1,158 matches
-
o parte datoria de a o îngriji, pe de alta căpătau un fel de milă, de superstiție. Frigurile, credea Lina, erau paludice, ceea ce necesita mai rnult încă schimbarea localităței, dar anemia generală și starea inimii, mai ales, te opreau să necăjești o biată bolnavă, pe care ideea plenarei o ucidea. - Se pierde moșia! Se pierde tot! Eu mor dacă plec! 97 Fecioarele despletite, Concert din muzică de Sach, Drumul ascuns Așa se văieta întruna. Cine ar fi crezut să ție Lenora
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un rotocol de codițe la ceafă, cu cercei de smaragd - pe care Rolls giuvaergiul oferise acum 1.500.000, povestea Nory. Mini regreta că nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici, vioi, și gâtul gros. Mâinile harnice le ținea bine încrucișate pe pântece. Fetele, mai sfioase, le împleticeau stângaci, urâțele și sperioase de a se vedea "închipuite pe pînză"; fratele defunct părea ofticos. Mini ar fi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
iar voce lui tuna, ochii îi fulgerau. Mă prindea de spate și eu urlam de frică ca un lup mic și flămând... Mama mă mângâia și-mi făcea cruce: ai visat urât. Liniștește-te, dormi! Ea nu știe că-l necăjim pe nebun. S-ar supăra prea tare. Ne-a povestit că îl cunoaște de când era mic și era un copil cuminte ca o fată și bețivul de Gheorghe Tofan l-a speriat cu pușca.Tata îl liniștea mereu. Mă întrebam
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Paulino, că ești cea mai frumoasă femeie de care m-am îndrăgostit și de aceea m-am căsătorit cu tine, o ia de după mijloc Vasile, dar tot cu mine va semăna fata, că eu îi sunt tatăl. — Ești sigur? îl necăjește Paulina. — Sunt sigur din noaptea nunții. — Nu cumva te-ai înșelat? — Eu să mă înșel? Nu! o sărută pe obraji. După noaptea nunții se pot multe întâmpla. Sunt cu ochii pe tine de când te-am văzut. Te cunosc atât de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Teofana, a anunțat-o într-o zi Vasile foarte bucuros. Când a venit Paulina, Teofana zdrențuia o păpușă spunând: — Ma-ma, ma-ma, ma-ma. — Spune și ta-ta, o mângâia Vasile. — Vezi, tot la mine ține mai mult, îl necăjea Paulina. — Și eu la amândouă, le săruta Vasile când pe una, când pe cealaltă. A mai trecut un timp, a făcut și primii pași sub privirile calde ale părinților. A mai luat căzături, și-a mai zdrelit genunchii, a mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
amândoi de pe scăunelul care se răstoarnă, în hohotul celorlalți, mai ales al copiilor care strigă și sar făcând larmă mare. — Oo! Oo!puradeilor, îi dojenește Dedi, v-ați îmbătat și voi? — Prințesa s-a îmbătat, strigă ei ca s-o necăjească pe fată. —”Frunză verde, lemn uscat Că ra soacr-am căpătat”, o înfruntă Ismail cu cântecul pe Dedi. —Du-te și tă culcă mă,borociule, că țî sămpleticește limba. — Așa-i, Prințăso? Se împletește limba? Prințesa râde cu poftă văzându-l
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
făcut-o cu șatra de când era mică. — Bine, bine, Zina, dar nu e cazul ca măcar acum să ducă și ea o viață liniștită? Dacă asta-i place, ce te bagi tu? — Nu știu de ce voi femeile sunteți prăpăstioase, se necăjea Sebi văzând că Zina este de partea Prințesei. Altă dată în astfel de discuții o atrăgea și pe Prințesa. — Prințesa, de ce te duci mereu la colega aia a ta?o întreabă într-o zi Eusebiu. — La cine? La Teodora? Da
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lumea se pregătește de culcare? Eu am zis că ne înțelegem, egoistule, dar cu tine nu se poate sta de vorbă. — Ba se poate sta, Teofana, că de aceea te-am chemat jos. Eu am exagerat. Am vrut să te necăjesc puțin, că-mi place când te-nfurii. Hai să discutăm serios, o ia sub cojocul lui din nou. Mai glumind, mai ironizându-se reciproc, pentru că se obișnuiseră cu așa ceva, au căzut de acord în care ore din zi să exerseze
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
