1,116 matches
-
Dumnezeu, trebuie să ai și acești doi prieteni: RĂBDAREA ȘI IERTAREA. 23. Nu spune glume proaste ăpăcătoase, murdare)! Sfânta Scriptură ne îndeamnă: „Din gura voastră să nu iasă niciun cuvânt rău” (Ef. IV, 29). „Nici vorbe de rușine, nici vorbe nebunești, nici glume care nu se cuvin.” (Ef. V, 4). Creștinii noștri de azi, însă, parcă au uitat poruncile Sfintei Evanghelii și Apostolului. La jocuri, la nunți, la petreceri, în mașină, în tren, peste tot, adeseori auzi vorbe 26 și expresii
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
În sfârșit, a treia problemă este lipsa extremă de verosimilitudine a sugestiei că dreptatea nu constituie o temă importantă a filosofiei politice. Desigur, în filosofie sunt susținute adesea teze considerate și respinse în mod uzual drept neverosimile, nerezonabile sau chiar "nebunești". Și de destule ori, unele dintre aceste teze "nebunești" se dovedesc, la o analiză mai atentă, a nu fi chiar atât de "nebunești" sau neverosimile. Aceasta pentru că, de obicei, filosofii care propun astfel de teze prezintă argumentări foarte elaborate, meticuloase
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
verosimilitudine a sugestiei că dreptatea nu constituie o temă importantă a filosofiei politice. Desigur, în filosofie sunt susținute adesea teze considerate și respinse în mod uzual drept neverosimile, nerezonabile sau chiar "nebunești". Și de destule ori, unele dintre aceste teze "nebunești" se dovedesc, la o analiză mai atentă, a nu fi chiar atât de "nebunești" sau neverosimile. Aceasta pentru că, de obicei, filosofii care propun astfel de teze prezintă argumentări foarte elaborate, meticuloase și atente pentru ele (sau, în orice caz, argumente
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în filosofie sunt susținute adesea teze considerate și respinse în mod uzual drept neverosimile, nerezonabile sau chiar "nebunești". Și de destule ori, unele dintre aceste teze "nebunești" se dovedesc, la o analiză mai atentă, a nu fi chiar atât de "nebunești" sau neverosimile. Aceasta pentru că, de obicei, filosofii care propun astfel de teze prezintă argumentări foarte elaborate, meticuloase și atente pentru ele (sau, în orice caz, argumente mult mai elaborate, meticuloase și atente decât cele de care dispun tezele dominante, al
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Harvard University Press, Cambridge, 2000), pp. 184-210) și teoria "tridimensională" despre dreptate susținută de Nancy Fraser (Nancy Fraser, Scales of Justice: Reimagining Political Space in a Globalizing World (Columbia University Press, New York, 2009), pp. 16-18). 17 Astfel de teze aparent "nebunești" dar totuși corecte (la o analiză atentă) sunt, în opinia mea, teza că infinitismul este teoria corectă a întemeierii epistemice (așa cum a fost ea susținută de Scott Aikin în Epistemology and the Regress Problem (Routledge, Londra, 2010)) sau - în filosofia
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
salveze din această nostalgie deznădăjduită care-i pare sterilă și zadarnică. Dar dacă asupra acestui punct poate să nu se înșele în judecata sa, nu la fel stau lucrurile când neagă. Strigătului său de revoltă îi ia locul o adeziune nebunească și iată-l ajuns în situația de a ignora absurdul ce-l lumina până atunci și de a diviniza singura certitudine care-i mai rămâne, iraționalul. Important nu este să te vindeci, îi spunea abatele Galiani doamnei d Epinay, ci
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pe pământ este a te supune, vreme îndelungată și în aceeași direcție: cu timpul rezultă de aici ceva pentru care merită să trăiești pe acest pământ, ca, de pildă, virtutea, arta, muzica, dansul, rațiunea, spiritul, ceva care transfigurează, ceva rafinat, nebunesc sau divin", el ilustrează regula unei morale de mare clasă; dar, totodată, arată și drumul pe care trebuie să meargă omul absurd. A te supune flăcării, iată lucrul cel mai ușor și, în același timp, cel mai greu. E bine
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
oprește aici. Fulgerul și tunetul se pot întoarce în Cerul artificial din care au fost chemate. Adevărata tragedie se joacă în afara lor. Nu, Don Juan n-a murit strivit de o mână de piatră. Cred în sfidarea legendară, în râsul nebunesc al omului sănătos, înfruntând un Dumnezeu care nu există. Dar cred mai ales că, în acea seară în care Don Juan îl aștepta la Anna, comandorul n-a venit și că necredinciosul a simțit, după ce miezul nopții trecuse zadarnic, teribila
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
