2,084 matches
-
soțul tău, tu nu 1-ai ajutat, ci te-ai ținut deoparte fără să spui un cuvânt" (1,113-114). De astă dată Tiamat se decide să reacționeze. Ea făuri monștri, șerpi, "marele leu", "demoni furioși", precum și alții, "purtători de arme necruțătoare, neîngroziți de luptă" (144). Și "dintre zei, primii ei născuți [.] ea îl înălță pe Kingu" (147 sq.) Tiamat legă de pieptul lui Kingu tăblița Destinelor, care îi conferea puterea supremă (155 sq). În fața acestor pregătiri, zeii tineri pierd curajul. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sărăcie, boală, bătrânețe. Singurele consolări posibile: războiul și gloria, sau desfătările aduse de bogăție. 27 Teognis, 425-426; Pindar, fr. 157; Sofocle, Oedip la Colonna, 1219 sq. 28 Odiseea, II, 489-491. Cuvinte devenite celebre, dar care vor atrage, mai târziu, critica necruțătoare a lui Socrate; cf. Platon, Republica, III, 386 a-387 b; 387 d-388 b. Zeus. După tradiția transmisă de Hesiod (cf. § 85), alți eroi se bucură de aceeași soartă. Dar este vorba de ființe privilegiate. Această concepție pesimistă s-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ahile îl doboară pe Troilos în templul lui Apollon). Aceste fărădelegi și ofense arată un hybris nemăsurat, trăsătură specifică naturii eroice (cf. § 87). Eroii îi înfruntă pe zei ca și cum aceștia ar fi egalii lor, dar hybris-ul lor este, mereu, necruțător pedepsit de către olympieni. Numai Herakles își desfășoară nepedepsit hybris-ul său (când îi amenință cu armele pe zeii Helios și Okeanos). Dar Herakles este eroul perfect, "eroul-zeu" cum îl numește Pindar (Nemeienele, 3, 22). Într-adevăr, el este unicul erou
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la examene! Aurel 1980 Borca, 4 ian. 1980 Domnule Lucian, bună ziua! Măi, ce iarnă! Știi, aici zăpada are un metru! "Desțelenirea" ei în favoarea cărărilor m-a amuzat. Cred că am o plăcere puțin patologică: aceea a marilor "conflagrații" naturale. Puhoaiele necruțătoare, ploile pantagruelice, ninsorile biblice pe mine mă fascinează, în timp ce oamenii din jur se vaită plini de temeri. Zăpada! Katherine Mansfield o detesta. Poate din cauza tuberculozei. Un om cu sensibilitatea ei nu putea detesta, cred, zăpada pur și simplu. Stau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Românească" volumul Mesagerul, care nu are nici o șansă să apară din cauza cenzurii. Pe data de 16 septembrie 1990, într-o duminică, se stinge din viață, înainte de a împlini 35 de ani, la spitalul Fundeni din București, secerat de o boală necruțătoare (leucemie). Este înmormîntat în satul natal, Sabasa, din Borca. În anul 1992, apare postum volumul Mesagerul, la Editura Canova, din Iași; manuscrisul pierdut la Editura "Cartea Românească" a fost refăcut, după un "cuprins" din manuscrisele poetului, de fratele său, Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Este Eminescu cel mai mare român?“, Ipotești, 13 iunie 2006. A susținut, în ani, sute de conferințe și comunicări la Veneția, Botoșani-Ipotești, Iași, Chișinău, Brăila, Putna ș.a. Prof. univ. dr. Dumitru Irimia a încetat din viață, răpus de o boală necruțătoare, la 3 iulie 2009 și a fost înhumat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. Lingvist în toată puterea cuvântului, cărturar animat de resorturile generatoare de viață ale marilor idei, prof. univ. dr. Dumitru Irimia a fost și rămâne un apărător al
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
proiectare s-a concretizat în publicarea unor lucrări în țară și străinătate și proiecte ale unor obiective de interes major, executate sau în curs de execuție. Conf. univ. dr. arhitect Constantin Lepădatu a încetat prematur din viață, după o boală necruțătoare și de scurtă durată, în ziua de 16 ianuarie 2011 și a fost înhumat în Cimitirul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ din Iași. LUCA, EMIL (1915-2007) INGINER ELECTROTEHNIC și PROFESOR Eminent cadru didactic, ilustru reprezentant al fizicii și electrotehnicii din
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
științific al Senatului Universității „Mihail Kogălniceanu“ (1999-2005), prorector al Universității „Mihail Kogălniceanu“ (20052008). Distins dascăl și cercetător pasionat, slujitor de prestigiu al învățământului superior ieșean, prof. dr. Traian Știrbăț a trecut în neființă la 7 noiembrie 2008, după o maladie necruțătoare, și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. TAMAȘ, VASILE (1937-2007) MATEMATICIAN și PROFESOR Distins și erudit dascăl, prof. univ. dr. Vasile Tamaș a fost o personalitate marcantă a școlii de matematică ieșene, care și-a dedicat întreaga viață
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
