2,024 matches
-
s-a oferit să se retragă, oferindu-i titlul lui Capablanca, însă acesta a vrut să îl învingă pe Lasker într-un meci oficial. În 1933, evreul Lasker și soția sa Martha Kohn au trebuit să plece din Germania, din pricina naziștilor. Au plecat în Anglia, apoi au locuit pentru o scurtă perioadă în Uniunea Sovietică, în cele din urmă hotărându-se să se stabilească la New York. Lasker este cunoscut pentru metoda sa "psihologică" de joc, în care el lua în considerație
Emanuel Lasker () [Corola-website/Science/299899_a_301228]
-
în considerare climatul politic din acea vreme, ridiculizează nazismul și pentru că conține personaje evreiești, ilustrând persecuția acestora. Chaplin a jucat atât rolul lui Adenoid Hynkler, precum și a unui frizer evreu care arăta la fel ca acesta și era persecutat de naziști. Frizerul seamănă la fizic cu vagabondul lui Chaplin dar nu este considerat ca fiind acesta. Ca o concluzie, cele două personaje ale lui Chaplin fac schimb de locuri printr-un șir complex de evenimente și filmul părăsește caracterul său comic
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]
-
care avea origine evreiască, a fost forțat să demisioneze și a plecat în exil. Ceilalți membri ai echipei, inclusiv Karl Arnold, Olaf Gulbransson, Edward Thöny, Erich Schilling și Wilhelm Schulz au rămas și au urmat linia nazistă, fiind recompensați de către naziști. Revista a continuat să fie publicată, urmând o pantă descendentă a tirajului, până când, în cele din urmă, și-a încetat apariția în 1944. Ea a fost republicată în perioada 1954-1967. Printre ceilalți artiști grafici asociați ai revistei sunt de menționat
Simplicissimus () [Corola-website/Science/337652_a_338981]
-
la 21 februarie 1920 în orașul industrial Beuthen (azi Bytom) din Silezia Superioară. A urmat liceul în localitatea natală. Activitatea sa în cadrul asociației de tineret catolic "Neudeutschland" a făcut ca, în 1937, când asociațiile de tineret au fost interzise de naziști, să fie urmărit de Gestapo, fiind interogat și condamnat la arest la domiciliu. În 1938, după examenul de maturitate, s-a înscris în Facultatea de teologie a Universității din Breslau (azi Wrocław). În 1941 și-a întrerupt studiile, fiind nevoit
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
de studiouri de film răspândite pe întreg teritoriul fostei Uniuni Sovietice. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al Asediului Leningradului foarte puțini cineaști au rămas activi în Leningradul asediat și au făcut filme documentare despre lupta eroică împotriva naziștilor. În același timp, majoritatea personalului și al unităților de producție ale studioului Lenfilm au fost evacuate în orașe din Asia Centrală precum Alma-Ata (1942) și Samarkand. Acolo "Lenfilm" a fuzionat temporar cu alte studiouri de film sovietice în "Studioul Central de
Lenfilm () [Corola-website/Science/337676_a_339005]
-
800 de membri, iar in 2006 aproximativ 1.600 praghezi s-au declarat ca fiind evrei. În timpul ocupației naziste, Praga a fost unul dintre puținele orașe europene nerăvășite de bombardamentele aeriene, dar locuitorii capitalei au fost persecutați și oprimați de naziști. Politicieni sau intelectuali cehi, așa cum a fost fostul prim-ministru Alois Eliáš, au fost uciși sau închiși cu sprijinul informatorilor germani și al colaboraționiștilor cehi. Insurecția din Praga a fost declanșată pe 5 mai 1945, când rezistență cehă, cu sprijinul
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
pentru mulți oameni în Polonia. Începând cu 1941 această devoțiune s-a raspandit și Stalele Unite și milioane de copii ale imaginii și rugăciunii Milei Divine au fost imprimate și distribuite în întreaga lume. În 1942 a fost arestat de către naziști, dar părintele Sopocko și alți profesori s-au ascuns în apropiere de Vilnius pentru mai bine de doi ani. În această perioadă Sopocko și-a folosit timpul pentru a pune bazele unei noi congregații religioase bazată pe mesajele , transmise de către
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
putut câștiga niciodată alegerile. În principal orașul a fost condus de Partidul Liberal DDP, și în același timp, din cauza importanței sale drept centru industrial, Nürnbergul era un centru bavarez al Social-Democraților. În perioadă național-socialismului orașul Nürnberg a fost ales de naziști drept oraș pentru congresele naționale ale partidului ("Stadt der Reichsparteitage"), unul dintre cele mai importante centre de propagandă nazistă. Legile de la Nürnberg, de asemenea cunoscute sub numele de "Nürnberger Rassengesetze" („Legile Rasiale”), au fost decise în unanimitate la data de
Nürnberg () [Corola-website/Science/299115_a_300444]
-
unul dintre cele mai importante centre de propagandă nazistă. Legile de la Nürnberg, de asemenea cunoscute sub numele de "Nürnberger Rassengesetze" („Legile Rasiale”), au fost decise în unanimitate la data de 15 septembrie 1935 de către partidul nazist NSDAP. Cu această decizie naziștii au pus baza legală dar criminală a ideologiei lor antisemite. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Nürnbergul a fost intens atacat, iar la 2 ianuarie 1945 centrul vechi al orașului distrus aproape în întregime. În cele patru zile de
Nürnberg () [Corola-website/Science/299115_a_300444]
-
