911 matches
-
Masolino da Panicale (Panicale în Valdarno-Arezzo, 1383 - 1440) și Tommaso di Cristoforo Fini, pictori florentini au avut un rol fundamental în răspândirea limbajului renașterii, ca un rezultat al evoluției de la cultura gotică-târzie spre eleganța nudului elenic redescoperit în cercetările arheologice, naturalismul atent la detalii și tri-dimensionarea prin noua perspectivă, mai mult intuită decât reală a lui Brunelleschi și Alberti. Și sculptorii, în prima jumătate a secolului XV, au adoptat noile formule spațiale ale Renașterii în sensul fluidizării și omogenizării planurilor și
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
sau André Masson. Și-a continuat studiile la École des Beaux-Arts. În această perioadă, a dezvoltat o prietenie durabilă cu Chaim Soutine. Între 1934 și 1936, Michonze expune la Salon des Surindépendants. El își descrie lucrările din această perioadă ca "naturalism suprareal". După ce a luptat în al doilea război mondial, s-a stabilit în 1943 într-un studio pe Rue de Seine din Paris. În 1947 a devenit cetățean al Franței, iar în 1949 Fundația Franceză pentru Artă Modernă a cumpărat
Grégoire Michonze () [Corola-website/Science/315130_a_316459]
-
au propus conceptul de animism, în timp ce arheologul John Lubbock a folosit termenul de "fetișism". Între timp, savantul în religie Max Müller a teoretizat că religia a început în hedonism și folcloristul Wilhelm Mannhardt a sugerat că religia în început în "naturalism", prin care afirma explicații mitologice ale evenimentelor naturale . Toate aceste teorii au fost îndelung criticate; nu există nici un consens larg cu privire la originea religiei. În cea mai mare parte a evoluției umane, oamenii trăiau în mici grupuri nomade practicând stilul de
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
care ating aceste dimensiuni. În alegerea subiectelor lor, sculptorii marcheazăo netă preferință pentru reprezentarea omenească, dar ei înfățișează de asemenea și animale, elefanți, maimuțe, șeri și chiar căpușe. Capetele omenești nu sunt niciodată portrete, chiar dacă unele arată o tendință spre naturalism. În schimb, animalele sunt tratate în manieră realistă, ceea ce conduce la ideea că reprezentările omenești se îndepărtează de realitate în mod voit, și nu din cauza lipsei de îndemănare a artiștilor. UNii specialiși sugerează că refuzul de a realiza adevărate portrete
Cultura Nok () [Corola-website/Science/320830_a_322159]
-
care era asteptat serile, înțelegea dragostrea ei, ascultarea ei... În schimb el ce i-a dat?”" E. Hodoș este realist în schițele pe care le-a scris. El prezintă oameni desprinși din viața reală cu viciile lor, ajungând uneori până la naturalism: "Feciorul se întorcea întotdeauna plin pe cămașă de praful ruginiu al cărămizilor, mestecat cu al varului și cu mirosul vecinic de tutun prost și de alcool. Colo în zorile duminicii, sunt de obicei tun cu toții, cu lăutari și femei cu
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
-lea, un adevărat deschizător de drumuri în pictura românească. În ansamblu, întreaga opera a lui Arthur Coulin relevă o predispoziție a sa pentru portretistică și o preocupare asiduă pentru redarea figurii umane. Definitorie pentru opera sa este puternica influență a naturalismului german al sfârșitului de secol XIX, precum și al artei maeștrilor școlii muncheneze Leibl și Feuerbach. Activitatea sa nu s-a limitat la pictură sau teoria artei, ci a cuprins și areale colaterale cum ar fi proiecte de mobilier modern, editare
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
-lea, dominat de maeștrii ca Wilhelm Leibl sau Franz von Lenbach, pictorii Carl Schuch, Hans Thoma, Arnold Böcklin, Max Slevigt, Fritz von Uhde, Wilhelm Trubner, Lovis Corinth, Franz von Stuck care reprezentau curente importante cum au fost realismul, impresionismul, istorismul, naturalismul, Jungendstil sau simbolismul, la toate aceste alipindu-se în mod evident operele vechilor maeștri existente în marile muzee. În opera lui Coulin se regăsesc elemente înnoitoare ale curentelor existente, dar ceea ce-l definește în creația sa este puternica influență a
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
Jungendstil sau simbolismul, la toate aceste alipindu-se în mod evident operele vechilor maeștri existente în marile muzee. În opera lui Coulin se regăsesc elemente înnoitoare ale curentelor existente, dar ceea ce-l definește în creația sa este puternica influență a naturalismului german al sfârșitului de secol precum și arta lui Wilhelm Liebl, contemporanii săi spunând “naturalismul lui Leibl a fost pentru Coulin un far călăuzitor”. Gândirea artistică i-a fost marcată de maeștrii școlii müncheneze Leibl și Feuerbach, călătoriile de studii în
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
existente în marile muzee. În opera lui Coulin se regăsesc elemente înnoitoare ale curentelor existente, dar ceea ce-l definește în creația sa este puternica influență a naturalismului german al sfârșitului de secol precum și arta lui Wilhelm Liebl, contemporanii săi spunând “naturalismul lui Leibl a fost pentru Coulin un far călăuzitor”. Gândirea artistică i-a fost marcată de maeștrii școlii müncheneze Leibl și Feuerbach, călătoriile de studii în Viena, Budapesta și Berlin sau Italia precum și experiența pe care Coulin a acumulat-o