lucrarea sa Inițiere În antropologie, Clyde Kluckhohn Își punea Întrebări legate de variabilitatea normelor și practicilor: „De unde vine dezgustul chinezilor față de lapte și derivatele sale? De ce luptătorii japonezi se aruncă În brațele morții În atacuri disperate care nouă ne par nebunești? De ce anumite națiuni Își urmăresc descendența după tată, altele după mamă, iar altele după ambii părinți?” (Kluckhohn, 1966, p. 25). Trebuie să punem aceste deosebiri pe seama unor diferențe de „instinct”, de „obișnuință” sau de „climat”? Nu ar fi oare mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Regim, timpul se scurge Într-un climat care nu acceptă alte schimbări decât succesiunea imuabilă a generațiilor și procesul ineluctabil al Îmbătrânirii individuale. A arăta interes față de dinamici sau a sugera evoluția sunt atitudini cu totul reprobabile, considerate criminale sau nebunești. Diversitatea este astfel redusă la unitate prin mai multe artificii: istoria decurge conform planului divin al Providenței, diviziunile sociale sunt funcționale și intangibile, caracterele etnice sunt superficiale și nu pot altera universalitatea umană, iar varietatea limbilor ține de o logică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
11: "Pentru iudei sminteală, pentru neamuri, nebunie" (I Corinteni, 1, 23). De fapt, întreaga istorie a creștinismului, conchide Niebuhr, este o continuă tensiune dialectică între adevărul lui Hristos și adevărul perceput de oameni. Ea este plină de mândria și pretențiile nebunești ale omului de a sfida suveranitatea lui Dumnezeu. Întruparea Fiului lui Dumnezeu, faptul central al istorie creștine, este un eveniment unic și irepetabil calitatea esențială a ceea ce este istoric. El nu este doar un principiu abstract cu valoare instrumentală, ca
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
se petrece într-o singură seară, într-un bar din Soho, protagoniste fiind 5 angajate care își urăsc locul de muncă. O comedie jenantă, cu gaguri stupide și psihologie de Hallmark, din care nu mai poți salva decât, evident, jocul nebunesc al Oanei Pellea (primul ei rol de comedie într-un film), care interpretează o foarte temperamentală sud-americancă de stânga, și cel al Alexandrei Maria Lara, destul de surprinzătoare în postura de chelneriță studentă la Arte și cam săracă cu duhul. Premiera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
unei memorii artificiale atunci când conștiința le face incomprehensibile. Ca o ironie dusă până la grotesc, cei doi participă la Cea de-a Treia Conferință Națională privind Narcoticele și Drogurile Periculoase, intră în dialoguri delirante cu polițiștii participanți, fabrică pe loc povestioare nebunești, lansează zvonuri și creează panică, fiind, de fapt, factorii indispensabili reușitei unui astfel de eveniment. Hotelurile din Las Vegas în care locuiesc se transformă în bolgii infernale devastate de furia lor narcotică. Solidaritatea e erodată de isterii paroxistice, iar pariul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
neamurile, pe Gog și pe Magog". Autorul își asumă, după un scurt capitol explicativ, rolul intermediarului în relația cu textele ce alcătuiesc romanul. Însemnările refac o geografia unei neliniști suprarealiste - amoralul Gog își pune averea în slujba împlinirii celor mai nebunești dorințe, devorat de singurătate și dispreț față de semenii săi. Cu o înfățișare deplorabilă, spân și bizar, Gog călătorește din Cuba în America, apoi prin orașe din Europa, căutând să "descopere lumea" și să se "bucure de viață". Citește capodoperele literaturii
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
acest mod reiterându-se puterea nelimitată a călăului, autoritate regăsită într-un alt roman, Regele se-nclină și ucide, în prezența ambiguă a unui rege sângeros. Mirajul lui afară, acel dincolo ce se întindea după granița mortală, erodează în planuri nebunești, de cele mai mult ori tragice, resemnarea celor mai mulți dintre prizonierii României comuniste. Riscând totul în nopți cu ceață, înotând adânc prin apele Dunării, fără miros și umbră, evadații înșelau câinii de pază și gloanțele. Când tăcem, sîntem dezagreabili, când vorbim
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ca unii piloți de avioane supersonice -, nu cumva atunci, sub acel Eu, atât de cunoscut, de Îndrăgit și disprețuit În același timp, apare un... alt Eu? Numit cu felurite nume, printre care: panică, nebunie, lașitate neînțeleasă sau, pe dos, curaj nebunesc, curaj pur și simplu, cel care face din risc o armă?! Eul familiar și ubicuu este pur și simplu dat la o parte și intervin alte forțe, care, cu decizia și răceala zeilor, desăvârșesc opera de distrugere sau de salvare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
