1,621 matches
-
aș putea ajuta pe stăpânul meu din toate puterile. Dintr-o dată, glasul lui Hanbei se posomorî. — Dar nici un om nu poate decide cât timp va trăi. Ce pot face, în starea asta? Privindu-l în ochi, Oyu simți că o năpădea durerea. Oare fratele ei îi ascundea ceva? Clopotul Templului Nanzen anunță ora amiezei. Deși țara se afla încă în stare de război civil, puteau fi văzuți oameni admirând prunii înfloriți, iar, printre petalele care se scuturau, răsunau cântecele privighetorilor. Primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pur și simplu în brațele răcorii de afară... Merg de o bună bucată de vreme. Soarele soarbe cu voluptate și ultima picătură de rouă. Am ajuns pe creasta dealului. Aici mă opresc să contemplu împrejurimile... Dealul Cetățuii și al Repedii, năpădite de lumina dimineții. Târgul își trimite larma trecută prin surdină până la mine. Nu rămân în loc prea multă vreme, fiindcă simt chemarea celui care mă așteaptă. Și drumu-i lunglung... Soarele începe să dogorească din ce în ce mai tare. Caut umbra copacilor. Îndată voi ajunge
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
grijă... fiind călugărițele parte femeiască și nu pot a căuta tote cele ce să cuvin spre folosul mănăstirii”. Cum se vede, vodă are grijă doar de „sfânta mănăstire”, dar despre nevoile țăranilor de pe moșiile mănăstirii nu spune nimic. łăranii erau năpădiți de nevoi, ba de una, ba de alta... De multe ori se îndatorau la mănăstire punând zălog cine știe ce lucruri. Se întâmpla însă ca din nenumărate pricini îndatoratul să nu-și poată răscumpăra zălogul la soroc. Vodă este neiertător. Grigorie Alexandru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Să vezi atunci ce bucurie pe capul zvăpăiatelor de veverițe dacă primesc câteva alune când omătul din jur îi până la brâu... O treabă mai plăcută nici că s-ar afla, sfințite. Ieșim din grădină și o luăm pe marginea poienii năpădită de aluniș. Fiecare purtăm câte o trăistuță în care culegem alunele... Bătrânul nu rămâne tăcut prea multă vreme: Te-ar deranja dacă eu oi mai spune una-alta? Abia aștept să-ți aud vorbele, părinte. Apoi dacă mi-ai dat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pădurea? Unde-i povârnișul pe care am lunecat ca pe tobogan? Nimic din tote acestea. Doar o măsuță pe care tronează o oală și o ulcică pentru apă, prichiciul sobei pe care se află o candelă și o fereastră deschisă, năpădită de mușcate, prin care năvălește zefirul dimineții... În ușa potopită de lumina soarelui, șade bătrânul zâmbind... Ai revenit printre noi, fiule? Abia acum îmi dau seamă că de fapt mă aflu în crivatul în care m-am culcat aseară și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
tunde chelbosul? Atunci, la fapte, dragule! Curpenii culeși îi așezăm colea la soare. Când vor fi bine uscați, îi bat pe leasă și boabele le pun la păstrare pentru iarnă. Pe când înserarea se furișa prin desișul pădurii, neîndrăznind încă să năpădească poiana, noi ne ghiloseam deja în apa iazului... La noapte vei dormi neîntors fiule. Nici visele nu vor putea ajunge la tine. Mâine... Mâine om pune iarăși țara la cale. Ce vrea să însemne asta, părinte? Păi, cu mănăstirea Sfântul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
hol, tunând și urlând „Lasă dracului nenorocitul ăla de telefon!“. Ceea ce mi-a distrus șansele de a vorbi cu Luke, dar valora cât greutatea gestului ăluia în aur când venea vorba de capitolul nostalgii de demult. în momentele astea mă năpădeau amintirile din anii adolescenței. Nu era nevoie decât ca tata să spună „Nici un minut peste ora unsprezece, Rachel. De data asta vorbesc serios! Dacă mă lași să te aștept în mașină, cum ai făcut data trecută, să știi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iar Harriet și Suzanne le dădeau instrucțiuni detaliate chelnerilor. În sfârșit, cam cu patruzeci de minute înainte de ora începerii, am terminat tot ceea ce fusese trecut pe lista mamei. — Te superi dacă fac un duș? m-a întrebat Luke. Transpirația îi năpădise tot tricoul. — Sunt de-a dreptul copt, a rânjit el, dezlipindu-și tricoul de pe piept. — Sigur că nu! Nu-mi vine să cred ce nepoliticoși suntem, Luke. — Te-am obligat să muncești, la doar câteva minute după ce ai sosit. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Și așa se face că promovarea lui Wilt se făcu uitată pentru al cincilea an la rând. Colegiul de Arte și Tehnologie Fenland se extindea. Noi cursuri de specialitate proliferau și tot mai mulți studenți cu tot mai puține aptitudini năpădeau colegiul, ca să fie educați de tot mai mulți profesori cu calificări tot mai înalte, până când, într-o bună zi, Colegiul Fenland va înceta să mai fie un simplu colegiu tehnic și va avansa până la rangul de Universitate Politehnică. Era visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
