7,611 matches
-
sentiment de nedumerire și amărăciune, sentimentul că lucrurile îmi scăpaseră total de sub control. — Atitudinea mea nu este deloc rațională, Antonia, am spus, aud perfect ce spui, dar cuvintele tale sunt lipsite de sens pentru mine, de parcă aș ști că ești nebună. Cred că n-ar fi rău să mă duc și să stau de vorbă cu Palmer. Și, dacă mi-o spune că trebuie să ne purtăm ca niște oameni civilizați, cred că o să-i trag una de-o să-i zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Își îndreptă piciorul și-și frecă glezna. Apoi coborî de pe masă prelingându-se în jos și se îndreptă șchiopătând spre dulap de unde scoase o sticlă de gin. Se pare că nu mai avea pahare curate. Arăta absolut sfârșită. — Ești complet nebună, am spus, și pe deasupra ești o trădătoare fără pereche. Ai lăsat-o pe femeia aia să facă ce vrea din tine. — Eram sătulă de atâta minciună și atât de furioasă pe tine din cauza a ceea ce se întâmplase în cursul după-amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
zilei. M-am întors spre interiorul încăperii și spre chipul Antoniei îndreptat către mine. Locul în care ne aflam era mohorât, sinistru ca o celulă. — Poate că i s-a tulburat mintea, spuse Antonia. Știai că mama lui a fost nebună? — Nu, nu știam. Chiar așa? Interesant, am spus. — Mi-a spus el, nu de mult, zise Antonia. Săptămâna trecută, înainte să... Suspină, își șterse fața cu batista și suspină din nou. Stăteam în picioare, cu mâinile în buzunarele halatului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
felul, uneori adevărați monștri. Când imaginația mea nu era prinsă în astfel de speculații, urmăream, într-o manieră incompetentă și nesatisfăcătoare, firul legăturii dintre Palmer și sora sa în anii copilăriei. Mă gândeam, deși fără un scop anume, la mama nebună. Înțelesurile teribile pe care le deslușeam astfel nu-mi serveau decât pentru a mi-o înfățișa pe Honor, cu o claritate care mă năucea, ca pe o făptură îndepărtată, înspăimântătoare, acră și, într-un fel pe care acum îl înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
viteză năucitoare, ca un val de sânge ce invadează un picior rănit, m-a cuprins vechea mea dragoste pentru Georgie; și în clipa aceea mi-am dat seama cât de mult contasem, în ciuda celor întâmplate, pe fidelitatea ei. Fusesem complet nebun. Am ridicat din nou receptorul și am spus: — Scuză-mă, n-am auzit ce-ai spus acum, la urmă. Am spus că n-aș putea spera să nu fii nemulțumit sau chiar furios. Dar totodată sper că în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Sunt în stația Gloucester Road. O să sosească în câteva minute. Sper că n-ai nimic împotrivă. — I-ai invitat să treacă pe-aici acum? întrebă Antonia. Răvășită de mânie și amărăciune, fața ei era de-a dreptul urâtă. Ești complet nebun! Chiar n-ai pic de minte? Eu plec, și se întoarse spre ușă. — Antonia, draga mea, nu te supăra pe mine. N-am știut că te deranjează. Trebuia să te întreb. O să mă ocup singur de ei, dacă vrei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scurtă, evită să se mai uite la mine. Alexander ne studia pe amândoi încordat, vinovat; dar avea, în același timp, fără a încerca să-l ascundă, aerul unui învingător. — Ce zici, Martin, ne ierți? rosti Alexander. Sigur că vă iert, nebunilor, nici n-am ce ierta, am răspuns. M-am apropiat și am sărutat-o pe Georgie pe obrazul îmbujorat. Nu a fost ușor. Am simțit că tremură. I-am strâns mâna lui Alexander. — Ești un tip al dracului de norocos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ești un om ce poate fi îngrădit de principii banale. Dă voie imaginației tale să cuprindă ceea ce inima ta își dorește în ascuns. Spune-ți: nimic nu este imposibil. Am râs și m-am ridicat din nou în picioare. — Ești nebun, am spus. Chiar crezi că aș putea continua să trăiesc, chiar și pentru puțin timp, alături de voi doi, că aș putea continua să vă cunosc? Crezi că pot lua așa ceva în serios? În clipa aceea ochii mei au întâlnit privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să disting a fost un țiuit sec, urmat de un clic. Îmi Închisese telefonul. Ziua următoare, cu fulgi de zăpadă plutind În rafale cum se Întâmpla În aprilie, am ajuns cu o jumătate de oră mai devreme - plin de dorințe nebune. Totuși, trecu mai mult de o oră, În ciuda faptului că minutarele ceasului montat deasupra barului păreau a fi bolnave de reumatism. Când Dora apăru, cu o Întârziere de patruzeci și cinci de minute, tocmai mă pregăteam să cer nota. Răzgândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
