1,352 matches
-
vrând să zidească această mare clădire, Biserica aceasta care-i ridicată în întreaga lume, n-au săpat adânc, ci găsind temelie veche, cea pusă de prooroci, n-au stricat-o, n-au mișcat zidirea și învățătura, ci au lăsat-o neclintită și pe ea au turnat învățătura lor, credința aceasta nouă a Bisericii. Și ca să vezi că n-au mișcat vechea temelie, ci au zidit pe ea, ascultă-l pe Pavel, zidarul cel înțelept, că ne arată cu de-amănuntul chipul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lor că am avut o viață minunată.»“138 Ce ar fi putut avea în vedere Wittgenstein atunci când a numit propria sa viață „minunată“? Am putea oare da un sens ultimelor sale cuvinte? 139 Cred că da. Convingeri statornice și de neclintit conferă o coerență excepțională vieții sale. Wittgenstein a crezut că cel care are cu adevărat o înzestrare (și puțini oameni sunt cei care o au) este dator să o cultive fără a precupeți nici o sforțare, nici un sacrificiu. Cel cu adevărat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Animismul își are partea lui. Un ceasornic, întorcându-se "cu spatele la timp", moare, iar posesorul stă de veghe trei zile ca să vadă "cum continuă să-i crească părul și unghiile" (Cu spatele). II Practicant dezinvolt al versului liber, "anecdotistul" cu mască neclintită, totdeauna calmă, era în fond un moralist reținut, un veghetor perspicace la care lumea-spectacol însemna Timp, Viziune, Perspectivă în alternanțe repetabile. Puse în clar, în notații directe, vehiculate în rostire sistematic-colocvială, pretextele poetice tipice obiective câștigă prin voioșie și montaj
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
De ce nu au și ei aceleași drepturi ca și noi? l-a întrebat Rex pe taică-său. Dând mândru din coadă, acesta i-a răspuns direct și răspicat: Cum să aibă aceleași drepturi ca noi?! Noi ținem steagul democrației sus! Neclintit! Păi, e totuna dacă te-ai născut la Berlin sau la Paris ori într-un sat din Africa? Nu-i totuna, a admis Rex. (Care are până și o lesă contra puricilor.) 5. Apa lină, Borta Mare Se spune, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări". Pentru autor, străbaterea "văii plângerii" are o virtute consolatoare. Repetarea catastrofelor abătute asupra evreilor demonstrează continuitatea unei epoci căreia aceștia trebuie să-i aștepte neclintiți sfârșitul. Pentru Ha-Cohen, expresia este o perifrază pentru exil și tribulațiile lui. El se exprimă astfel: Am numit cartea aceasta Valea plângerii, căci este întocmai acestui titlu: oricine o va citi va sta cu sufletul la gură, cu pleoapele șiroindu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în Israel, într-o uimitoare sincronizare, și servește drept dublu pilon pentru reconstrucția identitară a evreilor, iar asta într-un mod și mai evident la laici. În această osmoză, Israelul și diaspora se transformă treptat într-o comunitate cu legături neclintite. Totuși, inserarea genocidului într-un cadru teologic ce asigura continuitatea cu tribulațiile anterioare îl sanctifica și în același timp îl făcea incomprehensibil în afara unei genealogii tradiționale a nenorocirii. Acest tip de interpretare și de adaptare priva genocidul de unicitatea sa
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
De ce nu au și ei aceleași drepturi ca și noi? l-a întrebat Rex pe taică-său. Dând mândru din coadă, acesta i-a răspuns direct și răspicat: Cum să aibă aceleași drepturi ca noi?! Noi ținem steagul democrației sus! Neclintit! Păi, e totuna dacă te-ai născut la Berlin sau la Paris ori într-un sat din Africa? Nu-i totuna, a admis Rex. (Care are până și o lesă contra puricilor.) 5. Apa lină, Borta Mare Se spune, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
moșăi, ci prin osăbit act de mai înainte i-am dăruit dums. căminăresăi (s. n.). Deci dar, de astăzi înainte, în putere(a) acestui zapis de vecinică vînzare, rămîne dum.-ei căminăreasa și urmașii dums. din neam în neam deplin stăpînă, neclintită și nerășluită din lucrul văndut și cumpărat cu bună credință, întocmai după hotarăle aflate astăzi pe fața pămîntului, atăt în lățime căt și în lungimi, bez zăci stănjăni dăruiți. (s. n.). Și spre credință urmează a me iscălitură, precum și a soții
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pinul, simbol invariabil, desenat pe peretele din fundal. La sfârșitul reprezentației, actorul nu revine în scenă 1, iar spectatorului nu îi rămâne decât să contemple estomparea, dispariția, absența definitivă a fantomelor. În fața ochilor săi se mai află doar imaginea pinului, neclintită, figurare a permanenței ce biruie în cele din urmă jocul capricios al aparițiilor/disparițiilor. N-ar trebui, așadar, să ne mire faptul că Zeami a scris un no închinat de la un capăt la altul glorificării pinului. În prima parte din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
