1,287 matches
-
precum pescarul marea și ochii tăi îmi lănțuie mirarea Că altuia-i vei da poveri să ducă! și tot aștept... De cart eu stau la proră, Năvodul ceții scot din auroră: De n-ai să-mi vii, prefă-mi-te nălucă! într-o scrisoare primită prin poșta electronică de la un cunoscut intelectual roman*, acesta îmi relata o interesantă constatare a domniei sale și surprinderea care a avut-o atunci când, la București, aflânduse la o convorbire de afaceri, a întâlnit un domn din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
seară Din drumul meu prăfos și lung, Un duh al casei o să-mi ceară Cu mirul drumului să-l ung Și să-i aduc din rătăcire Tot ce te lasă-n gând s-aduci, Sub haina zilelor subțire, Străjerii albelor năluci; De m-oi întoarce dinspre lună, Cu chipul despletit de vânt, Alt duh al casei o să-mi spună Cu taina nopții să-l descânt Și să-i aduc de lângă stele, Din munții cerului străini, Tăcerile de aur, grele, Parfumul naltelor
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
gingașe făptura ei caldă delfinul atinge, alunecă-alături, pe spate o duce, pești colorați îi oferă în dar Să vină-n cetatea cu porți de cleștar recifi de corali o așteaptă-n zadar ea nu poate ajunge. Visul frumos rămâne-o năluca mareele urca, tot urca..... În împletirea de mister Pe brațul tău ocrotitor direct din vis, încrezătoare, ca să te-ador am poposit ca-ntr-o poveste, ca rază de lumină aerian sfioasa, cu-nvăluiri febrile și-n tandre legănări de cer mistuitor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a tot ce este viu și ne înconjoară: mama, aici în autoportret. "Mi-am vindecat rănile pictură cu pictură, pentru ca acum să pot mărturisi că nimic nu este o bucurie mai mare decât aceea de a așterne pe pânză inseparabilele năluci ale trăirilor mele, îndoielile, melancoliile, stările intermediare, exaltările ori căderile mele" -mărturisea recent Vladimir Zamfirescu. "Tot ce am pictat e limita a tot ce sunt; iar ne-limita mea e chipul și asemănarea cu Dumnezeu. Sper să ne putem regăsi
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
moloz și rogojina. În foamea noastră vâjâie păduri, se cască mari, se surpa munți din coame. În foamea noastră vâjâie păduri, și parcă din străbuni sau din scripturi, de la'nceputul lumii ne e foame. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt, poate din cer, din iad, sau din mormânt, or să ne-arunce resturi că la fiare. În beznă nopții ne visăm strigoi, ca ne-ospătam din câte-un hoit fierbinte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Alexandru LUNGU Învățând a muri steaua neizbăvită abia se zvântase de sânge lăuntrice bufnițe cu ochi gălbior de iscoadă țineau golul dintre cuvinte și semințele sale - amăgitoare-odihna în fuga atâtor vâltori prin care duhuri și spaime, năluci și ispite dau să'mpresoare gândul lumina sporindu-i-o rostul literei se lasă văzut învățând a muri inorogi coborau în tresărirea fecioarelor pe valea suspinelor, pe cărări de lună bătute țintuite cu flori îndărătnice tainei și trecerii - îndelungă-i
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
întreagă Din strîmta desagă De ce-mi ești tu scumpă Cînd vin hoți să-mi rumpă Haina grea de plumbă Cămașa-mi dezbumbă Mîinile-n piepți bagă Inima să-mi tragă Și s-o ducă, ducă-n Rîșnița năucă Să devin nălucă...