soții Junek aveau de gând să participe la Marele Premiu al Germaniei cu același Bugatti 35b cu care Elisabeth terminase a cincea la cursa de anul trecut de la Sicilia? Sau că Lya de Putti juca În Charlotte e un pic nebună? O prestație uluitoare, dacă-mi era permis. Apropo de asta, am adăugat pe un ton conspirativ, toamna viitoare Pabst avea să filmeze la Berlin. Momentan căuta o actriță pentru rolul principal. Ridicând sprânceana, am declarat că s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din situația În care mă aflam, sugerată de mâzgălelile pe care tocmai le produsesem. Din câte-mi dădeam seama, această ilustrare a orașului meu adoptiv nu avea nimic din calitățile iluminate ale capitalei suedeze. Cuprins de teamă din cauza unui gând nebun, am mâzgălit un A pentru Apollo Într-una din ovalele pe care le desenasem, În cealaltă adăugând inițiala străzii lui Dora. Aceste două puncte marcau Începutul și sfârșitul poveștii mele de până acum - sau, mai bine spus, cele două puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la vremea aia n-am nici treizeci de chile! Cineva îmi flutură un cuțit pe sub nas, bănuiesc că, pe undeva, există o intenție ascunsă de a-mi da cep! Dar de ce? Ce-o fi, oare, în mintea ei? Cât de nebună poate să fie? Să zicem că m-ar fi lăsatîn fața domnului - ce-ar fi avut de pierdut? De ce cuțitul, de ce amenințarea cu omorul, de ce are nevoie de această victorie atât de categorică și de distrugătoare - când doar cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vomitând. — Mi-am vărsat și kișkes de la chestia aia! Farsorul dracului! De-aia-ți zic până azi, Alex, să nu te ții de farse - ar putea avea urmări tragice! Mi-a fost atât de rău, Alex - îi făcea o plăcere nebună să-și reamintească sieși, ca și mie, ca și lui taică-meu, după cinci, zece, cincisprezece ani de la cataclism - că taică-tău, Conu Grozavu’, aci de față, a trebuit să-l cheme pe medicul hotelului, care dormea buștean, să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lungă am străbătut din septembrie încoace! La râul Babilonului, acolo am șezut și-am plâns, când ne-am adus aminte de Sion! Ă-hă, așa-i. Pe budă mă simt dintr-o dată năpădit de regrete și îndoieli, mă cuprinde un dor nebun de casă... Când tata o să plece cu mașina să cumpere „cidru adevărat de mere“, din târgul de pe marginea șoselei, la Union, eu n-o să fiu cu el! Și cum or să poată merge Hannah și Morty fără mine la meciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care mi le observase în ziua aceea. — Ce nemulțumit ești de viața ta! Cum e cu putință? Omului nu-i e de nici un folos să fie așa de nemulțumit de viața lui. S-ar zice că-ți face o plăcere nebună, că ești de-a dreptul mândru de faptul că te-mproști de unul singur cu umorul tău ciudat. Cred că, de fapt, nici nu vrei să duci o viață mai bună. Într-un fel, ori de câte ori zici ceva, mereu faci poante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la Viena. Dacă este așa, o să-l urmăresc. Îl voi urmări până la Constantinopol, dacă va fi nevoie. Dar nu cred. Se duce acasă. — La pușcărie? — La proces. Probabil are Încredere În oameni. A fost Întotdeauna popular În mahalale. Dar e nebun dacă mai crede că aceștia Își vor aduce aminte de el. Cinci ani. Nimeni nu-i ținut minte atâta vreme. — Scumpa mea, dar ce morbidă ești! Mabel Warren reveni cu dificultate la realitatea imediată, la cafeaua vălurind În ceașcă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ar fi fost riscant să călătorească mai departe. Apoi și-l aminti la procesul Kamnetz, deplin conștient că nici un juriu nu-l va condamna pe acuzat și totuși depunându-și primejdioasa mărturie inutilă, În timp ce Hartep aștepta cu mandatul. E destul de nebun să facă orice, se gândi ea și se Întrebă pentru un moment dacă nu cumva, În spatele acestui calm, nu stătea deja În boxă cu tovarășii lui, rostindu-și pledoaria cu un ochi la galeria aglomerată. Dacă merge, se gândi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
