1,183 matches
-
alta a drumului... Casele le număr pe degete; au rămas dispersate ici, colo, și Între ele multe terenuri virane pline cu iarbă. Oamenii au plecat În ceruri iar copiii lor nu s-au mai Întors de la oraș, casele s-au năruit neîngrijite iar livezile și viile au rămas părăsite. Mi se strânge inima de tristețe și duioșie fiindcă imi amintesc fiecare gospodărie În parte și nu Îmi vine să cred că nu mai există. Ochii mi se umezesc și lacrimile Îmi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Înnobilate prin intensitatea trăirii, prin pasiunea creatoare. Fără să piardă vreodată, nici în frenezia succesului, melancolia care distinge spiritele alese... Socotea una dintre cele mai grele suferințe, se spune, neputința de-a dormi în nopțile când somnul și oboseala îl năruiau. Lungi și apăsătoare insomnii. Răzvrătită nemulțumire, „modul cel mai potrivit de-a converti zbuciumul cu măiestria“ ? Calea care să îmbine reproducerea naturii și dezvăluirea propriei naturi, cum dovedea și tabloul Simonettei Vespucci, pictat în ultimul an al vieții. Stranie izbândă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
suflul. Pierduse însă, s-ar fi crezut, interesul, chiar și puterea de a-și susține până la capăt rolurile ? Partitura devenise nesuferită, nu-l mai captiva ? Ca și cum s-ar fi săturat să mai poarte măștile prea complicate ale inteligenței. Totul se năruia în zădărnicie și caraghioslâc... Îi era lene, probabil, nimic nu mai conta, nimic nu putea fi mai adânc, mai ispititor, mai sigur, mai înțelept decât lenea - părea să-și spună. O zărea pe femeie ca printr-o ceață deasă și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gen puse la cale de geniul pietonilor ce-mi intersectează calea. Călătorie apăsătoare și fără spor, pedeapsă prelungită în monotonie și presimțiri negre. Mă poartă, cumva, spre funeralii sau cununie ? Încerc să-mi reamintesc reacțiile ei abrupte, gata s-o năruie. Restrânsă la orice atac al urâțeniei și iar elansată, mereu pe un tăiș fierbinte, prea fragilă pentru cenușiul compact al zădărniciei. Imprevizibilul înveliș alb, delicat, extrem de alb, luminat de cearcăne adânci, albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
șireata lor zâmbire, Brune unele ca gânduri din poveștile asire, Alte blonde cu păr de-aur - vise tainice de Nord. Dar venit-a judecata și de sălcii plângătoare Cântărețul își anină arfa lui tremurătoare; În zădar rugați peirea - muri se năruie și cad! Cad și scări, ș-aurite arcuri, grinzi de cedru, porți de-aramă, Soarele privește galben peste-a morții lungă dramă Și s-ascunde în nori roșii, de spectacol speriat. Și popor și regi și preoți îngropați-s sub
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lui Auta. Ajutorul de sutaș își lăsă capul în jos și rosti, frînt: - Eu de-aicea fără arme nu plec. Soldații erau înarmați cu mai multe arme decât se obișnuia. Dibăcia lui Iahuben izbutise la început, însă acum părea să năruie totul. Auta privi rugător spre străini, dar aceștia nu făcură nici o mișcare. Soldații priveau cu mirare la butoiul mare și ciudat dintre tufani și la cei trei străini îmbrăcați cu haine argintii. - Dacă ar fi avut coifurile lor rotunde cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai târziu, din Piscul Sfânt, mai sus de podișul de unde zburase, fumul subțire și plăcut de altădată se îngroșă, apoi cu un bubuit asurzitor se năpusti spre cer un stâlp de pulbere aprinsă, și în câteva clipe tot piscul se nărui. Muntele Vulturilor rămase fără piscul său sfânt. Cărțile și zidurile și lespezile din palatul Marelui Preot erau acum praf de scântei. Apoi se lăsă seara. Cu oarecare timp înainte de aceste două întîmplări, cele unsprezece corăbii lungi ale Marelui Preot ieșiseră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în timpul vieții. Dar, începând din secolul al XIX-lea, lumea aceasta stabilă, ordonată după canoane de frumusețe, după criterii recunoscute ale meseriei și în care fixarea cotelor s-ar fi putut face prin sondarea mediilor cultivate, se fisurează, apoi se năruiește. Delacroix, Manet, Pissaro, Gauguin, Van Gogh, Dubuffet au displăcut. Dacă n-ar fi displăcut, n-ar fi devenit "genii" inaccesibile și neprețuite. "Pentru ca tablourile să se vândă scump, spunea Picasso, trebuie ca la început să se fi vândut foarte ieftin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unui vector pe care, cu cât am avansa, cu atât am fi mai bine înarmați pentru a depăși soluția