1,466 matches
-
Unde n-a avut nevoie, nici nu i-a reușit. Mă plimb prin cărțile primite, de mine și de T, acuma, de Crăciun, și îmi spun ce se mai alintă ăsta! și ce trăsnește de talent! Încerc să citesc, cu neînțeleasă lipsă de atracție, jurnalul lui Günter Grass. Vede bine răul care va veni după căderea zidului, atât de bine încât degeaba îi este încă viu răul de până atunci. Vară-primăvară. Gabriela e bună în prozele ei cu funcționari oportuniști, nefericiți
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
pe scenă nu urcă regizorul ci producătorul, omul căruia un film îi datorează, propriu-zis, existența. Se știe, nici o altă artă nu e atît de dependentă de "suportul material" și de "ceilalți" cum e filmul. Un film făcut de un artist neînțeles, pentru sine, un "film de sertar"e un nonsens. În materie de cinema, reevaluările timpului nu pot fi, nici pe departe, la fel de spectaculoase ca în literatură sau în pictură. Filmul este sau nu este! Dacă filmul românesc e mort, lucrul
La umbra producătorilor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16087_a_17412]
-
pe la p.105 - de mai multă prietenie și dragoste decît meritam". E doar o aparență, căci "modestia" grefată pe factorul funciar al "providențialității" nu întîrzie a cădea în contrariul său, adică într-o efervescentă megalomanie. Cu aerul unui comandant suprem neînțeles, fostul președinte nu rezistă a nu se întreba în marginea insuccesului propriu: "ce poate face un om de stat cu un popor de speranțe care a pus uneltele acțiunii în cui?". Preluînd mingea la fileu, Al.Cistelecan răspunde în ton
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
că, din nefericire, în cazul lui Radu Petrescu cititorul a lipsit adesea de la această întâlnire și înțelesurile construcției elaborate a cărților sale scapă, cu rare excepții, majorității recenzenților de atunci. Este punctul de plecare al unei lungi cariere de autor neînțeles, care se simte și care chiar este nedreptățit prin eșuarea efortului de a comunica un model ce continuă, în vremuri teribile, linia prozei interbelice, precum și o nouă arhitectură a unei proze care trebuie să transmită un text încărcat de intelectualitate
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
pătrunde mai departe. Cad picuri mari de ploaie de pe frunze cum le clintim crengile-n mers și reci îi simt sub gulerul cămășii, pe umeri și sprîncene, și mi-e foame. Am fost luat direct din somn la treaba asta neînțeleasă și tu, mamă, nicicînd n-ai să mai știi încotro fiul tău a dispărut fără să lase-o urmă. Unde ne aflăm? Peisajul pe care îl străbatem odată cu Ion Alexandru este de o intensă realitate, el "răbufnește" în pagină! Instalat
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
acei picuri mari de ploaie de pe frunze alunecând sub gulerul cămășii, pe umeri și sprâncene. Or, tocmai când spațiul înconjurător pare mai autentic și mai viu, tânărul țăran își mărturisește starea: Am fost luat direct din somn La treaba asta neînțeleasă. Moartea ia pe cineva direct din somn, dacă admitem că poemul lui Ion Alexandru narează ce are loc într-una din posibilele durate de apoi... Dar și în lumea de toate zilele se întâmplă ca trimișii puterii totalitare să ia
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
narează ce are loc într-una din posibilele durate de apoi... Dar și în lumea de toate zilele se întâmplă ca trimișii puterii totalitare să ia direct din somn fracțiuni importante de populație și să le trimită "la o treabă neînțeleasă". Nu putem ști la ce anume s-a gândit poetul - și nici nu e foarte important s-o știm; opresiunea reală va fi apăsat până și asupra imaginii lumii de dincolo: Și tu, mamă, nicicând n-ai să mai știi
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
-i răspund poetului, după cum regretatul Lucian Raicu n-a răspuns nici uneia dintre scrisorile înflăcărate (strânse și ele, ulterior, într-un volum) ale lui Emil Brumaru. Dar această aparentă non-comunicare servește devoalării emitentului, ca și retoricii sale ușor plângărețe, de om neînțeles și singur, ,fazan" captiv într-o colivie provincială. Dacă ar fi avut feed-back, scrisorile lui Alexandru Mușina ar fi fost parte a unui întreg, iar autorul lor - unul dintre conlocutori. Astfel însă, i se dă prilejul de a ocupa prim-
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
60 la New York, Lady V. duce cu ea cititorul în ambianța anilor 1870, Whistler și Gautier devenind personaje. Raportul dintre viață și artă este surprins prin aventura spiritului peregrin aflat în căutarea propriei identități (existența intimă fiind una searbădă și neînțeleasă) care se petrece într-un decor estetizat, în care transparența și opacitatea, inefabilul și greutatea formează o unitate inedită, într-o viziune fantastică plină de poezie și senzualitate. Cadre enigmatice, decoruri fascinante, însuflețite de culoare, arome și muzică, sunt învăluite
