945 matches
-
în afară, chiar dacă fantoma orașului bântuie, neținând seama de inimaginabilul nostru cerc. Timpul este încremenit. În atâtea veacuri scurse, ființa orașului a luat înfățișarea unor cercuri mici, circumscrise concentric celui uriaș. În ele conviețuiesc făpturi și mai mici alergând în neștire ca miriapodele inconștient atrase de timpul calculatorului. Doar vulturul măreț face un popas din zborul lui magnific pentru a asculta orologiul din turn. A înțeles și el că până nu cad schelele ceasul horei va rămâne mut. Timpul fizic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Rodica Popescu Mica Spulber, Gaby Cristian, Ilie Cristian Gaby Poenaru E toamnă-n Ardeal, oierii-și adună, mioarele de prin ponoare Sub buza de munte, sub clarul de lună dîre prelungi, mișcătoare. Anii aleargă, toamnele-și scutură zilele toarse-n neștire Și veșnicia prinde-n buchetul lui Mișu cincizeci de fire. Iașu-i departe de Colibița, munții pe frați îi desparte, Că duși sînt în lume fiii lui Toma, țăran din Cernești fără carte. Când Bistrița urlă zdrobită-n vîltoare și candele-aprinde
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
au recunoscut, în Conferința de la Paris, un caracter chiar european. Actul preliminariu de la San-Stefano nu ține însă în seamă aceste considerațiuni; și România, după ce luase o parte activă și folositoare la război, se află dodată în fața unui tractat încheiat în neștirea ei și carele, numai spre a o izbi în interesele ei vitale și în cele mai temeinice ale ei drepturi, se ocupa de dânsa. Prin acel tractat Rusia, învoindu-se d-a dreptul și între sine cu Turcia, își rezerva
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
am adus aminte de neobositele lucrătoare, de efortul lor neîntrerupt, de sfârșitul lor dramatic. Când simt că le-a sosit ceasul, se retrag, tăcute și misterioase, spre starea de neființă, precum bătrânii eschimoși din ținutul zăpezilor veșnice, mergând noaptea în neștire prin imensitatea albă, spre împlinirea destinului lor, în întâmpinarea ursului polar. Albina, simbol al vredniciei la gradul superlativ absolut, despre care poetul "Cuvintelor potrivite" spune, plin de compasiune: "Sarcina chemării te-a ucis." Ei, copile dragă, dac-ai terminat, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nervos al săltăreților un efect de incitare, potențându-le capacitatea combativă la cote mult mai ridicate. Prin urmare, au atacat. Toate zonele corpului meu au fost geometrizate, delimitate și împărțite între ei, într-o viziune absolut puricească. Mă scărpinam în neștire; ridicat în capul oaselor, făceam cu trunchiul mișcări automate, aplecându-mi torsul în față și în spate asemenea evreilor care, aflați în fața Zidului Plângerii, se apleacă înainte și înapoi, lovindu-și, în cadență, capul de cărămizile vechiului Templu distrus de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
alegere: băiat sau fată. La un moment dat, s-a oprit și a urlat, împroșcând cu salivă băloasă din botul strâmbat de furie: Cine a fost?! Cine a fost, bestiilor, că vă omor pe toți! Spuneți! Și lovea demențial, în neștire. Credeți că s-a nimerit printre noi vreun Iuda Iscarioteanul? Nicidecum. M-am ridicat în picioare și am spus clar: Eu i-am îndemnat, domnule învățător, să ținem de ușă. Colegii mei nu sunt vinovați. Prin urmare, mie mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ori a altui obiect, de obicei însoțită de un îndemn verbal de tipul: 'Pe ei!'. În acel moment, toți cei care îi trăseseră de limbă pe nou-veniți puneau mâna pe bâte și se năpusteau asupra acestora din urmă, lovind în neștire, de cele mai multe ori fără să țină cont de zona corpului în care îi atingeau. Sigur că cei mai duri erau acoliții lui Țurcanu, din lotul inițial de la Suceava, și cei care înnebuniseră în bătăi ori trecuseră de mai multe ori
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pat de fier, în mijlocul camerei. Abia mai răsufla. După un timp a început să delireze. Probabil făcuse o hemoragie internă. Vorbea fără șir și ciomăgarii din jurul lui făceau haz, bătându-și joc de cuvintele fără înțeles ce le scotea în neștire. Țurcanu turba de furie că nu îl poate face să vorbească. Plantonul de lângă Niță avea ordin să îi ofere îngrijiri peste noapte, dar el a intrat în comă la puțină vreme. Pătrășcanu și Gherman, foști studenți la medicină, au încercat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Românește consideră că talentul singur nu îndreptățește și nici nu justifică abdicarea morală, prostituția partinică, alegerea blamabilă a Academiei comuniste, în timp ce alții, cei care au refuzat-o, au preferat Temnița. Se întreabă: Cine mai poate susține chiar în treacăt și neștire că în numele talentului, Tudor Arghezi poate să-și facă de cap și de cuvînt?", cînd potrivitorul de cuvinte se pronunță, în fața Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române pe care Ierunca o supranumește: parlamentul căderii și căzăturilor românești, astfel: În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
