesperată, căci eu am primit îndărăt un plic trimis mie de Roșiu și acuma nu-mi puteam închipui ce să va fi întîmplat cu suplica Zoi[i]. Eu, scumpul meu, mă mut cel mai târziu la 1 noiembrie, când voi avea atâta bucluc și necaz că mă îngrozesc de pe acum. Cu aceste te sărut, te sărut, te sărut și te mai sărut, petit Bebe a moi charmant și nervos. Veronica ta 26
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cioburile căzuseră pe dușumea. Ilinca stătea în genunchi în fața lui. Îi prinsese picioarele în brațe și bocea ca la mort: „Ticăăă, uăi Tică uăi! Cui mă lași tu, Tică, cu o casă de copchii?!...” Copiii stăteau speriați într-un colț, muți de spaimă. Tică era om cumpătat, nu-și bătea muierea și plodurile. Vreo trei bărbați s-au repezit la Tică și l-au legat burduf cu un cearșaf, peste care au tras o frânghie groasă. Omul era moale, ca o
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
existența lor, administrîndu-le totodată gospodăria. Titi gustă aceste propuneri, devenind discret față de ceilalți, spre ciuda Aurichii și Olimpiei, care începură să-l urască și să-l bârfească. Însușindu-și aceste sentimente, Stănică le comunică lui Felix: - Domnule, să știi că mutul ăsta se procopsește! Soacră-meaare parale, nu glumă, am mirosit eu! Și știi dumneata cât e de prost Titi? Fenomenal! E imbecil, completamente idiot. M-am interesat eu, n-ai grijă. N-are absolut nici un talent. Să nu te superi că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcea, și-o pornea din loc. Îi lua la rând, o zi la ăla, o zi la ăla, de nicăieri nu se întorcea cu mâna goală, mai și schimba o vorbă, mai afla una-alta, că tot să stai cu mutu ăsta de om îți vine să-ți iei câmpii. Niciodată n-a avut cu el ce vorbi și, pe urmă, ce să vorbești cu bărbatu ? — Bărbatu să te știe de la brâu în jos... zice ea, și cumnată-sa, când o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce decorații avea, și cum se-ntâlnise ei și era ea jigărită și amărâtă și-mbrăcată-n negru după bărba-su. Și cum el iar se amorezase de ea, că fusese el și mai-nainte, da nu-ndrăznise să-i spuie. Asta lu mutu s-o spuie că nu-ndrăznise ! îndrăznise ei mai mulți, înșirase ea, baba, destui la viața ei, că fără foc e știut că nu iese fum, și altfel la ce-ar mai vorbi-o nebuna de Cristidoaia, care și ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aia Gelu, nepotă-miu, îmi zice Baba-Dochia ! Eee, ce băiat deștept și-nvățat și cuminte ! Ăsta zic că pân-acu n-a umblat cu v-o fată ! — Crezi ? — Io crez, da dracu știe ? Că așa e de mutulică ! Ăștia care e muți, ăștia tace și face, nu trebe să te-ncrezi în ei, că când ți-e lumea mai dragă, îți face pocinogu. Așa e și mă-sa lui, o mută și-o încuiată, și el cu ea seamănă, da și cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În ochi. — Tu și Jean-Paul ! De cît timp sînteți... — Între noi nu e nimic, spune Lissy, Înroșindu-se instantaneu. Nu sîntem... Nu făceam decît să ne uităm pe materialele despre cazuri. Asta-i tot. — Asta să i-o spui lu’ mutu’! — Serios ! Asta am făcut ! — OK ! zic, ridicînd din sprînceană. Dacă zici tu. CÎteodată nu știu ce are, e extrem de timidă și se rușinează de orice. Va trebui să o Îmbăt criță Într-o noapte, și atunci o să aflu de la ea tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Act. 1, sc. 7). În cea dentăi vrem să vedem prin mijlocul jocului mut influințele treptate ale veninului pe care Iago-l picură-n sufletul neîngrijatului Othello (arglos). Fiecare frază a lui Othello trebuie să ne-arate prin jocul lui cel mut cu care el acompaniază întrebările și reflexiunile lui Iago, atacul din ce în ce mai victorios asupra liniștei lui Othello. Jocul mut e proprie termometrul după care măsurăm puterea înviată a geloziei. Mai întîi ni trădează graba (Hast) nerăbdătoare a sufletului, de a ști
