1,125 matches
-
lună bezmetică, liană neinventată, și tu, planetă triunghiulară, istm solemn, văzut deodată, amintire înaltă, tot mai curată! Iată-ne! Iată-ne! Iată-ne!!" O, jubilație a simțurilor. Secundă de aur, din moarte mari hălci mușcând! Plutire O, cine noaptea se-nălța din otrava magmei mele, tăind codri de văzduh, ape, bezne, cercuri grele? Mușca din idealul orizont strivit cât ai clipi-ntre pleoape, de parcă-ar fi mânat tunând pegașii cruzi să și-i adape. Se ridica, în zări răsfrânt, lăsând în
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
rezultatul obținut nu doar că salvează versurile de la condiția precară, caducă, dar furnizează consistența persuasivă, absolut necesară, a viziunii poetice. Un exemplu, în acest sens aflăm în Serafimul și heruvimul: Cînd marea se răscoală, volbură-ntărîtată,/ Cînd undele-i muginde se nalță spumegînd,/ Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată/ Pe fieșicare stîncă te vede-amenințînd". Cu excepția fonetismului vetust din final, ne întîmpină o perspectivă alegorică a heruvimului, înger cu atribute ferm moralizatoare. Utilizarea adecvată a analogiei, ca instrument specific cunoașterii mistice
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
îndoiala și rugăciunea simplă ce-o-ncropim. Din care arc săgeata a pornit? Spre ce mă-ndrept? Ce culme a țintit? Lui Johannes Brahms întins în straturi sînt de mîndre flori ce-n necuprinse zări ai risipit de viitor. Să nalț am năzuit spre-azur cîntarea dulce de viori. Azi mă lipsesc, căci pentru-a te cinsti nu-i de ajuns deșarta osteneală numită îndeobște cu pripeală și îngîmfare arta de-a slăvi Spre-a te cinsti nevoie-i de lumină și
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
valurile umbrelor se sparg Și alte vânturi își întind risipa, înveșmântând tăceri în lung și-n lat; Din vechile-ndârjiri și suferințe Nisipul nici o urmă n-a păstrat, Doar apa vremii curge fără cale, închipuind prefacerilor sens; Din mările-oglinzi se-nalță cerul, Privind mirat cu ochiul lui imens Esențe rotunde O sferă cât o clipă Și alta cât o lume, Nu pot să se despartă, Nu pot să se însume, Plămadă singulară, Premize și efecte, Sub coajă ard în sine Esențele
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
să fim doi îngeri spre înaltul Cer al splendorii-n grația divină Că vom purta în suflete lumină Și nu vom fi străini unul de altul. Părea să fim un pom și-o rădăcină Un trunchi râvnind mereu pe celălaltul Nălțând coroana cerului cum psaltul Spre Dumnezeu liturgic se închină... Părea să fim nedespărțiți și-n moarte Când părăsi-vom viața deodată... Dar care clipă s-a-ntinat cu mască Și ne-a numit simțirile deșarte? Că astăzi bogăția adunată E prada unui
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
cerul și destinul, Ca broasca i-au plesnit feciorul și vecinul, Se-ncenușa pe buze și-n blide, brusc, tainul. Pogonul, greu de aur, l-au măcinat lăcuste, Fierbea-n fântâni nămolul pe străzile înguste, Munții cădeau în mare și se-nălțau în puste. Doar luntrea lui ai scos-o, Slăvite, din catran, Și i-ai lungit secunda, cât veacul, pe cadran. De-atunci, înșiră, zilnic, semn după semn, în salbă, Dar foaia lui e rece și-n crugul vieții albă. Unge
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
calește. Bea-l seara, fie-ți soporific darnic Și vei visa cum lacul te iubește, Mîlul, mieros, te zgîrie, firește, Nufărul mov îți trage ca un clește Coapsa din noaptea înspumată groaznic. Inima-mi fu chircită, izbucnește Mereu, mereu se-nalță, prăbușește. Și între coaste spaima-mi se pitește Încă puțin, cît să-ți cînt vorbe, harnic...
