912 matches
-
folosită, la început, decât drept substitut pentru iluminatul cu gaz. Trebuie să-l așteptăm pe Appia pentru a-i descoperi infinitele potențialități scenice. 99 Prefața la Domnișoara Julie a trecut mult timp drept unul din manifestele cele mai marcante ale Naturalismului în teatru. Zola nu s-a înșelat punând la îndoială caracterul naturalist al piesei și reproșându-i lui Strindberg abstracționismul său. Într-o scrisoare din 14 decembrie 1887, el scrie: "Ca să fiu cinstit, niște prescurtări de analiză mă deranjează puțin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Africa și America, pasiunea sa pentru biologie, care îl conduce la o activitate asupra utilizării ritmurilor biologice în teatru, fac din el un regizor de excepție. 39 Stanislavski a fondat Teatrul de Artă din Moscova în 1848. Meyerhold, pe care naturalismul folosit de Stanislavski nu-l satisface, părăsește Teatrul de Artă în 1902 pentru a fonda Societatea dramei noi. Va mai lucra apoi cu Stanislavski când vor crea împreună Teatrul Studio. 40 Folosim acești termeni, deși puțin ortodocși din punct de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
coordonatele intime, medicale și sociale ale sexualității; evaluarea influenței fiecărei variabile privind: motivele pentru care oamenii doresc să aibă copii, maternitatea voluntară în afara căsătoriei, sprijinul intergenerațional în familie, noile tehnologii de reproducere. Sub determinarea temei, lucrarea are o notă de naturalism, pe alocuri chiar de duritate, întrucât e vorba în ea de sănătatea și, implicit, de patologia vieții sexuale. Abordarea fiind una științifică, discursul este direct, fără eufemisme înfrumusețitoare. Și totuși, superior trăită, sexualitatea își are partea ei de contribuție la
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
n'acceptons que les doctrines dont nous portons déjà le principe en nous. Bourget a analizat în opera sa cauzele accentuatei crize sociale și intelectuale (Essais de psychologie contemporaine, 1883) și a luptat împotriva cultului științei și a celui al naturalismului, recomandînd valorile burgheze consacrate în estetică (Drames de famine, 1900). El prefera romanul psihologic celui moralizator (Le Disciple, 1899). Essai sur le génie al lui Séailles l-a influențat pe Iorga, dar nu în aceeași măsură ca lucrarea Problèmes de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-n piele de Cordova, Și pe pian: Charles Baudelaire și-alături Villiers de l'Isle Adam... Ion Minulescu, Într-un bazar sentimental Cuprins Prefață (Ioana VLASIU) / 13 Cuvânt înainte / 17 Argument / 19 Capitolul I. I.1. Simbolism/decadentism vs realism/naturalism / 37 I.2. Simbolism și decadentism în artele plastice / 41 I.3. Există o artă decadentă prin ea însăși? / 53 Capitolul II. II.1. Gustave Moreau / 57 II.2. Pierre Puvis de Chavannes / 65 II.3. Arnold Böcklin / 68 II
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că, privind mai de departe, Angelo Mitchievici cuprinde mai mult și, în acest sens, cercetarea lui capătă anvergură și captează o bogație nebănuită de semnificații, fără a ignora pentru aceasta punctele de vedere și contribuțiile istoricilor de artă. Simbolism, decadentism, naturalism, romantism, până la art nouveau și expresionism sunt concepte care se suprapun parțial sau se opun într-un joc al interpretărilor mai vechi sau mai noi ale acelui conglomerat artistic din jur de 1900 care nu încetează să fascineze gândirea europeană
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pictorul vizita expoziția de artă de la München, unde avea ocazia să vadă pictura prerafaeliților și în special a lui Burne-Jones, dar și pe aceea a simbolistului elvețian, Arnold Böcklin și a secesionistului Franz von Stück, ultimul abordând o tematică decadentă. Naturalismul lui Zola, respectiv realismul lui Courbet, corespondentul său în pictură, sunt respinse ca prozaice, istoriste, mercantile, în vederea înlocuirii lor cu un nou idealism. Argumentul pictorului devine cu atât mai interesant cu cât sugerează o schimbare de gust nu la nivelul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prerafaeliților și, în particular, prin succesul înregistrat de Burne-Jones în Franța. "Zola se simte absolut străin în mijlocul acestei arte, și crede că numai "misticismul și esteticianismul englez" e de vină. Ștefan Popescu nu face decât să formuleze principala acuză adusă naturalismului în artă prin ricoșeul unei nemulțumiri generalizate față de "materialismul" epocii, nemulțumire plasată atât la nivel estetic, cât și la nivel social. Pictorul român definește noile opțiuni estetice în acord cu o nouă sensibilitate care modifică gustul unui public mai sofisticat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tipul degenerat de muncă excesivă și alcool, nu mai este subiectul artistului de azi"1. Reprezentanții noii direcții își stabilesc noi repere tematice, "degeneratul" pe care medicina alienistă îl prezenta drept exponent al unei fenomen degeneraționist la scară continentală, iar naturalismul îl portretiza brutal, determinist, ca prizonier al mediului mizerabilist și al tarelor ereditare dispare din