precedentă. Evident, dacă istoria unei arte face să se schimbe pe parcurs problemele pe care și le pune, ideea consolatoare se năruiește și fiecare școală, fiecare pictor, fiecare tendință trebuie s-o ia de la început. Fiecare devenind propria-i avangardă, nu mai există deci avangardă, în lipsa unui front și a unei ariergărzi comune tuturor. Cum se poate explica faptul că "arta de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fapt, superstiție. Or, frumusețea nu poate fi propriul ei mit, din același motiv pentru care umanitatea, sub numele de "Marea Ființă", nu poate fi propria-i divinitate. Acest motiv este o constrângere logică de organizare, incompletudinea, mereu ea, care ne năruiește visele de autofondare colectivă (sau, în corpul politic, de transparență generalizată). În fond, André Malraux și Auguste Comte, unul prin artă, celălalt prin cunoaștere, au urmărit, unul prin religia antidestinului, celălalt prin religia Umanității, aceeași himeră, o emancipare fără alienare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
chezași“, „copărtaș“, „răzeș“, venit prin maghiarul svovados (szvodos, szavatos, szovatos). Dacă s-ar accepta această etimologie, magh. Naszód n-ar putea continua fonetic forma slavă, ci ar reprezenta rostirea ungurească a romînes cului Năsăud. Întreaga construcție de mai sus se năruie dacă acceptăm părerea majorității analiștilor că Nazwod din 1264 este o transcriere greșită a formei corecte Nazowd, apropiată de toate celelalte variante atestate. Forma Nazowd se poate explica pe baza sl. nasovŭ, „um plutură“, „agest“, cu referire la viiturile dezastruoase
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care nu a fost întotdeauna suficientă pentru îmbunătățirea destinului. Această cunoaștere trebuie să aibă ca schelet de susținere, ca stâlpi de rezistență niște valori morale, din care își trage forța și puterea destinului. Fără această structură de susținere, ea se năruie rapid la apariția "curenților". Dacă această putere cunoașterea se formează prin cultură, automat și cultura reprezintă același schelet al valorilor, adăugându-se la cele morale, care formează, împreună, structura de rezistență. O societate care nu aduce mulțumire, încredere și care
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
în primul rând ce valori morale are acea societate. Dacă valorile sale morale sunt pozitive, solide și emit în jur stabilitate, nu aduc frustrări și asigură existența și echilibrul persoanelor, atunci structura este solidă, rezistentă și nimic nu o va nărui ușor. Aceste valori devin direct proporționale cu stabilitatea și cu certitudinea zilei de mâine a societății. Primul contact cu valorile morale sunt în familie, de unde viitoarele destine își construiesc structura, pe baza la ceea ce preiau, bune sau rele. Ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
sfârșitul lumii. Dar lui Nieve așa i se păruse. Nu-i venea să creadă că Jugomax, căreia îi dedicase ore-n șir încercând să găsească un plan bun de afaceri și care mai avea și produse adevărate de vânzare, se năruise la fel ca atâtea companii speculative de pe internet care nu aveau nici o fundație solidă. Fusese înspăimântată de această prăbușire bruscă, de rapiditatea cu care băncile își retrăseseră sprijinul și de stadiul jalnic în care ajunsese Jugomax, cât ai zice pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de la ei. Dacă firma nu mai face așa un puhoi de bani, n-ar trebui să mă intereseze. Dar o interesa. Fusese deja la o companie falimentară și nu mai voia să repete experiența. Dar Ennco nu avea să se năruie. Ennco era imensă și profitabilă și puternică, iar pe ea Ennco o făcuse foarte, foarte bogată. Își îndesă perna și se ghemui lângă Aidan, care își petrecu brațul în jurul ei și îi spuse să încerce să doarmă. Și mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai poți să încerci o dată. Poate, zise Nieve. Dar la naiba, Darcey - am pierdut atât de mulți bani de data asta... Înghiți în sec. O vreme mi-am trăit visul. Aveam tot ce îmi dorisem vreodată. Acum totul s-a năruit și mi-e foarte, foarte greu să mă mobilizez. Banii au fost visul ăsta? întrebă Darcey. —Cam da, recunoscu Nieve. Pentru mine erau foarte importanți. Probabil pentru că sunt o cale foarte ușoară de a demonstra că ești un om realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
