1,303 matches
-
concediu. Vezi masa din stânga... Și toți cei până la care se propagau cuvintele inexplicabilului Radu s-au întors către stânga și-au constatat că, într-adevăr, la o măsuță din salonașul din față, dormitau patru cetățeni rași în cap, fioroși, cu mutre de ocnași, probabil de curând amnistiați. Și pe toți ascultătorii se făcu pielea ca de găină gîndindu-se cum de știuse nevăzătorul Radu că ăia se aflau chiar acolo. Dar apoi, dintr-o nepăsare față de adevăr tipic balcanică, se mințiră și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își fixară întîlnire, într-o după-amiază, în Cramă, la Hanul lui Manuc. Dar se vede treaba că ambele tabere erau extrem de precaute, așa că, în ultima clipă, la Cramă, nu se înfățișară nici unii, nici alții. Își expediară fiecare niște emisari cu mutre nătânge, care raportară că, măcar în acea după-amiază, la Cramă nu se băgase pe fir nici Miliția. Și atunci arăboii, prinzând o pojghiță de curaj, anunțară un alt loc de întîlnire, cerîndu-le să-i aștepte o săptămână încheiată, seară de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din față, înfășat într-o husă păr de cămilă, se ghemui Fisente, nepotul preferat al lui Sucu Marcel, un lungan arătos și viclean de-și trăgea chiar și singur clapa, dacă nu avea cui, mustăcind sub pletele lungi, blonde și mutra de fecioară, de se gheruiau puștoaicele după el. Nu puteai să-l scapi din ochi pe Fisente, că, în timpul în care tu ți-ai fi aprins o țigară, el dădea deja foc la o treime din București. Ierbii Firelor îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Iarba Fiarelor s-o prăduiască), Fisente și Regele Bolilor Nervoase dădură, în crăpatul zorilor, chiar în intersecția străduțelor Stoica Spătaru cu Radu Calomfirescu, peste trupul adormit și despuiat al prietenului lor, Doru Sinistratul, cu picioarele răsturnate pe carosabil și cu mutra așternută somnoros pe rigolă. Zburase pînă-l duruse burta, i se revărsase febra musculară până în cel mai neînsemnat mădular și-acum sforăia. Le trebuiră mai bine de cinci minute pentru a-i desprinde, ca pe-o bandă adezivă, din asfalt, obrazul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei era acest rezultat; se revoltă deodată. ‘’De ce nu i-a spus direct că este mândră de el?’’ gândi și îl cuprinse o furie inexplicabilă, furia celor 19 ani. Când profesoara a amintit de liceu a văzut în fața ochilor numai mutrele lui Neacșu și Lungu. Nu și-a dat seama că o rănește pe dirigintă, ar fi dorit să nu fi reușit la facultate numai să nu îi știe pe cei doi cum se împăunau cu rezultatele elevilor și s-a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
au blagoslovit cu un potop de cuvinte de duh printre înjurături. - Cine măta - n<.. te crezi de nu vrei să dai un amărât de foc? Și au continuat cu invectivele. Grena la față, profesorul intră în clădire. Se vedea pe mutra lui acră că predă vreun cui așa că s-au descărcat pe nevinovat. Aveau și ei multe of-uri de pe urma profesorilor iar aici, în Iași puteau face orice.< nu-i cunoștea nimeni! Între timp au început studenții să sosească la cursuri
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mă scutești... Vei avea destul timp să mă chinuiești când îți voi fi femeie. Frumoasa contesă îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu să râdă, căci văzu pe-un bătrân mucalit silindu-se a tăia mutre evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și Onufrei stăteau în uliță; Onufrei, numărând metaniile ce le ținea în mînile unite pe pântece, Ieronim c-o față de-o adâncă și nobilă seriozitate. Marchizul Castelmare se uită lung și sălbatec asupra