țopăi grăbită peste gardul de sârmă și peste poarta cimitirului și intră în așezământ. Ajunsă acolo, sfâșie un braț de iederă de pe trunchiul unui copac și, ținând-o în fața ei cu destulă neîndemânare, își croi drum pe furișatelea pe cărarea năpădită de buruieni ce ducea spre biserică. în cea mai mare parte a timpului înaintarea ei era mascată de copacii plasați între Eva și casă, dar o dată sau de două ori femeia se văzu nevoită să se ghemuiască și să țopăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Wilt se întoarse pe partea pe care-i plăcea să se culce și încercă să adoarmă, dar somnul nu-i venea deloc. încercă și pe cealaltă parte, dar cu la fel de puțin succes. Gânduri, întrebări, răspunsuri irelevante și dialoguri imaginare îi năpădeau mintea. încercă să numere oi, dar se trezi că se gândește la Eva. Draga de Eva, afurisita de Eva, vesela și energica de Eva, Eva cea inevitabil entuziastă. Ca și el, și Eva căutase Absolutul, Adevărul Veșnic care s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cer pomană frățiorului meu? Boss-ul de frate-miu s-a paradit, să știi. Ce să faci... piscina, automobilele, ferma, casa, conturile, vacanțele, toate astea obosesc. Să-i scriu despre anii copilăriei, despre prichiciul vetrei și casa părintească? O să-l năpădească lacrimile și fuge la psihiatru... — Ei, nu exagera. Ți-a mai scris, parcă... — Bineînțeles, bineînțeles, numai bucurii am avut. Corespondență! Străinătate! Țări capitaliste! Dictaturi militaro-fasciste! Rude care au părăsit țara, atrase de mirajul banului și al unei vieți ușoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în spate, spre măsuța cu rotile. — Citește scrisoarea. Să vezi că nu-i doar plictiseală și distracție, deși nici astea nu-s de neglijat, deloc, deloc. Să vezi scrisoarea asta ultimă. Știam că o să ajungă la asta, că l-or năpădi cândva amintirile și o să le vrea reîncălzite, proaspete, cu sare, cu otravă, cu toate mirodeniile morții pe care o curtează, acum, paraliticul. Așa că mă plătește argentineanul în valută convertibilă, doctore! Deci: sunt în concediu. Plătit. Pomana care mi-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără o vorbă și o lasă jos fără măcar să se uite la ea, iar stewardesa pornește mai departe, clătinându-se ușor În momentul În care avionul Începe să se zgâlțâie puternic. De ce se zgâlțâie avionul ? O, Doamne. Fără veste, mă năpădește un puternic atac de panică. Înnebunesc. Pur și simplu, Înnebunesc ! Sunt prinsă În cutia asta mare și grea, fără putință de scăpare, la kilometri Întregi deasupra solului... Nu pot trece prin chestia asta de una singură. Simt o dorință copleșitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
unchiul Tony. În camera de lucru fără oglinzi, sunt o umbră neregulată aruncată pe foaia albă a manuscrisului sau pe ușa lustruită maro-cireșie a dulapului. Dacă vrei un studiu de vampirologie: anul trecut, pe vremea asta, abia începeau să mă năpădească gândurile morbide, în diminețile târzii când treceam cu mâinile peste fața mea aspră, măsurându-mi în oglindă ridurile. Și ține seama că pe-atunci eram cu vreo zece ani mai tânăr; exact, doar vampirii trăiesc două-trei sute de ani, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fi onorat să-ți fiu ghid. Intrăm într-un cartier sărac, cotim pe o stradă dărăpănată și ne oprim în fața unei case cu două etaje. Clădirea pare înclinată într-o parte, ca și cum s-ar sprijini pe ea însăși, și e năpădită de funingine. Domnul Shi plătește tricicleta și îmi ia bagajele. Intrăm. Nu e nici o lumină. Scara e abruptă, iar unele trepte lipsesc. În cele din urmă ajungem pe palierul de la etajul doi. Domnul Shi se luptă cu cheia în broască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
albă și granit, o structură semănând cu o curea subțire, arcuită. Nu mai e nimeni în afară de noi doi. Mao pare absorbit de frumusețea care ne înconjoară. După un răstimp, își ridică în sus bărbia, ca să simtă soarele pe față. Mă năpădesc amintirile. Vremurile din Yenan și de mai înainte. Mi-au dat lacrimile. Nu din cauza dragostei, ci din cauza a ceea ce am îndurat. Felul în care m-am salvat cândva singură. Triumful propriei mele voințe și refuzul meu de a mă da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
