1,281 matches
-
oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat și mâine dimineață ai să-l găsești pe Filip ăsta al dumitale»... Dar eu voi ști că mă minte, că mă crede un smintit, un căutător de năluci... Dar fiică-mea? Cum de am uitat? Ea parcă l-a angajat și mi l-a adus. Oare mi-ar spune fără ocol, privindu-mă îngrijorată în ochi: «Nu, tată! Nu există nici un Filip!»?... Dar eu știu că există! Nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acasă în locul unui muribund sau poate chiar a unui mort, n-aș mai găsi pe nimeni? Nimeni pe ladă și nici un semn că cineva ar fi folosit-o drept culcuș. Ce aș face? Ce aș gândi? Că a fost o nălucă? O întrupare a minții mele obosite de singurătate? Cu cine am împărțit mizera mea celulă? Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? Cu mine însumi!? Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecoase? Pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat și mâine dimineață ai să-l găsești pe Filip ăsta al dumitale»... Dar eu voi ști că mă minte, că mă crede un smintit, un căutător de năluci... Dar fiică-mea? Cum de am uitat? Ea parcă l-a angajat și mi l-a adus. Oare mi-ar spune fără ocol, privindu-mă îngrijorată în ochi: «Nu, tată! Nu există nici un Filip!»?... Dar eu știu că există! Nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
încăperii - alte umbre, alte proporții - determină altă tonalitate a sensibilității, altă direcție a gândirii și alte reacții...) 30. Cineva își zicea adeseori: La cincizeci de ani tu ai rămastot cum erai la cinci ani: un copil grav, care umblă după năluci. 31. A trăi este a te feri de moarte. Nimic din activitatea noastrăși chiar din sensibilitatea noastră nu are alt scop și altă cauză. SPIRITUL CREATOR 1. A fi adevărat poet însemnează a simți. Simțirea se produce prin impresiuni din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
respingătoare. Care să fie secretul??” Tony Pavone era revoltat! Toată lumea a Înebunit, nu mai Încape Îndoială. Avu senzația derizorie visului În care lumea Își bate joc de el!! Îl apucă pe Nando de mână. „Spune-mi băiete, eu - sunt o nălucă - ori exist cu adevărat...!?” Nando emoționat, Îl ajută să intre În mașină asigurându-l. „Nu descuraja bunul meu prieten...! Vom bate la toate ușile până ce aflăm adevărul...!!” Având ordinea cuvintelor bine stabilite, pătrunseră În următoarea clădire a Poliției hotărâți să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
repede întuneric, și nu mai văd zăpada ce-mi troienea așteptările, Doamne, în Ajun de Crăciun, aștept Colindul! Muguri de iarnă Mi-am spus: să vorbesc cu mine, să mă dojenesc, să mă supăr, iarna trece pe lângă mine ca o nălucă, n-am făcut semn în noianul de frunze, ninge-n sufletul gol, ninge-n Decembrie! Nicio urmă nu s-ar observa pe strada pustie, nicio amintire n-ar înflori pe zăpada sticloasă, m-am resemnat cu lacrima nopții, duium de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din tinerețe care să fi ieșit la iveală ca o stafie neașteptată... Și-apoi era În august, luna În care, se spune, sufletele morților se Întorc pe pămînt, moment propice fantomelor. Și nu numai femeile se reîntorc sub formă de năluci... Vreun complice la vreo delapidare, care a risipit apoi tot cîștigul ilicit poate fi și el un candidat... sau un criminal tocmai scăpat de la Închisoare... Nu știi nici un delincvent care să fi fost arestat datorită unor informații secrete furnizate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai termine. Sub stejarul de la Gospodăria de partid (saună, piscină, lux), amușinam și ceva familiar. Mirosul de balegă din sat, combinat cu cel de iarbă încinsă de soare. Toată această solitudine livrescă a durat până când silueta care dispărea ca o nălucă în jogging matinal pe malul râului a început să poposească sub stejarul meu, substituindu-se farmecului lecturii. Venise să ne prezinte teorii politice feministe asupra cetățeniei. Era singura cu care aveam un background ceva mai asemănător. În afară că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pui de pripas, zvârliți peste bordurile amorului de înțelepciune, după principiul: „Om la apă”. Ne-au întins colacul lor de solidaritate, adunându-ne pe puntea mică unde te mai puteai