Sonet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11720_a_13045]
-
Isus plângea Elenă Marin Alexe Plângi pentru mine Isus O durere în picuri se scurge Iubirea de om, ce mă doare. Dar mă-nalță în sus Când mă frâng pe genunchi Și te strig, Vino Isus! Azi inima-mi plânge Căci a plâns și Isus, jertfă vie. Să am curaj El mi-a spus. Privirea s-o 'nalt doar în sus, Unde-I El
Isus pl?ngea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83247_a_84572]
-
Elena Marin Alexe Din dragoste s-a ridicat la culme Căci a-nviat pentru întreaga lume Azi îL adoră sufletele noastre Cu ochii prinși de zările albastre , îi cântă universul A ispășit și-a încheiat demersul Din moarte s-a nălțat stârnind fiorul În veci traiește El Mântuitorul Isus e viu și n-am de ce mă teme Lumina Lui străbate peste vreme Și bucuria lui mă înflorește Cred ce mi-a spus, eu știu că mă iubește Isus e viu, și
Isus e viu by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83347_a_84672]
-
Cobor sau mă-nalț Elena Marin Alexe O parte din mine coboară cărarea, O alta se-nalță să biruie zarea. Un ochi plânge-n taină a lumii durere, Un altul zâmbește găsind mângâiere. O mâna respinge oferta-mplinirii, O alta ajută efortul zidirii. Un
Cobor sau m?-nal? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83315_a_84640]
-
Cobor sau mă-nalț Elena Marin Alexe O parte din mine coboară cărarea, O alta se-nalță să biruie zarea. Un ochi plânge-n taină a lumii durere, Un altul zâmbește găsind mângâiere. O mâna respinge oferta-mplinirii, O alta ajută efortul zidirii. Un gând se-nfiripă sperând mai departe, Un altul îngroapă nădejdile moarte. Cobor sau
Cobor sau m?-nal? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83315_a_84640]
-
biruie zarea. Un ochi plânge-n taină a lumii durere, Un altul zâmbește găsind mângâiere. O mâna respinge oferta-mplinirii, O alta ajută efortul zidirii. Un gând se-nfiripă sperând mai departe, Un altul îngroapă nădejdile moarte. Cobor sau mă-nalț s-ating nemurirea, Pe inimă port ca pecete iubirea.
Cobor sau m?-nal? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83315_a_84640]
-
dispar. Dar unde dispar, bunico? Picăturile de ploaie intră în pământ și de acolo le iau plantele. Prin rădăcinile lor trec în frunze, în flori, iar alți stropi rătăcitori, transformându-se-n vapori, se ridică iar în nori. Vaporii se-nalță ca niște balonașe spre cer și acolo se strâng într-un covor de nori? Da, covorul de nori este purtat de vânt până când o suflare rece îl face să plângă cu picături cristaline, care se întorc pe pământ. Iată că
ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
si nevoi, Trece timpul, ca și noi. Suflet biet, lovit de soartă, Cu speranța ca și moartă, Te agăți cu disperare Să culegi raze de soare. Te împiedici, te ridică, Fără zbateri, fără frică, Lasă loc la bucurie, Să te-nalțe în tărie. Ochii sprijină-ți de stele, Să fugă clipele grele, Dornică s-atingi Lumina, Aruncă în hăuri tina. Dezvelită de-ntristare, Uită de cuvântul doare, Pune-ți aripi de speranță, Sufletul în siguranță.
Efemeride by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83371_a_84696]
-
unei stînci păduroase, pe care o încunună un castel feodal cu turnuri și cu metereze; la dreapta curge un rîu, în undele căruia se resfrînge umbra tufișului de pe mal; peste rîu trece o punte de piatră; la stînga, tărîmul se-nalță acoperit cu cîțiva rari copaci, mai mult frînți și uscați. Printre această sterpă pădure se zărește cerbul, purtînd cu smerenie crucea răstignirii pe al său creștet, înfiptă în fața latelor sale coarne. Pe întîiul plan se află vînătorul cu calul și
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
care rupe vraja? Mai degrabă al doilea, cel care controlează jocul. Și-i dă valoarea unei năzăriri, „într-un amurg cu vânt și febră mare”. Așa încât doar nevoia de a plânge viețile degrabă pieritoare sub aparența unei meniri care le-nalță - omenească, prea omenească uneori, ca la Ioana d’Arc împlinindu-se, simbolic, ca femeie, pe rug - îl duce pe Radu Stanca în magazia cu costume. Între istoria trăită și istoria povestită nu se semnează, ca în romantism, un pact de
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
