1,328 matches
-
deși nu se descoperise nimic incriminatoriu, iar tata și Helen plecaseră luându-și rămas-bun cu manifestări minime de afecțiune și tot atâtea lacrimi. î„Pentru numele lui Dumnezeu, să fii cuminte! O să trec duminica viitoare“, îmi spusese tata. „Pa, pa, nebuno! Să-mi croșetezi ceva drăguț“, îmi zisese Helen.) Urmărind mașina tatei care părăsea domeniul cu viteză extrem de redusă, m-am felicitat pentru calmul de care dădeam dovadă și pentru faptul că nici nu-mi trecuse prin minte să iau vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e pronunțat J-A-C-K-I-E, nu crezi? Nu știam ce să spun, așa că am zâmbit din nou. —Eu sunt Rachel, am spus politicoasă. —Bună, Rachel, a zis ea. Rachel scris cu Y sau cu doi de L? Urma să împart camera cu nebuna asta? Și de ce dădea cu aspiratorul? Nu era internată? Eram convinsă c-o văzusem la masă. Am simțit un nod în gât. Sper că nu luaseră ad-litteram chestia cu Betty Ford? —Ți-a scăpat partea de lângă ușă, Chaquie, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe mine aceleași haine pe care le aruncasem pe jos cu o seară înainte. Epuizată, m-am îndreptat către baie ca să mă spăl pe dinți, dar baia era deja ocupată. în timp ce tremuram pe scară așteptând ca baia să se elibereze, nebuna cu lanterna a apărut din nou. —Te-ai trezit! Ce fată bună! a zis ea dând cu ochii de mine. îmi pare rău că a trebuit să facem cunoștință în felul ăsta. Eu sunt Monica, una din asistentele de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din nou că-și bate joc de mine. Dar, aruncându-i o privire tăioasă, am descoperit că fața lui nu exprima nimic. Așa că am revenit la bocete. —Luke Costello e un ticălos nenorocit, am lăcrimat eu. Cred că am fost nebună când am ieșit cu el! M-am întors ca să-mi pun capul pe masă. La mișcarea asta coapsele mele îmbrăcate în licra s-au frecat de cele îmbrăcate în blugi ale lui Chris. Oh, ce vânt potrivnic bate... O vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi spui că nu ești îndrăgostită. — Dar... am încercat eu să protestez. — Ești prea capsomană, s-a plâns ea. Dacă Luke te-ar fi tratat ca naiba și ți-ar fi dat papucii, atunci ai fi hotărât că ești nebună după el. Am urmărit-o pe Brigit în timp ce-și rodea unghiile și patrula prin cameră încercând să-și dea seama ce simt eu pentru Luke. Nu puteam să neg faptul că majoritatea timpului în compania lui Luke era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nervilor, nu se culca nici ea. Din fericire, se părea că ea depășise faza în care-și ieșea din sărite din orice. Ceea ce era perfect, fiindcă în camera micuță pe care o împărțeam n-ar fi fost loc de două nebune. Eram mult mai furioasă pe Luke decât pe Brigit. Dar eram și foarte confuză. Cât locuisem în New York, Luke fusese foarte afectuos și tandru cu mine. Pur și simplu, nu mă puteam obișnui cu schimbarea lui de atitudine. Contrastul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
faci tu aici? am întrebat-o și eu. Aici lucrez, mi-a răspuns ea simplu. Atunci am înțeles totul. —Ăsta e abatorul? am vrut să aflu. —Alții îi spun Club Mexxx, mi-a zis Helen aruncând o privire scurtă către nebuna care se uita de la Helen la mine și apoi la Chris zâmbind de zor de parc-ar fi fost pe cale să explodeze. Dă-mi-le, a zis Helen înșfăcând meniurile din mâinile nebunei zâmbărețe. îi așez în zona mea. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis Helen aruncând o privire scurtă către nebuna care se uita de la Helen la mine și apoi la Chris zâmbind de zor de parc-ar fi fost pe cale să explodeze. Dă-mi-le, a zis Helen înșfăcând meniurile din mâinile nebunei zâmbărețe. îi așez în zona mea. N-o să primiți prea multe pahare gratis, ne-a strigat ea peste umăr în timp ce-și unduia fundulețul printre petrecăreții înecați în tequila. Stați aici, ne-a spus aruncând meniurile pe o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vedeam eu din interior cu felul în care mă vedeau ceilalți din exterior“. M-am simțit ca și cum îmi găsisem locul și am fost surprinsă să-mi dau seama că asta m-a făcut fericită. Că să nu mai spun că nebuna de Francie avusese dreptate în legătură cu bărbații numai buni de călărit. Erau o