spital, să nu te recunoască vreunul, să vezi ce scan- dal pornește... — Ce spital, dragule ? Mă simt foarte bine, bâjbâie Cristi. — Știi în ce zi suntem, domnișorule Cristian ? — În mai. — În mai pe naiba să te ia. De când bei în neștire ? Știi ? — De ieri, c-a murit tata, și începe să lăcrimeze. — Doamne, a murit Fernic... Și asta acum vreo două săptămâni și ceva. — A murit Fernic ? ! A, da... și-a amintit Cristi. A murit Fernic... Și se apleacă în genunchi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Da?“ „Un pic de suc?“ „De ce nu apă, iubita?“ „Tati, îmi dai un pic de suc?“ „Bine, iubita, vrei suc?“ „Nu, lasă, dă-mi apă.” E ca o piesă în mama mă-sii, de Beckett, pe care o repetăm în neștire. Jay se holba la mine, fețe-fețe. - Hei, dar mi-am cumpărat o carte, am zis în treacăt. Cum să fii tată, explicat pe înțelesul cretinilor, m-ajută enorm. Dacă și tatăl meu... - OK, parcă văd ce fel de seară o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
noaptea trecută. (Cu Mercedesul de culoare crem era mai complicat fiindcă avea un număr de înmatriculare de California.) Că Terby nu mă mușcase (în pofida prezenței unei mici răni în palmă) și că detectivul care mă vizitase sâmbătă mânca rahat în neștire. Să inventez un nou final de capitol, „noaptea care nu avusese loc niciodată“. Să-mi spun mie însumi că nu fusese decât un vis. Noaptea trecută visasem ca în lumina reflectată de piscină îl văzusem pe Terby țopăind într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
imaginilor poetice și au o scriitură postmodernă... O căldură sufocantă, aproape 40 de grade. Mai potrivit (chiar recomandabil din punct de vedere medical) ar fi să te retragi undeva, într-un bar sau în camera de hotel, să zapezi în neștire telecomanda până trece arșița. Dar cum să te lași învins de căldură când stai doar două zile aici, dintre care una, cea de mâine, o vei petrece în Muzeul Prado? E un adevărat sacrilegiu să-ți irosești timpul. Așa că umblu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
apă. Sonorizare foarte puternică, asurzitoare. Vedeta, cu chitara în mâini, este practic obnubilată de fâșiile de lumină care invadează scena în jerbe multicolore, asemenea unui OZN înainte de zbor. Renunț prea curând să mai „savurez” pe viu rockul francez. Plec în neștire, mă afund pe ulicioarele înguste. Mai târziu, rupt de oboseală, încerc să ajung la hotel, făcând slalom printre mașinile celor care se întorceau de la concert, în vacarmul de claxoane, înjurături și hohote în delir. 17 iunie, sâmbătă Bruxelles VITALIE CIOBANU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Fac mai multe poze. Jacques Jouet, francezul „sceptic și fără emoție”, cum îi spun eu, mă roagă „să-l trag” într-o fotografie, deși altă dată ținuse să afirme că refuză „să se eternizeze în postura turistului care consumă în neștire cultură”. Ce face un castel medieval cu principiile omului postmodern?! Tot la Trakai ne întâlnim și cu niște editori lituanieni. Discuții despre soarta cărții și a literaturii în economia de piață: euforia libertății de expresie a cedat și pe aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trup comis Simion Păr Negru. Mai înainte de aceasta, s-a fost întors Ionuț Jder dela Sfântu Munte și dela Brăila, cu barbă, de nu l-a mai cunoscut nimene; ș-a zâmbit măria-sa când l-a văzut. Jderuț stângaciu neștire în treburi de dragoste. Înălțare copilul Damian Păr Negru, agent tainic vine din când în când la Suceava. harmasar harmasaraș Simion dragoste nouă piticii Domnului Gogolea & Mihu pg. 320 Cea dintău pareche de feciori Cum Gogolea cere întăiu un a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să piară ca soldat anonim, fără glorie, îngropat sub „cartușele lumii“: „și eu dorm, mereu, îmbrăcat, cu ranița-n spate, / dorm pe mine, dedesubtul meu îngropat, / și lampa n-o mai sting, n-o mai aprind, / și dorm cântând în neștire, pierdut, deșucheat: / O, draaaga mea, iubiiita mea, / o, viiisuriiile meeelee...