ziua recoltei - într-o coșarcă goală un prunc adormit cocori în zare - cu toate gândurile așa departe.. șuierat de tren - ultimul cocor se pierde în albastru parc aglomerat - frunzele se-așează printre cuvinte suflând în mâini - din fiecare casă se-nalță fumul tăceri de mormânt - din când în când mai cade câte o frunză dieta toamnei - umbrele castanilor se subțiază ceață adâncă - de negăsit drumul spre inima ei fumul de toamnă - de undeva, departe un greiere stins nici-un greiere - răscolind printre
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
de culori. A-nverzit din nou natura Peste tot adie vântul Și cu multă veselie De la munte la câmpie. Ursul se mândrește tare Că din iarnă a ieșit Și-acum strigă-n gura mare ” Primăvara a venit!” O săgeată se-nalță spre apus Condamnare la lacrimi de toamnă Și ultimele frunze din zbor Certuri grele cu roșia doamnă Și-un ultim rătăcitor stol. Din ceață, ușor pe cărare, O săgeață se-nalță spre apus, E ultima și dântâi mirare A păsărilor
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]
-
-n gura mare ” Primăvara a venit!” O săgeată se-nalță spre apus Condamnare la lacrimi de toamnă Și ultimele frunze din zbor Certuri grele cu roșia doamnă Și-un ultim rătăcitor stol. Din ceață, ușor pe cărare, O săgeață se-nalță spre apus, E ultima și dântâi mirare A păsărilor ce-au plecat și s-au dus. Și lacrima ploii târzii Atinge pământul cel gol Cu frunze, ca niște iluzii Și penele plecatului stol.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]
-
cuvintelor tale atunci nu mai puteau să surprindă lungimea noastră de undă și se sfărmau neputincioase în fața peretelui de diamant. Cineva le putea strânge într-o grămadă strălucitoare cu mii de scânteieri amețitoare; Stră-strălucitoare, dar reci! Loc de speranță Se-nalță biserica Coșulei peste domoale dealuri, peste tăcutele păduri, peste povești și neamuri. A primit atâtea alaiuri în ii și colorate catrințe, în ițari și sumane cu flori; a vegheat atâtea porniri, îndreptări și plecări și are încă și mai mult
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
peste povești și neamuri. A primit atâtea alaiuri în ii și colorate catrințe, în ițari și sumane cu flori; a vegheat atâtea porniri, îndreptări și plecări și are încă și mai mult loc pentru cei ce urmează să vină. Se-nalță a noastră Biserică Neagră ocrotind răsărituri și-apusuri, petrecând alaiuri prin veacuri. Se-nalță între păduri și neamuri, Senalță și crește, se-nalță. Metamorfoze Se macină pietrele... precum zilele, orele; disipându-se-n clipe, curg mereu risipindu-se. Nisipul doar, pe fundul
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
ițari și sumane cu flori; a vegheat atâtea porniri, îndreptări și plecări și are încă și mai mult loc pentru cei ce urmează să vină. Se-nalță a noastră Biserică Neagră ocrotind răsărituri și-apusuri, petrecând alaiuri prin veacuri. Se-nalță între păduri și neamuri, Senalță și crește, se-nalță. Metamorfoze Se macină pietrele... precum zilele, orele; disipându-se-n clipe, curg mereu risipindu-se. Nisipul doar, pe fundul mărilor, sub greutatea orelor pietrificându-se. Nu se mai știe - nisipul sau piatra a fost
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
îndreptări și plecări și are încă și mai mult loc pentru cei ce urmează să vină. Se-nalță a noastră Biserică Neagră ocrotind răsărituri și-apusuri, petrecând alaiuri prin veacuri. Se-nalță între păduri și neamuri, Senalță și crește, se-nalță. Metamorfoze Se macină pietrele... precum zilele, orele; disipându-se-n clipe, curg mereu risipindu-se. Nisipul doar, pe fundul mărilor, sub greutatea orelor pietrificându-se. Nu se mai știe - nisipul sau piatra a fost mai întâi? Poate odată vom sparge Codul acesta al
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
NICOLAE ANGHELESCU Veniți cu toți la marea sărbătoare, Hristos se-nalță iarăși din mormînt Și ne strecoară-n suflet cîte-un soare, Lumină să devină trupul de pămînt. Cu fiecare-a Lui ieșire din mormînt, Ne naștem înc-o dată fiecare, E veșnicia vieții pe pămînt, Veniți cu toți la marea sărbătoare.
CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_855]
-
linia vieții runic săpată într-o imensă zăbavnică palmă. Pașnic ca untdelemnul cel veșnic se scurge subt bolți Aheronul. Acum ah de trecere cine va-ncepe cîntarea? Acum ah negrele ape cui îi dau tonul? Pescăruși speriați din tenebre se-nalță când luntrea cu umbre alunecă iară. Suflete-n zbor de frunte mi se lovesc zbârnăind ca rădăștile-n vară. Total e împlinit. De șapte ori răsucit răsuflă în somn Aheronul. Acum ah de trecere cine va-ncepe cîntarea? Acum ah negrele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]