tautos vadas" (conducător al națiunii) și treptat începe să își clădească cultul personalității. Când Partidul Nazist vine la putere în Republica de la Weimar, relațiile germano-ucrainiene se înrăutățesc mai ales datorită faptului că germanii nu acceptu pierderea regiunii Klaipėda. De asemenea, naziștii finanțau organizațiile antinaționale din țară, astfel că în 1934 statul lituanian a judecat și condamnat peste 100 de persoane, acuzate de asemenea activități, printre aceștia numărându-se și lideri ca Ernst Neumann și Theodor von Sass. Drept răspuns, Germania declară
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
supuse la acțiuni de intimidare. Din acest motiv, 42 din cele 49 de locuri în Seimas au fost ocupate de acest partid. În februarie 1938 se adoptă o nouă constituție care acordă noi prerogative puterii prezidențiale. Prin anexarea Austriei de către naziști din martie 1938, situația europeană se tensionează. În acceași lună, Polonia adresează un ultimatum Lituaniei cerând restabilirea relațiilor diplomatice întrerupte prin insurecția generalului Lucjan Żeligowski din 1920 și amenința cu acțiuni militare în caz de refuz. Având puterea militară slăbită
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
de sprijin internațional, Lituania acceptă, astfel că relațiile dintre cele două state își reiau cursul normal, incluzând aici și transportul feroviar, relațiile poștale și alte mijloace de comunicație. Un an mai târziu, Lituania primește un ultimatum din partea ministrului de externe nazist Joachim von Ribbentrop prin care se cerea cedarea regiunii Klaipėda Germaniei. Din nou Lituania este nevoită să cedeze, astfel că la 22 martie 1939 portul Memel (Klaipėda) revine Germaniei, ceea ce declanșează o puternică criză politică, iar Smetona este obligat să
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
a Lituaniei", care fusese constituită în secret încă de pe 24 aprilie și conținea membrii ai Frontului Activist. Premier a fost desemnat Juozas Ambrazevičius. Această guvernare a avut o viață scurtă, fiind dizolvată la 5 august, deoarece țara intrase sub controlul naziștilor. Guvernul provizoriu își constituise forțe de ordine proprii, organizate sub forma unor batalioane denumite "Tautinio Darbo Apsaugos Batalionas". Membrii acesteia, în mare parte naționaliști și extremiști s-au dovedit a fi colaboratori ai Germaniei naziste și au fost folosiți pentru
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
extremiști s-au dovedit a fi colaboratori ai Germaniei naziste și au fost folosiți pentru masacrarea evreilor în timpul Holocaustului. O altă organizație de tristă amintire este "Poliția de Securitate Lituaniană" (Saugumo policija), activă în Vilnius. Și aceasta a cooperat cu naziștii, sprijinindu-i în diverse acțiuni chiar și în afara țării: asigurarea căilor de comunicație, supravegherea prizonierilor, aprovizionarea trupelor. La începutul anului 1943, germanii au încercat să formeze, din rândul populației locale o unitate Waffen-SS, cum similar procedase și în celelalte țări
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
diverse acțiuni chiar și în afara țării: asigurarea căilor de comunicație, supravegherea prizonierilor, aprovizionarea trupelor. La începutul anului 1943, germanii au încercat să formeze, din rândul populației locale o unitate Waffen-SS, cum similar procedase și în celelalte țări ocupate. Întâmpinând opoziție, naziștii au trecut la represalii trimițând o serie de persoane importante la lagărul de concentrare de la Sztutowo. Generalul Povilas Plechavičius, cunoscut încă din perioada Războaielor de Independență Lituaniene, formează "Forța de Apărare Teritorială a Lituaniei", trupă militară compusă din voluntari și
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
-o. În 1931 s-a căsătorit cu Waltraud Ernst, o colegă de la grupul de Auwers de lucru. Invitația de Karl Fries l-au adus ca profesor la Braunschweig TU în 1932. Timpul în Braunschweig a devenit mai problematic astfel că naziștii au încercat să scape de Karl Fries și Wittig care au arătat solidaritatea cu el. După emeritation forțată a lui Fries, în 1937, Hermann Staudinger i-a oferit lui Wittig o poziție la Universitatea din Freiburg, în parte pentru că el
Georg Wittig () [Corola-website/Science/308767_a_310096]
-
știrea căderii orașului Smolensk (în ) este o pictură realizată de Jan Matejko în anul 1862. Acest tablou a fost achiziționat de către Muzeul Național din Varșovia în anul 1924. În timpul celui de al doilea război mondial tabloul a fost furat de către naziști și ulterior confiscat de către Uniunea Sovietică. Pictura a fost retrocedată și s-a întors în Polonia, în jurul anului 1956. Această pictură, este una dintre cele mai faimoase lucrări al lui Jan Metejko, ea aducându-i celebritatea. Aceasta a fost recunoscută
Stańczyk (pictură) () [Corola-website/Science/329365_a_330694]
-
sunt de obicei de dimensiuni mari, scenele individuale fiind mai puțin obișnuite în opera sa. Această pictură a fost achiziționată de către Muzeul Național din Varșovia în anul 1924. În timpul celui de al doilea război mondial, ea a fost furată de către naziști, ulterior fiind preluată de către Uniunea Sovietică. Tabloul a fost retrocedat după război și s-a întors în Polonia în jurul anului 1956.