mulțime. Minunat, m-am gândit eu. Unul dintre acești tineri splendizi o să mă ajute să mă vindec de Chris. Nici măcar să nu-ți treacă prin cap, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de nerăbdare. Nola a mărșăluit în susul străzii și, zdrăngănind niște chei, s-a apropiat de o mașină sport, argintie. Urcă, draga mea, mi-a ordonat. Am intrat în mașină temătoare. — Unde mergem? am întrebat-o în timp ce Nola accelera ca o nebună. —Vreau să-ți arăt ceva, a bolborosit ea fără să-mi dea alte detalii. O să-ți placă. Altceva nici c-a mai spus până nu ne-am oprit, în scrâșnet de frâne, în fața unei case din cărămidă roșie. Afară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întruchiparea gentlemanului din sud. Niciodată nu-l auzisem făcând vreo remarcă negativă despre cineva. — Ai cunoscut-o când a lucrat aici? l-am întrebat. — Din păcate, da. Tuturor ne-a mâncat ficații. Ca s-o spun pe șleau, e o nebună. Ascultă, Claire, știu că Vivian are foarte mult succes și că atitudinea ei în privința editării de carte poate părea foarte rebelă și uluitoare. Dar chiar n-ar trebui să te arunci cu capul înainte în chestia asta. Ea ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să lucrezi pentru scârboasa de Vivian Grant, nu? Am înghițit cu noduri. — Ba da, o să... Auzeam cum noi mesaje făceau ding în computerul din spatele meu și am aruncat o privire pe ecran. Subiect: știi ce faci? Subiect: VG e o nebună cu patalama. Subiect: Nuuuuu... Subiect: Spune-mi că nu e adevărat! și așa mai departe. Pulsul mi s-a accelerat când am deschis câteva dintre mesaje. Nici unul dintre colegi nu-mi răspunsese cu obișnuitul „Mult noroc, o să-ți simțim lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fi fost așa? Locuiam împreună - eram un cuplu, foarte serios angajat în relație, care locuia împreună. De ce i-ar fi păsat că-mi petreceam week-end-ul cu un prieten? Randall avea încredere în mine. și avea dreptate să aibă încredere - eram nebună după el. Așezându-mi capul pe perna moale, m-am străduit să stau trează până la revenirea lui - dar sunetul apei care curgea, așternuturile Pratesi incredibil de catifelate ale lui Randall și epuizarea întregii zilei erau aproape prea mult pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
femeie care pretindea că e doamna Wilt, zise sergentul. — De unde suna? — N-a vrut să ne spună unde e, zise Yates. A spus doar că nu știe și că e complet dezbrăcată... — A, o țăcănită din aia, zise inspectorul. O nebună de legat. Și de ce dracu’ mă faci să-mi pierd vremea cu așa ceva? Ca și cum n-aș avea și-așa destule pe cap! M-am gândit pur și simplu că ați vrea să știți. Dacă sună iar, o să încercăm să localizăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
său TAUNUS. Apoi, brusc, ca în fața unui semafor neașteptat, frâna. Privirea ochi în ochi. Fără avertizare, scurt, direct: mergem să-ți dau, te fac fericită. Mergem la mine, te umplu, te fac fericită, ai să alergi după mine ca o nebună, așa sunteți toate, nebune. Nu rezistau, din trei una cădea. După aceea, adevărată nebunie, scrisori, telefoane, amenințări, scâncelile lor... n-ai voie să lungești țicneala, șefule, așa încheia pacientul povestea, n-ai voie, dom’le, fufele sunt fiare, lipitorile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care tot striga domnu’, fișa, fișa, pe cine căutați, așteptați la rând, doctorul e ocupat, foarte ocupat, striga mititica Teodosiu, nu există urgențe, toată lumea la rând, fără excepție, așa-i la spital, ca la moarte, fără excepție, trecuse și de nebună, trecuse, trecuse. Apăsase deja clanța, nu se uita în stânga dreapta înapoi, intrase, da, intrase. În cabinet, un domn solid, în halat alb. Cap de recrut vârstnic, tuns perie. — Ce doriți? Îl caut pe doctorul Marga. Capul cazon se băgă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stat. Să declare starea de calamitate generală. Microbilor! Nu scăpați, nu scăpați, merg până la instanța supremă... — Afară! Afară!... urlă micuțul Marga, propulsat în aer, cu scaun cu tot. Apăruse, când, cum, îngerașul Ortansa care o împinse ușurel, dar decis pe nebună spre ușă. Moment de tăcere. Calmul Florin mormăia, în mucul țigării: păi... — Intri