1,139 matches
-
restaurant? întrebă Nieve cu voce slabă. Nu, dar este în barul de alături. —Vreau să văd cu ochii mei, rosti Nieve cu un glas mai puternic. Probabil că nu e decât o greșeală. Ceva inventat de tine, McGonigle, ca să mă necăjești. Nu, zise Darcey. Nu e. Și se dădu la o parte, lăsând-o pe Nieve să treacă pe lângă ea și să intre în bar. Capitolul 31tc Capitolul 31" D eja toți invitații de la cină își dăduseră seama că se petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de câteva clipe - poate că prima oară în ultimii zece ani - se gândise la calitățile, și nu la defectele lui Nieve. Nieve o susținuse întotdeauna. Își petrecuseră ore întregi fiecare acasă la cealaltă, vărsându-și năduful pe lucrurile care le necăjeau - părinții, profesorii, celelalte fete de la școală... punctele negre (în cazul lui Nieve), greutate (în cel al lui Darcey), lipsa lor de experiență cu băieții, cu hainele, cu totul. În ciuda concurenței dintre ele la școală (alimentată mai ales de insistențele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mare. De scris îmi făceam toc de la spicul de strujan. Legam penița cu ață de tei (haldan) și înmuiam în sticluța cu cerneală și scriam. Dar necazul, uneori se dezlega penița și rămânea în sticluța cu cerneală. Doamne cât mă necăjeam să o scot apoi picura pe caiet sau degetele mele erau unse de cerneală și se mai murdărea unde mai scriam. Acasă mi se făcea controlul... și o încasam aspru. Iar seara când venea tata, îi arăta caietul (control). Tata
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
cameră, Începu să Înjure cu acel soi de Înflăcărare pe care l-ai aștepta numai de la un bărbat care tocmai și-a dat cu ciocanul peste deget. Am condus spre casă simțindu-mă ca ulcerul bucal al unui ventriloc. Eram necăjit de cum evoluaseră lucrurile. Nu În fiecare zi una dintre cele mai mari stele de cinema ale Germaniei face amor cu tine și apoi te scoate de urechi afară pe ușă. Mi-ar fi plăcut să am mai mult timp la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vinul mănăstiresc, deodată se aude o voce pițigăiată din stânga stejarului secular: Moor de foame, fraților! Moor...moor... Apăi, nu mai muri, ci vino și îmbucă din săracele noastre bucate, rosti, cu gura plină, bătrânul, în timp ce tovarășii lui mai tineri se necăjeau cu o bucată de pastramă de oaie. Dar în loc de om, speriați, drumeții văzură o dihanie stranie, nici om, nici urs, care ajungea la jumătatea stejarului. Pe loc, cei trei o luară la sănătoasa, dar dintr-o smucitură, dihania îi trase
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
se umilească, și i-am jucat rolul de confesor, prezența lui atâția ani în orchestra operei, toată activitatea sa muzicală se reconstituie acum în mintea lui prin ceea ce numește colaborare prin tăcere și acceptare tacită a fostului regim comunist, Este necăjit maestrul pe toată viața lui și, înainte de toate, e foarte îndurerat de faptul că a fost lăsat în toți anii ce au trecut să lucreze, să-și vadă în liniște de marea lui pasiune, muzica, Mi se cere să dirijez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spera să poată termina biserica asta și spera să te învețe cât mai multe lucruri, era atât de bucuros că te-ai oferit să-i fii ucenic, i-ai lipsit toată viața, Theo, și acum, când ai venit, L-am necăjit într-atât încât l-am băgat în spital, Nu spune asta, n-ai de ce să-ți faci o vină care nu există, Dacă va muri să știi, părinte, că eu l-am ucis! Theo, glasul domol al părintelui Ioan peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
începem? —Jigsaw. Pantalonii mei magici care mă fac cu trei kilograme mai slabă s-au cam lăsat și sper să îi pot înlocui.... Deși nu cred că am mari șanse, recunoscu ea tristă. —De ce? Horoscopul nu e favorabil astăzi? o necăji Clodagh. — De fapt, deșteapto, nu este deloc nefavorabil, dar nu asta contează. Imediat cum găsesc ceva ce îmi place, ăștia aleargă să le ia de pe rafturi. Cică linia iese din producție. În fiecare magazin, Ashling a încercat, una după alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