atenția lor, iar odată cu el și interesul pentru un anumit segment social defavorizat și pentru o anumită dinamică socială asociată modernizării și progresului. De asemenea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că răspunsul la întrebare se regăsește parțial în caracterul lor secesionist, termenul care dă și numele a două mișcări, secesionismul vienez și secesionismul münchenez sau german, în cuprinsul cărora simbolismul joacă un rol important. Simbolismul decupează propriul raport polemic cu naturalismul, pictura academică, fie un raport precursorial, de continuitate în raport cu romantismul, prerafaelitismul. Acest caracter polemic este modelat de contextul culturii naționale, subliniat și nuanțat în cadrul culturilor ale căror națiuni se află într-un proces de emancipare precum în Cehia și Ungaria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dificultatea a constat în a demonstra că nu este vorba de o formă goală, o formă fără fond, ci de existența unui conținut bogat și unic, definitoriu pentru evoluția artelor plastice românești. Capitolul I I.1. Simbolism/decadentism vs realism/naturalism Ce reprezintă simbolismul în arta plastică? Nu putem decât să facem apel la un câmp de semnificație pentru un termen care poate exploda oricând într-o polisemie derutantă. Hans H. Hofstätter definește simbolismul ca pe o atitudine mentală a cărei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolism și pentru decadentism ar fi ceea ce Max Deri numește "naturalistic permutation" și anume clivajul dintre o prezentare naturalistă/realistă a obiectelor și dizlocarea lor din sfera realității, alienarea lor, sau ceea ce Moréas numește "déformation subjective", iar K.-J. Huysmans "naturalism spiritualist". "Max Deri a numit acest lucru, probabil cea mai comună metodă de alienare simbolistică, "permutare naturalistă", care, în speță, înseamnă că persoanele și obiectele redate cu fidelitate, așa cum sunt în natură, să apară într-o conexiune care este imposibilă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pretextul facil, găsirea unei mănuși pierdute, servește ca rampă de lansare pentru o ficțiune elaborată prin care obiectul-fetiș este redimensionat la scara unei imaginații debordante, pe măsura fabulațiilor hofmanniene. Pe filiera observației lui Max Deri revine că acest clivaj între naturalism/realism și simbolism / decadentism are loc atât printr-o alienare a obiectelor prin bulversarea relațiilor cutumiare pe care ele le stabilesc, cât și prin animarea lor. Stranietatea, categoria pe care Baudelaire o evidenția ca definitorie a unei noi sensibilități și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nuncques, spre exemplu, Casa roză (Casa misterioasă, 1892) unde sub aparența banalului se insinuează misterul. Decadentismul și simbolismul trebuie privite la confluența unor tendințe noi în pictură în raport cu tradiția care nu se rezumă doar la convențiile picturii academice sau la naturalismul ca înregistrare a faptului trivial și a unei umanități ignorate. Elementul de noutate este articulat pe convențiile picturii cu element mitologic, însă codul "lecturii" s-a schimbat și aceleași elemente, personaje trec într-o altă dimensiune printr-un rit de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
validat la un nivel, nu trece obligatoriu și la următorul. Ca și în literatură, cel puțin pentru câteva decenii până la Primul Război Mondial, decadentismul și simbolismul au o istorie comună. Simbolismul și decadentismul au apărut printr-o segregare polemică în raport cu naturalismul, ultimul coexistând cu acestea pe un anumit portativ tematic. Pe de o parte, avem partizanii unei arte realiste, expresie a vieții sociale, explorând toate mediile, mai ales cele periferice, mizerabiliste, pe de altă parte, avem partizanii unei "estetici idealiste". Reacția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
civilizații vechi, ajunse la apogeu, înaintea destrămării lor. Un exemplu școală îl constituie scriitorul francez Karl-Joris Huysmans, unul dintre fidelii "Serilor de la Médan" alături de Guy de Maupassant, Paul Alexis și Léon Henniques, a cărui evoluție oferă datele unei reconversii a naturalismului în estetica decadentă, reconversie care are semnificația mai profundă a unei mutații estetice. Inițial, scriitorul publică romane "zoliste" precum Surorile Vatard (1879) și Pe apa sâmbetei (1882), pentru ca în 1884 să-i apară În răspăr, roman întrebuințat ca port-drapel, model
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