Bucurie dulce by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10759_a_12084]
-
tot, de un căpcăun, lăsându-ne, în schimb, un idiom șuierat, primitiv, agresiv, vehicol al vulgarității și urii. Curtenitori, zâmbind afabil, plini de bunătate, sprijiniți în neuitatele lor bastoane cu măciulii de argint, bucureștenii anilor '60-'70 îmi par niște năluci luminoase, plăsmuite de-o minte înspăimântată de ceea ce vede, simte și aude în jur. Dar credeți-mă, acei oameni și limba lor minunată au existat. În ce mă privește, cred că vorbesc și acum cu un anumit accent care nu
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În mintea scăpărătoare a unui biet nebun. Pe malul lacului, străvechi, de secetă ucis, Nălucile Rusalcelor nu contenesc în joc Și cum Ursita crudă, cu milă ți-a prezis Te-nlănțuiesc în ceata lor, cu´atâta foc. Încerci să scapi, fugind înspre niciunde Rămâi încremenit fatal în goana disperată Dar ești cuprins degrabă-n nesătule unde
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
fost,atunci,odinioară... Sunt mut la tot ce se întâmplă ,la tot ce ma înconjoară. Sunt supt de viață și de gânduri,trupu-mi stă să moară. Naosul meu e un mare deșert, Am devenit din om doar concept, Precum o năluca rătăcesc prin noapte inert, Și simt cum viața mi se scurge încet,încet. Te caut prin întuneric orbecăind. Nu te găsesc,sunt extenuat,caut patul să mă întind, Văd pe fereastră fulgere albe și albastre trăsnind... Nu pot să dorm
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93418]
-
sună, în varianta lui Pandrea, o meditație asupra sensului vieții: „Materialistul vulgar spune: să-ți umpli și să-ți deșerți zilnic mațul gros, să-ți storci lichidul seminal regulat și cît te țin curelele. Idealistul vaporos proclamă: să alergi după năluci cu denominațiuni glorioase. Religiosul zice: am venit să împlinesc voia lui Dumnezeu. Mandarinul suspină: sensul prezenței mele în lume este de a împlini și respecta doctrina strămoșilor; pentru a odrăsli: pentru a venera nălucile glorioase; să lupți și să te
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
Idealistul vaporos proclamă: să alergi după năluci cu denominațiuni glorioase. Religiosul zice: am venit să împlinesc voia lui Dumnezeu. Mandarinul suspină: sensul prezenței mele în lume este de a împlini și respecta doctrina strămoșilor; pentru a odrăsli: pentru a venera nălucile glorioase; să lupți și să te plictisești nițel, mereu detașat, observator lucid și neînfricoșat.“ (p. 258) Se subînțelege că ultimele rînduri sunt autoreferențiale, pe potriva mandarinului pe care el însuși îl întruchipa. Atîta doar că distanța și neînfricarea țineau de perorație
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
întotdeauna coboară, cel ce spune Adevărul niciodată nu cade pentru că Adevărul cu Iubirea lui este aurul luminii interioare și lumina învinge prin susținerea de sus! - Dar Minciuna nu apără omul? - Nu! Pentru că e de scurtă durată și fuge ca o nălucă lăsându-l descoperit, umilit și plin de suferință. - Cine este omul? - Este Templul sacru ce își cere dreptul la El însuși. - De ce plânge, de ce suferă lumea? - Ca să se deschidă înlăuntru spre a vedea cât de întuneric este afară. - Așa este
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
lumina somnolentă Din amintirea-n vis adiacentă, Ce timpul mort, încetul îl renaște; Sculptată-n piatra vremii, se ridică Din așternuturi tari, aceeași oră, De parc-ar fi cu rătăcirea soră Și spaimelor alunecând, din frică; Fireasca-mperechere e-o nălucă, Ce tulbură mirajul sincopatic Lăsând în urmă-i malul gros și static În care s-a-necat un dor de ducă; Ca o fantomă-i dorul ce mi-aduce, Un sentiment ca floarea de zăpadă Ce frântă-n lujer, a
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]
-
Acum să lipim brațele potrivind tăieturile una peste alta, ca să se amestece sângele... după aceea nu ne putem spune decât frate Ioane și frate Vasile”. Norocul nostru că crâșma era goală de multă vreme...Eram numai noi doi, ca două năluci... Așa am devenit frați de cruce și așa ne purtăm unul față de altul, chiar dacă nu lăsăm să se vadă acest lucru. Acuma-i limpede pentru ce am alergat să-l caut în nămeți și nu l-am pierdut din ochi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tu în față, Ioane. Eu am să merg în coda șirului la început. Pe drum ne-om rândui. Dacă asta-i vrerea ta, așa am să fac - a răspuns Cotman. Sub lumina albă de afară, săniile păreau un șir de năluci ce rătăceau între cer și pământ. Ici acolo, o căciulă sau un suman negru punctau reptila antediluviană ce înota printre nămeții nesfârșiți... De pe creasta dealului din coasta târgului li se dezvăluia o pădure de coșuri, din care ieșeau vălătuci de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
silit să spun cu mâna pe... lulea că n-am aruncat banii pe fereastră! Hă hă hă! Pe când cei doi călăreți săltau în șa ca niște adevărați vestitori ai unei noi zile primăvăratice, aburii ușori ai dimineții se ridicau ca nălucile deasupra văii Coșcovei...