realizând mai apoi că este un pic prea evidentă. —Tu, doamnă, spuse femeia bătrână, zâmbind. Pleacă de-aici, bombăni Lisa. Oliver a izbucnit instantaneu în râs, întinzându-și buzele frumoase peste rândurile de dinți albi și puternici. Ești sensibilă, o necăji el. Poate chiar mă iubești. Sau poate tu mă iubești pe mine, replică ea scurt. Nu am spus niciodată că nu te iubesc, replică el. Și, deși nu era ceva ce simțea ea de obicei, atunci, în acel moment neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cine vorbea. Păi, îmi place și munca de la reviste. Dar nu ți-ar veni să crezi cât de mult mă solicită Channel 9... Așa că nu ți-ar mai fi trebuit Colleen și toată munca asta în plus pe cap? îl necăji Lisa. Jack ocoli întrebarea. Ideea este că postul de televiziune are în prezent foarte mult succes. După doi ani de chin și tratative, personalul este în sfârșit bine plătit, sponsorii corporativi sunt mulțumiți și clienții primesc programe de calitate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era o adevărată cocină. —De mii de ori mai rău ca la noi! Între timp, Ashling își petrecuse seara de miercuri ducând un bol Portmeirion frumos ambalat mamei lui Phelim, completându-i astfel setul. —Mi-am terminat treaba aici, o necăji ea. Apoi a trebuit să stea mult prea mult timp în bucătăria doamnei Egan, ascultându-i discursul obișnuit. —Phelim nu știa nici pe ce parte a feliei de pâine să pună untul. Trebuia să se fi însurat cu tine, Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vorbit cu mine până acum, exclamă ea și își luă geanta de jos. —Aoleu! Domnișoară Repară-Tot, unde te duci? Părea chiar panicat. La lecția de salsa. —A, dansurile tale murdare. Va trebui să mă iei și pe mine odată, o necăji el. Hai, abandonează-mă vulturilor, atunci. Ashling ieși, trecând pe lângă Dan „Încerc orice măcar o dată“ Heigel de la Sunday Independent, care punea înghețată în șampanie. Imediat după ce ea plecă, Jack a fost atacat de Kelvin, care ținea în mână două pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe cât pretindea să fie. Spunea că are douăzeci de ani, dar Lisa bănuia că are douăzeci și doi sau douăzeci și trei. Își lua cariera de model foarte în serios. Nu prea e mare inginerie, nu-i așa, dulceață? îl necăji Lisa. El părea rănit. — Oricum, nu intenționez să o practic o veșnicie. —Lasă-mă să ghicesc, de fapt vrei să te apuci de actorie, spuse Lisa. Surprinderea se așternu pe acel chip aproape perfect. —De unde ai știut? Lisa înghiți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
De ce ideea trebuia să îi vină mereu peste ore întregi? 37tc "37" Spre ușurarea și bucuria lui Ashling, Marcus a sunat joi seara și a deschis conversația cu întrebarea: —Ai planuri sâmbătă seara? Ea știa că ar trebui să îl necăjească, să îl chinuiască, să îl amăgească o vreme, să facă pe inabordabila, să îl facă să transpire. — Nu, spuse ea. —Bine, atunci. Te scot să luăm cina. Cina. Sâmbătă seara - e combinație plină de înțelesuri. Însemna că nu era supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
jena! Mereu faci așa. Nu e o cârpă de față, spuse Lisa, intrând în baie râzând. E mult mai mare. Oliver apucă prosopul pe care i-l lăsase Lisa. —Cu ăsta nu îmi usuc nici nasul! — Îmi pare rău! îl necăji ea tandru, desfăcând unul dintre prosoapele de pe ea. Uite, îți dau și cămașa de pe mine. Ești o scârbă, mormăi el. Știu, dădu ea din cap. Chiar ești incredibilă. Oh, știu, aprobă ea, cu o sinceritate extremă. Cu mișcări ușoare, Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
doar un pretext care să îi atragă atenția de la tristețea ei. Când el a ieșit pentru a folosi copiatorul, ea se strecură lângă el și îi șopti: Nu aș fi zis niciodată. —Ce să zici? — Tu. Un socialist sushi, îl necăji ea, jucându-se cu părul. Pupilele lui s-au dilatat, făcându-i ochii aproape negri, și o privire a scânteiat între ei. Peste cincizeci de minute, Trix a intrat din nou în birou, cu punga de sushi la cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ați cuplat, în sfârșit? întrebă ea cât de calm putea. Încă nu era complet împăcată cu ideea că fusese ignorată, nu era stilul ei și probabil nu va fi niciodată. —Pardon? —Tu și Jack. Îți place de el, nu? o necăji ea. Adică, îl placi în sensul acela? Culoarea