1,904 matches
-
SLOVA NOASTRĂ, publicație apărută la București, cu periodicitate variabilă (bilunar, lunar, trimestrial), din 29 decembrie 1941 până în decembrie 1944. Are subtitlul „Bilunar de informare literară și pedagogică. Răboj al faptelor și năzuințelor neamului românesc”, din august 1944 schimbat în „Tribună independentă de luptă profesională. Răbojul faptelor și năzuințelor învățătorimii”. Director: Mircea Ispir. Revista este editată sub auspiciile Asociației Generale a Învățătorilor din România. Rubrici: „Note-Informații-Polemici”, „Însemnări”, „Bazar”. Colaborează cu versuri N. Bocșa
SLOVA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289723_a_291052]
-
periodicitate variabilă (bilunar, lunar, trimestrial), din 29 decembrie 1941 până în decembrie 1944. Are subtitlul „Bilunar de informare literară și pedagogică. Răboj al faptelor și năzuințelor neamului românesc”, din august 1944 schimbat în „Tribună independentă de luptă profesională. Răbojul faptelor și năzuințelor învățătorimii”. Director: Mircea Ispir. Revista este editată sub auspiciile Asociației Generale a Învățătorilor din România. Rubrici: „Note-Informații-Polemici”, „Însemnări”, „Bazar”. Colaborează cu versuri N. Bocșa, Em. Papazissu, D. I. Pietrari, G. Bobei, V. Copilu-Cheatră, G. Roiban, iar cu proză Ion Dongorozi, Mihai
SLOVA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289723_a_291052]
-
focșănean „Națiunea”, precum și proză scurtă, iscălită Silvigo, în „Veselia”. Proaspăt student, aderă la Partidul Social Democrat, în al cărui periodic - „Socialistul” - dă la iveală articole și versuri. Mai colaborează la „Hasmoneea”, „Sburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Năzuința”, „Spre ziuă”, „Revista copiilor și a tinerimii”, folosind frecvent și pseudonimul Moș Grigore Sfătosu. După obținerea licenței practică avocatura, desfășurând totodată și o intensă activitate publicistică. Cronicar la „Dimineața” (1925-1926), scrie și la „Adevărul”, „Dimineața copiilor”, „Omul liber”, „Clopotul”, „Cotidianul
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
recurs la rimă decât incidental. Modelele lui sunt Lucian Blaga, Aron Cotruș și Emil Isac, iar în lirica de peste fruntarii îndeosebi Walt Whitman și Carl Sandburg. Ca atitudine, el se alătură poeților stăpâniți de elanuri generoase, sensibili la suferințele și năzuințele celor însetați de dreptate. Întrebându-se pentru cine scrie, își răspunde: „Pentru cei ce ar fi preferat să moară / decât să-i facă pe alții să sufere” și declară că ar vrea să fie „pacea, pâinea, vinul tuturora”. În spiritul
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
titlul Iubita din Paris. Traducerile sunt, de asemenea, orientate spre promovarea literaturii simboliste: din Émile Verhaeren tălmăcește G. Răceanu poemul Căldură, iar Iosif Bercovici transpune Fecioare pătimașe, Barbu Solacolu și Al. Westfried (care semnează V. Sandu) dau versiuni la poeziile Năzuințe și Cântecul IX de Maurice Maeterlinck, Emanoil Cerbu (sub pseudonimul Mircea Cerbul) tălmăcește din Albert Samain, iar Alexandru Munteanu din Walt Whitman. M.Ș.
