1,603 matches
-
poate; dorea; doritor; dorm; drepturi; dulap; duș; ea; egoist; și eu; eu nu; a face; de fiecare dată; haine; hotărît; ia; iluzie; important; imposibil; inteligentă; interes; încălțăminte; înțelegere; Ionuț; joacă; magie; mașină; măr; mereu; merge; merit; mînă; mofturos; multe muncă; naiv; neapărat; necesită; nedumerire; nevoi; are nevoie; nimic; noroc; note; nu poate; nu știe; nu știu; nu vreau; nu; o casă; o plapumă; obține; orice; paie; pasiune; pauză; permite; perseverență; plăcere; plînge; poveste; prevedere; prieteni; putere; puteri; puțin; rea; a repeta
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de la bancă - , și-a umflat pectoralii și mi-a aruncat niște priviri languroase, de latino-lover ușor penibil, apoi s-a amestecat în discuție și l-a convins pe patron să angajeze temporar niște practicanți; întâi i-a zis în italiană - naiv, credea că nu înțeleg - niște porcării de nereprodus pe hârtie, dar legate strict de reproducere; după ce bătrânul i-a comunicat impresiile personale despre mine (zicea că aș fi întreținuta vreunui miliardar de îmi permit o asemenea petrecere) și a plusat
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
are absolut nimic împotrivă să-mi folosesc jucărioara cu acumulatori. Dacă vă imaginați, câteodată chiar mă ajută, și o face cu multă plăcere. Asta da, viziune progresistă asupra vieții de cuplu... (Doar la primul contact cu aparatul s-a speriat; naivul, a spus că e imens și se temea că-mi va face rău... I-am explicat eu că nu aparatul e mare și mă bucur că a fost suficient de inteligent să nu devină complexat din atâta lucru...) Acum, toate
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
i se par „niște cadavre ambulante” (I, 79). Cât despre cei care cred, adică au religia faptei și, prin urmare, a prezenței, aceștia i se par de o naivitate dezarmantă: „Ceea ce mă paralizează este că toți oamenii mi se par naivi, inclusiv marile spirite. Sunt uluit să constat în ce măsură Nietzsche îmi apare ș...ț de o ardoare juvenilă care te face să zâmbești” (I, 362). Spre deosebire de el, Cioran se retrage din sine, se contemplă cu scepticism, eventual cu ironie, își asumă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în alte poeme semne de plictiseală albă, vecină cu angoasa, precum și o încercare de izolare într-o casă îndepărtată de toate locurile cunoscute. Ceea ce îl obosește și îl agasează este neputința: Totul e calculat dinainte/ Cu mare precizie,/ Numai noi, naivii/ Mai umblăm pe la policlinici". Volumul se numește "Moartea ceasului", pentru că poetul se vrea în afara timpului. Ceasornicul a obosit să mai măsoare "destrămarea", de aceea încearcă să se situeze într-un timp demiurgic: " Unde ceasurile se potrivesc singure/ După inima lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1876 Ora a cincea: În loc de prefață Ion Minulescu N-am fost nici ieri, Nu sunt nici azi, Și nu voi fi Cu atât mai mult nici mâine, după moarte, Nimic din ce vor crede, poate, Cei câțiva cititori de carte Naivii care-mi vor citi Volumele numai pe jumătate. Volumele-mi de versuri, cumpărate, Împrumutate Sau furate!... N-am fost așa precum se spune Și nu sunt nici așa precum sunt; Nu sunt nici foc, Nici ploaie, Și nici vânt!... Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
noastră la clasă era dedicată dramaturgiei shakespeariene. Alexa își alesese ca obiect de studiu Richard III, ultimul act. Am fost puțin suprins pentru ca nu vedeam interesul acestui act (războinic) în afara celebrei replici Dau un regat pentru un cal. Cât de naiv fusesem. Visarion ne-a arătat în citirea sa că actul ultim e un act care ne arată "moartea tiranului" și "supraviețuirea" sa. Exercițiul era executat de studenți actori, precum și de un actor profesionist, pe care l-am cooptat în proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe invers ca să crești în ochii tăi moderni și docți. Natura (sau altceva) ne-au creat atâtea posibilități de a mima gândirea, încât pentru niște oameni abili este un lucru de nimic să apară drept reformatori în receptările candide ale naivilor, calitate de care nu e scutit nimeni dintre noi. Spectacolul Visarion-Nuțescu ține însă de o cu totul altă categorie. Este într-adevăr un spectacol la care se râde din belșug, la care însă cei care râd au în fața lor imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
principiile estetice ale „școlilor literare“ și de alegerile fiecărui scriitor. Personajul tipologic este eroul reprezentativ pentru o largă categorie umană sau estetică: - Tipologiile generalumane sunt configurate încă din literatura Antichității și perfecționate de clasici (eroul, avarul, ipocritul, lăudărosul, soțul încornorat, naivul, visătorul, cugetătorul, fata ingenuă ori fata bătrână, cocheta etc.). - Tipologiile sociale (țăranul, soldatul, aristocratul, burghezul parvenit, intelectualul, artistul etc.) sunt „obiectul de observație“ al realiștilor, iar în versiuni parodice, al postmoderniștilor. - Tipologiile estetice vizează canonul impus de o școală literară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
