1,379 matches
-
mi-am dat seama, toți erau longobarzi, tineri și de rang înalt. Era lesne să ghicim ce soartă avuseseră ceilalți. Chinul prin care trecea cugetul lui Rotari nu era mai prejos de mânia sa; a stat treaz în întunericul nopții, nădăjduind să prindă fie și cel mai mic semn privind prezența Gailei. Am încercat zadarnic să-l liniștesc: era convins că bandiții aceia nu erau atât de proști, încât să piardă ocazia unui șantaj pe cinste. În zori, din oraș se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ne vom preface doar că mâncăm puii, poruncind femeilor să-și bage în sân și în perizom bucăți de carne și măruntaie crude. În combinație cu căldura trupului lor, ar fi intrat în putrefacție și ar fi început să pută. Nădăjduiam ca astfel să-i țin departe de ele pe cei mai focoși care n-ar mai fi avut răbdare până la destinație. Tovarășii mei nu prea erau convinși, dar s-a făcut cum am zis, și după două zile femeile puțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Garibaldo și pe Ansoald în biserica-mamă a tuturor celor din ducat și a multor altora din partea răsăriteană a regatului. Sufletul meu se clătina și de data asta, nu fugind de Dumnezeu, ci încercând să-i vin în întâmpinare. Ce anume nădăjduiam să găsesc la Aquileia nu mi-era clar, știam doar că tihna adevărată a spiritului în brațele ei trebuia s-o caut. De pe vremea când a fost aproape nimicită de Attila, Aquileia nu și-a mai recăpătat frumusețea de odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
privind primejdia care amenința Cividale și m-a rugat să-i povestesc prin câte am trecut. Relatarea mea a fost foarte scurtă, căci o întrebare îmi ardea buza. - Cum de ți s-a arătat stâlpul infamiei? Nu a răspuns așa cum nădăjduisem, adăugând doar atât: - Ai răbdare, sâmbătă vei înțelege multe lucruri. Mai sunt două zile până atunci. Deoarece, odată cu obiceiurile longobarde, asimilasem și silnicia lor, am exclamat: - Garibaldo, faptul că ești monah sau medic nu-ți dă îndreptățirea să mă faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
împachetări care nu dau niciun rezultat. I-am explicat că, atunci când mă despărțisem de Garibaldo, nu se simțea deloc bine. Fapt e că nu știam dacă mai era încă în viață. M-am oferit totuși să-i trimit o scrisoare, nădăjduind că, dacă mai trăia, ar fi locuit în aceeași mănăstire. Aș fi putut să-i descriu simptomele și să-i cer un diagnostic de la distanță. Regele mi-a pus imediat la dispoziție câțiva emisari capabili să ducă o scrisoare până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
impună monotelismul ca dogmă a credinței. L-am întrebat pe cardinal cum se face că un om atât de practic, pe care am avut norocul să-l cunosc, se poate împotrivi în asemenea treburi mărunte. Mi-a răspuns că Heraclion nădăjduia să pună capăt discordiilor dintre creștini, izolând biserica între zidurile mănăstirilor și ale sihăstriilor, după care, liber de orice influențe, deplin stăpân peste supușii săi, se amăgea că va recuceri toate ținuturile aflate sub stăpânirea perșilor. Pe când încă luam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
convocat judecătorii din Roma și pe cei mai înstăriți cetățeni și i-a convins să numească funcționari care să sigileze ușile de la tezaurul papal, până la venirea exarhului. Același Cracco ne-a dat vestea sosirii sale la Roma, foarte agitat și nădăjduind într-o soluție salvatoare: Isacco Platone era dispus să confirme alegerea. Când s-a petrecut lucrul respectiv, eu mă aflam în odaia mea strâmtă împreună cu cancelarul, recitind de zor hotărârile luate de comun acord. Făceam asta mai mult ca să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l privesc măcar: - Așteaptă un moment. Pune-l pe băiat să se dezbrace. Apoi l-am întrebat pe Andras: - Știe să înoate? A oftat. - Ca un pește. La un gest al meu, longobardul a plecat. - Și-acum pentru tine ce nădăjduiești? Preț de o clipă mi-am privit mâinile pentru a-mi pregăti cugetul ca să-l omor. Când mi-am ridicat privirea, am rămas înlemnit și m-a trecut un fior de groază. Ochii păreau să-i iasă din orbite, pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așezată pe un car pitit de noi în spatele absidei bisericii. După care au golit peste trupuri sacii de pământ ascunși în ladă. Ariberto a binevoit să ne ofere oameni din propria gardă, meniți să escorteze carul până la hotarele ducatului Benevento; nădăjduia astfel să aibă din partea lui