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
care le conferă o dimensiune psihologică, transformând realismul tradițional într-o comedie umană. Ca trăsătură a esteticii moderne, autorul ambiguizează personajele și arată de asemenea un interes pentru procese psihice deviante care au la bază ereditatea și mediul: alienare, senilitate (naturalism). Personajul eponim al romanului, Otilia este fiica adoptivă a lui Costache Giurgiuveanu din a doua căsătorie. În stil caracteristic balzacian, aparența acesteia este surprinsă cu precizie de „ochiul de estet” al lui Felix: „"fata părea să aibă vreo 18-19 ani
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
ul, denumit și fotorealism este un curent în artele vizuale, apărut după 1950, care are ca obiect imitarea naturii, ducând naturalismul la extremă. Această mișcare artistică își propune să meargă în direcția extremă a artei realiste, accentuând desprinderea de realismul conținut într-o măsură mai mică sau mai mare în impresionism, pictura metafizică, suprarealism etc. Artistul intervine decupând din realitate acele
Hiperrealism () [Corola-website/Science/326233_a_327562]
-
și Brașov. Recenziile critice ale filmului au fost mixte, în general pozitive. Jurnalista Alissa Simon de la revista americană "Variety" aprecia că acest film este „«ca o gură de aer proaspăt» în contextul producțiilor românești mai degrabă sumbre”. "„În antiteză cu naturalismul sumbru pentru care este bine cunoscut Noul Cinema Românesc, comedia romantică dulce-amăruie a regizorului Alexandru Maftei, «Bună! Ce faci?», este ca o gură de aer proaspăt, demonstrând că și filmele ceva mai comerciale pot provoca revelații emoționale. Spirituală și spusă
Bună, ce faci? () [Corola-website/Science/322705_a_324034]
-
universală sau Istoria în tablouri (1883). În „Literatorul" i-a apărut o suită de Studii literare, reproduse în două volume (1892-1893). Didactice, greoaie, dar dovedind o bună cunoaștere a culturii antice, studiile judecă literatura vremii în raport cu idealul clasic al criticului: naturalismul e acuzat că anulează prin întâmplător caracterul de generalitate al artei (Frumos, grațios, sublim), parnasianismul este respins, întrucât excesul formal ar anula mișcarea ideii și „simțământul" (Despre poezia descriptivă). Florescu utilizează noțiuni și definiții din Buffon, teoretizează asupra apropierii dintre
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
de orice aspecte teologice referitoare la natura lui Isus de a fi atât uman cât și divin. Începând cu Epoca Luminilor cercetătorii au o atitudine foarte sceptică privitoare la aserțiunile că ar fi avut loc miracole. Deoarece istoricii lucrează cu naturalism metodologic, miracolele și alte fenomene supranaturale nu pot fi niciodată considerate drept evenimente istorice reale. De aceea, dumnezeirea lui Isus, nașterea sa miraculoasă, virginitatea perpetuă a Mariei nu pot fi niciodată afirmate ca fapte reale de către istorici. Ele pot fi
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
în perioada să de cucerire a celor educați și a celor avuți. a fost practicat cu precădere în perioada cuprinsă între anii 1880 și anii postbelici ai celui de-al doilea război mondial. Influențat deopotrivă de realismul literar precum și de naturalismul din teatru, dar și de cel literar, "chanson réaliste" a reflectat în perioada sa inițială, care a fost accesibilă doar celor săraci, fiind muzică clasei muncitoare pariziene, perspectiva asupra lumii a celor neprivilegiați, prezentată într-o formă tranșant de realistă
Chanson réaliste () [Corola-website/Science/327286_a_328615]
-
ar fi atee; creaționiștii contopesc uneori cele două teze, susținând că evoluția ar fi o „religie atee” (vezi umanism). Acest argument contra evoluției este adesea generalizat drept argument contra științei în general, argumentând că „știința este o religie atee” deoarece naturalismul metodologic nu este ceva dovedit, deci la fel de „bazat pe credință” ca și credințele teiste sau supranaturale ale creaționismului. O teză este considerată falsificabilă dacă ar putea exista o observație sau un test care ar putea fi făcute pentru a demonstra
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
au creat o școală literară. Printre membrii se numărau scriitori, pictori, critici literari și alți artiști care se opuneau Confucianismului și structurilor tradiționale ale stilurilor literare și artistice japoneze. Grupul punea mai ales accent pe idealism, umanism, individualism, opunându-se naturalismului, moda dominantă a literaturii japoneze din epoca Taisho. "Shirakaba-ha" a studiat îndelung estetica occidentală (îndeosebi expresionismul și postimpresionismul), considerând că este de datoria lor să răspândească ideile artei și literaturii occidentale în Japonia. Spre deosebire de alte grupări literare, Shirakaba-ha nu s-
Shirakabaha () [Corola-website/Science/330869_a_332198]
-
A acordat și o atenție deosebită sentimentului, ceea ce nu putea fi observat la alți pictori contemporani. Personajele interacționează cu tandrețe și delicatețe una cu cealaltă; nu mai există Hristos și Fecioara, există mama și fiul. Prin aceasta Duccio cochetează cu naturalismul. Personajele lui Duccio par a nu fi de pe această lume cu divine. Influența sa poate fi observată la mulți alți pictori cum ar fi Simone Martini și frații Ambrogio și Pietro Lorenzetti.