simpozioane care în timp au devenit o tradiție. A muncit foarte mult și a fost o persoană foarte activă, iar acest lucru s-a văzut și în modul în care a luptat aproape șapte ani de zile cu o boală necruțătoare. Prof. univ. dr. Eusebie Zbranca a trecut în neființă în ziua de 20 septembrie 2010 și a fost înmormântat în cimitirul comunei Sadova, județul Suceava. Întreaga sa viață și-a dedicat-o celor în suferință, activității academice și de cercetare
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
pribeag. Adio lanuri aurite, Din trecutu-mi atât de drag. Îmi zboară gândul meu departe Purtat de un dor aprig și tăcut Prin vii, grădini, livezi încărcate. Adio, întregului trecut. Mângâia-mă vor amintirile duioase Până mă va ajunge apusul necruțător. Purta mă vor cărările prin câmpiile mânoase În diminețile cu rouă, cântate de ciocârlii în cor. Adio voi ortaci de glie, Cu care împreună făcut- am câmpiile să rodească Părtași la bine și la ananghie, Muncit-am cu spor, n-
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
proces care "scapă" metodologiei actuale care utilizează repere (ridicate la rang de adevăr absolut), teste, făcute ferfeniță de multă și inutilă întrebuințare, și dogme, care se clatină în confruntarea cu valurile Adevărului care se instalează ca un cuceritor impetuos, înlăturând, necruțător, micile adevăruri care fie sunt ignorate, fie ingerate, într-un proces de sinteză. Procesul de reformă generală a științelor va duce, cu siguranță, la o reformă a spiritului. Curios, în această revoluție științifică generalizată, anonima, modesta, umila reverie, mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
credincioasă, ci doar ca un partener de sex, mai mult sau mai puțin lipsit de calități spirituale”, răspunde Chebel. Analiza acestui cercetător, care scrie într-un registru periculos de tranșant și, uneori, poate chiar nedrept, se încheie cu un diagnostic necruțător: „Uriaș cu picioare de lut, islamul nu-și găsește încă personalitatea. Nici ca formă de civilizație, nici ca structură de guvernare. Ca religie, el păcătuiește prin minoritățile sale agitate, și anume cele mai violente. Ca structură de guvernare, el suferă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
semnalat că e confecționat numai din certitudini a fost dl Virgil Ierunca. Ca să nu-l ia pe sus briza realității, dl Cornea continuă să-și pună blacheuri de mercur la ciuboțelele de trestie, în care, înfundat ca motanul Jerry, tropăie necruțător. Când și când, scoate de la brâu pușcociul de soc, înghesuie în el plumbi de câlți și ochește către cine nu trebuie. Pe la începutul anului, îl urechea pe dl Vladimir Tismăneanu din scrierele căruia, prin anii ’80-’90 făcea conspecte. Peste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
-și picioarele, năucit. Amintirea aceea îngrozitoare i se derula în minte: Paul Marriott care mătura magazinul Clayton de patru ani. Dar de ce? De ce? Ce se întâmplase? Marriott se poticni și se sprijini de stâlpul felinarului. Memoria, atât cât era, era necruțătoare. La sfârșitul lui 1969, Paul Marriott, ultimul vlăstar al importantei și prosperei familii Marriott de altădată, își pierduse brusc elanul și încrederea în viață; începuse degringolada spirituală și căzuse în abisul în care încă se mai afla, ca într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Nu pot să cred altceva decât că motive obscure extrem de puternice i-au impus să comită gestul rămânerii în exil, având legătură, sunt convins, cu atacurile și înscenările mârșave din Săptămâna, comandate de Securitate. Acestea au țintit la sigur și necruțător, izbutind să-l rupă de cei mai buni prieteni, să-l izoleze, să-l distrugă moral și să-l ucidă. Asasinarea morală a premers-o pe cea fizică. Nouă nu ne-a rămas decât să-i cunoaștem și să-i
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-i mulțumească... Așa era el sau, cel puțin, așa credea că trebuie să fie ca să-i fie lui bine. În momentul acela se prefăcea că uită toate durerile, toate tristețile și dezamăgirile pe care le îndurase, se prefăcea că uită necruțătoarea singurătate care-l pândea la fiecare pas de după zgomotoasele aparențe ale unei vieți deșarte, se îmbăta cu mirajul succeselor virtuale, cu iluzia indiferenței sale de om superior, și încerca să creadă cu toată sinceritatea în realitatea acestei fericiri înșelătoare... De
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
străine. Concedii medicale, drumuri frecvente la București, internări repetate, tratamente greu de suportat, căderea părului, peruci, mulți bani sacrificați pe altarul vieții... Dar Ana, dacă nu i-aș fi cunoscut teribila suferință, nu prezenta - atunci când venea la programele săptămânale - simptomele necruțătoarei boli. Întotdeauna veselă, întotdeauna cu o vorbă bună pentru fiecare, participa activ la toate acțiunile. Nu permitea bolii s-o lipsească de bucuriile spiritului. În același timp, în paralel cu tratamentele oncologiei clasice, se lucra intens pe ea din punct
