1,179 matches
-
cot ca să se ridice. De ce? Răspunsul pluti în aer preț de câteva clipe, apoi fu izbit de un al doilea jet de spray arăzător. Capitolul XLII Amelia Sachs lăsă deoparte tubul cu spray paralizant. Sergentul dinăuntrul ființei ei era cumva necăjit de a doua pulverizare, absolut gratuită, pe fața lui Constable. Dar, chiar și așa, observând șișul de paisprezece karate ascuns în mâna lui, agentul din Sachs se bucurase pe deplin să îl audă pe bigotul viciat guițând ca un porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu o zale argintie. Satele s-au învelit toate într-o pânză albă, lucioasă. Din hornurile lor, se înalță clăbucii albi. Copiii își turtesc nasurile cârne pe geamurile reci, privind cu tristețe la prietenul lor, omul de zăpadă. Stă acolo, necăjit, lângă gutuiul din fața porții și visează. De la mantaua albă, i-au căzut doi nasturi negri, de cărbune. Mătura din mâna dreaptă, îi atârnă sub greutatea zăpezii. Doar morcovul roșu, care-i ține loc de nas, îl face mai vesel. Îngândurat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iatacul cu Dumnezeu pe perete. Apoi Apostol rămase singur. Pe mescioara de noapte fâlfâia flacăra portocalie a unei lumânări scufundată într-un sfeșnic înalt de aramă. Umbre moi jucau pe podele, pe ziduri, în tavan, ca niște visuri de om necăjit. " Noapte bună!" își zise Apostol, dezbrăcîndu-se la iuțeală, vîrîndu-se în pat și sucindu-se în dreapta și-n stânga până să-și potrivească bine culcușul. Suflă în lumânare. Voia să adoarmă îndată, fiindcă într-adevăr călătoria îl zdrobise... "Dar oare de ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu întrebe, nervos: ― Te-am mai văzut undeva pe d-ta, plutonier!... Unde servești, la ce birou? ― La pretura diviziei, răspunse plutonierul cu un zâmbet urât. ― Da? mormăi locotenentul, tot nedumerit, fiind sigur că l-a văzut aiurea, undeva, și necăjit că nu-i vine deloc în minte unde anume. Își aruncă ochii în foaia de serviciu, iscălită de un aghiotant. Era invitat să se înfățișeze imediat la comandamentul diviziei spre a primi ordine. ― Bine, zise Bologa liniștit. Voi veni mâine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
degetul o fâșie de mătase roșie care se dezlipise de pe perete. Trăsesem de ea și se dezlipise o bucată de vreo treizeci de centimetri pe care apoi o rupsesem în bucățele mici. Grefierul mă privi cu un aer surprins și necăjit, cum te uiți la un om bolnav, dar nu spuse nimic. Îl urmai. Mierck era așezat în fotoliul lui, lăsat pe spate. Lângă el, Matziev, ca un dublu a lui, dar mai puțin gras și înalt, un dublu al sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
răsuflu ușurată, cel puțin ele vin, dar simt cum mă cuprinde frica în clipa în care le văd trecând prin fața clădirii noastre și continuându-și drumul, aproape că strig în urma lor, haideți la ziua ei de naștere, nu o mai necăjiți, dar în curând dispar, poate că nu se duc decât să îi cumpere cadou și se întorc imediat, încerc eu să mă liniștesc, apoi pe stradă se aud din nou voci de copii, mă aplec pentru a vedea mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poziție socială și, sper că, se vede asta de către toți acei care ne cer sprijinul. ...Bafta vieții mele a fost SĂ POT discuta și cu președinți de stat sau prim-miniștri, parlamentari și oameni de afaceri, dar și cu mulți necăjiți ca cel din comuna Voinești, șchiop, bătrân, cu vierme în ochi și fără vreun sprijin. Dintre candidații la Președinție a fost până acum la noi Marian Petre Miluț (Alianța Populară Creștin Democrată), indirect Gigi Becali, ceva mai înainte Th. Stolojan
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
privire, clătinau din cap și ziceau în barbă: „E semn rău. Vin vremuri grele” sau „O să vie lăcuste” sau „Anu’ ăsta iar se schimbă Vodă, bucuria noastră” și altele și altele. Episodul 172 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIÎ Zile, nopți întregi necăjitul părinte sta lângă pătuț, își privea neverosimila odraslă și din când în când o întreba încet, gânditor: „Cu cine-i semăna tu așa urât, Răducu lui tata?”. Auzind glasul sângelui, micuțul boier gângurea atât de elocvent, încât până și doica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spus să aduc toate chitanțele pe care figurează taxa radio - deși chitanțele existau în dublu exemplar, al doilea fiind chiar la Electrica, laolaltă cu datele introduse în memoria calculatoarelor de acolo. Așa că am donat de nevoie niște parale pentru salariile necăjiților de la radio. Să le fie de bine! De atunci păstrez chitanțe.) Așadar, iau chitanța, mă duc la oficiul poștal de unde expediasem plicul și vorbesc cu diriginta oficiului, o tânără toată numai zâmbet, amabilitate și drăgălășenie. Îmi ia chitanța și mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