Duccio () [Corola-website/Science/329182_a_330511]
-
A studiat pictura la Academia de Arte Frumoase Jan Matejko din Cracovia. Din 1880-1882, a studiat la Academia de Artă din Viena și din 1883 la Academia din Munchen sub îndrumarea profesorului Johann Herterich, parte a școlii din München de naturalism . El s-a stabilit la Viena în anul 1885 și a fost pictor al Curții austriece, unde a fost deseori menționat ca "Zygismund" sau "Sigismund von Ajdukiewicz". În 1893 a plecat la Paris. S-a întors la Viena unde a
Zygmunt Ajdukiewicz () [Corola-website/Science/329280_a_330609]
-
după cum o aprecia Mariana Ionescu. Textul epic al romanului este întrerupt pe alocuri de numeroase interludii lirice. Criticul Valeriu Cristea a evidențiat existența a numeroase scene naturaliste în acest roman care descriu distrugerile și mizeria cauzate de Primul Război Mondial. Naturalismul lui Zaharia Stancu este însă unul subiectiv și liric, încălcând principiul impasibilității tipic scrierilor lui Émile Zola. Scriitorul prezintă mizeria războiului nu în mod obiectiv, ci cu ură față de cei vinovați de producerea acestui dezastru, dar și cu speranță că
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
publicat și: The doubts generated by the century, From a seed to a tree, Concerning the problems of modern young people; In the shadow of faith, Endless light; Metaphysical change of existence, Truth about creation and evolution. Gulen privește cu naturalism pluralismul și diversitatea, acesta afirmând că este foarte important ca distincția dintre cei doi termeni să fie transmisă explicit oamenilor. El crede că diseminarea credinței într-o lume civilizată se poate face doar prin persuasiune. Toleranța este atât cuvântul - cheie
Fethullah Gülen () [Corola-website/Science/330942_a_332271]
-
fidel modul în care omul gândește realitatea. În schimb, arta islamului destramă orice țesătură realistă și atrage atenția că vizează altceva, prin sugestii și indicii. Artiștii musulmani s-au remarcat în rândul arabilor, mongolilor, indienilor și turcilor prin evitarea abordării naturalismului, mai exact, prin folosirea viziunii tridimensionale și prin modelarea chipului uman în lumini și umbre. Prin aceste stilizări, ei au reușit să își urmeze instinctul creativ și totodată să-și respecte convingerile religioase. Astfel, viziunea musulmană abstractizează opera de artă
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
Mihail Petrovici Arțîbașev (în , în ) (5 noiembrie 1878 - 3 martie 1927) a fost un scriitor și dramaturg rus, precum și un susținător major al stilului literar cunoscut sub numele de naturalism. El a fost strănepotul lui Tadeusz Kościuszko și tatăl lui Boris Artzybasheff, care a emigrat în Statele Unite și a devenit celebru ca ilustrator. După Revoluția Rusă, Arțîbașev a emigrat în 1923 în Polonia, unde a murit în 1927. Arțîbașev s-
Mihail Arțîbașev () [Corola-website/Science/336511_a_337840]
-
Schițe” (1897), „Momente” (1901), „Momente, schițe, amintiri” (1910) și „Schițe nouă”(1910), în care abordează un comic satiric. Unele dintre nuvele se află la confluența comicului cu tragicul („Două loturi”, „Cănuță, om sucit”), iar altele, deși psihologice, sunt influențate de naturalism („În vreme de război”, „Păcat”, „O făclie de Paște”), sau fac loc fantasticului („Kir Ianulea” și „Calul dracului”). În întreaga sa operă, I.L.Caragiale a reușit să contureze ca niciun alt scriitor , un univers comic și altul tragic, ilustrate atât
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
reprezentativ al noii generații, este considerat de critica literară unul dintre liderii generației de scriitori douămiiști și unul dintre cei mai atipici și originali scriitori de care dispune în prezent România, diferențiindu-se atât de vechii textualiști, cât și de naturalismul fiziologic al colegilor de generație . Conform criticului literar Maria Ana Tupan, poetul ne amintește adesea de Marin Sorescu, neabandonând nici poza inițiatului orfic sau tentația rostirii aforistice. Criticul literar Alexandru Cistelecan consideră că Ionuț Caragea merge pe drumul pozitiv și
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]