1,781 matches
-
mii de degete, ai leucocitelor, până ajung, o dată cu toate marnele și aluviunile lumii, în delta imensă a creierului său, unde mă culcușesc confortabil, strîngîndu-mi ghearele pe lângă corp. Cu fiecare metru pe care-l face mașina în direcția camerei în care Nana așteaptă, foamea mea crește, pofta mea insațiabilă se apropie de apogeu. Fir-ar să fie, neroada asta nu putea să urce decât cu papornița în mașină și să mi-o proptească sub picioare. Noroc că la a doua cobor. E
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Noroc că la a doua cobor. E prea departe, trebuie să merg, pe gerul ăsta, în condițiile astea mizerabile, până la capătul pământului. Și n-am chef să mă îmbolnăvesc doar ca să par în fața ei irezistibil. Nu-mi convine, iarăși, că Nana s-a cam prins, sau așa pare, or mie nu-mi trebuie complicații. Totuși, are ceva interesant, cred că în primul rând vârsta, care mă face ca în relațiile cu ea să mă simt ușor stânjenit,. vinovat, să roșesc puțin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
astea zălude, care te lasă, te lasă până nu te mai lasă. Am pierdut vremea degeaba, luni de zile, pe lângă una dintre ele, așa că sânt sătul. N-am încercat niciodată să trăiesc timp mai lung, pe bune, lângă o femeie. Nana e pentru mine o șansă neașteptată: pot dormi la ea, ceea ce n-am făcut niciodată, cu nimeni. Cred că vin aici pentru a patra sau a cincea oară de când am cunoscut-o la ceaiul ăla insipid de la Șerban. Nana e
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
femeie. Nana e pentru mine o șansă neașteptată: pot dormi la ea, ceea ce n-am făcut niciodată, cu nimeni. Cred că vin aici pentru a patra sau a cincea oară de când am cunoscut-o la ceaiul ăla insipid de la Șerban. Nana e vară-sa, și se învîrtea și ea prin bucătărie. A mers ușor. Odată am avut o fată ori, mai bine zis, ea m-a avut pe mine. Mi-a arătat camera ei: nu-i așa că-i plăcută! Lemn norvegian
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dâre de zăpadă pe la încheieturi, și rămân în pulovărul meu roșu, pe gât. Mă așez pe pat, pe cerga roșie, așa încît camuflajul e perfect. Sânt ușor emoționat, căci nici o tipă nu s-a gătit vreodată pentru mine ca tine, Nana. E în tine un amestec de tandrețe, duioșie și timiditate care îmi dă curaj. Mai e și altceva, dacă te privesc atent. Îți mângâi părul și te întreb de ce ești tristă. Nu e chiar tristețe ceea ce observ, e altceva, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în degete mii de pâlpâiri și auzi trosnituri electrice neașteptat de violente. Dar dacă îți mai treci și-a doua oară mâna pe suprafața netedă, nu mai percepi nici o tensiune: ecranul a devenit inert. Tot astfel te mângâi eu acum, Nana. Sânii tăi, mușchii umerilor tăi - nu-mi mai spun nimic, ca niște obiecte asemenea scaunului sau suprafeței aspre a cearceafului, în același timp mintea ta, firea ta, ființa ta mai adâncă se ridică la suprafață ca și când din apa intens albastră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și cu fustiță bleu, scurtă și creață, așteptând un tinerel chipeș care se apropie cu barca, trăgând strașnic la vâsle. Dacă mișcai poza, tânărul dădea din vâsle, iar dulcea sa iubită îi făcea cu mâna. Mi-era rușine, crede-mă, Nana, și-mi e și acum. De asemenea mi-e necaz, sânt trist că am ajuns aici, aș fi preferat să cred naibii că am ținut la o fată care să mă merite, cât de cât. Așa, e umilitor. Doamne, mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