exact ceea ce le lipsește. Icoana Maicii Domnului Grabnic Ajutătoare de la Giurgeni este luminată de cinci candele care ard permanent pe bază de ulei, candela din mijloc având trei plute deci trei făclii. Odată au venit la mănăstire niște femei tare necăjite, care mai primiseseră de aici ulei sau alimente, așa că au îndrăznit, fiind în nevoi, să ceară în special uleiul de care aveau nevoie. „Du-te în beci să vezi de este ulei și dă-le și femeilor acestea din el
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
a-l înțelege, și în felul ăsta Dumnezeu face o lucrare a lui ca să poți să spui ce trebuie. Ceea ce nu-i ușor când oamenii vin cu necazuri. Fără să intrăm în taina spovedaniei, românii din Paris sunt niște oameni „necăjiți“, cu necazuri multe? Mi se pare normal: toți suntem aici oameni dezrădăcinați, deznaționalizați, deculturalizați, trebuie să ne „inculturăm“ în această țară, să ne integrăm. Acest travaliu de a asimila intelectual o altă civilizație e mult mai greu pentru oamenii simpli
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
creiere“ și abia apoi porniseră să extrădeze restul - oamenii de rând. Ca multe familii armene din diaspora, care erau În deplină siguranță aici, Însă niciodată cu adevărat În largul lor, cei din familia Tchakhmakhchian erau În același timp Încântați și necăjiți când unul din copiii lor citea prea mult, gândea prea mult sau devia prea mult de la normal. Deși toate cărțile erau potențial dăunătoare, romanele erau cu mult mai periculoase. Ficțiunea te putea cu ușurință Îndruma pe o cale greșită, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
obișnuite de pe umerii ei. — Ce-ai să faci, stăpână? a Întrebat domnul Bitter cu o nuanță de bucurie răutăcioasă În glas. Nu-și dădea deloc osteneala să-și ascundă Încântarea de a-și vedea stăpâna atât de neajutorată și de necăjită. Priveliștea neputinței celor puternici Îl amuza Întotdeauna. Mătușa Banu s-a Încruntat doar puțin. Nu a răspuns. Atunci domnul Bitter a sărit jos și s-a așezat lângă pat, periculos de aproape de mătușa Zeliha care era cufundată Într-un somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și tinereții mele. Ba chiar de m-aș putea întoarce înainte de nașterea mea, în perioada interbelică. Și nu pentru că ar fi fost ușori anii aceia, lipsiți de griji, ci pentru aș mai avea-o lângă mine pe buna și mult necăjita mea maică, care a purtat pe umerii ei fragezi toate greutățile anilor de după război: deposedarea de pământul pe care-l avea ca moștenire de la bunicii mei. Și de inventarul agricol plug, grapă, căruță, sanie, de cai și de boi. Apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ca și când ar fi fost fascinat de vocea ascuțită și atrăgătoa- re a acestui om, de siguranța lui, și de felul decis și protector cu care pusese el degetul pe rana care ne durea. - Cum! exclamă în sfârșit tatăl meu indignat, necăjit arăt eu? Necăjit ești azi și mâine nu mai ești! Or, eu, ce să fac? Adică el se simțea lovit pentru toată viața și niciodată n-avea sa-i mai treacă rana pe care o primise. Și începu să-i
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
flăcăule, stăi, unde mi te duci?... Niță simți botul calului lângă cot. Faliboga descălecă repede și se alătură de flăcău, în gluga-i sură... Unde-ai fost? zise el scurt, și-l apucă de braț. Ia lasă-mă, bădică, răspunse necăjit Niță. Ce ai cu mine. Destul sunt eu de amărât ș-așa. Cum ai lăsat vitele și te-ai dus?... Dacă le-am lăsat, le-am lăsat cu regulă... —Măi, de mult am eu cu tine o socoteală, măi Lepădatule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
locului sunt dominate de tot felul de cre- dințe, care de care mai uimitoare. Multe din ele sunt vii și în timpul de acum, considerat modern. Adică evoluat. Se spune, între multe alte- le, că în acel perimetru plin cu oameni necăjiți și foarte puțin cunoscut de noi, europenii, nașterea de copii gemeni este un semn rău, pre- vestitor de mari nenorociri. Pentru evitarea acestora, se iau măsurile extreme. Care sunt acestea și cum se aplică ele, nu am puterea să o