diverse facțiuni umane. Acest joc occidental, acreditat drept progresist și aducător de prosperitate prin teoriile filosofice moderne, de la Adam Smith la ultimii gânditori occidentali, nu face decât să întrețină conflictul social modern și global din societățile noastre. Încă mai există naivi sau, poate, cinici gânditori moderni ce văd drept elemente-cheie pentru o societate liberă și prosperă competiția (sau concurența). Acești filosofi-sofiști nu înțeleg aproape deloc istoria Occidentului și a formării capitalismului, un mod de viață, dar nu "sistem". Dacă Occidentul a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mijlocirea Editurilor, fie personal (la diverse sindrofii), pe stradă sau chiar ... acasă (de tot hazul este relatarea unei astfel de ... "agresiuni" la domiciliu din partea prozatorului I.B., posibil grafoman), în speranța că vor obține măcar o notă în "R.L.". Spre deosebire de acești naivi incurabili, noi ne vindecasem de mult de asemenea gesturi donquijotești. Nu ofeream propriile cărți criticilor, ci ceream pe-ale altora. Văzându-ne pe culoar, marele critic ne invita în modestul său colț din biroul redacției "România literară" din str. Moxa
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la un văr de-al ei de lîngă Făurei, unde am asistat la un tăiat de porc... (pasiunea mea, deja notorie, fiind șoriciul!). În fine, relația noastră devenind cvasi-oficializată, Vali mă invită într-o zi să-i cunosc familia. Eu, naiv, mă duc. Mergem la sora ei, în Focșani. Primele minute-s amuzante. DAR... (iar apare acest DAR, în povestirile mele). La un moment dat, sînt invitat în sufragerie. Acolo, erau doi bărbați, în uniforme de securiști: tatăl lui Vali, nea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
reprezintă tipul încornoratului. El este gelos, plin de vanitate , deranjat de un "coate-goale", "moftangiul", "mațe-fripte", care se ținea după familia lui, la întoarcere de la spectacolul din grădina "Iunion". Are o anume infatuare prostească, lașitate, îngâmfare, amor propriu, fiind credul și naiv în privința onoarei de familist. Prostia, obsesia de a nu fi înșelat îl face pe protagonist, ridicol. Comicul de situație reiese din faptul că Jupân Dumitrache este opac în fața oricăror dovezi de adulter. Dacă la început, protagonistul îl disprețuiește pe Rică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
personajul principal din Povestea lui Harap-Alb, destoinic, prietenos, curajos, cuminte, ascultător, erou exemplar prin autenticitatea umană, având însă și slăbiciuni omenești. El parcurge o perioadă de inițiere, în călătoria spre Împăratul Verde, în vederea formării pentru a deveni conducătorul unei familii. Naiv la început, lipsit de experiență și credul, fiul craiului este păcălit de spân să intre în fântână. Protagonistul trece prin diferite probe cu ajutorul celorlalte personaje înzestrate cu puteri supranaturale. El se rătăcește într-un labirint, o lume necunoscută, unde trece
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
important atribut al masculinității este capacitatea de a produce evenimente, cărora femeia le acor dă semnificații simbolice. Zvonuri Se spune despre arabi că sunt curați, că adoră și asupresc fe meia în același timp. Despre japonezi se spune că sunt naivi și zâmbesc la orice, dar că au pretenții calitative exa gerate. Suedezele sunt conside rate nesătule, lipsite de scrupu le. Pe negri mai toți îi consideră ca fiind bine dotați, capabili de mișcări aparte. Rusoaicele sunt văzute ca fiind în
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Așa cum am mai spus, în centrul operelor lui Caragiale, se află omul social. Trahanache, Catavencu, Zoițica, Farfuridi, Agamiță Dandanache sunt actorii comediei politice din jurul anului 1870, oameni ai vremii și ai locurilor. În același timp însă, Trahanache este un vanitos naiv, Cațavencu un ticălos, Zoițica o femeie autoritară, Farfuridi un prost, Dandanache un imbecil șiret. Caragiale își vede personajele în valori generale, în expresiile lor simplificate, după modelul marii comedii clasice. Totuși, în comediile sale, generalul nu sacrifică cu totul individualul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și servitute. Revoluțiile sunt prin natura lor misterioase, convulsive, sincopate, uneori și lungi, foarte lungi. Șuanii din Vandeea au trebuit să aștepte două secole pentru a li se face, sub ochii noștri, dreptate. Drenajul istoriei este anevoios și costisitor. Numai naivii își imaginează istoria ca o cale maior în ireversibilitatea ei. Hic et nunc, istoria se vădește încă mai complexă și mai plină de mister decât o prezintă unii. În acest spirit am socotit că n-ar fi inutil a aduna