însă bătrâni căpitani de navă cu figuri de contabili, ceea ce-mi mai rărea bătăile inimii. Ce păcat, ce păcat că nu pot, oricine ai fi, oricâte REM-un ai fi văzut, oricât de inteligentă și sensibilă ești, nu pot, Nana, să rămân cu tine. Câțiva centimetri, câțiva ani, câteva mii de lei în plus, câteva cărți citite în plus, mă rog, lucruri de felul ăsta despart oamenii. Încerc să te trag și mai aproape de mine, atât cât se poate. Dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cute. Mi-e silă de tine, dar îți zâmbesc mecanic, iar tu îmi zâmbești cu foarte puțină speranță. O babă. Cu sâni încă frumoși, dar ce sens are? Sânt golit de dragoste, iar povestea ta mă obosește fizic. Vin zorile, Nana. Dă-i zor. Te întorci în pat cu o cutie ca de pantofi. O deschizi și, de sub un strat de vată, scoți un ou mare, ca de struț, cu coaja zgrunțuroasă, îngălbenită. Becul așază pe el o umbră albastră. Într-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spune, cu o expresie indescifrabilă: "Faci cum vrei." Merge lângă el până în stația de autobuz și rămân tăcuți, privind fulgii care coboară ușor pe pavajul alb. Când mașina roșie sosește, Vali spune un "la revedere" scurt și peste câteva secunde Nana îl vede așezîndu-se pe un scaun: o umbră verzuie străbătând prin geamul înghețat al autobuzului. Vali, de-acum, devine cu totul neinteresant. De altfel, sânt atât de ghiftuit, încît n-aș suporta un drum cu mașina. Mă întorc de aceea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vede așezîndu-se pe un scaun: o umbră verzuie străbătând prin geamul înghețat al autobuzului. Vali, de-acum, devine cu totul neinteresant. De altfel, sânt atât de ghiftuit, încît n-aș suporta un drum cu mașina. Mă întorc de aceea cu Nana, care se îndreaptă cu pași mici spre casă. Știe că în seara aceleiași zile Vali o va suna iar pe buldogiță. Dar mai știe și că pe la sfârșitul săptămânii el are s-o aștepte la ieșirea din institut și că noaptea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pământ, fără să vadă pe nimeni. MĂTUȘA ZUMI Tiberiu își amintea încă din primii ani ai copilăriei când mama îl lua în vizită la casa mătușilor din Cetatea-Albă, surorile tatei erau câteva, și toate fete bătrâne. Cu două excepții, mătușa Nana și mătușa Rozalia. Dar îndeosebi își amintea de mătușa Liliana. Atunci, pe la începuturi, ea era emblema casei. De ce asta nu mai ținea minte. În orice caz, era slăbuță, copilăroasă în multe privințe, micuță, cu un corp de adolescentă, altminteri, culmea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
explice pentru fiecare în parte gradul de rudenie), cu care mama lui Tiberiu nu numai că se purta prietenos, dar chiar și în absența lor, după ce se întorceau acasă, vorbea despre ele folosind cuvinte de apreciere. Iar pe când băiatul mătușii Nana, văru-său Teodor, era logodit și urma să se însoare, a adus-o în casă la un moment dat pe logodnica sa Diana. Tiberiu nu știa dacă era pentru prima oară când logodnica vărului său Teodor intra în casa mătușilor, care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un rachiu, nu mai aflai nici caii. Norocul nostru că am găsit cârciuma închisă, semn că ne puteam întoarce tot pe biciclete acasă. Mare noroc. În fine, tot neamul e neam și l-am descoperit prin ceața minții pe fratele nanei, Panaite, învățător și el, care după ce ne-a primit, ne-a și omenit. Și din lingură și ață pe mămăligă, din mulțumesc și abac de covrigi pe șfară ne-am întors acasă să ocupăm două zile și-ncă una culcușul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nenorocirea vieții noastre mare leac de supraviețuire ne-a fost bunătatea oamenilor! Aveam locuință dar altceva nimic. Totul era dincolo, la Câșlița. Biata mamă ne-a dat de pomană o pernă, un preș și ce-a mai putut ea da; nana Ileana Balan, care m-a botezat, sora tatei, ne-a dat perină, un preș și câteva farfurii. Coana Chița, soția doctorului Jalbă, bunătatea întruchipată, ne-a dat două paturi cu saltele de paie, o perină și o cloșcă cu pui
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Alexandru Brîncoveanu Născut la 19 august 1997 în Nana. A urmat școala generală în comuna Nana, unde are domiciliul și în prezent. În prezent este elev al liceului ”Neagoe Basarab” din orașul Oltenița. Scrie literatură încă din clasa a- VI-a, dintr-o ”pură întâmplare”. Calea către literatură îi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93432]
-
Alexandru Brîncoveanu Născut la 19 august 1997 în Nana. A urmat școala generală în comuna Nana, unde are domiciliul și în prezent. În prezent este elev al liceului ”Neagoe Basarab” din orașul Oltenița. Scrie literatură încă din clasa a- VI-a, dintr-o ”pură întâmplare”. Calea către literatură îi va fi ”pavată” de două doamne profesoare