oarecum fondată. —Uau, zâmbi el. Ce explozie de autocritică. —Știu. Dar ești cam aspră cu tine însăți. — Nu prea cred. N-a fost așa de rău să fiu însurat cu tine, zise Neil. Darcey zâmbi. —Mersi. Dar când totul se năruie, ai tendința să te concentrezi numai asupra părților nasoale și să uiți de momentele frumoase. Bărbatul dădu din cap. Cum ar fi Crăciunul nostru în Scoția. Ningea. Ea era entuziasmată pentru că totul avea un aer atât de neașteptat de tradițional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cortina în teatrul acesta. 14 iunie 2011 Cântecul dezastrului din noi Ne dor cotidiene remușcări, Silabisim cuvinte amorțite Și suntem niște trepte fără scări Sau scări cu trepte roase, putrezite. Trăim în echilibru instabil, Îngurgităm, constant, energizante, Iar psihicul se năruie, labil, Printre iluzii traumatizante. Din jalea asta scoatem și profit, Ne vindem remușcările și anii, În fiecare trup, un neofit Ce-și cumpără religia cu banii. Nu vă mai perpeliți ca pe grătar, Degeaba luați calmante prin speranțe, Atârnă greu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și nu au timp să meargă la școală pentru a învăța și pentru a-și crea un viitor. În țară la noi și peste tot în lume se nasc copii bolnavi care au o șansă la viață, dar aceasta se năruie pentru că nu au banii necesari de tratament. Sunt marcată de cazurile multor copii abuzați de proprii părinți, care sunt bătuți fără milă și puși la munci pe care ar trebui adulții să le facă. Mai sunt și familii sărace cu
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
singură dată, adio seninătate! Până nu demult nici n-am bănuit existența acestor ființe, aproape identice la chip cu noi, dar atât de diferite! Trăinicia lumii mele în care aveau loc numai cei asemănători mie ca înfățișare începe să se năruie sub privirea albastră a unei rochii albe cu buline roz, lasă-ți inima să vorbească! A știut oare părintele Ioan că se va întâmpla asta?! Să-mi fac rugăciunea de seară și să încerc să adorm, deși ochii mei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să mă servesc din delicioasa dulceață de caise, făcută anul acesta, lumea se prăbușea în jurul meu și eu îmi duceam cu încetineală lingurița la gură, ca și cum în acest gest mărunt mi-aș fi găsit punctul de sprijin când totul se năruia sub mine, Ana e plecată la Paris, ce căutai la Paris? 14 iulie, nu sunt în stare să mă întorc la lucru, Daniel a terminat cu examenele și-l trimit la mănăstire, îi promit că voi veni și eu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Te întorci la Arestări sau faci treaba de rahat de la Omucideri până când se satură Russ Millard de tine? Millard e un tip răbdător, care înghite multe, Dwight, așa că s-ar putea să dureze ceva timp. Chinta mea royală s-a năruit. — Accept. Loew jubila. — Te duci la închisoare chiar acum. Gardianul din tura de noapte a eliberat foile de ieșire ale celor patru. În parcare este o dubă. Cheile sunt sub covoraș. Du-i pe suspecți pe South Alameda, la numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fac rău familiei ei pentru felul în care mă tăvălisem în șanț cu fiica lor și-i pupasem în fund pentru bogăția lor. M-am agățat de un alt gând , ca să-mi duc mai departe deducția, dar și acesta se nărui în fața logicii: În ’47, când Lee Blanchard a dispărut, mapele cu literele „R“, „S“ și „T“ lipseau. Poate că printre ele se aflau și însemnări legate de familia Sprague. Nu exista însă nici o mențiune despre familia Sprague. Lee habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
recunoscându-mă doar pe mine. Orgoliul meu este satisfăcut În cel mai Înalt grad. Particip la act și o observ În același timp cu luciditate; este teribilă, de aceea mă oblig să fiu la Înălțime, prelungesc amplexul până o simt năruindu-se În strigătul acela interior. Îmi dau seama Însă că, În același timp, eu mă gândesc intens doar la E.; oare ea cum s-ar fi comportat În act, ar fi fost la fel de feciorelnică, s-ar fi coborât atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei, pe care el i-o subtilizase când se apropiase pentru prima dată. Malerick șopti pe un ton rece: - Se pare că nu aveai nevoie de un foc totuși. Privi apoi în urma sa: două lacrimi se prelingeau pe obrajii femeii, năruindu-i machiajul. Se gândi că dintre toate iluziile sadice pe care le înfăptuise sau plănuise pentru acest sfârșit de săptămână - sângele, tăieturile, focul - aceasta a fost probabil cea mai satisfăcătoare. Auzise sirene când încă se aflau la câteva străzi distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]