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spre ușă. L-ar fi oprit... nu-i venea la socoteală,... să nu-l oprească... nu se cădea. Ea nu făcu nimica, ceea ce era mai cuminte în cazul de față. Pictorul ieși zâmbind cu răutate, dar cu deosebire încîntat de mutrele ce le tăia Cezara... contrazicătoare, turburi, desperate... Ea rămase-ntr-o confuzie. Privea la Ieronim. Ce frumos era... Inima tremura-n ea... l-ar fi omorât dacă ar fi fost al ei... Era nebună. Dar ce frumoasă, ce plină, ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pentru soldații gloria, pentru principii strălucirea, pentru învățați renumele, pentru proști cerul, și astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. Acest din urmă o face pentru-un păhar de vin ce-l are in petto, altul pentru-un titlu, altul pentru bani, altul pentru o coroană, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pentru soldați gloria, pentru principi strălucirea, pentru învățați renumele, pentru proști cerul, și astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. Iată ce învăț eu de la dascălii mei, de la albine - în școală la ele văd că suntem umbre fără voință, automați cari facem ceea ce trebuie să facem și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scutești... Vei avea destul timp să mă chinui ești când îți voi fi femeie. Frumoasa contesa îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu să râdă, căci văzu pe-un batrîn mucalit silindu-se a tăia mutre evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și Onufrei steteau în uliță; Onufrei, numărând metanile ce le ținea în mînile unite pe pântece, Ieronim c-o față de-o adâncă și nobilă seriozitate. Marchizul Castelmare se uită lung și sălbatec [sălbatic
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spre ușă. L-ar fi oprit... nu-i venea la socoteală... să nu-l oprească... nu se cădea. Ea nu făcu nimica, ceea ce era mai cuminte în cazul de față. Pictorul ieși zâmbind cu răutate, dar cu deosebire încîntat de mutrele ce le tăia Cezara.. contrazicătoare, turburi, desperate... {EminescuOpVII 169} Ea rămase-ntr-o confuzie. Privea la Ieronim. Ce frumos era... Inima tremura-n ea... l-ar fi omorât dacă ar fi fost al ei... Era nebună. Dar ce frumoasă, ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pentru soldați gloria, pentru principi strălucirea, pentru învățați renumele, pentru proști cerul, și astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. - Acest din urmă o face pentr-un păhar de vin ce-l are în petto, altul pentru-un titlu, altul pentru bani, altul pentru o coroană, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ești tu... Adio, copilul meu! Mai vrei o guriță?... - Ș-o mie, Rodope!... O, perdelele! Câte ascund ele... - Va să zică de azi înainte sunt o bătrână matroană de patru mii de ani... o respectabilă mumie, zise ea ridicîndu-se și făcând o mutră întunecoasă. Adio... Apoi sări ușoară ca o gazelă și se pierdu în zgomotul societății. "Ciudată copilă", gândi Angelo. Dar a definit foarte bine iubirea noastră... E ca și când aș fi însurat de mult cu ea, ca și când amorul înfocat ar fi trecut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai multe elemente s-a împăcat din fierberea * lor într-un organism, cu atâta el este mai perfect. Dovadă toată natura organică. Este împăcare complectă... atunci vezi armonia, frumuseța..., e imperfectă, atunci te pomenești c-un nas turtit, c-o mutră * șuie, cu ochii încrucișați... urâciunea și boala e semnul unei împăcări neperfecte, în care de es. un element are egemonia, se naște un natural nearmonic, contradictoriu... De ce frumuseța este fragilă, zici tu? Pentru că împăcarea a o mulțime de elemente cere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
De acord, Machiavelli nu trebuie citit ca pe Evanghelie, dar a guverna în respectul Moralei nu e cu putință. Ascuându-ți raționamentul, eu ar trebui, de pildă, să nu-i iert nimic lui Richelieu și să-i înfierez metodele. Tremină cu mutra asta, știu totul, nu sunt imbecil. Felul lui de a proceda îmi e și mie prielnic, expertul în intrigi m-a scutit de multe nenorociri. Poate că tu știi că uneori, pentru a fi cu adevărat puternic, trebuie să și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
văzuse până atunci, domni, poate înstăriți, cu aer de conspiratori, și un preot doar piele și os, gălbejit, părând a fi scos dintr-un lazaret. În seara zilei de 17 ianuarie, sub porticurile din Banchi 30, acel călugăr, cu o mutră atât de vânătă și rotundă, stătea de vorbă cu un cunoscut tip subversiv din oraș. Mergând domol, am putut să aud câteva cuvinte; spuneau: "Mai devreme sau mai târziu se va sfârși și cu teroarea, ne vom aduna toți laolaltă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și a-l îneca într-o maree de nemernicii și stinghereală care, în fine, ar fi trebuit să-l convingă că este o creatură monstruoasă și fără scrupule. Cel mai perfid și nerușinat este preotul, cu glăsciorul ăla bleg și mutra aia respingătoare și bolnăvicioasă. Mi-au mărturisit prietenii lui cei mai apropiați, și repet cu mâna pe inimă în fața acestei Sfinte Instanțe, fra' Tommaso acționează în contra Bisericii mai ales pentru a stârni vâlvă în jurul lui, pentru a ieși în evidență