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fata aia, dacă e să mă întrebați pe mine, spuse domnișoara Morley țâfnoasă. —N-aș prea crede, domnișoară Morley, spuse Kelvin lasciv. Domnișoara Morley se îndepărtă, cu un gest de dezgust profund. —E jumătate irlandeză, jumătate vietnameză, spuse și Gerry Mutul. Se ceartă ca chiorii, spuse Trix încântată. E foarte violentă. —Ei, asta sigur nu ține de partea ei vietnameză, spuse hotărâtă Dervla O’Donnell, încântată să abandoneze pentru câteva momente Hibernian Bride. Vietnamezii sunt foarte calmi și ospitalieri. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
celălalt, mondial, care Împuțise lumea cu o duhoare de hoit și de mîrșăvie de care nu mai avea să se descotorosească vreodată. Erau ani de sărăcie și de mizerie, binecuvîntați În mod straniu de pacea aceea pe care o inspiră muții și ologii, undeva la jumătatea drumului Între milă și dezgust. După cîțiva ani În care am căutat, zadarnic, de lucru ca traducătoare, am găsit, În sfîrșit, un post de corectoare de șpalturi la o editură fondată de un Întreprinzător nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sunt acordate augustalilor ca distincție onorifică. Înainte de a se așeza, Claudius face un semn apreciativ cu mâna către forma grațioasă și în același timp capricioasă a picioa relor scaunului. Nu spune nimic, însă Vipsania înțelege și fără cuvinte comentariul lui mut. Ei, romanii, nu au mai avut nimic de inovat în materie de tâmplărie și se mulțumesc să copieze modelele grecești. Claudius încearcă să se cațăre pe locul prea înalt pentru silueta lui diformă. Nu reușește. Vipsania se agită și solicită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am azvârlit cu atâta putere, încât parapetul s-a prăbușit și a târât printre dărâmături santinela care se sprijinea de el. Se privesc pentru o secundă față-n față. — Ceilalți, când au văzut ce se petrece, au rămas mai întâi muți de spaimă, după care au luat-o la fugă părăsind porțiunea de zid unde se aflau... Respiră precipitat: — Așa am cucerit fortăreața. Mușchii de pe chipul lui Rufus rămân neclintiți. Știe însă că zdrahonul nu se laudă cu minciuni. A învățat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de Oprișan i-a rămas și soldatului german. De el își aduce aminte și Teichert. Pe fața lui citesc acum amărăciune și durerea unei nații întregi. Ce frumos îmi vorbea el atunci de viața intensă și bogată din Berlin. Eu, mut de admirație, alergam cu gândul încercând să dau minții mele o imagine cât mai reală a acestui colț de rai. Întrevederea a luat sfârșit. Plec, scumpe Teichert, spre America. Te las cu bine. Drum bun și mult noroc. Dă-mi
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
unui alt lucru. Îți dai seama, Galileu aruncă pietre din Turnul din Pisa, Richelieu joacă țintar cu o jumătate din Europa și toți se-nvârt cu ochii căscați să citească signaturile lumii: degeaba pălăvrăgiți voi, să i-o spuneți lui mutu’ că ce e greu cade, aici dedesubt (sau aici deasupra) se ascunde cu totul altceva. Și vă și spun ce: abracadabra. Torricelli construia barometrul, iar ăștia se țineau de balet, jocuri de apă și focuri de artificii În Hortus Palatinus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iarăși. Era tot el . -Iartă-mă, am vorbit cu Adnan.Îți trasmite complimente. -Mulțumesc! La fel și lui ! -N-am putut ține secret, i-am spus și lui... -Nici nu trebuie să fie un secret...La noi se spune că naști un mut... -De ce? -Daca ții secret copilul... -Pentru asta m-ai sunat ? -Da. Și să îți spun că ți-am trimis biletul... -M-ai luat cam repede. Mai am multe de făcut. -Grăbește-te. Fii curajoasă! -Voi sosi cật de curậnd. Mi-e
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
încheie jurnalul sinucigașului Dan Stanca: „M-am văzut nenăscut, vei fi, Doamne, atât de bun cu mine ca să mă lași să mă văd și mort?“. Din galeria de femei malefice a romanelor lui Dan Stanca (scriitorulă, principalul personaj feminin din Mut atrage în mod deosebit atenția cititorului, iar numele acestei femei este Niculina Manciu, fiica lui Gică Manciu, fiul prefectului de Iași, ucis în anul 1924 de Constantin Zelea Codreanu. Niculina este un personaj de factură dantescă, ce devine ghidul ziaristului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