“ Prototipul este Ieremia, un simbol moral, stângaciul și greoiul Iere mia, cel cu oiștea și gardul din proverb, eșuând în tot ce încearcă, împotriva evidențelor, a bunului simț, a rânduielilor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nici mintea, nici picioarele. Jocul cu cercul e jocul cel mare: / E-ncercuire și ncercare.“ Solnița: „Solnița-i un fost vapor / Scufundat de mult în mare. / Scos apoi încetișor, / Mii de ani, cu greu, de soare // Oameni, cai, lei în neștire, / Au trăit pe punte-odată, / Ne-au lăsat în amintire / Numai sarea lor curată“. Masa și patul: „Lampa pâlpâie blând / Se desface-o lumină, / Fața noastră, pe rând / Către masă se-nclină // Și apoi, liniștiți, / Ne-ndreptăm la culcare... Nu vom
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
somnul lor cel vecinic, pentru a lua parte la danțul stihiilor. Iar eu, care stam culcat și priveam la toate aceste fără ca lucrul să-mi pară neînțeles sau peste fire, m-am simțit deodată rădicat în sus și luat în neștire de vârtejul danțului. Ș-atunci, Dumnezeule!... S-a stârnit o furie de joc nepotolită, o orgie turbată, satanică; râdeau munții, se strâmba luna, crâșneau din dinți plăieșii, arcașii, pușcașii și se zbuciumau a peire, parcă-i vânturau ielele, și s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai pitoresc decât cel dintăi, pentru că încadrat între munți mult mai mari și mai variați ale cărora păduri de verdeață se reflectează în el și-l colorează. Plutind pe undele transparente și fără nici un creț ale lacului, mergeam așa în neștire ca într-un vis și aș fi vroit parcă să merg așa la nesfîârșit, atât de dezmierdătoare pentru ochi și suflet e această legănare pe vestitul lac împodobit nu numai de natura splendidă ce-l înconjoară, cât și de misterioasele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rupea. Mai ales pe băieți avea boală. Probabil era și neregulată, că nu se explică altfel. Venea, a’ dracu’, cu niște cizme din alea cu vârf ascuțit, îți marca una la fluierul piciorului, urlai o săptămână. Dădea la gioale în neștire. Îți dai seama cum l-a terorizat pe fi-su! Mai era și comunistă, făcea o propagandă de te durea mintea. Nu știa carte, nimic. Era căcarea Troiei. Da’ când te prindea, te rupea! Te lua în cancelarie, palme, indicatoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lângă el. Și-au zis că e tocmai bun de buzunărit. N-a fost nevoie, ăsta, nu știu ce-avea, dar arunca cu banii-n stânga și-n dreapta ca nebunu, le-a dat să mănânce și să bea în neștire, au mâncat ș-au băut cât pentru paișpe vieți, orice om normal ar fi crăpat, ei nu, li se lărgea stomacu ca la șarpe, ori parcă erau cămile și-și umpleau o ditamai cocoașă care nu se vedea. Șoferul repeta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și vor deveni bordeie. Oamenii însă nu sunt proști. Sărăcia i-a învățat să găsească soluții în cele mai disperate situații. Acum, bunăoară, au furat borduri. O soluție, e drept, relativă, dar dacă primăria intră la ambiție și aduce în neștire alte și alte borduri, poate să devină soluția absolută. Problema a ajuns la fabrica de borduri, unde patronul a venit cu o rezolvare de bun-simț: decât să pună poliția pe drumuri, mai simplu e să-i vândă primăriei un alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
deoarece deschide calea pentru noi violențe. Enciclicele sociale, din ultimii ani, ale Papei Ioan Paul al II-lea, arată că într-o lume în care toate statele devorează bogății incalculabile pentru a le transforma în armamente, cei avuți risipesc în neștire averi fabuloase pentru satisfacerea unor gusturi fanteziste, singura cale pentru a ajunge la însănătoșirea vieții sociale este aceea de a deveni săraci ca și Cristos, săraci ca și Francisc, imagine vie a lui Cristos; săraci prin alegere, nu prin renunțare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu privire la această vizită inoportună. 17 iulie 1952 Curse în oraș... Apoi am trecut pe la Pisa. Bucuria pe care am avut-o ieri, văzând lumină la ferestrele lui, a fost o bucurie zadarnică... Cât despre situația mea proprie - nimic. Plutesc în neștire. 18 iulie 1952 Navarra nu mai e! A fost arestat, ca și Trixy... Am dat în viață totdeauna mai mult decât am cerut. Acesta e singurul lucru care mă mai liniștește... 19 iulie 1952 Plecarea lui Mihai. Oboseală și tristețe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]