viața armonioasă de familie. Abia acum înțelegea ce greu le-ar fi fost fără Prințesa care întotdeauna prin felul ei de-a fi le lumina viața. De câte ori nu-l mângâia când venea supărat de la serviciu. — Tata Sebi, iar te-a necăjit cineva. — Nu sunt necăjit, căuta să nu se arate. — Pe mine nu mă poți minți, că te simt. — Sunt probleme, fata mea, unde lucrez ca peste tot. — Dă-mi mâna încoace că eu îți ghicesc cum să le rezolvi. Se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Abia acum înțelegea ce greu le-ar fi fost fără Prințesa care întotdeauna prin felul ei de-a fi le lumina viața. De câte ori nu-l mângâia când venea supărat de la serviciu. — Tata Sebi, iar te-a necăjit cineva. — Nu sunt necăjit, căuta să nu se arate. — Pe mine nu mă poți minți, că te simt. — Sunt probleme, fata mea, unde lucrez ca peste tot. — Dă-mi mâna încoace că eu îți ghicesc cum să le rezolvi. Se așeza lângă el și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
unele cum le-nvățase de la Rusalda, dar mai ales de la Dedi. Zâmbeau amândoi, dar în special Zina care se alătura să asculte fleacurile copilărești ale Prințesei care adesea se încheiau cu: Fugi cocoș Pe coș Pe cel care l-a necăjit pe tata Sebi Cu aripile să-l pocnești Cu ciocul să-l ciocănești Și în gheare să-l strivești”. Râdeau toți cu hohote, în timp ce Prințesa încerca să-i convingă de harul ei. Fata tatei, ești nemaipomenită. — Ți-am alungat supărarea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
toți, mă aranjez. N-o să te țin lângă mine până mă spăl, până mă pieptăn, mă îmbrac, când tu trebuie să-ți primești oaspeții. — Bine dar să nu întârzii, acceptă Cezar. Ciau! Te aștept. — Ciau! N-ai nicio nădejde, îl necăjește ea. — Teofana! Să nu cumva să nu vii, că te iau pe sus. — Vin, măi, vin. Teofana,căreia îi plăceau surprizele,i-a făcut una drăguță și neașteptată lui Cezar.Când cei invitați se adunaseră la el și-l întrebau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ei nu se puteau bucura de intimitate, tocmai când el și-o dorea cel mai mult. S-au mulțumit să discute și să-i strângă mâna din când în când. — De ce ai plecat așa devreme? N-am vrut să-i necăjesc pe ai mei, că le-am promis că nu stau mult și totuși era ora înaintată. — Ne-a plăcut cum ai cântat. De unde știi țigănește? — Este o poveste lungă. Am să ți-o spun altădată. Până la ce oră ați stat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
colț la arteziană și a venit să-i spele rana. Au! Nu vreau! Mă doare. — Îți ies mațele pe-aici. Nu vreau cu batista ta. — De ce, măi? Îți sufli nasul cu ea și mi-o pui mie la rană, o necăjește Cezar. — Zău? Uite-te bine că-i curată, călcată, nefolosită. Înainte de a veni în parc mi-am pus-o în șort. — Nu, nu vreau! Atunci dă-mi-o pe-a ta, se înfurie Teofana. — N-am. — Vezi, moralistule! Atunci ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Teofana, și noi vom fi alții nu cei de acum, cum ai observat foarte bine că nu mai suntem liceeni de ieri. evoluăm odată cu timpul. Poate te găsesc căsătorită. — Dacă-mi iese în cale ursitul, sigur că mă căsătoresc, îl necăjește Teofana. Tu la fel vei proceda, dacă întâlnești femeia visurilor tale. — Teofana, îți spun ceva! — De acord. — Peste doi ani, indiferent ce se va întâmpla, că te vei căsători tu, că mă voi căsători eu, ceea ce sunt sigur că nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ți-o prezint pe colega mea de cameră. Nu fi supărat că ți-am adus ceva bun, îi întinde Teofana un pachețel în timp ce Alexnadru se prezintă colegei de cameră sărutându-i mâna. — Ești o dulce când vrei, dar mă și necăjești, îi sărută mâna Teofanei mulțumindu-i. Veniți înăuntru. — Ne grăbim. Mergem la cameră să ne schimbăm că suntem obosite. Vezi că vin să te iau la cină. — Bine! La revedere! Colega de cameră o întreabă pe Teofana despre Alexandru. — De unde