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
degrabă îl vezi pe Noi evoluând în diverse companii, dar și atunci ți-e greu să imaginezi vreo explicație pentru acțiunile lui, lungmetrajul neoferindu-ți prea multe date în privința psihologiei lui, doar indicii ici și colo. Poate fi un geniu neînțeles, un monument de tandrețe sau un rebel dus de curent către nicăieri. Umorul filmului are mereu un subtext melancolic, fiecare personaj păcătuind prin mici reacții disproporționate, care înduioșează publicul: o adolescentă sparge ușa unui muzeu pentru că îi e frig, tatăl
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
naive aventuri, inclusiv erotice. "Un plan de bătaie" este o amuzantă, acidă șarjă pe adresa moravurilor literare ale provinciei moldave, cu personaje în care, cu siguranță, se vor recunoaște veleitari, grafomani și toxici reclamagii. Ce se cred, cel puțin, genii neînțelese. Inedit ni se pare călugărul-poet erotic, singurul pe placul Ornelei, poeta depresivă care, prin delațiune, ajunge să publice un grupaj la Gazeta literară. Și, totuși, cea mai emoționantă povestire ni se pare "Eu și amicul Voltaire", în care natatorul, trăind
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
ca și cel mai de jos, erau atinse într-un același elan contestatar, al poeziei cu mesaj social. Eul devenea un receptacol al suferinței colective, iar indiferența factorilor de putere îl urca pe revoltatul poet pe un piedestal al geniului neînțeles și batjocorit. Abia posteritatea urma să-i facă dreptate. Deocamdată, adevărul umbla cu capul spart, iar artistul își unea huiduielile și blestemele cu ale aurolacilor Tranziției. Atitudinea aceasta era la fel de bine marcată în poeziile de mare ori îndoielnic efect. Cele
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
Angot - ce se joacă nepedepsit cu publicul, propunîndu-i un vertij de autobiografie și autoficțiune - în textul publicat numai cu cîteva luni în urmă, cu titlul Pielea-de-Măgar, un fel de “capriciu”, în care autoarea romanului Incestul rezumă viața de eșecuri a neînțelesei tinere, numită din fantezia părinților Pielea-de-Măgar, raportînd-o aproape sarcastic la moda, gustul și mentalitatea diverselor momente, de la anii cincizeci încoace, pentru a ajunge la concluzia ironică: “Hotărît lucru poveștile cu zîne nu există!”. O ironie mai senină și spumoasă colorează
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
două scriitoare de expresie germană nu le-a fost dat să fie prietene. Construite între ziduri paradoxale, Herta și Aglaja au rămas gemene cu voci distincte, ireductibile. Născută la București din părinți ieșeni, Aglaja Veteranyi a fost prizoniera unei identități neînțelese deplin. Începând cu 1967, ea călătorește mult cu familia (artiști de circ) și se stabilește finalmente în Elveția, unde se specializează în arta dramatică. Scriitoare, artistă și promotoare a mai multor grupări artistice experimentale, Aglaja se întoarce după 1989 în
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
arhaic și cel conservator, cu prudență în distingerea elementelor relevante de cele irelevante. Într-o tradiție care mitologiza sau absolutiza literatura populară, a încercat să descopere cum funcționează realmente în mediul folcloric distincția cotidian / poetic, reflectată în conservarea unor termeni neînțeleși (cum este, pentru un vorbitor popular, chiar cuvîntul codru : "e reținut de la cîntecele eștea, după mine ar însemna un cuvînt de voioșie"). A analizat raportul dintre oralitate și scris, dintre caracterul spontan și cel controlat al comunicării. A urmărit comentariile
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
în acest incendiu superb. Pentru plăcerea lecturii, iată cîteva perle Dada: «Sînt împotriva sistemelor, cel mai acceptabil dintre sisteme este acela de a nu avea, din principiu, nici unul ș...ț» Avem nevoie de opere puternice, drepte, precise și pentru totdeauna neînțelese. Logica înseamnă complicație. Logica este întotdeauna falsă. Ea a tras de firele noțiunilor, cuvinte, în aparența lor formală, către capete, centre iluzorii ș...ț» «Proclam opoziția tuturor puterilor cosmice la această blenoragie a unui soare putred ieșit din uzinele gîndirii
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