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93432]
-
aflate tocmai atunci despre Bobby și anume că de multe ori cînd Îi cerea bani ar fi vrut s-o poată săruta și că se culcase cu douăzeci și șase de prostituate, Începînd de la paisprezece ani și că, la Ica, Nana Portobeilo, o balerină care Înotase În piscina regelui Abdulah al Iordaniei, cînd domnea Abdulah În Iordania, Îi suflase banii de cheltuială pe o lună și-i dăduse o gonoree care pe Juan Lucas l-a costat o avere. Susan află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am adus aminte de Ester (care în povestirea mea „REM“, scrisă pe când ne plimbam de mână pe cheiul Dâmboviței în fie care noapte, este cea care, deghi zată-n bărbat, a săru tat-o pentru prima oară pe eroina numită acolo Nana, și pe care nici nu mai știu cum o chema în realitate) cu câteva zile-n urmă, pe când umblam la-ntâmplare prin cartie rul evreiesc din inima Cra coviei, privind clădirile negustorești, vopsite bleu și cărămiziu, cu firme pline de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cititoare, cum ar trebui să reacționez eu la ce mi s-a-ntâmplat numai în curs de-o săptămână după scrierea povestirii prece dente? Ziceam acolo, între altele, că nu-mi mai aduc aminte cum o chema în realitate pe Nana, personajul meu din nuvela „REM“. Fusese o tipă pe care nici n-o cunoșteam, cu care avu sesem o aventură de-o singură noapte - o agățasem la un cenaclu și, spre surpriza mea, ajun sesem în garsoniera ei fără multe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ceea ce cred și azi că e textul cel mai bun scris de mine vreodată. N-am mai văzut-o de-atunci deloc, timp de nouăsprezece ani, când, vinerea trecută... Mă uitam blazat la televizor, schimbam canal după canal și deodată Nana, cu nouăsprezece ani mai în vârstă, cu multe kilograme mai planturoasă, cu... - dar nu vreau să fiu și mai rău cu ea - mi-a apărut în fața ochilor. Era în juriul unui caraghios concurs de poezie. Vreți mai mult? A doua
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fiindcă ea nu era ingineră sau funcționară, cum o descri sesem eu în REM, ci poetă)! După ce, repet, nouă spre zece ani nu mai dădusem peste numele ei nicăieri... Vreți chiar și mai mult? Atunci trebuie s-o părăsim pe Nana și să vă spun că, după vreo două zile, pe când așteptam în antreu la dentist, răs foiam revista „Capital“, mai precis acel număr special cu cele cincizeci de femei de succes din Ro mânia. Și-am început să râd ca
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dusei și eu la moară Și-ntîlnii o fetișoară, Cu cosiță gălbioară, Cu mijloc de trestioară... Rupe-i, doamne, cosița Cum mi-a rupt ea inima! 33 Slobozi, Doamne, glasul meu Să meargă ca cervereu, Să meargă peste păduri Că moare nana-n gânduri. 34 Acuma mi-i iarba crudă, Unde calci Urmă nu faci, Unde șezi Urmă nu vezi. 35 De când puica m-a lăsat, Șapte sate am umblat 146 {EminescuOpVI 147} {EminescuOpVI 148} {EminescuOpVI 149} Și de dânsa n-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nvățat De îmblă sara pin sat Ca vițelul nemînzat; Să îmble din ciurdă-n ciurdă: Nu-și află mamă să sugă; Nu me fată după slugă Că nu șede, num-o lună Și se duce la stăpână. 49 Ien bată-te, nană, bată Frunzulița de salată, Rădăcina de secară, Somnul de astă vară, Că lăsai caru - ncărcat Ș-alergai la tine-n sat - Toată noapte - am tremurat Și nimic n-am căpătat. 50 Zis-a nana c-a veni Pe su poala
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la stăpână. 49 Ien bată-te, nană, bată Frunzulița de salată, Rădăcina de secară, Somnul de astă vară, Că lăsai caru - ncărcat Ș-alergai la tine-n sat - Toată noapte - am tremurat Și nimic n-am căpătat. 50 Zis-a nana c-a veni Pe su poala pădurii; Mințit-a mînce-o lupii - Mânce lupii smei și draci, 5Nu mânce oameni săraci; Mânce lupii pe dracul O nu mânce d-ortacul. 51 Tragănă, nană, tragănă, În frunza de păr galbănă, Că și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]