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
s-au dus, mânzul a plecat odată cu ei, nimeni nu știe unde... În același an a murit și Dumitru, singurul băiat al lui nenea Fănică. Pentru o vreme, cântecele nu și-au mai aflat sălaș în glasul de aur al necăjitului țăran. Două mari necazuri deodată erau prea mult pentru el și pentru anii lui. Însă dorul de câtec era, parcă, mai arzător decât orice mâhnire. Sufletul său, lovit crunt, avea nevoie de o mângâiere. La început, a apărut cântecul înnăbușit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ca niciodată. În ultimul său zâmbet, cel cu care pornise întru neființă și eternitate, voia, parcă, să spună: “V-am făcut-o și dă data asta. Uite, vedeți, mi-a fost drag să mai stau eu câteva zile. Nu vă necăjiți, dă băut și dă mâncat este berechet în pivniță, ajunge pentru zece înmormântări. Înfruptați-vă liniștiți și pomeniți-mă d’a pururi!”... ...VI.11. ... Atmosfera s-a încins din nou. Și la propriu și la figurat. Pentru că, la zăpușeala greu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Institutul Teologic și după aceea. Bineînțeles, dacă voi fi pregătit și voi lua examenul... ...Clasa a III-a... S-au scurs câteva săptămâni de la moartea tatei. Merg când pot la biserică, pentru că Dumnezeu are în grija Sa pe copiii săraci, necăjiți, dar credincioși. La școală, învățătoarea ne spune, la Cunoștințe despre Natură, că nu există nici un Dumnezeu, că omul este cel mai puternic, el este în stare să mute și munții din loc... La biserică, aceeași persoană devine coana preoteasă și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
hotărî una din ele într-o noapte de beție, și a doua zi ne cununarăm. O bună bucată de vreme am trăit ca îngerii, până când femeia mi-a zis: „Ioșca, trebuie să-mi faci un copil”. Soacră-mea e tare necăjită pentru că nu am refuzat propunerea fetei. Încercase chiar să ne despartă, căci plecam de acasă și uitam să mai revin. Dar la urma urmelor, tot cununată cu mine a rămas până în ziua de azi. Degeaba îi bagă în cap neamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
totuși. Să vezi, - reîncepu Ferdinand Sinidis, luând cuvântul în chestie personală: duhul n-are nici un preț. Nu poți cere negustorului să-ți vândă suflet, așa precum îl rogi să-ți cântărească un kilogram de carne. ...„N-am de vânzare!”, strig necăjit, ori de câte ori Gloria îmi cere cheia sufletului, fără să-și dea seama, cât îi suflu duh în chip. Crede că-mi lipsește o doagă, în timp ce eu sunt de părere că nebune sunt scroafele care, după porcărie, îmi sărută mâna cu recunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai întâi pe furiș, apoi degenerează într-un cântec monoton. Pomii treziți dintr-o lungă toropeală salută înviorați, în dreapta și în stânga, cu legănări de creștete. Zigzagul fulgerător galben crapă pânza cenușie și trage după el o imensă prăvălire de tunet necăjit. Cerul albăstrit rămâne locului. Ultima cârpă zdrențuită și murdară de nor cenușiu, gonește la vale, împinsă de vânt. Trenul suie. Dihania de metal își trage sufletul, cu horcăit în respirație. Când coboară, însă, alunecă hoțește, ca un șarpe negru. Zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să opresc un taxi. Am găsit în cele din urmă unul dispus să mă ducă la New Orleans pentru patruzeci de dolari și șoferul a fost destul de altruist ca să-mi împrumute haina lui. Până să ajungem aici, totuși, era destul de necăjit că i-au ridicat permisul și devenise cam posac. Părea, de asemenea, că s-a ales cu o răceală zdravănă, dacă judecai după frecvența cu care strănuta. La urma urmelor, am fost pe autostradă timp de aproape două ore. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
noaste între anii 1408 și 1800... Pe care uliți n-am umblat noi? La câte porți boierești n-am bătut? Pe câți voievozi nu i-am întâlnit? La câte mănăstiri nu ne-am închinat? Cu câți oameni de rând, unii necăjiți, alții plini de înțelepciune, nu ne-am dat binețe? În câte crâșme n-am intrat să-i vedem pe oameni așa cum sunt ei de adevăratelea. La câte școli nu am asistat la paradosirea celor însetați de carte?... În drumurile noastre
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]