Grimoald un pic de recunoștință. Aținându-mă în preajma lăzii, mi-am însoțit prietenii, implorându-l pe Cel de Sus să nu-mi mai dea prilejul să străbat regatul cărând cadavre pe furiș. La fruntariile ducatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bântuie tot restul existenței lui fărâmițate, și anume gândul sficuitor la bietul lui timp: cât îi rămânea? cât urma să se perinde din om în om? cât îi era dat să trăiască, măcar așa, cu aproximație, cum știu oamenii care nădăjduiesc să prindă suta de ani (este adevărat că pot să moară oricând) - dar el cam cât ar putea să spere? Dacă e o lege pentru toți, însemna că cincizeci de ani sunt duși și a ajuns la jumătatea vieții. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
legea, oacheși și simpatici se adăpau dintr-un jgheab din diamante pure și șlefuite. El îi urmărea cum încing un concurs de sărit, când... a luat-o de-a curmezișul, întocmai ca un polobocel și a căzut într-un lac. Nădăjduia că se va întâmpla ceva frumos. Parcă era „Tărâmul copiilor!”... Să fim oameni în toată firea, ce caut eu aici?! a spus tare și cu un glas rece. Copil, o voce plăcută parcă mângâia aerul ca să-i trimită și lui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Încrucișa pașii cu fata asta. Nu era lipsită de Îndrăzneală, fiecare piedică părea că-i Întărește și mai mult hotărîrea, Însemna să n-o cunoști dacă ți-ai fi Închipuit cumva că ar fi putut să renunțe la căutarea adevărului. Nădăjdui doar că ea va ști să se păzească. 9 Ajungînd În fața hotelului L’Iroise, Marie Înălță capul spre ferestrele camerei. Lumina era aprinsă, văzu silueta lui Christian mergînd În lung și-n lat. Alergă, simțindu-se oarecum vinovată că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tine îmi va fi nespus de ușor să te trădez. Ochii îi scăpărau cu o sălbăticie rar întâlnită la oameni și mai ales la femei. E greu de spus ce o înverșunase așa, la urma urmei. Cu siguranță nu mai nădăjduia să recapete iubirea sculptorului, care între timp își văzuse de rostul lui, se însurase, făcuse copii. Pe sine însăși căuta poate să se hotărască, să se consume. O aspirație totuși legitimă? Ozymandias ar mai fi spus ceva, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
foarte obosită și că vrea să se odihnească și vor vorbi mai târziu. Nu a ieșit trei zile din casă, decât atunci când și-a facut necesitățile. Parcă era mută. Tatăl ei îi aducea mâncarea în cameră și nu spunea nimic. Nădăjduia că într-o zi îi va povesti ce s-a întâmplat. Mânca foarte puțin. Slăbise dar tot frumoasă era. În timpul cât a stat în casă, se gândea cum să-i scrie lui George despre cele întâmplate și tatălui ei cum
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu veți reproduce in extenso scrisoarea mea, eludând mai cu seamă fraza-mi finală. Iar dacă, cumva, veți aprecia că-i vorba de un posibil caz de jurisprudență, În această ipoteză accept să-mi apară În revistă doar siglele D.S.M. Nădăjduind că sunteți animați de o reală Înțelegere superioară și că vă veți situa la nivelul Încrederii pe care v-o nutresc, vă rog, În Încheiere, să-mi Îngăduiți a vă exprima sincere mulțumiri anticipate și Dumnezeu cel Viu și Atotputernic
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
colaborarea la prestigiosul mensual „Permanențe”, la a cărui a 15-a aniversare Îi exprim felicitări sincere, cu dragoste și cu admirație nepieritoare și din ce În ce mai mari. La apariția primului număr al acestei reviste, În ianuarie 1998, prea puțini dintre colaboratori puteau nădăjdui că publicația aceasta va dăinui mai mult decât cele efemere. Scepticismul lor se Întemeia pe sărăcia materială, pe extrem de precara sursă de autofinanțare. Însă inimoasa echipă Întemeietoare, alcătuită exclusiv din foști deținuți politici și condusă de vrednicul de pomenire Mircea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