numele acestei femei este Niculina Manciu, fiica lui Gică Manciu, fiul prefectului de Iași, ucis în anul 1924 de Constantin Zelea Codreanu. Niculina este un personaj de factură dantescă, ce devine ghidul ziaristului Dan Stanca în iad. Drama personajelor din Mut se desfășoară pe fundalul istoriei zbuciumate a Europei, dominată de crime și atrocități. Este de remarcat tocmai această trecere subtilă, specifică de altfel romanelor lui Dan Stanca, de la particular la general. Este amintită în roman perioada legionară, dar apar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
romanul Mut nu am închis conturile cu literatura“ Bogdan Romaniuc Este romanul Mut un roman al bilanțului? V-ați „vindecat“ (eliberată scriind acest roman? Da, așa s-ar părea, dar nici vorbă să fie totuși un roman al bilanțului. După Mut eu am scris un alt roman, Cei calzi și cei reci, care va apărea luna viitoare tot la Cartea Românească și care este de o cu totul altă factură. Din acest motiv, cititorii mei - câți or fi - vor fi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
calzi și cei reci, care va apărea luna viitoare tot la Cartea Românească și care este de o cu totul altă factură. Din acest motiv, cititorii mei - câți or fi - vor fi de bună seamă surprinși, mai ales că după Mut la Humanitas a apărut Noaptea lui Iuda, cea mai bine receptată carte a mea. Deci, în ciuda aparențelor, prin romanul asupra căruia mă chestionați nu am închis conturile cu literatura. Spun aceasta deși de fiecare dată când mă apuc de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
care altfel niciodată nu ar fi rostite. Înțelegeți ce vreți din această poliloghie. Mut rămâne, până la urmă, pentru mine o carte ca o piatră de hotar sau de poticnire. Ironia face ca adresa mea de mail să înceapă tot cu mut. Mi-a făcut-o un coleg și bun prieten, căruia i-a plăcut enorm cartea și parcă de aici am luat împreună hotărârea ca în adresă să folosim acest cuvânt fatidic. Întorcându-mă la întrebarea anterioară, nu știu dacă „m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
noi toți și a mărturisit altă prostie. Glișici Anghelina a spus concis că a descoperit bucuria de a trăi abia după ce a fost foarte bolnavă. Apoi a vorbit mult despre noi toți și a mărturisit ceva care ne-a lăsat muți. Iacob Viorica a spus rapid că are angină pectorală, cinci nepoți și că se consideră împlinită. Apoi a vorbit mult despre noi toți și a mărturisit că n-are nici un secret. După Sfetcu Adrian și înainte de Subțire Ion s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
ochiul deschis, în timp ce celălalt, închisul rămânea nemișcat, împlinindu-și somnul. Călugărul nostru verifică acest lucru făcând câțiva pași pe punte: ochiul comandantului turc îl urmări apatic, iar gura otomanului spuse încet, somnoroasă: Te plimbi cam mult, bătrâne... Metodiu se opri, mut de admirație și spaimă: extraordinar popor! După încă două ceasuri, nu cu mult înaintea asfințitului, vasul căpitanului Georgios intră în inima pașalâcului, marele port fluvial. Comandantul turc deschise amândoi ochii, se sculă, se dezmorți puțin pe loc, își aranja ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deodată: ori una, ori alta. Zăpada a scăzut, s-a topit... Chiar pe pântece de m-aș așeza, n-aș putea săpa tunel. Adun, strâng de sub gardul dinspre Moș Iacob, acolo n-a atins-o Încă soarele; o iau, o mut, o clădesc, o bătătoresc, tipăresc, o, cu mâinile: să deie un fason de tunel. Ceva-ceva tot am făcut. Numai că e mai degrabă inel decât tunel; un fel de arc-de-triumf - am văzut În cărți: nici n-apuc să intru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]