Stańczyk (pictură) () [Corola-website/Science/329365_a_330694]
-
la 24 martie 1954 Consiliul Municipal din Tel Aviv a aprobat numirea unei străzi din partea de nord a orașului, unde sunt multe parcuri, după rabinul Rabbi , fostul Șef-Rabin al Basarabiei, unul dintre liderii evreimii religioase, care a fost omorât de către naziști. Multe din operele sale au fost publicate postum în Israel și în Statele Unite. Nepotul său este cunoscutul matematician israelian Boris Tsirelson.
Yehuda Leib Tsirelson () [Corola-website/Science/310462_a_311791]
-
politice, militare și economice franceze, și rezolva . În 1943, a invadat și a ocupat Monaco, organizând o administrație fascistă. La scurt timp după aceea, după căderea lui Mussolini, Wehrmachtul german a ocupat Monaco și a început deportarea populației evreiești de către naziști. , evreu francez proeminent, care a fondat Ballet de l'Opera din Monte Carlo, a fost arestat în casa lui din Paris acasă și deținut în lagărul de concentrare de lângă capitala franceză, înainte de a fi transportat la Auschwitz, unde a fost
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
de un membru german al parlamentului, Martin Schulz (S-D), s-a exprimat cu "Domnule Schulz, știu că un producător din Italia face un film despre lagărele de concentrare naziste. Vă propun pentru rolul șefului. Ați fi perfect." Referința la naziști a cauzat nemulțumirea celor mai mulți din ansamblul a 626 de deputați europeni și o criză diplomatică între Italia și Germania. În decembrie 2009, în cursul unui miting Berlusconi a fost atacat și grav rănit în față de către "Massimo T." un bărbat
Silvio Berlusconi () [Corola-website/Science/296697_a_298026]
-
mai mult în limba germană. Comunist convins în tinerețe, a trăit în anii 1920 la Berlin. S-a dezis de comunism în 1926, alăturându-se așa-numitei „revoluții conservative”. A publicat articole în reviste care au fost ulterior interzise de naziști: "Weltbühne", "Tage-Buch" și "Literarische Welt". Colaborator al revistei din exil a lui Klaus Mann "Die Sammlung". În România a fost colaborator al Revistei Fundațiilor Regale. Îl cunoaște personal pe Lenin când acesta din urmă era refugiat la Zürich. Când naziștii
Valeriu Marcu () [Corola-website/Science/315588_a_316917]
-
naziști: "Weltbühne", "Tage-Buch" și "Literarische Welt". Colaborator al revistei din exil a lui Klaus Mann "Die Sammlung". În România a fost colaborator al Revistei Fundațiilor Regale. Îl cunoaște personal pe Lenin când acesta din urmă era refugiat la Zürich. Când naziștii au venit la putere în Germania, s-a refugiat în Franța (sau Elveția) (ulterior, în 1941, emigrând în SUA cu ajutorul organizației Emergency Rescue Committee” a lui Varian Fry). Cartea sa "Schatten der Geschichte" („Umbre ale istoriei”) a fost pe lista
Valeriu Marcu () [Corola-website/Science/315588_a_316917]
-
mentale sau handicapuri fizice, homosexualii, Martorii lui Iehova, disidenții politici și comuniștii. Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane, evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă, între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor. La început, germanii foloseau plutoanele de execuție, "Einsatzgruppen", pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber, în unele cazuri fiind împușcați până la 33.000 de oameni într-o singură zi, ca de exemplu
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
la Babi Yar. Din 1942, conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale ("Endlösung"), genocidul evreilor europeni, și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor. În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii, în 1933, conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare, special concepute pentru uciderea evreilor. Printre acestea, cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]