bine, bătrânul voia să vândă și casele astea, precum voia să vândă tot. Acest imobil vechi îl cumpărase chiar de la Simion, cu mulți ani înainte, când acesta avusese nevoie de bani spre a plăti unele datorii ajunse la scadență. Aglae nădăjduia că, cel puțin, dacă a consimțit la această vânzare, casele îi vor fi lăsate tot ei, pentru Aurica sau Titi. Cererea cheilor (avea un inel cu dublete de chei ruginite, uitat prin pod) o iritase. Costache le cerea fiindcă chiriașii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mari. Experiența lui nu se prefăcu în deprimare, ci într-o mare voință de a se ridica deasupra tuturor. Își puse în gând să facă astfel încît să nu depindă de nimeni, să nu fie silit să sufere trivialitatea nimănui. Nădăjdui orbește că Otilia se va păstra mândră, până ce el va fi liber de el însuși, ca atunci, plin de mărinimie și fără nici o răsplată, să-i întindă mâna. Liniștit de această hotărâre, se ridică de pe bancă și se îndreptă spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care instinctul matrimonial lucra prin crize, fără amestecul culturii sentimentale, ea nu-și putea acoperi deloc dorința și întreba des pe tată-său de rosturile tânărului. Tatăl întreba pe Stănică. Acesta, foarte mândru de calitatea lui de mijlocitor, din care nădăjduia să tragă un profit, născoci un truc romantic. Luă pe Otilia la o parte și-i ținu această cuvîntare: - Am să-ți comunic ceva foarte important, în interesul luiFelix, la care nu mă-ndoiesc că ții, cum ținem cu toții. Contez
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi cald? Impulsul destructiv caută leacul unei răceli interne și mă îndoiesc că, fără o reprezentare implicită a unei călduri moleșitoare și roșii, vreun pumnal s-ar fi înfipt cândva în vreun trup. Sângele emană aburi adormitori, în care asasinul nădăjduiește a-și îmblînzi fiorurile de gheață. O singurătate neîndulcită de înduioșări generează crima, încît orice morală ce vrea distrugerea răului în adâncime are de privit numai o problemă: ce direcție trebuie să dăm singurătății, acest cadru ideal al ruinei și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
instrument de mediocritate. Ne agităm, credem și gândim ca să ne scuzăm existența. Este ca și cum cineva ne-ar privi din altă lume cu dispreț, iar noi, pentru a nu cădea victime ale dezgustului său, ne justificăm prin gesturi, vorbe și fapte. Nădăjduim astfel să obținem îndurarea sa, iertarea curiozității de a fi. - Iar când acel cineva e botezat Dumnezeu, împodobim jalnicul nostru spectacol, ca și cum acesta ar fi altceva decât oglinda Marelui Amărât. Totul mă rănește și raiul îmi pare prea brutal. Orice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lumii afacerilor. În seminarele mele fac referire la această perioadă ca fiind Era Instabilității Inerente. Pe unii i-ar putea demoraliza această sintagmă, Întrucât implică o lume plină de nesiguranță, ambiguitate și schimbări. Ei privesc cu melancolie În urmă și nădăjduiesc că lucrurile vor reveni la „normal”. Însă aceasta este Noua Normalitate. Există totuși și vești bune. Amenințările pe care le implică această eră sunt mult mai puține decât oportunitățile pe care le aduce. Supraviețuitoriitc "Supraviețuitorii" Afacerile din ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
moment de egoism, a pierdut un contract important. Așa cum, probabil, a pierdut și respectul și loialitatea personalului său. Îmi amintesc o situație asemănătoare În care aceeași Întrebare i-a fost adresată unui alt președinte de companie. Acesta s-a amuzat. „Nădăjduiesc doar”, a spus el râzând pe Înfundate, „că cineva Îmi va observa lipsa!”. După care a continuat cu ridicarea În slăvi a ceea ce numea „cel mai bun personal din America”. „Sunt sigur că mi se va simți lipsa”, a Încheiat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
să inspire entuziasm și energie În tot departamentul, iar productivitatea a crescut pe dată. Unul dintre reprezentanții noștri de la vânzări, sunând la birou pentru a verifica o comandă, a remarcat cât de veseli păreau cu toții. Și chiar erau. Tot ce nădăjduiserăm să realizăm se transformase În realitate. Ironic a fost faptul că aranjamentul ales de grupul nostru, În afară de vreo două fișete, era același pe care Îl respinseseră atât de categoric cu câteva săptămâni În urmă. A doua redecorare a biroului a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
-i oferi cititorului un ghid de lectură, analiză și interpretare a poveștilor vieții, prezentând un nou model de clasificare a tipurilor de lectură și demonstrând tehnicile și procedurile pe care noi înșine le-am folosit în studiile noastre empirice. Deși nădăjduim să-i convingem pe cititorii noștri de bogăția și semnificația cercetării narative, nu considerăm totuși lucrarea de față o rețetă absolută potrivită pentru toate studiile narative; o înțelegem, mai degrabă, ca pe o perspectivă asupra situației curente și a posibilităților
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]