în dialog cu asta, Florine? În jocul ăsteia, Florine? își ștergea Bombonel sudoarea frunții și ochelarii aburiți. O paranoică știută. O dată la două-trei săptămâni își face plimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în nimic din toate astea. Soră-mea n-a împărțit niciodată nimic cu mine. Chiar și de ziua ei eram forțată să fiu „sclava ei personală“ ca să mi se dea și mie câteva dulciuri amărâte. În adolescență ne certam ca nebunele. Mă acuza că o copiez când mi-am dat găuri în urechi la trei săptămâni după ce și-a dat ea. De parcă ar fi fost singura fată de pe planetă care a făcut asta. Mi-a spus Goofy când mi-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fetiță. —Alo? se auzi vocea dulce de copilaș. La naiba, m-am gândit. Probabil am format un număr greșit. —Alo? — Am greșit numărul, scumpo. Nu-ți face griji. Pa-pa. Am lăsat telefonul jos. Săraca fetiță. Probabil m-a crezut vreo nebună. L-am sunat din nou pe Jack pe mobil. —Alo? Aceeași voce de copil. Ce ciudat. Apoi mi-a picat fisa. —Tati... ăă... e cumva pe-acolo? am întrebat într-o doară, inima bătându-mi cu viteza luminii. Imediat, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sufletului Îți dorești mult asta. Nu-ți dai seama, asta poate fi șansa unei noi cariere pentru tine. — Dar nu vreau o nouă carieră ! — Ei bine, ar trebui să vrei ! Tu ai idee cât câștigă Monica Lewisky pe an ? — Ești nebună, spun uluită. Ești nebună de legat, ești total și complet dusă... — Emma, nu fac decât să acționez În interesul tău. — Ba nu ! strig, cu fața În flăcări. E... posibil să... mă Împac cu Jack ! Urmează o pauză de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
asta. Nu-ți dai seama, asta poate fi șansa unei noi cariere pentru tine. — Dar nu vreau o nouă carieră ! — Ei bine, ar trebui să vrei ! Tu ai idee cât câștigă Monica Lewisky pe an ? — Ești nebună, spun uluită. Ești nebună de legat, ești total și complet dusă... — Emma, nu fac decât să acționez În interesul tău. — Ba nu ! strig, cu fața În flăcări. E... posibil să... mă Împac cu Jack ! Urmează o pauză de treizeci de secunde. Mă holbez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fi spus un fizionomist, tocmai și-aprinsese țigara înainte să se suie și rămăsese în ușa deschisă de la spatele tramvaiului, s-o soarbă cu înghițituri mari ca soldatul în post, pe când alte fetișcane trântite pe scaune o strigau, Vino, fă, nebuno, că te-nchide-acolo!! Da, lăsați-mă, nici să fumez nu mai am trai de voi, se vaită aia, ghemuită pe scara tramvaiului, cu picioarele în cizme scâlciate atârnând în noroiul de afară. Fumează aruncând fire de tutun prin strungăreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trăgând de lesa cu ruletă un șoricar. Femeia elegantă, cu părul sur strâns într-un coc tare pe care nu putea să stea nici un acoperământ, pleca în oraș fără nici un bagaj la vedere, cu o fixitate a tabieturilor curat de nebună. Trebuie să fie nepoata Anei Pauker, zic, stă în fundul aleii la numărul patru. Soțul ei, doctorul, mi-a dăruit odată niște cărți nemțești, câteva zeci, care la noi în casă nici nu se mai pot depozita cum trebuie, stau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și nouă de ani departe de Plessis-lez-Vaudreuils, în California. Ultima referire: „A mai dus-o o vreme, a reușit chiar să părăsească clinica (de dezintoxicare, n.m.). I s-a propus chiar un rol de mâna doua, dar era rolul unei nebune bătrâne. Șovăia dacă să-l accepte, când toate problemele s-au rezolvat dintr-odată. A murit într-o seară la Hollywood, în timpul unei petreceri la vila lui Frank Sinatra, din cauza unui atac de cord“). Odată terminată cartea, cea mai puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cripta? zice. Nici asta nu te interesează? — Nu în mod deosebit. Sincer, nu vă faceți probleme. Nu mă plictisesc! E atât de plăcut aici. Atât de... pașnic. Exact ca în Sunetul muzicii. Femeia se uită la mine ca la o nebună și îmi dau seama că probabil e în mânăstirea asta de atâta timp, că nici nu știe ce e Sunetul muzicii. — A fost un film... încep să‑i explic. După care îmi dau seama că poate nu știe nici măcar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]