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
zilele lui noiembrie, când, după câte-o ploicică scurtă de toamnă, țăranii semănau cu strângere de inimă puținul grâu pus deoparte. Căpătă oleacă de putere din acele amintiri, se ridică, își regăsi complet toată puterea și scuipă în direcția acelei mutre în togă ce nu contenea să-l ancheteze: Du-te și trudește pe câmp sub vipia soarelui și sub biciul vântoaselor, și-o să vezi dacă ceea ce întrebi e important. Biserica s-a aranjat doar ca să-și piardă timpul, iar Regele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
rătăcire, l-au amenințat pe Tommaso că-l trimit direct la spânzurătoare. Îi privi cu ochi ce săgetau scântei incandescente. Dacă mă atingeți, veți crăpa în flăcările iadului, iar diavolii nu-i iartă pe spioni și trădători. Chemați-o pe mutra aceea acră de porc de director, aduceți-l aici să vadă cum dansează gândacii și o să vedeți: pe rug sau în furci veți merge voi, nu eu. Temnicerii dădură înapoi făcându-și semnul crucii; au închis repede gratiile și pe-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Azi n-am putut trece pe la Pomponescu, era primascăpare a lui Hagienuș, tocmai poimâine pot să merg, când e ședință la madam Pomponescu. - Ei, ce-ai făcut cu memoriul? amintea Petrișor în ziua hotărâtă. L-ai dat? Hagienuș lua o mutră viclean umilă. - Uite, să mă bată Dumnezeu, copii, dac-a fost posibil!N-am rămas un moment singur, n-am avut cum să-i vorbesc între patru ochi! G. Călinescu În fine, venea momentul când Hagienuș, care lăsase memoriul în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vreo partidă? . - Nu, ți-aș propune să te însori cu mine. . - Nu m-aș da înapoi! . - Prea grozav nu ești, dar ai bărbăție în tine, nu întristezi o femeie. Să te mai cultivi totuși. - Să ne luăm!-- Dar să știi, mutre să nu-mi faci. Sunt senzuală, cât sunt tânără poate să te înșel din când în când... discret. - Și eu sunt senzual... am o fată, aș vrea s-o mai țin. . - N-ai decît! Să n-o văd prin casă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
registrul stilistic al paginii, adăugîndu-i o notă de familiaritate nepotrivită cu modul de adresare cuvenit într-o asemenea ocazie. Propoziția neașteptată suna cam așa: Și și-a mai pus și poza în ziar, să nu cumva să-i uite posteritatea mutra!" Cititorul de astăzi trebuie să știe că în acele vremuri povestea cu poza avea un subtext. Exista o educație comunistă a privirii și retina omului de pe stradă se obișnuise să vadă două tipuri de figuri umane: cele ale conducătorilor comuniști
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atunci o fotografie pusă în răspăr pe textul Nimănui? Ei bine, Al. B. simțise în textul din Contemporanul că ceva ieșea din scară. Fotografia îl ajutase să simtă că autorul rândurilor vorbea în nume propriu. Articolul era al cuiva și "mutra" care îl însoțea certifica asta. Lucrul acesta era scandalos, era mai cu seamă subversiv și trebuia în consecință semnalat. După câteva minute, adjunctul șefului de Secție a reintrat în cameră. Și-a pus degetul pe buze, a întins mâna după
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
față pe autorul unor spectacole en plein air care începeau cu balade duioase și se terminau cu "Ceaușescu, Romînia!", scandat pe scenă și preluat, prin incitație și pseudo-isterie colectivă, de tribune. Și de ce îi este lui indiferent dacă vede aceleași mutre în decoruri istorice care se vor diferite? Pentru că poporul român, aceasta e lucrul extraordinar pe care l-au aflat între timp proștii și umaniștii, se adaptase la istoria lui. Într-un alt decor, el continuă să mănânce felurile pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]