salva de urât fiindcă Ludi nu știa să trăiască fără nălucile lui dragi din câmpul filosofiei valorilor și fără să le împartă cu alții, iar Cornelia nu știa și nu știe să trăiască dacă nu dăruiește: cunoaștere, moderație, dragoste, imaginea unui brad frumos, o mustrare blândă, un zâmbet alinător. Revenind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ivită din nevoia de confabulare, obișnuită oamenilor de pe aceste ținuturi. Adevărat sau neadevărat, până la urmă totul intră și nu mai plecă din legendele acestui pământ, căci și astăzi, la peste patruzeci de ani de atunci, se mai vorbește încă de nălucile celor doi soldați, apărând și dispărând pe meleagurile de vizavi. Mai era încă anul 1946: câteva zile, dar doamna Pavel, cu casa plină de musafiri, nu realiza însemnătatea istorică a anului care se termina sub lumina înghețată a stelei polare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zbârnâind de prin tufișuri de porumbrei. Trăgeam. Pușca vuia înăbușit în negură. Mă plecam în tăcere, luam paserea sângerată, o aninam în lațurile torbei, apoi porneam tăcut înainte. Câteodată, un iepure roșcat izbucnea dintr-o tufă întunecoasă, trecea ca o nălucă prin pâlcuri de strujeni uscați care pârâiau, și dintrodată se prăpădea sub vălul de ceață. De la o vreme a început a mă cerca foamea. Mă opream în tăcerea pușcelor și ascultam; voiam să aud vreo trâmbițare de cucoș sau vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trăgea lin la o parte, pădurarul sta cu arma la ochi. —Trage! strigă cuconu Grigoriță. Pușca lui Vasile bubui. Clocotul ei ajunse bubuiturile celor dintăi două împușcături. Sălbătăciunea, printre copaci, făcu o săritură, o zăriră amândoi după aceea ca o nălucă printre trunchiurile cafenii și o pierdură din vedere. Pădurarul începu să-și încarce pușca. Zise cu liniște: —A fost prea departe... Boierul era ațâțat și mânios. Cum dracu de a venit așa? vorbi el pripit. Nici nu m-așteptam... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dus la lucru gândindu-mă că Aidan e mort, că Aidan a murit. Nu realizasem lucrul ăsta de fapt până acum. Vreau să spun, știam că murise, dar nu crezusem niciodată că e ceva definitiv. Mergeam pe hol ca o nălucă și, când Franklin a strigat „’Neața, Anna, cum o duci?“, mi-a venit să-i răspund: —Bine, cu excepția faptului că soțul meu a murit și eram căsătoriți de mai puțin de un an. Da, știu că știi totul despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mi-am deschis mobilul; aveam două mesaje de la el. De ce voia Kevin să-l sun? De ce era urgent? Și deodată, am știut de ce. Kevin voia să-mi vorbească din același motiv din care Aidan refuza. Neliniștea, care pândise, ca o nălucă, în adâncul minții mele de câteva luni, ieșise brusc la suprafață. Sperasem că asta n-avea să se întâmple vreodată. Reușisem chiar să mă conving că n-avea să se întâmple. Dar, orice ar fi fost, era pe cale să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe lângă mine, privindu-mă cu dispreț. Din fericire, copiii au dispărut în depărtare, îndreptându-se către Muzeul de Istorie Naturală. Îi compătimeam pe angajații de acolo, ca să nu mai zic de dinozauri. Scuturând din cap ca spre a alunga o nălucă, m-am întreptat către dubiță. Sebastian era al naibii de norocos că arăta bine, știa să gătească și era bun la pat. Nu aș veni până pe tărâmurile astea rele pentru mai puțin de atât. Duggie m-a sunat la prânz sau ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
preface, încercând să-și amintească. Nu avea ce-și aminti. Nu era nimic care să fi fost între noi, pentru ca ea să-i poată spune acum vălătucului aceluia venit din cine știe ce străfund sufletesc amintire. Care să-i surâdă cu minciuna nălucii de peste timpul în care crezi că descoperi un dram din tine, o frântură din Lumea în care ai fost, o pală din flacăra despre care, poate, într-o străfulgerare de vis, ai crezut că-ți luminează sau doar îți încălzește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
