1,138 matches
-
de refugiați, dar pe care aflaseră și semne evidente ale trecerii a ceea ce mai rămăsese din mica armată de burgunzi: desăgi, arme de care acum nu se mai puteau sluji sau cămăși de zale abandonate între ferigi, dar și trupul neînsuflețit al unui războinic care nu rezistase rănilor grave și acum zăcea ascuns în grabă într-un pâlc de arbuști, la marginea drumeagului. Văzând întunericul ce se întindea tot mai adânc asupra văii, nu le mai rămăsese altceva de făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
veni și el și tresări. — Khaba! exclamă. — Da. — Conducătorul lor a fost. Cel cu capul de lup pe coif, spuse Mandzuk. Am văzut, dar eram departe. N-am putut să fac nimic. Fără o vorbă, Balamber continua să fixeze trupul neînsuflețit a prietenului său. Cât despre Odolgan, își mută privirea în altă parte, simțindu-se poate vinovat pentru că ratase ocazia să-l ucidă pe burgund. Chemând un războinic ce bea dintr-un burduf, i-l smulse din mână și bău îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
abatele se oferise ca garant doar pentru turma sa de fugari, dar în ochii lor, între burgunzi și galo-romani, țărani și soldați nu existau diferențe semnificative; și pe urmă, trebuia dat un exemplu pentru ca - așa cum chiar Shudian-gun spusese înaintea trupului neînsuflețit al lui Khaba - oamenii aceia să înțeleagă cu cine aveau de-a face. Când fu găsit, atârnat de un stejar, cel de-al patrulea hiug-nu trecut prin foc, nimeni nu l-ar mai fi putut ține pe Odolgan. Furia sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
securea pe care o purta la șa și, răsucindu-se, îl lovi teribil, de sus, pe sâcâitorul său sfătuitor, despicându-i țeasta. Cei care până în acel moment fuseseră de partea lui Geremar dădură înapoi, fixând stupefiați trupul său care acum, neînsuflețit, aluneca încetișor din șa și cădea moale în praf. Nici unul dintre ei nu suflase, dar de pe terasă scena fusese urmărită, cu un strigăt de repulsie și teroare, de grupul numeros de oameni ce urcaseră să urmărească desfășurarea tratativelor. Atârnând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ultima luptă, se relaxă și rămase zăcând nemișcat. în ochii lui Maliban, Sebastianus citi inutilitatea oricărui alt efort. în timp ce cobora cu mâna pleoapele tânărului soldat peste ochii stinși de acum, în el se ceva se rupse: strânse la piept trupul neînsuflețit și izbucni în plâns, sughițând și scuturând din cap, de parcă ar fi vrut să refuze acel sfârșit tragic. în tăcere, Maliban se ridică în picioare și se îndepărtă. 31 Cu ultimele zvâcniri, rugul cel mare pe care fusese ars trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai totofei, era protejatul mamei. „Era un copil ascultator.“ Pot fi observate de-a lungul interviului comentarii făcute pe marginea aceluiași lucru. Eiji fusese un tânăr puternic și independent, care nu crease niciodată probleme părinților lui. Asta până când trupul sau neînsuflețit a fost trimis acasă, fără nici o explicație... (Tatăl) „M-am născut în 1932. M-am căsătorit în 1961 și, la doi ani, l-am avut pe băiatul cel mare. În 1965 s-a născut Eiji. Soția a venit pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în casă?“ El îmi răspundea: «Pot să-mi fac și eu curățenie.» În ultimii zece ani a avut nevoie de mine cam de trei ori: când s-a logodit, apoi la nuntă și când a trebuit să-i aduc trupul neînsuflețit acasă. Băiatul cel mare e mai tăcut, dar Eiji era activ ca un tititez care le făcea pe toate. Chiar își gătea singur. De aceea, nu am avut nici o problemă cu el cât era mic. Lua singur deciziile. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mașinile erau pe drum. Au dat comandă prin stație, dar nu venea nimeni. Cel de la companie a văzut un taxi gol pe lângă o linie de tren. „Doamnă, e unul liber acolo.“ Am fugit și l-am luat pe acela. Trupul neînsuflețit fusese dus de la spital la Poliție. M-am dus la Direcția Generală de Poliție din Nihombashi. Am luat taxiul până acolo, dar se crease ambuteiaj din cauza unui accident care avusese loc pe autostradă. La 10.10 am plecat de la Kita-senju
