9,682 matches
-
și, eventual, să se bucure, meșteșugarul nostru se uită în zare după aeroplan, fluieră a pagubă și conchide: "Toate-s nimica". Astfel e jocul de-a cuvintele în poezia lui Emil Botta. În loc să-l bucure frumusețea mirajului, îl cutremură pericolul nebuniei, adică al glisării într-un absolut al gesturilor fără consistență. Și atunci, din spirit de conservare, își creează un metalimbaj ce îl oglindește pe primul, cu dorința perfidă de a-l anula; un joc de-a capul și pajura, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fără referent. De aici senzația de gol, de absență, de eu în căutarea sinelui, dar aflat mereu în afara lui, ceea ce duce la un Narcis cu mii de fețe. El obosește căutându-se și, pentru a se feri de melancolie sau nebunie, adoptă poza leneșului. Starea poetică de "lene", starea Trântorului, se traduce printr-un refuz al verticalității: Flacără jucăușă, dogorâtoare, ai clipit la patul meu de șmecher crai. Rogu-te politicos, nu sta în picioare, suntem în lunca Trântorilor, a Marilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
preface în fulger, în țipăt. (Râsul tăcut) Râsul tăcut este, deci, și un mijloc de cunoaștere, dar unul fals, pentru că toate adevărurile lui Emil Botta sunt false: Pane, Sâmbotine, sunt în posesia unui fals adevăr: semănăm leit unii cu alții. Nebunia lumii este aceeași. Numai că unii o trăiesc așa și așa, și atunci nebunia lor este râsul tăcut al vieții, și alții o trăiesc cu totul și cu totul altfel... Râsul tăcut) Ce anume generează falsul adevăr, dacă nu trăirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de cunoaștere, dar unul fals, pentru că toate adevărurile lui Emil Botta sunt false: Pane, Sâmbotine, sunt în posesia unui fals adevăr: semănăm leit unii cu alții. Nebunia lumii este aceeași. Numai că unii o trăiesc așa și așa, și atunci nebunia lor este râsul tăcut al vieții, și alții o trăiesc cu totul și cu totul altfel... Râsul tăcut) Ce anume generează falsul adevăr, dacă nu trăirea estetică? Sunt unii care trăiesc "așa și așa", alții care trăiesc "cu totul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care trăiesc "așa și așa", alții care trăiesc "cu totul și cu totul altfel". Antagonismul, atât de radical la prima vedere, este echivoc în realitate. Ce înseamnă "așa și așa" și ce înseamnă "cu totul și cu totul altfel" când nebunia lumii "este aceeași"? Numai cei care trăiesc "așa și așa" au de partea lor nebunia râsului tăcut, deci ei sunt protagoniștii teatrului în negativ. Cei care trăiesc "cu totul și cu totul altfel" se află pe pozitivul peliculei, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
atât de radical la prima vedere, este echivoc în realitate. Ce înseamnă "așa și așa" și ce înseamnă "cu totul și cu totul altfel" când nebunia lumii "este aceeași"? Numai cei care trăiesc "așa și așa" au de partea lor nebunia râsului tăcut, deci ei sunt protagoniștii teatrului în negativ. Cei care trăiesc "cu totul și cu totul altfel" se află pe pozitivul peliculei, și atunci nebunia lumii nu poate fi aceeași, ci se divide în alb și negru ca limite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lumii "este aceeași"? Numai cei care trăiesc "așa și așa" au de partea lor nebunia râsului tăcut, deci ei sunt protagoniștii teatrului în negativ. Cei care trăiesc "cu totul și cu totul altfel" se află pe pozitivul peliculei, și atunci nebunia lumii nu poate fi aceeași, ci se divide în alb și negru ca limite ale văzului existențial. Tu râzi atunci când se cuvine să fii serios. S-ar zice că duci o campanie împotriva firii, că până și râsul acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Tiranul e un om absurd și lipsit de rușine. Nu îi e rușine să-și chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate până la nivelul pușcăriei — numai omul e capabil de asemenea nebunie. Libertatea omului e partea divină din el. LIMBA ROMÂNĂ Limba română are virtuți complete, adică poate fi vehicul a tot ce se întâmplă spiritual în specia om. E foarte greu de mânuit. Prin ea poți deveni vultur sau cântăreț de
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
o consolare — că în grandoarea istorică a poporului român eu sunt o rotiță invizibilă, dar sunt... Aș fi fost neconsolat dacă n-aș fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinței un mare popor. Asta m-a salvat de la nebunie. Adică nu fac pușcărie că reprezint un trib de negri, ci un mare popor, greu de istorie și de viitorul lui strălucit. Asta m-a consolat. Eu, în tinerețe, am fost un om de extremă stângă. Și la maturitate, de