va rămâne până la capăt sub semnul întrebării, al ambivalenței: înșelătorie sau sinceritate? Adevăr sau minciună? „That lies like truth”, acesta este permanentul cuplul antinomic, regăsit și în domeniul viselor premonitorii, și în acela al predicțiilor propriu-zise. În fața fantomei, Macbeth așteaptă neclintit posibilele sale metamorfoze. Căci fantoma și-ar putea schimba oricând înfățișarea, s-ar putea preschimba într-un urs, într-un tigru, într-un rinocer - ar căpăta, așadar, aspectul unei fiare sălbatice. Confruntat cu această realitate în perpetuă schimbare, Macbeth e
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ea, a fost să treacă dincolo de iluzia, atât de tulburătoare pentru Leontes, a statuii însuflețite și să transforme această iluzie în realitate. Magia ei s-a bizuit pe „nebunia” celor ce priveau de a crede că E mișcare-n ochii neclintiți. Cum ne-amăgește arta!1 Această credință întemeiată pe o iluzie devine, datorită Paulinei, „un prim pas în așteptarea unor noi minuni”, mai greu de acceptat, cum va spune chiar ea: Paulina se pregătește să facă statuia să meargă, să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cicatricea, crăpăturile de pe buze, degetele fine și osoase ale mâinii de lângă față, liniile frunții, ușoara insinuare a sprîncenelor, fondul țesăturii romboidale a micuței rogojini păreau să se unească În lumina ochilor, În licărul luminii din pupilele negre, În resemnarea ei neclintită și disperată. O mască emoționantă, nespus de veche, veșnică, unde se Întâlneau toate liniile și unghiurile. Geometria haosului pe chipul senin al unei tinere muribunde. 2. Privind pe fereastra ce dădea spre uscat, Faulques l-a văzut pe necunoscut Între
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Troia și alte locuri ca ea? A fost rândul lui Faulques să zâmbească pe jumătate. - Păi, despre asta e vorba. Asemenea locuri sunt unul și același. Asta trebuie să i se fi părut interesant celuilalt, fiindcă a rămas liniștit, privind neclintit, cu gândul la ceea ce abia auzise. — Unul și același, a repetat În șoaptă. A făcut câțiva pași, uitându-se Îndeaproape la detalii. Deodată, a părut stingherit. - Nu mă pricep la pictură, a spus. Apoi s-a dus la ranița pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dată la toate telejurnalele din lume la aceeași oră. Fotografia unui ostaș care până În clipa aceea era Încă un chip anonim. Pictorul de război a intrat În turn. A aprins felinărașul cu gaz și a rămas o vreme În picioare, neclintit, cu mâinile În buzunare, privind panorama neagră din jurul lui. Lampa nu putea lumina Întreaga frescă uriașă de pe zid, dar, În penumbră, Îi reliefa părțile albe și negre, unele fețe, arme și armuri, umbrind fundalul de ruine și incendii, cetele cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o să pictez un tablou pe tema asta, se gândise să-i spună, dar n-o făcuse. Și Olvido murise ceva mai târziu, fără să știe că el avea s-o facă, printre altele, de dragul ei. Atunci se uita la Uccello, neclintită, cu gâtul lung sub părul strâns la ceafă, ca o statuie sculptată cu cea mai mare delicatețe, absorbită de bărbații care mureau și omorau, de câinele care, sub punctul de fugă situat În capul calului din centru, urmărea iepuri În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu un aer evocator. Am cunoscut, a adăugat, și un bărbat care a stat Îngropat unsprezece ore sub casa lui bombardată, imobilizat În moloz, cu ochii pironiți pe un obiect din fața lui: un brici de ras rupt. Închipuiește-ți: unsprezece ore neclintit, cu acel obiect În față. Gândind. Ceva asemănător cu ce am făcut eu cu șervețelul de hârtie de pe tufă. Ori cu fotografia pe care mi-ai făcut-o dumneata. Așadar, omul acela a ajuns să știe totul despre brice de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să fie ele după o vreme, când aveam să știu. S-a oprit și a privit de jur Împrejur, aplecat Înainte, cu palmele sprijinite de coapse ca și cum ar fi vrut să se ridice În capul oaselor. Dar a rămas așezat. Neclintit. - Am citit, am căutat În ziare vechi, pe Internet. Am stat de vorbă cu oameni care te cunoșteau. Dumneata ai devenit briciul meu de ras. Îl pironea cu privirile pe Faulques, ca și cum acestea ar fi fost niște brice noi. 8