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu stric surpriza Teofanei cu care trebuie să mă întâlnesc mâine. Așa ne-am înțeles când am plecat în Africa. — Asta era! Dacă ea a uitat data? — Am s-o taxez. — Sau poate e căsătorită, spune mamă-sa ca să-l necăjească. Ați auzit ceva, e nerăbdător Cezar să afle. — N-am auzit. — Era imposibil să nu știți, fiindcă locuim aproape și o nuntă nu trece neobservată. Nu s-a căsătorit. — Eu am văzut o mașină, de vreo două ori, a parcat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să-și manifeste sentimentele în voie. De multe ori, în fața televizorului, îl lua valul iubirii. Îi plăcea să o țină pe genunchii lui, să-i spună șoapte de iubire. — Îmi ești atât de dragă, țâfnoaso! — Ca sarea-n ochi, îl necăjea ea. — Uită-te-n ochii mei! Ce vezi? Sare? — Câteva cristale. — Da?îi săruta buzele și n-o lăsa până Teofana nu spunea „văd iubire”. — Iubirea care să te-nfioare, îi șoptea la ureche sărutând-o. — Mă lasă rece, îl necăjea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
necăjea ea. — Uită-te-n ochii mei! Ce vezi? Sare? — Câteva cristale. — Da?îi săruta buzele și n-o lăsa până Teofana nu spunea „văd iubire”. — Iubirea care să te-nfioare, îi șoptea la ureche sărutând-o. — Mă lasă rece, îl necăjea din nou Teofana. — Da? Îi mângâia sânii pe sub bluzița, rochița sau capotul cu care era îmbrăcată, îi săruta până când înfierbântată de senzația plăcută și de căldura buzelor lui recunoștea: — Cezar mi-e cald! Nu mă pot uita la televizor de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
leul îi spune: "Taci, dracului, că ne dau afară pe amîndoi!" Bancul vi i-am spus numai vouă, ei i-am explicat situația, i-am arătat, cu acte în regulă, că eu sânt chiar el (adică chiar eu), că am necăjit-o puțin pentru că mi-a plăcut ce tupeu are și că problema cea mai mare nu este ea (o scoatem noi cumva la capăt), dar ce ne facem cu ciocănitoarea de la ușă, care e chiar Ea și, dacă ne prinde
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
au certat mai dihai ca la mlaștină și, după cum vă spuneam, Vlad era cît pe ce să-l pocnească pe Bărzăun. Noroc că a intervenit iar, cu foarte multă autoritate, Ilinca și le-a spus tuturor că, dacă-l mai necăjește cineva pe Bărzăun, ea se întoarce singură acasă și se supără definitiv. Așa că s-au împăcat cu toții și s-au oprit să judece lucrurile pe îndelete. Dealtfel, din locul unde se opriseră ei, Piatra Domniței se vedea încă foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din nou Bărzăunul arătînd cu degetul cînd spre o lespede cînd spre alta. Niște semne aiuristice săpate-n piatră, zise Vlad cu obișnuita-i zeflemea răutăcioasă. Și ce-i cu asta?... N-ai mai văzut așa ceva? Culmea, dom'le ! se necăji de-a binelea Bărzăunul. Găsești că pînă și astfel de semne sînt fleacuri?... Ai mai văzut tu vreodată așa ceva? Vru să-i mai spună cîteva vorbe usturătoare, dar nu mai putu continua din cauza emoției. Nea Petrică, de cum văzu semnele, păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
reușesc să-l pun în gardă... Eu i-am băgat ideea că fac un an în plus pentru funcția de subministru, după cum ți-am mai povestit. Minciuna, Silviu! Minciuna! Din una în alta! Ursulescule, ascultă-mi rugămintea pentru care te necăjesc, anume s-o anunți pe mama, că n-am apucat a-i spune nici măcar o singură vorbă. Crede-mă că de ea atârnă viitorul meu de om cu carte sau de tolomac neisprăvit. Desigur, Silviu! Desigur! * * * Stimați tovarăși și preteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pământ e să o fac fericită și dacă ea este fericită, eu mă simt împlinit! Spuse toate acestea cu o emoție firească, în glasul său venit parcă din alte sfere existând și o doză de timiditate. Nu voia să-i necăjească nici pe Ina și nici pe Alex, dar nici nu găsea cu cale să abdice de la ale lui. Mihăiță tăcea și asculta. De altfel, lui îi mărturisise de multă vreme Vișinel planurile sale. Voica, ai s-o vezi și tu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Adrian. — Iei cu tine chestia aia? îl întreba Șam, arătând spre ziarul din mâna lui. — Să am ceva de citit, spuse Adrian, ieșind din cameră. — Șterge-te la cur cu el! strigă Șam în urma lui. — Șam, de ce ești așa de necăjit? îl întreba Eleanor. Nu-i decât un prăpădit de articolaș tembel, scris de-o prăpădita de ziarista tembeluță. — Da, dar îl vor citi toți cunoscuții mei, spuse Șam, învârtindu-se surescitat prin cameră. La ora asta hlizelile mesenilor se-nalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]