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ca asta. Trebuie să fie o greșeală! De ce să moară bărbatul meu?» Ideile acestea îmi acaparaseră mintea. Nu voiam să plâng. Nu eram sigură... Speram. Îi făceau autopsie, așa că a trebuit să aștept până la 13.30 ca să-i văd trupul neînsuflețit. Am așteptat la secție. Telefonul suna întruna și toată lumea alerga în dreapta și în stânga. Era nebunie mare. Încă nu se știau toate detaliile. Cei de la poliție și șeful de la Japan Tabacco mi-au zis: «A inhalat ceva și a murit.» O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Poliție ar fi fost mai bine. Socrii și fratele lui din Ueda au venit la Tokio, au ajuns la Poliție, dar nu le-au dat voie să-l vadă. A fost dureros. Fratele mai mare al soțului a dus trupul neînsuflețit cu mașina la casa părintească. Eu, socrii, bunicul soțului și tatăl meu am mers cu trenul. În tren mi-am adus aminte de bunul meu soț și am plâns neîncetat. Mă încurajam singură: «Trebuie să te stăpânești!» Trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
profunde, care îmi copleșise întreaga viață. Se stinseseră pentru totdeauna cei doi ochi ce o luminaseră. Mi-era totuna dacă ajungeam sau nu undeva. Domnea o liniște absolută. Am simțit că toate ființele mă abandonaseră; m-am refugiat lângă obiectele neînsuflețite. O legătură se stabilise între mine și ritmul naturii, între mine și obscuritatea profundă care coborâse în sufletul meu. Pentru oameni, o astfel de liniște e ca o limbă neinteligibilă. Voluptatea mă amețea. Mi se făcu greață, iar picioarele mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de poarta orașului. Cu mii de guri lacome, căldura soarelui îmi sorbea nădușeala corpului. Strălucirea luminii împrumuta mărăcinilor din câmpie tonuri galbene, de șofran. Din fundul cerului, astrul, precum ochiul bolnav de febră, își revărsa razele asupra peisajului mut și neînsuflețit. Cu toate acestea, pământul și ierburile exalau un miros deosebit, atât de puternic, că, respirându-l, îmi reaminteam anumite minute din copilărie. Izvorau în mine gesturi și cuvinte din acel timp revolut. Percepeam chiar cum unul din acele momente îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ea, un alto hotărât, pe jumătate înăbușit de pernă. Mă întreb cine oare? Adormi în câteva minute. El rămase întins pe întuneric, ascultându-i sforăitul care se transformă după un timp, pentru prima oară în urechile lui, dintr-un hârâit neînsuflețit ca scârțâitul patului într-un sâsâit animalic, ceva blocat, dar conservat în corp, rezidual, eliberat de lună în somn. Cu o sută de mii de exemplare tipărite și cronici în general corecte înainte de publicare, Țara mirării ajunse la un public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Moghioroș, Alexandru Bârlădeanu, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Ștefan Voitec, Mihai Dalea, Gheorghe Gaston Marin, Gogu Rădulescu, Gheorghe Rădoi. După Încetarea din viață a tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej, conducătorii de partid și de stat au făcut prima gardă la corpul neînsuflețit și au prezentat condoleanțe familiei. TU, fiu iubit al mamei tale și al tatălui tău, dormi adânc. La căpătâiul tău au vegheat mama ta, după ce ți-ai clătit gura cu mușețel și ți-au fost administrate acid acetilsalicilic, fenacetină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
feciorul agentului de asigurări. Sunt ambasadorul lui Warshaw! — Îmi pare bine, Alex! La care, bine-nțeles, răspund: — Mulțumesc! În primele douăzeci și patru de ore petrecute în Iowa nu răspund decât cu „mulțumesc“ oricui îmi spune vreo vorbă. Ba chiar și obiectelor neînsuflețite. Mă lovesc din greșeală de un scaun și, prompt, îi și spun „mulțumesc“. Scap din mână șervetul, mă aplec roșind să-l ridic de pe jos: — Mulțumesc, mă aud spunându-i șervetului - sau te pomenești că, de fapt, mă adresez dușumelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gras, cu chelie proeminentă, a cercetat cu un stetoscop pulsul celui căzut la pământ. Lăsase imediat mâna să cadă, cu un gest care spunea că e nevoie de preot nu de doctor. Cu mișcări grăbite, doi soldați au ridicat corpul neînsuflețit, l-au pus într-un sicriu simplu de brad și imediat s-a auzit bătaia cuielor în capac. Așezat pe una din crengile copacilor care se ridicau pe colina înaltă din spatele poligonului, porumbelul uguia trist, ca după un plâns lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trosnet asurzitor se aude undeva sus. O crăpătură lungă își face apariția în varul alb al tavanului. Camera se umple de praf. Fără să mai piardă nici o secundă, Marius face semn infirmierei să vină cu el. Ridică în brațe trupul neînsuflețit al Smarandei și ies cu toții pe coridor. În jurul lor se dezlănțuie iadul. Obuzele percutează violent pereții, transformându-i în moloz. Țăndări, drugi metalici, cărămizi, schije zboară nebune. Urletele celor uciși sunt acoperite de zgomotul exploziilor. Clădirea se cutremură din temelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încît dacă ea ar fi fericită cu oricine altul afară de mine, i-aș urî fericirea cu sălbăticie, atât de mult suntem prieteni! Și dacă mi s-ar impune alternativa de a o vedea înăbușită de patimă în brațele altuia ori neînsuflețită pe catafalc, nu știu ce aș abhora 1 mai puțin, așa de mult îi sunt prieten... Prietenia noastră a murit odată cu cea dintâi bătaie de inimă pentru ea, fiindcă foamea selectivă de femeie, numită impropriu și aproape în derâdere iubire, este întoarcere