care i se instală în obraji era răspunsul lui Ashling. Și el chiar te place, sublinie Lisa. Nu, nu mă place. —Ba da. —Ba nu. —Of, nu mai fi atât de naivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Sunt un copil deștept și inventiv, dar nu întotdeauna îmi folosesc aceste calități la școală sau în alte situații serioase. Îmi trec prin cap o grămadă de idei grozave doar când e vorba să fac farse cuiva și să-l necăjesc sau ca să ascund unele pozne. Nu pot spune că îmi place în mod deosebit să învăț. De multe ori, când părinții îmi dau posibilitatea să fac altceva decât să învăț, accept cu multă bucurie. Și totuși mai fac și eu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Kay încercui un pasaj din carte. — Lee calcă apăsat, tu pășești prudent. — E o chestie simbolică, dar să n-o spui nimănui, am râs eu. Kay își stinse țigara și puse cartea jos. — Pari îngrijorat de ceva. — Lee e foarte necăjit din pricina fetei ucise. Ne-au detașat pe amândoi să lucrăm la cazul ăsta, când ar trebui să fim pe urmele unui criminal periculos. El s-a dat pe benzedrină și a-nceput s-o ia ușor razna. Ți-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
replică rău prevestitoare. Probabil presimțise că dezastrul cu Bobby De Witt. În timpul investigațiilor la cazul Dalia ea fusese nervoasă, morocănoasă, preocupată de sănătatea lui Lee - și totuși, în chip cu totul bizar, acceptase purtarea lui nebunească. Eu credeam că o necăjea obsesia lui Lee legată de uciderea lui Betty Short. În realitate ea fugea spre și de finalul poveștii cu zâne. Totul era limpede. „Renunță la tot.“ Când mi s-a golit frigiderul, am pus în aplicare celebra retragere a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pentru că e o plantă rară. E o alună porcească. Greu de găsit în oraș; singurele locuri în care crește așa ceva sunt parcurile centrale și... Uite! Vedeți bucata aceea mică verde-albastră? - Unde? întrebă Sachs. - Chiar nu vedeți? E chiar acolo, se necăji Rhyme că nu poate sări din scaun și să arate direct pe monitor. În colțul din dreapta jos. Dacă planta e Italia, atunci bucata cu pricina e Sicilia. - Am văzut acum. - Ce părere ai, Mel? Lichen, nu crezi? Bag mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a zis. A ieșit din birou și-a plecat afară, imediat după ce ai urcat tu. Am încercat să nu-i arăt că mă luase prin surprindere. Cred că-mi imaginasem o împăcare iubitoare după micuța ceartă pentru felicitare, cu Charlie necăjindu-mă pentru schimbul de haine și dându-mi unul din micile sale săruturi uscate. Brusc, m-am simțit aiurea în hainele mele cochete și rujată. Și parfumul încă mai mirosea mult prea puternic, iar eu îmi dădeam seama că probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fusese dintotdeauna atât de bun și de amuzant - voiam să pot vorbi cu el cum făceam când aveam șapte sau opt ani, în felul acela care-l făcea mereu să râdă și să mă ia-n brațe și să mă necăjească. Avea pe față o expresie extrem de mândră când Ben și cu mine spuneam sau făceam ceva: orice, de fapt. Nu-mi dădusem seama cât însemna asta- că tata era ridicol de mândru de orice făceam. Toate lucrurile minore, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din umeri încercând fără prea mare succes să pară nepăsătoare și își adună lucrurile. Dacă vrei să nu mai te culci deloc, n-ai decât din partea mea. El îți aprinse o țigară și se lăsă pe speteaza scaunului. — Nu te necăji, Leigh. O să ne ia puțin timp până o să găsim o cale. Ai răbdare. Leigh pufni și, fără să se gândească, spuse: — „O să găsim o cale”? „Ai răbdare”? Ce, ai învățat asta într-unul din ashramurile în care ai stat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și cu cinci fac opt, Împărțit la doi egal patru. Ți-a fost frică, dar acum totul a trecut. Ai absolvit patru clase primare și ai o diplomă. De la toamnă vei fi În clasa a cincea. În loc să te bucuri ești necăjit. Vii pe strada Avrig și te gândești unde este lumea aia frumoasă de la radio și televior, unde se ascunde ea de vreme ce pe stradă nu se vede deloc, nici la aprozar, nici la alimentara, nici pe bulevard, nici În curtea fabricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]