existat cândva, mă pierdusem iarăși în plutirea mea pe vălătuci de neguri, printre săgețile unui Soare care încerca să lumineze în mine cotloane sufletești demult închise. Mâlite demult, dar fojgăind încă în ele vechi gânduri, imagini ciobite, amestec vâscos de năluci și așchii de dorințe, cotloane alandala pitite, așa cum peretele lutos, înalt al unui râu este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fărâmița și apoi, grijulie, le arunca într-un coș de gunoi. Așa cum n-aveam chef atunci să scriu despre ei, nici acum nu simt vreo atracție. Îi văd doar, știu că sunt și ei răspândiți pe Bulevard, un popor de năluci, o cohortă de siluete încremenite, așa cum, țintuit locului, încă stau în ușa berăriei, ezitând să intru. Și dacă intru, ce se întâmplă? Dar dacă nu intru? Ar trebui, probabil, să știu. Măcar atâta putere scriitoricească să am. N-o am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noi mi-a zburătăcit gândurile, risipindu-le în jocul nepăsător al clipelor care tot veneau, și veneau, și veneau, încărcate întruna de minunile zădărniciei. Abia acum, când coborârea îngheață jocul amăgitoarei vipii, când în depărtarea drumului nu se mai văd nălucile jucându-și chemările, când crivățul doar flutură în fața mea albe marame, gândul că acolo, pe banca din fața băncii mele din parcul prin care trec aproape zilnic, a rămas și mă așteaptă tatăl meu de fum și umbre, gândul că această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
E ca și cum îmi măturam cu târn de vorbe calea coborârii mele în text. Un Kerim al cuvintelor, însă fără vreo mahmudea ascunsă, fără vreun Balcic îngropat în amintire, fără dorul nopților încinse și al goanei prin câmpia arsă spre cine știe ce nălucă de cadână. . Nu gândeam să cobor astăzi pe Bulevard. De câtva timp, de când am început să scriu cartea aceasta, împins de nevoie (destin?), drumul meu duce într-acolo, dar fac în așa fel încât ocolesc Bulevardul. Ocolesc pe străzi lăturalnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În liniște, fermecată. — Ai de gînd să-mi spui secretul? am Întrebat eu În cele din urmă. Bea oftă și se așeză pe un scaun. Eu am rămas lipit de foc, observînd cum aburul urca din hainele mele ca o nălucă În fugă. Ceea ce numești tu vila Aldaya În realitate are un nume propriu. Casa se cheamă „Îngerul de negură“, Însă mai nimeni nu știe asta. Agenția tatei Încearcă de cincisprezece ani să vîndă proprietatea asta și nu reușește. Deunăzi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
întotdeauna coboară, cel ce spune Adevărul niciodată nu cade pentru că Adevărul cu Iubirea lui este aurul luminii interioare și lumina învinge prin susținerea de sus! - Dar Minciuna nu apără omul? - Nu! Pentru că e de scurtă durată și fuge ca o nălucă lăsându-l descoperit, umilit și plin de suferință. - Cine este omul? - Este Templul sacru ce își cere dreptul la El însuși. - De ce plânge, de ce suferă lumea? - Ca să se deschidă înlăuntru spre a vedea cât de întuneric este afară. - Așa este
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Când visez în noapte, ascultând izvorul, Vine lângă mine, o nălucă, dorul, Speriat de jocul provocat de unde Și la mine-n suflet, iute, se ascunde; Răscolește totul, ca să-i fie bine Și-mi alungă gândul, rătăcit, spre tine... Îmi transformă-n clipe, grele, noaptea toată Amintindu-mi rece, de ce-a
DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83788_a_85113]
-
lumina somnolentă Din amintirea-n vis adiacentă, Ce timpul mort, încetul îl renaște; Sculptată-n piatra vremii, se ridică Din așternuturi tari, aceeași oră, De parc-ar fi cu rătăcirea soră Și spaimelor alunecând, din frică; Fireasca-mperechere e-o nălucă, Ce tulbură mirajul sincopatic Lăsând în urmă-i malul gros și static În care s-a-necat un dor de ducă; Ca o fantomă-i dorul ce mi-aduce, Un sentiment ca floarea de zăpadă Ce frântă-n lujer, a
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]
-
pentru politicienii cu mintea uscată. Dar legionarii au un crez, un neam și un Dumnezeu. Crezul lor are un conținut creator care servește neamul și eternitatea lui în slujba lui Hristos. Genocidul în România a fost practicat înainte de instaurarea comunismului, „năluca” înspăimântătoare. El a fost adus de întunecate forțe oculte și impus pe furiș, pe căi dosite. Au instaurat groază și jaf, au deschis mii și mii de morminte și au umplut pușcăriile cu sute de mii de osândiți. Temnițele gemeau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]