poetul Nopții de decembrie, temperament excesiv, un mare orgolios - și mai grav, contestatar impenitent al celor doi mari poeți, Eminescu și Alecsandri, fusese necontenit obiectul de atac al adversarilor. Ajunge astfel să aibă o psihologie resentimentară, socotindu-se persecutat și neînțeles. O asemenea stare de spirit îl determină să dea sfaturi copiilor de a nu învăța prea multă carte, să se pregătească pentru o meserie "spre a putea să-și câștige hrana zilnică în orice țară" și să părăsească România, unde
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
fi lăsat deoparte. Potrivit acestei optici, nu merită să crezi decît în lucrurile pe care le știi cu claritate și pe care le-ai înțeles cu limpezime, dar pentru nimic în lume nu ai voie să te pleci în fața amănuntelor neînțelese, a detaliilor neverificate sau în fața întîmplărilor misterioase. Rațiunea nu poate abdica în fața nimănui, căci tot ce există în lume se clădește pe proptele raționale. Prin urmare, iraționalul este totuna cu diavolul sau, în cel mai bun caz, este un tertip
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
Europene a Drepturilor Omului, cât și statutului nostru de țară democrată, europeană. 2. Cu regret constat că un document politic, Raportul MCV 2013, privitor la progresele României în materie de Justiție și Afaceri Interne, care face o neașteptată și de neînțeles trimitere la posibilitatea limitării dreptului de liberă exprimare atunci când este vorba de acțiuni ale Justiției, a deschis calea unor abuzuri împotriva presei din partea unor instituții ale Justiției române. Oricât de nedrepte ar considera cei vizați că sunt criticile presei, acțiunea
Europarlamentar, reacţie la abuzurile Oanei Hăineală, după sesizarea DeCe News către PE şi CE by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/72687_a_74012]
-
care nu leagă rod, de semen care nu dă răsplată. "Răul este ura împotriva a tot ce e fruct". Iluzia e acoperirea a ceea ce nu devine fruct, chiar dacă mari pasiuni se mișcă pentru această rodire. Acoperirea vieții, aceea care, scurtă, neînțeleasă și aparentă, trebuie iubită cu toată orbirea îndrăgostitului de-o nălucă. Nicidecum de deșarta ei consistență: "Îmi amintesc de acel schelet în fața căruia am exclamat: Ťtâmpitule!ť". Viața care trebuie apărată încontinuu, în primul rînd de ura din ea. Citez
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
Cine o citește și constată că spațiul se îngustează până când recuzita încape într-o categorică disjuncție de fapt n-o citește. Ce schimbare de situație! Dintr-un poet perfect inteligibil Mircea Dinescu se transformă tot mai mult într-un poet neînțeles.
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
că o să biruiască lumea. Ah, dar ce dezamăgire! În zadar mai caută cercetătorul său ochi un suflet semen, iar dacă zilele sale de glorie nu le-ar fi rămas încă unora proaspete în memorie, expresia chipului său ar părea o neînțeleasă hieroglifă a vremii în care trăiește ca străin și venetic. Epoca noastră cere mai mult; cere, dacă nu patos înalt, măcar patos rostit în gura mare; dacă nu speculație, măcar concluzie, dacă nu adevăr, măcar putere de convingere, dacă nu
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
ce să zic, adecvată ca o mănușă, recunosc că în timpul filmului m-am trezit cu un cu totul alt cîntecel bîzîindu-mi prin cap. Nici nu știu de prin ce colț al memoriei m-am ales cu ,Eu nu sînt un neînțeles/ Nu sînt precum se creeeeede/ Eu sînt precum se veeeeeede" (habar n-am dacă citez corect). După ceva timp acordat procesării, am recunoscut interpretul (Cătălin Crișan) și știu că auzisem, copil fiind, melodia. Mi-a răsărit în minte chiar pe
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
gloata (minerilor). Moarte soborului mișel, sus Cucavel! care ieșind în față, țipă: ...cu vorba îndrăzneață: - Voi gândiți că numai voi minte întreagă aveți și gură vorbeață?... Intelectualii adică, și noi, prostimea, nu?... Niște mișei învățați din carte Cu cuvinte adânce neînțelese Ce vor s-arunce peste noi o soarte Și supt greu jug să ne apese! Dar nu, noi nu suferim odată Cu capul, noi ceailaltă gloată!...
Caftane și cafteli (reluări) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10199_a_11524]
-
nicicînd să-l practice, rămînînd mereu în preambulul a ce promite să facă. „Scrisul la care visez și pe care vreau să cred că îl fac nu mai lasă lectorul așa cum l-a găsit. O cută întrebătoare pe frunte, un neînțeles trecut prin cuvînt în lumină, o formulă nouă, o idee invoaltă, un urlet unic sau un zîmbet plin și neașteptat, un zvîcnet cald sub tîmplă, o bucurie tandră și voit întrebătoare ca și cînd, metabolic, lumea interioară s-a clarificat
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]