între cele două estetici, precum frații Goncourt sau Gustave Flaubert. Acest mariaj întreținut cu dificultate este vizibil și pe plan tematic, pentru care termenul de decadență funcționează atât ca estetică particulară cât și ca factor de mediere al tranziției de la naturalism la simbolism, așa cum observă și Rodolphe Rapetti: "Pe plan tematic, simbolismul și naturalismul prezintă numeroase puncte de contact, majoritatea cărora își găsesc originea în cristalizarea operată la începutul anilor 1880 în jurul noțiunii estetice de "decadență""19. Cu alte cuvinte, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu dificultate este vizibil și pe plan tematic, pentru care termenul de decadență funcționează atât ca estetică particulară cât și ca factor de mediere al tranziției de la naturalism la simbolism, așa cum observă și Rodolphe Rapetti: "Pe plan tematic, simbolismul și naturalismul prezintă numeroase puncte de contact, majoritatea cărora își găsesc originea în cristalizarea operată la începutul anilor 1880 în jurul noțiunii estetice de "decadență""19. Cu alte cuvinte, în accepția lui Rapetti, simbolismul valorifică o parte din moștenirea naturalistă pe care o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se repetă pentru mulți dintre scriitorii naturaliști, demonstrează că această mutație estetică are loc sub semnul decadentismului și nu al simbolismului, și în mod esențial în proză. În capitolul pe care-l consacră decadentismului,plasat strategic între parantezele simbolismului și naturalismului -, Rapetti circumscrie decadentismul fenomenului istorico-literar al decadismului, al revoltei antinaturaliste și al romanului reprezentativ al lui Huysmans, fără a-i oferi o recunoaștere estetică la nivelul artei plastice, decât ca reflex simbolist. Criticul de artă acordă doar o relevanță tematică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
opul lui Oswald Spengler, Declinul Occidentului (1918-1922), probează rezistența ei. O altă serie de mutații "malefice" suportă discursul critic asupra decadenței, din ce în ce mai politizat și colorat antisemit. În opinia lui Rodolphe Rapetti, simbolismul se definește asemeni decadentismului ca dublă reacție, la naturalism, dar și la formula clasicizantă a parnasianismului, de la care preia o serie de elemente: tema langorii, a unei hipersensibilități informate cultural și asociate cu un anumit rafinament morbid, compensarea acțiunii prin reverie și reflecție melancolică, abandonarea realului și a prezentului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corp teoretic valid. Ca și Mario Praz în privința decadentismului, Hofstätter consideră că simbolismul preia o serie de trăsături romantice afine. "Romantismul deja posedă clar trăsături simboliste". De asemenea, adversitatea romantismului față de raționalismul iluminist se transpune în adversitatea simbolismului / decadentismului față de naturalism sau realism. Orice nou curent își stabilește precursorii, în această privință sunt revendicați aproape întotdeauna aceeași: prerafaeliții englezi, Gustave Moreau și Puvis de Chavannes în Franța, Hans von Marées, Arnold Böcklin în Germania și alții aflați la confluența cu romantismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trăsături, teme pe care le integrează în propria sa estetică. Cu alte cuvinte, decadentismul continuă să acționeze atât în spațiul restrâns al unei estetici neomologate în arta plastică și uneori chiar și în literatură, subliniind categoriile negative ale simbolismului împrumutate naturalismului, cât și într-o dimensiune istorico-filozofică, prin intermediul noțiunii mult mai complexe de decadență. Iar în relația cu simbolismul, asumă rolul precursorului, al primului venit pe scena artei, topit ulterior din lipsă de fibră teoretică în matricea simbolistă. Rămânând în spațiul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arta simbolistă și decadentă elementul istoric dispare, istoria nu mai reprezintă o lecție morală și nici gloriola unui moment reprezentativ, tipică monumentalismului romantic. Rodolphe Rapetti observă faptul că debutul unor pictori precum Eugène Carrière sau Edvard Munch este marcat de naturalism, precum cel al lui Huysmans în literatură. Interesante în acest caz devin distorsiunile simboliste care se insinuează în arta lor, refuzul mărturiei naturaliste și a fidelității față de lumina zilei la Carrière, eliminarea aspectelor documentare și portanța simbolică la Edvard Munch
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
efect meduzant, fapt ce presupune nu doar litificarea, ci și fixația obsesivă, focalizarea oarbă a privirii golite de afect și cogniție. Munch este un caz interesant și prin aceea că el se află la confluența mai multor tendințe, este asimilat naturalismului prin elementele unei autobiografii psihologizate și printr-o încadrare întrucâtva realistă a tablourilor sale, este socotit simbolist de către Rapetti, apare uneori ca reprezentant al expresionismului, deși, spre exemplu, Dietmar Elger 25 nu-l include printre expresioniști, ci printre pictorii care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Gauguin, Robert Delaunay. Iar printr-o serie de teme și printr-o atmosferă crepuscular-angoasată o parte a picturii sale poate fi arondată decadentismului ca registru de sensibilitate literară transcrisă plastic. Rodolphe Rapetti urmărește și derapajele "stilistice" care-i despart de naturalism pe o serie de pictori precum francezul Charles Maurin, elvețianul Félix Vallotton și olandezul Georges de Feure, ilustrativi pentru scenele de viață contemporană. Criticul sesizează la Maurin și Vallotton încercarea de a depăși faza "transcripției" naturaliste prin excesul de observație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]