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de vin destupate), se pare că are o adevărată preferință pentru cuvinte. E drept că a primit mai multe cuvinte decât a vrut să redea, însă de fiecare dată când vorbea era o adevărată plăcere să-l asculți. Unii credeau, naivi, că papagalul vorbește la comandă, fără să știe că și papagalul își are orele și toanele lui. Gândind că așa îi vor face pe plac, și că vor mai câștiga puțin timp, câțiva musafiri au crezut de cuviință să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
din urmă a zilei, ce poartă Ultima oră de muncă, învoaltă..." Marcel Aymé, Poveștile motanului cocoțat Se știe, grație lui La Fontaine și lui Marcel Aymé, că animalele vorbesc, că au idei și sentimente, la fel ca noi. Doar neștiutorii, naivii și cei fără inimă pot susține contrariul. Dacă dialogul decurge atât de firesc între Delphine, Marinette și animalele de la fermă sau din pădure, între greiere și furnică, între lup și miel sau între vulpe și barză, dacă Poveștile motanului cocoțat
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
totul are loc la nivelul subconștientului. Oricum, să notăm că multă vreme după editarea operei, el este convins că, prin Ladima, a construit o tipologie polivalentă și tocmai de aceea cu foarte mulți corespondenți în realitate. Nu rareori, atât de naiv în relația sa cu triviala Emilia, devine ținta unor ironii pornite de la însuși creatorul său. Mihail Sebastian, bănuind că amanta sa, Leni Caler, ar fi o femeie la fel de ușuratică precum Eugenia Zaharia, îi mărturisește această temere lui Camil Petrescu. Replica
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
izolării Americii, ci, dimpotrivă, ai activismului său pe arena internațională, ca putere globală ce se află. În raport cu o astfel de politică preconizată pentru S.U.A. și pentru întreaga lume, un Henry Kissinger, un Jimmy Carter sau un Bill Clinton sunt considerați naivi, sau "angelici", pentru credința lor în capacitatea instituțiilor internaționale de a promova democrația și a asigura securitatea lumii. Acum parcă înțelegem mai bine și tratamentul rezervat instituțiilor interna-ționale, O.N.U. în primul rînd, de către fosta administrație americană. Politica americană
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
prin "sloganuri patriotice, temeri și aroganță autosuficientă". Greu de întrevăzut cum ar putea un singur om, fie el și președinte american, să facă o astfel de educațiune. Ar trebui să fie un nou "tătuc" și vedem încă o dată cît de naivi sunt oamenii, chiar cei mai instruiți și experimentați, și de înclinați, mai mult sau mai puțin conștient, spre totalitarism! În rest, Brzezinski subliniază "importanța fundamentală" a parteneriatului americano-european, cu condiția ca Europa să se trezească din starea de letargie și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
strălucirea superficială a gloriei sociale și politice, este aceea de barbar. "Partenerii sufletești", martorii recunoașterii și acceptării lui ca individ în Veneția, sînt, pe rînd, Desdemona (prin dragostea ei sinceră) și Iago (prin prietenia sa falsă, dar derutantă emoțional pentru naivul Othello). Generalul se agață de aceste două personaje, devenite "punțile" sale de trecere din cultura "sălbăticiei" în cultura "civilității". Totuși, ca orice erou de tragedie, Othello e, de fapt, prizonier în aria de interacțiune a celor două universuri, alegerile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
secunde în viața mea m-am gândit/ La băiatul cu numele Gheorghe,/ Copilul cu numele tata?/.../ Fiți cuminți, îngeri mici, lăsați-l să doarmă./ Fiți buni, îngeri mari, lăsați-l să creadă./ Nu-i spuneți nimic, nu-l tulburați/ Pe naivul meu tata,/ Pe tragicul Gheorghe". (Requiem) Nemaigăsind resurse suficiente, în interior, poeta caută refugiu în spiritualitate, singura punte statornică de legătură, între contingent și transcendent. Ca la majoritatea autorilor, însă, spiritualitatea se menține doar interioară, intimă, fără să se reverse
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tremur, nu mai plâng, nu mai sunt/ Într-o așteptare apăsătoare, m-am îngropat/ În mine însămi ca într-un mormânt.// Coboară un înger în el și mă caută,/ Nu mă găsește și crede că am înviat,/ Doamne, cât de naivi sunt și îngerii ăștia,/ Care, de atâta vreme nu au aflat// Că nu învie morții, e în zadar, copile,/ Oricâtă speranță, oricâtă îndoială, oricât/ Ar plânge mironosițele în acest cimitir,/ În care mi s-a făcut urât// Să tot ascult
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]