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pereții coridorului, lumina gălbuie și palidă care intra pe fereastră când, În fața patului mare din dormitor, după ce Își scoseseră paltoanele ude, el Îi ridicase nespus de Încet rochia până pe șolduri, pe când ea Îi privea ochii În penumbră, cu o intensitate neclintită și impasibilă, cu jumătate din față abia luminată, frumoasă ca un vis. În clipa aceea, Faulques se bucurase În inima lui - o bucurie liniștită și sălbatică totodată - că nu fusese ucis de câte ori fusese posibil; pentru că, de-ar fi fost așa
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dădea ocol portului. Apoi a intrat În filiala băncii, ca să scoată bani din cont, s-a dus la ferometalul unde comanda vopsele și a plătit ultima factură. După aceea, s-a dus agale spre dana pescărească, a stat o vreme neclintit, privind navele legate cu odgoane lângă năvoadele Îngrămădite pe chei. Când ornicul primăriei a bătut amiaza În spatele lui, s-a așezat sub umbrarul barului-restaurant cel mai apropiat; acesta avea cea mai frumoasă vedere a șenalului din port și a Întinderii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
barului-restaurant cel mai apropiat; acesta avea cea mai frumoasă vedere a șenalului din port și a Întinderii de apă Încrețită de briza dinspre răsărit, care ajungea până la linia cenușie a Capului Rău. A cerut o bere și a stat acolo neclintit, În fața mării și a molului pustiu, unde ancora Îndeobște șalupa cu turiști, gândindu-se la Ivo Markovic și la sine. La ultimele vorbe spuse cu o zi În urmă de croat, Înainte de plecare. Ar trebui să te duci În sat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mergea de la vulcanul de aici la celălalt, cel care atârna pe peretele din Muzeul Național de Artă al Mexicului, la ochii verzi care Îi Întâlniseră pe ai lui Faulques când el văzuse acel tablou Întâia oară. La el Însuși acolo, neclintit, privind cum Olvido Ferrara intra În viața lui. Un drum care Înainta drept, amenințător ca linia crispată a unei Împușcături, În peisajul pictat pe perete, până Într-un loc precis din Balcani. Ce naiba! Surprins, pictorul de război s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu indolență de copac, cu spatele murdar de rășină. Își strica ultima cămașă curată, a gândit În chip absurd. - Există vreo concluzie, domnule Faulques? În filme există mereu unul care rezumă totul Înaintea deznodământului. Pictorul de război a privit jarul neclintit al țigării. În jurul lor, licuricii se duceau și veneau, sprinteni și aurii. Larvele lor, și-a amintit, se hrăneau din viscerele melcilor vii. O cruzime obiectivă: licurici, delfini. Oameni. În milioane de veacuri, prea puține se schimbaseră. - Concluzia stă acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dacă știe să-i exploateze bogăția contradictorie. Locurile se aseamănă datorită privirilor și oglinzilor ce dezvăluie tot atât cât disimulează, fără a scăpa vreodată autorității Ochiului Central. La Genet, bordelul se organizează atât în jurul oglinzilor perverse, cât și în jurul circularității neclintite a Panopticonului, îmbinare excitantă a plăcerii cu pedeapsa. Supravegherea se colorează aici de voyeurisme și capătă adesea o alură sadiană. Marat-Sade sau cadrul dublattc "Marat‑Sade sau cadrul dublat" Peter Weiss a scris o piesă având un lung titlu „cu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
la reproducere (spora), destinată a perpetua spiritul contrafăcut, respectiv zestrea genetică rea a părinților. Arta blestemată a Împerecherii Îi face pe Adam și Eva să-l zămislească pe Seth, care va fi totuși binecuvîntat de Spirit, Împreună cu Întreaga-i „rasă neclintită”. Tocmai sprijinul leal pe care rasa umană Îl primește de sus Îl nemulțumește pe disprețuitorul Ialdabaot, care decide să-i șteargă pe oameni de pe fața pămîntului printr-un potop. Însă Inteligența-Lumină Îl avertizează pe Noe În legătură cu acest plan. Înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care rasa umană Îl primește de sus Îl nemulțumește pe disprețuitorul Ialdabaot, care decide să-i șteargă pe oameni de pe fața pămîntului printr-un potop. Însă Inteligența-Lumină Îl avertizează pe Noe În legătură cu acest plan. Înconjurat de gnostici, „oameni din generația neclintită”129, Noe se refugiază Într-un nor luminos. Neputînd să-l distrugă, Ialdabaot Își trimite Îngerii să le seducă pe fiicele oamenilor, lucru pe care aceștia Îl Îndeplinesc luînd Înfățișarea soților. Descendenții acestei uniri prin vicleșug moștenesc Întunecimea arhontică și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]