SARBATOAREA EROILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289491_a_290820]
-
se stânge sub ochii noștri în zdrențele-i pestrițe, de șarlatan, scoțând blestemuri de melodramă” . Însă, pe cât e de precisă adresa criticii conținute în acest articol, pe atât de vagă e caracterizarea culturii pentru care articolul militează. De necontestat este năzuința lui N. Iorga de a da impuls unei culturi pline de conținut, care să exprime originalitatea spirituală a poporului nostru, geniul său specific. Din coloanele publicațiilor și din sălile de cursuri și conferințe, ideile naționaliste, propagate de înflăcăratul istoric, aveau
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
un raport direct, imediat, cu sănătatea mintală sau, altfel spus, sănătatea mintală se apreciază în raport cu acestea. După Szczepánski, natura umană „este un ansamblu de dorințe permanente, motive, scopuri și valori care determină comportamentul omului”. Ea cuprinde în egală măsură și „năzuințele, motivele, sentimentele, scopurile și conflictele permanente dintre indivizi și colectivități” (J. Szczepánski). Pentru J. Dewey, caracteristicile naturii umane sunt următoarele: reprezintă o anumită constituție bio-psihologică primară și înnăscută, comună întregii specii; este un ansamblu de caracteristici durabile de forțe și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
european în adevăratul sens al cuvântului, din punct de vedere politic și cultural. Regele Carol I și Regine Elisabeta și-au pus toată priceperea și toate resursele, în slujba României, pentru modernizarea și consolidarea ei, identificându-se cu idealurile și năzuințele țării lor de adopție.
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
pus în lumină rolul românilor de peste Nistru la consolidarea României Mari. Publicația se editează la împlinirea unui deceniu de la ținerea, la Tiraspol, la 17-18 decembrie 1917, a Adunării Naționale a Românilor de peste Nistru, urmărind să aducă la cunoștința tuturor românilor năzuințele, starea economică, politică și culturală, să prezinte istoria, așezarea geografică a celor de peste Nistru. O serie de pagini subliniază vechimea prezenței dincolo de Nistru, unde încă din secolul al XIV-lea existau așezări militare moldovenești. Se reproduce, din „Neamul românesc”, un
TRIBUNA ROMANILOR TRANSNISTRENI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290261_a_291590]
-
cu poziția acestuia e atitudinea lui Tudor Vianu, Dan Botta, I. M. Sadoveanu. Penetrat sau nu de ortodoxism, principiul etnic definește, în perioada interbelică, și orientarea unor periodice precum „Cugetul românesc”, „Cuvântul literar și artistic”, „Secolul”, „Floarea de foc”, „Ramuri”, „Năzuința”, „Flamura”, „Datina”, „Familia”, „Gând românesc”, „Pagini literare”, „Junimea literară”, „Viața Basarabiei”, „România literară” (revista condusă de Cezar Petrescu), „Universul literar” (seria 1938-1944). Prin literatura pe care au publicat-o preferențial, „Gândirea” și celelalte periodice tradiționaliste dau un nou impuls orientării
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
fără exigențe estetice, stihuri tinerilor patriei, muncitorilor, eroilor neamului, invocând solidaritatea cu strămoșii etc. Piese caracteristice compun un atlas liric de priveliști precis localizate: Delta, Sulina, Cotnari, Criva, Dorna, schitul Brazi, Miorcani, Câmpulung Moldovenesc, Oituz, Mărășești, Sarmizegetusa, Țebea, Lancrăm. În năzuința de a da versurilor „sunetul bronzului”, Ț. adoptă adesea forma fixă a sonetului. În schimb, ultimele cărți - Confesiunile pământului, Pe o apă visând (1982), Ochii copiilor (1984) - exprimă frecvent sentimentul curgerii ireversibile a timpului, poetul trăind din amintirile trecutului, obsedat
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
Primul colegiu de redacție: Ioanichie Olteanu (redactor-șef), Ion Agârbiceanu, Valeriu Bologa, Ioan Ceterchi, Victor Cheresteșiu, Aurel Ciupe, Dumitru Isac, I. D. Mușat, Iosif Pervain, Sigismund Toduță, Mircea Zaciu. Într-un Cuvânt de început, aparținând redacției, se precizează: „«Tribuna» apare cu năzuința de a umple un gol în cultura noastră nouă [...]. Apărând aici, în inima Transilvaniei, e de la sine înțeles că «Tribuna» va fi legată strâns de viața acestei regiuni. Dar se va feri să devină o revistă de provincie”. Pe parcursul a