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
1985, creștere provocată, se pare de impactul vizual șocant pe care l-a avut ilustrarea grafică a megalomaniei lui Ceaușescu. Un corespondent al „Financial Times”, Colin Amery, scria: „mania de a construi este una din cele mai rele forme de nebunie atunci când este necontrolată... Bucureștiul a devenit un oraș al întunericului - o viziune oribilă a viitorului pe care nici o persoană normală nu ar fi putut să o suporte”. Faptul că sistematizarea a fost una dintre primele măsuri abrogate de guvernul provizoriu
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
Ne mustra tare conștiința după aceasta, făceam toată ograda curată, spălam vesela, repede făceam curat în casă și, până în seară, îi trecea supărarea bunicii. A doua zi, bunica pleca la câmp, iar noi, două fete cumincioare, ne apucam de alte nebunii, cum ar fi căsuțe din buruiene, ne stropeam cu apă, eram ude, uneori ne mai băteam cu fetele și băieții din mahala. Îmi amintesc și acum cum am pierdut gâștile și nu le puteam găsi cu niciun chip, dar bine
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
subiecte. De aceea, sper că niște istorioare, din copilăria mea, o să ridice dispoziția și vor face o impresie bună. Una din aceste istorii este despre mine și sora mea Mariana, care de mică a fost o ștrengăriță și numai de nebunii se ținea, și eu le făceam, dar ea mă întrecea. Mama era la Moscova, bunica pe câmp, iar noi, în drum, la joacă, și aveam o fetiță din mahala, a cărei mamă era plecată în Italia, la muncă, și căreia
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
acasă. În acea zi, am fost cel mai cuminte copil. Am făcut curat în ogradă și am hrănit animalele, și bunica era mirată, dar și îngândurată, că știa că nu am făcut toate aceste lucruri așa, fără a face o nebunie. Bine că nu a mai aflat nimic, că sfânta vargă avea să fie gustată, ca de fiecare dată după ce făceam un lucru rău sau uitam de păsările care stăteu însetate, până ce venea ea de la câmp. Și șotiile ne-au urmat
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
teamă că toate aceste momente într-o zi, să nu mai fie amintite. Cine știe unde va fi fiecare membru al acestei familii... Suntem o familie cinci zile pe săptămână, dintre care, o jumătate de zi o petrecem împreună. Ne certăm, facem nebunii, îi educăm pe copiii mai mici, care uită cei șapte ani de acasă. Suntem diferiți, fiecare dintre noi are lumea sa. Unul stă toată ziua și citește cărți online, alții, numai pe net, unii mai ascultă, alții fac nebunii. Dar
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
eu. Uneori, zic ceva cu voce tare și colegii mai râd, e bine că am reușit cu ceva să-i înveselesc. Căci fiecare are lumea lui. Uneori, îmi fac de cap, râd sau mai zic ceva, râd și ei de nebuniile mele, dar eu îi întrec, râzând de prostia pe care am făcut-o, căci nici eu nu mă așteptam să fac sau să zic așa ceva. Arăt și eu că viața e mult mai veselă și mai frumoasă când zâmbim. Profesoara
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
altul... Și nu l-a găsit! Și au trecut niște ani... Dar nici nu a desperat. Așteptarea și răbdarea i-au fost răsplătite când l-a cunoscut pe „acest Domn R.”, bărbat tandru și mereu prevenitor, receptiv la micile ei nebunii de copil care nu a fost răsfățat la timp, în fine, un om care face eforturi vizibile pentru a-i dărui clipe de fericire rupte din seninul său sufletesc. Un om generos, atent, adesea duios, necăjit uneori pentru a nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Profesorul „nu se dezminte” nici de această dată. Cuvintele sale dovedesc nu doar capacitate asociativă, ci și lecturi variate, inclusiv din autori recunoscuți pentru îndrăzneala de a ieși din tiparele gândirii științifice tradiționale. Unii dintre aceia care au încercat și „nebunia” transcenderii în zona revelației mistice, în căutarea adevărului pe care nu-l poate atinge rațiunea umană. Dar, pentru că P.H.L. nu oferă exemple în paranteza sa, nu insist. 25 aprilie 2007 P.H.L. revine asupra noului statut „civil” al Domnului R. Oare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