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o trăsură și mai strâmtă decât a lui badea Vasile, trebuia să fiu mereu cu ochii în patru ca să nu ating picioarele tovarășelor mele și să nu le trimit fumul țigărilor în față. Fumul acesta, cu stupida nătângie a lucrurilor neînsuflețite, m-a chinuit tot drumul mai rău decât o ființă vie și rea: cu oricâtă putere i-aș fi imprimat direcția inițială spre dreapta sau spre stânga, el rămânea în trăsură, sau, cu o încăpățînare exasperantă și, parcă, voită, se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
recentă teorie vine de pe tărâmul fizicii cuantice și are de-a face cu materia și energia sa vibrațională. Cercetătorii au demonstrat deja că totul în univers este într-o stare constantă de vibrație. Chiar și materia aparent solidă și lucrurile neînsuflețite sunt în mișcare la nivel atomic. Dacă am lua un microscop electronic și ne-am uita la orice, oricât de compact pare ochiului uman, vom descoperi foarte mult spațiu liber, chiar mai mult decât suprafața ocupată de materia însăși. Apare
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
parte, apoi pe burtă; Învelitorile Își schimbă forma. O pătură de lână apare și dispare. Tăvi cu mâncare vin În zbor până pe noptieră, apoi dispar cu un salt și iar se Întorc. Dar, pe toată durata dansului nebunesc de obiecte neînsuflețite, continuitatea corpului mișcător al Desdemonei rămâne În centru. Sânii i se umflă. Sfârcurile i se Închid la culoare. La paisprezece săptămâni fața Începe să i se buhăiască, așa că o recunosc pentru prima oară pe yia yia din copilăria mea. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
auzind voci vorbite În toate limbile pământului, se decise să coboare. Ajungând pe mica platformă unde prietenul ei fusese atăcat, opservă În josul treptelor agitație și lume În formă de cerc În interiorul căreia se afla un obiect ori un corp omenesc neînsuflețit. Nu dădu atenție faptului. În mod sigur, Tony Pavone se afla printre acei „Gură cască” ignorând așteptarea care se prelungise prea mult.Totuși, În mijlocul cercului de curioși părea să fie un om...! Ce se Întâplase oare...? Refuză să creadă săvârșirea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
auzit el din bătrâni, ”lumea de dincolo” în care se ajunge după moarte, este frumoasă ori, întunecată, după faptele de pe pământ. A citit undeva, că spiritul, scânteia divină de viață, în primile zile, după moarte, mai stă alături de trupul său neînsuflețit... Și, abia, după 42 de zile se înnălță spre lumea astrală, eterică. Apoi, până la 7 ani spiritul coboară mereu la suprafața pământului, în preajma trupului său încă neputrezit, pentru că încă mai persistă atracția magnetică între spirit și corpul fizic. După ce corpul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de convorbire. -De ce te vaieți mereu, întrebă el, cine te supără? - N-ai văzut, scurtează hainele, bat lucrurile Domnului.Cînd le bate pe ele, pe mine mă bat! - Cum se poate să crezi dumneata una ca asta, că lucrurile neînsuflețite suferă și-ți aduc dumitale vreo atingere? Simion îl privi pe Felix serios și ca și mirat că acesta îl socotea așa de neînțelept, ceea ce intimidă pe tânăr. - Ce-a zis Cristos apostolilor pe munte în Galileea? Iată,eu sunt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tineri și adulți basarabeni cer înrolarea în armată pentru a participa la lupte și la alungarea dușmanului cotropitor. În toamna anului 1941, revenisem cu părinții în Chișinăul ars și distrus, în mare parte. Acestui aspect dezolant i se adaugă corpurile neînsuflețite ale celor descoperiți în gropile comune, din strada Viilor, asasinați prin împușcarea în ceafă. Ne stabilim la vechiul domiciliu, din strada Tighinei nr. 2-4, în clădirile rămase intacte, datorită poziției periferice. La început cu bucuria realipirii Basarabiei, la Patria-Mamă și
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]