situației - nimic nu o amuza mai mult pe Lauren decât să poarte un rubin indian inestimabil atunci când era În pat. — Poate că ar trebui să o invit pe Tinsley Încoace, ca În felul ăsta să mai stea la umbră. E nebună să se expună la soare În halul ăsta, spuse Lauren, puțin mai târziu. Trebuie că divorțul e de vină. Tinsley crede că se distrează, dar, de fapt, e din ce În ce mai dusă cu pluta. Acum a ajuns să-și schimbe costumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se ridică și se Îndreptă spre tava cu băuturi din colț. — O să beau o tequila simplă. Mai vrea cineva? — Eu aș vrea una, am spus. Poate că amețeala de după-amiază Îmi va Îmbunătăți luna de miere. Toată lumea crede că sunt nebună când beau așa ceva la prânz În locul pentru servit ceai de la Carlyle, spuse Tinsley, oferindu-ne câte o băutură mie și lui Lauren. Apoi Își dădu coama blondă pe spate și sorbi conținutul paharului dintr-o Înghițitură. —Haideți să Înotăm, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fi plăcut să-mi petrec weekendul aici la munte. Au niște cai splendizi și Îmi doream cu disperare să călăresc, dar acum, că sunt aici, Îmi doresc să iau prânzul cu tine. Îmi pare rău. Mă urăști? — Nu, nu fi nebună. Ce faci acolo? Păi, hai să pun problema așa. Faza Întâi din operațiunea Provocare la Cuplare este finalizată. Unul mai puțin pe listă! M-am cuplat cu un matador, mi-am pus-o cu el și deja l-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apoi numele G. Monterey. —Ce-ar fi să mergem la Moscova să dăm de el, În primul weekend din noiembrie? E un meci de polo pe zăpadă. O să fie distractiv. Ideea lui Lauren mă ispitea. Auzisem că Moscova Însemna distracție nebună și că toți cei din lumea modei făceau afaceri grozave acolo. Poate că aș fi putut să mă Învârtesc și de niște comenzi pentru Thackeray. Ar fi grozav, dar pot să-ți dau eu de veste dacă da sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de șopârlă și Îi oferi lui Thack o „platină“. —Divină, zise el, privind țigara și aprinzându-i Întâi lui Lauren țigara, și apoi lui Însuși. Trase un fum, apoi, exhalând, continuă: — Bineînțeles că este gelos. Sanford a făcut o pasiune nebună pentru tine, iar tu ai făcut o pasiune nebună pentru cineva care nu este Sanford. Mogulii nu reacționează la respingere la fel ca bărbații obișnuiți. Apoi m-a sărutat, urmă Lauren, strâmbând din nas la această amintire. Împotriva voinței mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Divină, zise el, privind țigara și aprinzându-i Întâi lui Lauren țigara, și apoi lui Însuși. Trase un fum, apoi, exhalând, continuă: — Bineînțeles că este gelos. Sanford a făcut o pasiune nebună pentru tine, iar tu ai făcut o pasiune nebună pentru cineva care nu este Sanford. Mogulii nu reacționează la respingere la fel ca bărbații obișnuiți. Apoi m-a sărutat, urmă Lauren, strâmbând din nas la această amintire. Împotriva voinței mele. Tremura, ca și cum i-ar fi fost teamă. Dar... ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Gianni Agnelli. Glamela este una dintre femeile cele mai șocant de neconvenționale din New York. Dacă o suni și o Întrebi „Ce mai faci?“, ea Îți dă una dintre următoarele două replici: fie „Sunt ca-n rai“, fie „Sunt un pic nebună“. La petrecerile de tip cocktail, unde vine Îmbrăcată cu haine de o strălucire orbitoare, de cea mai bună calitate, de la Missoni sau Pucci, cere de fiecare dată: „Sunt urâtă; duceți-mă acasă“, făcându-se imediat Îndrăgită de toată lumea prezentă, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de fapt, te-ai fi dus direct la Lauren să Îi spui și nu am mai fi avut această frumoasă poveste de dragoste, răspunse, Într-un final, Hunter, chicotind. Giles m-a pus să jur că o să păstrez secretul. Era nebun după ea. A intenționat de la Început să-i dăruiască bijuteria aia, dar știa că dacă ar fi părut foarte interesat de persoana ei, Lauren s-ar fi speriat și ar fi dat bir cu fugiții. În afară de asta, tu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]