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acasă în locul unui muribund sau poate chiar a unui mort, n-aș mai găsi pe nimeni? Nimeni pe ladă și nici un semn că cineva ar fi folosit-o drept culcuș. Ce aș face? Ce aș gândi? Că a fost o nălucă? O întrupare a minții mele obosite de singurătate? Cu cine am împărțit mizera mea celulă? Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? Cu mine însumi!? Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecoase? Pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat și mâine dimineață ai să-l găsești pe Filip ăsta al dumitale»... Dar eu voi ști că mă minte, că mă crede un smintit, un căutător de năluci... Dar fiică-mea? Cum de am uitat? Ea parcă l-a angajat și mi l-a adus. Oare mi-ar spune fără ocol, privindu-mă îngrijorată în ochi: «Nu, tată! Nu există nici un Filip!»?... Dar eu știu că există! Nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
semnele. Ah, pentru tine sunt largile vremi? Pentru tine catargele? O, aventura, și apele! Inimă, strânge pleoapele! [1937] * ESTORIL Casele cresc în pădurea de pini albe sau ca șofranul, lucind pe coline. Mai potolit oceanul mângâie locul sorin. Largul priește nălucilor line. Cu crestele-n arc, doar bătrânii palmieri se mai leagănă încă întîrziați în furtuna de ieri. Îmbrăcată în zâmbet și aur Cora brodează subt oleandri, subt alungitele foi. Timpul ce iese din casă, cât de ușor 1-ai putea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
spre cerul cu miei luzitani, De nu m-ar găsi unde sunt neliniștea morii de vânt. De nu aș pieri, supt de-un astru văzut-nevăzut, în albastru. [1938] * BOARE ATLANTICĂ Cu repezi copite de-argint în zori măgărușii bat străzile. Nălucile, cari adineaori erau, se dezmint. Pe chei se trezesc sibilinele glasuri. Lumina așteaptă prilejul să-nece biserici, corăbii, colinele. Din portul cu zvon de maree pescarii sosesc cu povara pe creștet. În coșuri: țestoase, țipari, curcubee. Boarea atlantică pipăie morile
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
le era împotrivă. Și într-a patra strajă din noapte a mers la ei, umblînd pe mare, și voia să treacă pe lîngă ei. 49. Cînd L-au văzut ei umblînd pe mare, li s-a părut că este o nălucă, și au țipat; 50. pentru că toți L-au văzut, și s-au spăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: "Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!" 51. Apoi S-a suit la ei în corabie, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
nimeni nu exista pentru el. Nu mă scoate din casă, nu am făcut nimic, vor să mă omoare! reuși să îngaime ditamai bărbatul. Înlemni Gheorghe, la fel și cele trei femei. Se șterse la ochi, de parcă ar fi văzut o nălucă. În fața lui, la doi pași, primarul comunei, prietenul lui din copilărie, Dumbrăveanu, se târa în genunchi. Oftă neputincios Gheorghe, își aprinse o țigară și ieși iarăși în curte. Mai erau câteva ceasuri bune până la ziuă. În sat, mai bine spus
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
un pahar cu vin, vărsă câteva picături pe jos, își făcu o cruce mare, apoi bău, fără să se oprească, până goli paharul. Dumnezeu, să-i ierte! I-au ajuns blestemele... Gheorghe se uită la maică-sa ca la o nălucă și se răsti la ea, cum nu o făcuse de mult: Da’ ce, mamă, au murit? Crezi că o să îndrăznească?! Nu mai continuă, își trase un scaun și se așeză încet lângă Elena, cuprinzând-o de după umeri. După câteva minute
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
împuținase, își strângea brâul mai tare, iar camașa stătea pe ea ca pe gard. Femeile s-au oprit de la învelit sarmale. Se uitau la Saveta fără să o recunoscă, se schimbase mult. Vorbea lumea prin sat că trece ca o nălucă, dar nu le venea să creadă. Acum vedeau cu ochii lor schimbarea. - Ce-i cu tine, Savetuco? se uită curioasă țața Maria. - Ce să fie, nimic, am închis oleacă ochii și acum am venit să văd cum să vă ajut
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]