spre deosebire de Aurora, doar de câțiva ani În capitala Franței, Împreună cu soția sa Doina, ambii filologi. Pe Virgil Îl cunoscusem În țară la Începutul deceniului șapte, fiind atunci proaspăt Întors din „primul meu exil”, izolat de aproape toată lumea pentru „actul meu nebunesc de demisie”, În satul 2 Mai, unde, singuratic și fericit, respirând un alt aer moral, scriam la romanul Îngerul de gips, prin care voiam să contrazic zvonul pe care intoxicarea securității Îl pusese deja În mișcare, că aș fi „alienat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care se cerea Întrunirea consiliului! Fapt respins, se’nțelege, iar corifeii acestui memoriu, după obiceiul vremii, au fost chemați pe rând, pe la diverse foruri, municipiul de partid, c.c. etc. și au fost intimidați, presați să renunțe la asemenea „acte nebunești!” (Una dintre amenințările mizere, tipice ultimilor ani ai dictaturii, era „pericolul desființării Uniunii” dacă nu se „linișteau spiritele”!Ă Președinte, ne-am gândit amândoi, să fie Ion Negoițescu, care locuia În exil la München și care se bucura de o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
găini, soacre, sirene, bătăi, băutură și... au plecat definitiv Topîrceanu, Creangă, Eminescu. Pe aici nu mai trec niciodată, spun fără convingere. Strunga Dracului Muntele are misterele lui și nu se dezvăluie decît celor puternici și cunoscători. Curajul, mai ales cel nebunesc, trebuie dominat de prudență și de înțelepciune. Trebuie să asculți localnicii cu mare atenție, trebuie să tatonezi gradat forța muntelui, să-l pipăi, să-i asculți respirația. Să-l mîngîi ușor, să-i vorbești și să-i simți reacțiile. Le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apucat să-i sperie rău de tot. Bradul era cam izolat și Guță este om citit. Aici ne poate pîrli un fulger, spune panicat. Unde să mergem? Pînă la brădetul ăla ne trăsnește sigur. Stau speriați de așa o dezlănțuire nebunească a naturii. S-a oprit cu gheața și s-au rupt zăgazurile cu apă. Curge apa din cerul negru. Șuvoaie se formează și pe sub ei. La dreapta lor un torent vine pînă la o buză de rîpă și apoi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în hățișul intestinelor sale, groase și subțiri. Se oprește speriat. Ce-a fost asta? se întreabă făcînd o grimasă. Pornește din nou, cu pași prudenți și cu atenția mărită. Eh, alarmă falsă, zîmbește încrezător. Dar dacă?! îl străfulgeră un gînd nebunesc. Se oprește și calculează ce să facă în situația de... criză. Cum spuneam, señor Eduardo era un om calculat, prevăzător. Nu se lăsa el surprins ca un om de rînd. Într-un sfert de oră ajung la o toaletă publică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
neci nu avea cunoștința de sine, care nu numai că nu știa, dar neci că, voia să știe la ce trăiește. Mie-mi părea cu toate astea că această veselie era silită, că aceste râsuri adeseori nenatural de nemăsurate și nebunești nu erau decât trista și desperata prefăcătorie a unui suflet rupt de durere 292. La fel se întâmplă și în proza intitulată La curtea cuconului Vasile Creangă, când amestecul dintre schimbarea numelui foarte cunoscut Iorgu, fratele mai mare al poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și la obiect, pretinsă de însăși seriozitatea tristă a temei. O astfel de discuție, fie și în contradictoriu, pretinde obligatoriu tonalitate urbană, măcar pentru păstrarea aparențelor. A scrie că Iacoban, "colegul nostru de popor", "nedocumentat, emite sentințe cu un curaj nebunesc" și că vorbește despre alienarea lui Eminescu "din propria-i experiență" (!!), că tableta "Care-s dovezile?" "s-a strecurat într-o gazetă", prilej cu care încerc "să dinamitez totul cu vorbe de clacă", spre a concluziona "ferice de M.R. Iacoban
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
încălcarea spiritului în care, potrivit unei opinii comune, se putea filosofa corect. Revelator în aceste sens este faptul că textele care îl condamnau pe prea îndrăznețul gânditor bizantin conțin precizarea că trebuie făcută o deosebire între cei ce primesc „părerile nebunești” ale filosofilor și cei ce urmează „studii elinești” numai pentru învățătura lor (anatema a VII-a a Sinodikonului). Secolul XIII a reprezentat o altă perioadă de avânt cultural, culminând în veacul următor cu un rafinament de neegalat al celor din
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
trăg În piept aerul, care vai! este dogoritor! Cu Încăpățânarea care mă caracterizează, mă rog de toți zeii, și de ființele ancestrale ale aborigenilor din sacrul „Timp al Visării” să-mi dea forța necesară să ajung În vârf. În această nebunească cursă am rămas doar câțiva temerari, sfidători ai efortului uman. Mai facem câteva scurte popasuri, pentru refacerea puterilor și mai ales pentru liniștirea zvâcnelilor nebunești ale cordului... Nu mai e mult, nu mai e mult... o voce tainică ne șoptește
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]