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lângă ea atâta timp cât ar fi dorit ea acest lucru. Și totuși soțul ei (de care nu îmi amintesc) o abandonase din cauza unei alte femei. M-a impresionat mult noul ei chip, stăpânit, decent, dar care nu putea ascunde cât de necruțător scurmă în sufletul ei gheara durerii aceleia. Mă recunoscuse, desigur, dar vechea ei simpatie pentru mine nu mai emitea nici un semnal. Acum avea probleme. Trecea prin cea mai grea încercare prin care poate trece o femeie: aceea de a trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai, sunt vinovat, nu mai încape nici o îndoială. Îi ascult totuși în continuare, cu mare atenție, savurându-le aproape masochist argumentele zdrobitoare. Lângă mine, ghemuită într-un fotoliu, Doina croșetează. Cu ultimele puteri. E atât de obosită încât nici măcar sentințele necruțătoare, biciuitoare ale acelor procurori inflexibili ai conștiințelor noastre nu reușesc s-o țină de tot trează. A avut o zi grea. O altă zi grea o așteaptă. Și deodată, privind-o cu duioșie, cu vinovăție, mă revolt: nu, ea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
urmat după moartea lui: alte nenorociri, în legătură cu care nu am nici o certitudine că i-ar fi rămas necunoscute (decesul lui mamaie, mama lui, colega lui de fotografie, în 1975, apoi al unicului său fiu, fratele Doinei, răpus de aceeași boală necruțătoare la 39 de ani, în 1987). Privesc fotografia știind toate acestea și mi se pare că și copilul acela îngândurat, prea serios, are premoniția viitorului său: care parcă atârnă, ca un pietroi nevăzut, acolo, în atelierul fotografului Ed. Bukovski, deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fals decât a-l considera pe Anton Pavlovici Cehov (ah, cum își mai dau ochii peste cap cuconițele noastre de pe micul ecran pronunțând cuvintele „Anton Pavlovici”) drept un autor sentimental și duios. Dimpotrivă, în realitate, el face parte dintre marii necruțători. Umanitatea sa, decentă în manifestări, câtuși de puțin clamoroasă, e teribil de tristă și de disperată: o umanitate abandonată, din care Duhul Sfânt s-a retras. * Parabolă a nepăsării dure ca un zid în mijlocul căreia trăim și nu o dată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
frumos)”. (Citez din memorie, firește.) Am cunoscut și eu pe cineva despre care nu aș putea să afirm în nici un caz că a trăit urât, dar căruia aș fi avut ce să-i imput și care, lovit de o boală necruțătoare, a murit fără să se plângă, cu o decență și un curaj pe care nu i le bănuiam. A ști să trăiești și a ști să mori... Se pare că una o presupune pe cealaltă. Pot exista surprize în ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trupe auxiliare, de șoc ale turcilor. Din cauza tătarilor viața populației simple devenise insuportabilă; nu numai vite, ci și oameni, înhămați tot ca vitele, luau calea Bugeacului, pentru popularea stepelor sale pustii. Necontenitele harțe și lupte, războaielor ruso-turce, în fine timpul necruțător i-au zdrobit și împuținat însă până la urmă și pe tătarii din Bugeac. Astfel încât ultimii dintre ei au fost evacuați în 1808 în Crimeea, de către ruși, care după anexarea Basarabiei au procedat la o adevărată curățire a ei de turci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scrise pe marginea acelui volum de corespondență, el reia lectura, din perspectiva studiului literaturii epistolare ("corespondența mijloc terapeutic, loc de liniștire, zonă de stilistică ludică, ifose introspective, tandrețuri în oglindă și alinturi capricioase /.../ scrisoarea face bună medie/re/ între oglindirea necruțătoare, crudă și nudă, a jurnalului și travestiul oficial al operei publicistice. Este un interstițiu, un limb, spațiu filtrant al extremelor, care estompează, dar nu falsifică, nuanțează fără să malformeze... prea mult"), căutând a identifica aici "firea omului [...], legătura între două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
În partid și onorat cu situații, atunci când roata istoriei s-a Întors În favoarea politicii liberale? Mi-a răspuns Vasile Sasu, mocan de-al nostru, cam Îngălat, simplu, dar cumsecade: — Păi ăștia au fost Brătienii: Îngăduitori și iertători cu lin gușitorii, necruțători cu cei dârji și de caracter, ținuți totdea una deoparte. Așa și cu M.B. și cu atâția alții, precum Tancred Constantinescu, omul tuturor afacerilor veroase, dar tolerat totuși de Vintilă Brătianu, bărbat onest, dar cedând Înaintea lingușitorilor și a spinărilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]