doamne. Zhang Yiao-ci se avântă înăuntru. Își ține mâna dreaptă pe arma de la spate. Doamna Mao Jiang Ching e așezată pe canapea, cu o cană de ceai în mână. Calmul ei îl îngheață pe bărbat. Omul privește în jur. Îl năpădește transpirația. Dintr-un tablou de pe perete, o pasăre cu picioare lungi se zgâiește în jos. Doamna Mao vorbește, apoi râde ascuțit. Am prevăzut de mult timp această zi! Am împrăștiat flori pe tot drumul de la dormitorul meu până la poartă. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lume” pe inima, pe sufletul, pe viața lui. PAGINĂ NOUĂ 25 Pădurea de la Păuna era o pădure seculară. Un veritabil codru alcătuit din mai multe varietăți de stejari, fagi și frasini. Copaci foarte înalți și foarte bătrâni, cu trunchiuri noduroase, năpădite de liane de viță sălbatică sau de iederă, cu rădăcini puternice ascunse sub miile de lăstari, arbuști și fel de fel de tufișuri, deasupra cărora se ridicau voluptuoasele cupole ale coroanelor verzi. Trecând prin sita frunzelor, lumina soarelui se fragmenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-său, Niculae, dar și dorul cântat, dorul oftat, dorul jelit Între Nistru și Prut, după 1812, mai mult decât În oricare ținut românesc aflat, ținut, căzut sub jug străin: dorul frumos, acel dor special care te prinde, cuprinde, străprinde; te năpădește, te copleșește; bate, răzbate, străbate - atunci când (de sus, din calidor), cu privirea aburită de duroare, cați Încolo, -spre-Asfințit, unde bănuiești Prutul, râu blăstămat, care-n două ne-a tăiat, despărțind frați de surori, ciuntind grădina de flori - de când procleții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai netedă dintre mese, deasupra căreia soarele reverbera permanent, împiedicând vederea, tăindu-ți răsuflarea și făcând să fiarbă sângele oamenilor și animalelor. Nici o șopârlă nu poate supraviețui acolo, murmură în cele din urmă. Dacă te însoțește cineva, înseamnă că e năpădit de gânduri negre și o să-mi faci un serviciu scăpându-mă de el. Deschise micuța casă de bani zidită în podea și ascunsă sub dușumele chiar lângă masa lui; numără banii care se aflau în ea și clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
moțăiala, somnul de veci prin paturile din oficii, cu Milică în coastă, cu madam Ortansa ori cu alt gardian condamnat pe viață, sau de unul singur cu sacoșa de ziare, așteptând copiii să vină la el, țestele lor chiluge, colțuroase, năpădite de cicatrice și cucuie și îngrămădindu-se de-a lungul culoarelor ca spinările unor animale mânate în turmă, răsfirându-se și regrupându-se și iar risipindu-se, după legi imemoriale ce călăuzeau și viața lui. Se vedea oglindit în privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o răpăială de ploaie, după care se pusese un vânticel iute și curățase cerul de nori. Un miros îndepărtat de ierburi și de pământ reavăn îi deșteptă foamea. Intră într-o cofetărie și mâncă o prăjitură cu frișcă multă. O năpădi o amețeală dulce; era ca adormită, nu-i mai venea să se ridice de pe scaunul ăla, din fața farfurioarei cu lingurița și hârtia prăjiturii în ea. Prăjitura parcă-i răscolise foamea și mai tare. Foamea și osteneala și somnul o încolțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prăjitură, și din nou mergea repede, aproape alergând, cu franzela într-o mână și cârnații înveliți în hârtie în cealaltă, mușcând și mestecând îndelung, și din nou vroia să nu se mai termine; după ce termină de mâncat, se pomeni iarăși năpădită de îngrijorare. Păi, să scape, trebuie neapărat să scape, copilul... Până să ajungă la policlinică, dădu iarăși peste un cabinet particular, unde a fost iarăși refuzată, și tot așa și la policlinică. Peste tot i se spunea că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să fugi, pe care drum? Cotropitorul era pretutindeni, soldații săi cu părul Împletit dădeau târcoale prin bazarul din Piața Mare, prin cartiere și prin mahalale, prin preajma Porții Arse, Întotdeauna beți, pândind ocazia unei răscumpărări, a unui jaf, hoardele lor necontrolate năpădeau câmpurile vecine. Nu ne dorim oare, de obicei, ca postul să se Încheie, să vină ziua sărbătorii? În acel an, oamenii și-ar fi dorit ca postul să se prelungească la nesfârșit, ca Sărbătoarea Sfâșierii să nu sosească niciodată. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]