R. admite că drumurile lor „s-au intersectat exact la timp!” Era momentul în care și-a dat seama că singurul „adevăr incontestabil” al vieții este s-o trăiești efectiv și cu intensitate maximă, cu toată puterea și cu toată „nebunia” pe care ți-ai reprimat-o ani la rând, de teama încălcării unor „reguli”. „Cine și în numele căror competențe stabilește limitele diferenței de ani dintre doi soți, sau dintre doi amanți?” - se întreabă scriitorul P.H.Lippa. Indubitabil, vrea să-i
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să rîdă de presupunerile sale. Ș-apoi... orice ar fi fost, oricîte comori s-ar fi ascuns acolo, în acea lume de piatră și întuneric, cine s-ar fi încumetat să se urce la asemenea înălțime?... Asta ar fi însemnat nebunie curată. Oare de ce-i zice Piatra Domniței? se întrebă deodată Virgil, mai mult șoptit, cu modelări stranii. Întrebarea, răsărită din tăcerea care-i înfiora pe toți, avu darul de a-l trezi pe fiecare la realitate. Se uitară repede unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nici Virgil, nici Vlad, nici... nimeni. Îndată ce terminară acea gustare atît de proaspătă și de neașteptată, porniră iar cu toții, cu forțe noi și, după un urcuș destul de anevoios, în timpul căruia doctorul Pompiliu Stănescu le spuse tuturor că o a doua nebunie ca asta nu mai face nici dacă-l ard de viu, ajunseră la peșteră. Ceea ce trebuie reținut în primul rînd din această nouă expediție la Peștera Liliecilor este faptul că, deși spusese tot drumul că nu mai intră în peșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Privindu-l am avut senzația că seamănă cu Adam și Eva. De căteva zile aveți musafiri ciudați și roboți bine instruiți, mi-a spus Ela. Aurora: începem un ciclu de conferințe foarte important despre Univers. Fiul: Universul?! îmi plac la nebunie lucrurile ciudate, academice, mai ales spuse de tipi ciudați. Promit că voi participa. V-am vizitat să vă întreb dacă pot să invit viitoarea noră s-o cunoașteți. Aurora: în sfărșit va sosi ziua mult așteptată! Profesore în curând vom
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
că acei care au efectuat atari mutații sunt uneori eliminați fie de către iraționalitatea oamenilor, precum Akhenaton, Socrate, Iisus, Giordano Bruno, fie, ceea ce pare foarte straniu, de către "iraționalitatea" naturii, așa cum s-a întâmplat cu Hölderlin, Eminescu, Nietzsche. Natura jertfește? Dar oare "nebunia" unor asemenea genii este chiar închidere ? Explicații medicale s-au imaginat și se mai pot imagina multe, mai largi ori mai strâmte, mai verosimile, mai aberante. Se poate însă gândi și altfel, plecând de la o realitate fundamentală: Hölderlin, Eminescu, Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acea "nelume" dincolo de a fi și a nu fi, intuită de Eminescu, ființa empirică s-a dizolvat în ea, în transa revelațiilor ? Ori, ca să împăcăm și medicina, efortul-limită al minții a depășit capacitățile biologice ale substanței cerebrale ? Jaspers afirmă că "nebunia" lui Hölderlin "deschidea fereastra spre Absolut"un dincolo indefinisabil. Betina von Arnim scria despre unele din poeziile sale din acea perioadă:´"Au ceva bulversant, adevărul inimii și al poeziei care străpunge ceața rațiunii asemenea soarelui toamna." Vedeau dincolo de raționalitate. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a mai fost, tot ce este la fel", și care devine la un moment dat balast de prisos, trebuie să ai aripi. Iar aripile nu ni le poate da decât elanul poetic dus până la o tensiune anagogică părând a fi "nebunie" în raport cu modul comun sau sistemic de a gândi, dar care însemnează o schimbare radicală a înțelegerii existenței, a lumii. * Viziunea supremă, revelația privind Zarathustra a avut loc pe înălțimi de munte, la Sils-Maria, Elveția, "Căci Înălțimea este Patria: este la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
însele a luminii și a creației în orice schimbare: "E același, nu-i același./ E același unic soare/ inimă prin lumi bătând./ Să îngâne-n vreme rugul/ alte-amurguri vin la rând". George Bacovia a resimțit spaima existențială până la delir și nebunie în fața unei lumi a singurătății, a agoniei și a morții, abandonată de destin într-un peisaj haotic dezolant, răvășit de ploaie, pâclă, ninsoare, sânge, sicrie, corbi, vaiete, lupi urlând, și în care se simte străin, incapabil să-și îndure viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]