TRIBUNA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290269_a_291598]
-
încheie în 1903, și devine învățătoare în comuna Ianca. În 1908 debutează cu poezia La răscruci în „Ramuri”, și editorial în 1921 cu placheta Sub plopi. Colaborează, în primele decenii ale secolului al XX-lea, la „Drum drept”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Năzuința”, „Viața literară”, „Teatrul de mâine” (Iași), „Revista noastră”, iar după război la „Sburătorul”, semnând un timp cu numele real, apoi cu pseudonimele Ada Umbră și - mai rar - Ada din Coștilă. Intimistă, vag simbolistă în expresie, pe alocuri cu ecouri din
UMBRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
realizarea unei ecranizări a nuvelei Așteptare, făcută de un regizor identificat cu autorul. Punând în abis mai multe paliere de ficțiune, subminând convențiile narațiunii realiste tradiționale, scriitorul sondează puterea, marginile iluziei referențiale și explorează totodată motive și teme predilecte, precum năzuința soteriologică, nuntirea cosmică, mitul cristic și cel mioritic. În general, în prozele scurte și în majoritatea romanelor se pot remarca micromotive recurente, aparent obscure sau opace, cu rost esențial în articularea unui edificiu metaforic personal, conferind unitate operei în pofida frecventelor
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
absolutului și învederează o tot mai pronunțată joncțiune a demersului liric cu somațiile cotidianului, practică o angajare autentică în istorie, într-un cuvânt, își asumă postura de martor implicat și responsabil, metamorfoza operându-se pe coordonatele rigorismului moral și ale năzuinței către absolut care îi caracterizează întreaga operă. Discursul poetic devine mai frust, mai tensionat și percutant. Se remarcă, așadar, o relativă estompare a „vâlvătăii” stilistice, o asprire a expresiei, de altfel nu mai puțin rafinată decât în trecut, chiar dacă acum
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
în 1971 la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, dar în 1973 se transferă la aceeași facultate în București. Ulterior studiază aici și doi ani la Institutul Politehnic. Debutează cu poezii în 1969 la ziarul „Năzuința” din Sălaj, iar editorial în 1971 cu placheta Trecere. Colaborează la „Flacăra”, „România literară”, „Steaua” ș.a. Trecere are toate caracteristicile unei cărți de debut, dezvăluind în V. un poet în căutarea stilului personal. În acest sens ea poate reprezenta o
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
roman. A colaborat la „Les Annales”, „Conferencia” (Paris), „Echos de France”, „Revue des deux mondes”, „Revue de Paris”, „L’Illustration”, „Le Figaro”, „The Contemporary review”, „Lumea nouă literară”, „Revista literară”, „Făt-Frumos”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Noua revistă română”, „Flacăra”, „Rampa”, „Dimineața”, „Năzuința”, „Gândirea”, „Viața românească”, „Boabe de grâu”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar” ș.a. În 1934 se află între fondatorii Casei Românești din Paris, iar în 1937 inaugurează la Nisa Catedra „Mihai Eminescu”, în cadrul Centrului Mediteranean de sub directoratul lui Paul Valéry
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
petrecută ca librar la Centrul de Librării și Difuzarea Cărții din Cluj (1954-1955), intră în gazetărie: redactor la ziarul „Viața nouă” din Câmpeni, județul Alba, redactor, apoi secretar de redacție la „Făclia” din Cluj (1960-1968), redactor-șef adjunct la ziarul „Năzuința” din Zalău (1968-1974), corespondent special al Agerpres pentru județele Cluj, Bistrița-Năsăud și Sălaj (1974-1993), secretar general de redacție la „Adevărul de Cluj” (1993-1997). Debutează în 1969 la „Tribuna” cu Poemul ucenicului, și mai e prezent în „Luceafărul”, „Clujul literar și
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
măcar să-l vadă). SCRIERI: Zebrele pasc în cocotieri, Cluj-Napoca, 1979; Locuri vacante în Pantheon, Cluj-Napoca, 1985; Oameni și ape, Cluj-Napoca, 1989; Pescarii, Sfântu Gheorghe, 2003. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, Nicolae Vereș, TR, 1969, 9; Eugen Teglas, „Zebrele pasc în cocotieri”, „Năzuința” (Zalău), 1979, 12 septembrie; Nicolae Cobadin, „Locuri vacante în Pantheon”, CL, 1986, 6; Aureliu Goci, Un roman satiric, VR, 1986, 11; Ilie Călian, „Oameni și ape”, „Făclia”, 1989, 5 august; Marin Oprea, „Pescarii” - romanul unui colț de țară, „Tribuna afacerilor
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
de rară energie, în ciuda sănătății șubrede, a fost prezent în numeroase alte periodice, de orientare tradiționalistă sau modernistă: „Abecedar” (Brad), „Adevărul literar și artistic”, „Azi”, „Calendarul”, „Comedia”, „Complex”, „Cosinzeana”, „Curentul”, „Familia”, „Floarea soarelui”, „Gazeta literară”, „Gândul nostru”, „Însemnări ieșene”, „Manifest”, „Năzuința” (Craiova), „Omul liber”, „Opinia”, „Rampa”, „România literară”, „Reporter”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Teatrul”, „Viața literară”. A mai semnat M. Zamfirescu, Constantin Bonea, Bucur Dâmboviță, George Filaret, Mircea Lacrimă, Radu Lacrimă, Iosif Mihai, Sam., Mircea Someș, Iacob
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
certă realizare a literaturii dramatice moderne românești. Anterior, scriitorului îi apăruseră compoziții teatrale în revista „Slove” de la Calafat (1924), i se reprezentase în 1925 o piesă în versuri pentru copii, Sfârlă năzdrăvanul, și în același an i se tipărise în „Năzuința” drama într-un act, inspirată din nuvela Alexandru Lăpușneanul de C. Negruzzi, Cuminecătura, dovedind deja forță expresivă și meșteșug în plăsmuirea intrigii, în construirea personajelor. Domnitorul, mai ales, prezintă trăsături inedite în raport cu optica tradițională integral negativă - bunăoară, atitudinea lui față de
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
a acționat în sens stimulativ, dacă nu modelator, asupra avangardiștilor din anii ’30, unii activi și după 1944 (Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș.a.), precum și asupra generației optzeciste. Ilarie Voronca a ilustrat deopotrivă funciarul nonconformism al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat încă în „Integral”, la Arghezi sau Bacovia ), dintr-o perspectivă ce se apropie adesea de „modernismul moderat”. În orice caz, iconoclastia avangardistă n-a afectat la el
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
copiii, prin care ne prelungim și poate ne realizăm talentul, aspirațiile, înclinațiile noastre intelectuale și morale. Pentru aceasta, copii trebuie să învețe să prețuiască munca, să-și formeze și să adopte, treptat, un mod de conduită propriu, corespunzător intereselor și năzuințelor lor. în acest context, devin foarte actuale considerațiile marelui psiholog Jean Piaget, care, afirma că, . Uneori, din dorința sinceră de a-și ajuta copiii, de a-i scuti de eforturi inerente muncii și activității lor, părinții încearcă să rezolve singuri
ATRIBUȚIILE FAMILIEI ÎN PROCESUL EDUCAȚIEI MORALE ŞI ŞCOLARE A TINEREI GENERAȚII. In: Arta de a fi părinte by Teodora Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1416]
-
datează din 1901. Va debuta însă cu poezia Dorul în 1912, la „Convorbiri literare”, sub inițialele V.V. Publică ulterior în „Flacăra”, „România”, „Dacia”, „Revista copiilor și a tinerimei”, „Însemnări literare”, „Răsăritul”, „Luceafărul”, „Lamura” (va face parte din redacție), „Cugetul românesc”, Năzuința”, „Ilustrațiunea națională”, „Flamura”, „Ramuri”, „Graiul nostru”, „Duminica Universului”, „Azi”, „Herald”, „Vremea”, „Satul”, „Muzică și poezie”, „România literară” (1943) ș.a. Împreună cu G. Tutoveanu, Tudor Pamfile și Mihail Lungianu scoate la Bârlad „Florile dalbe”(1919), iar alături de N. I. Herescu și Ion Pillat
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
trup, stăpână a cărnii și-a plăcerii”, ea e „sfințită de marea-i înălțime”. Este o mistică a androginului, „sămânță eternității”, prin care „misterioasa carne se face duh în noi”. În interpretarea teologică propusă de Valeriu Anania, sonetele ar exprima năzuința sufletului uman de a se contopi cu Logosul divin. Dintre piesele de teatru ale lui V., Fata ursului, Umbra și Pribeaga reflectă climatul rural în care își are sursa lirismul de orientare tradiționalistă. Un climat cu pronunțat specific etnografic și
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]