2,157 matches
-
a întâmplat să fiu acolo. N-ai putea să faci nici o chestie pe care eu să n-o fi făcut deja. Și chestii mai grave decât asta. Jur. —Cum? Te-ai dus într-adevăr acasă la o persoană cu totul necunoscută cerându-i să se culce cu tine? —Desigur. Dar, oricum, nu eram o persoană cu totul necunoscută. —Mulțumesc pentru că nu ai... știi tu, profitat de mine. Oh, zău, acum! Aș fi fost o scursură de bărbat dacă aș fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o fi făcut deja. Și chestii mai grave decât asta. Jur. —Cum? Te-ai dus într-adevăr acasă la o persoană cu totul necunoscută cerându-i să se culce cu tine? —Desigur. Dar, oricum, nu eram o persoană cu totul necunoscută. —Mulțumesc pentru că nu ai... știi tu, profitat de mine. Oh, zău, acum! Aș fi fost o scursură de bărbat dacă aș fi făcut-o. —Mulțumesc pentru că nu mi-ai zis că, dacă situația ar fi fost alta, ai fi... știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ușor, dar răcoros, care ridica timid perdeaua. Iubeam totul, binecuvântam totul, Cerul, deșertul, drumul, Tombuctu, pe seniorul din Uarzazat și până și durerea care, discret, îmi chinuia trupul, privilegiu al primei mele călătorii, arzătoare și stângace, pe drumul cunoașterii unei necunoscute. Deschise ochii, închizându-i pe dată la loc, de parcă se temea să-mi întrerupă visarea. Am șoptit: — Nu ne vom despărți niciodată! Cuprinsă de îndoială, a zâmbit. Mi-am pus buzele peste ale sale. Mâna mea a alunecat iarăși de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în schimb? - arătă spre sac. Ei bine, știu că sunt unul dintre puținii oameni bogați care, atunci când oferă bani, nu cer nimic în schimb. Aș mai adăuga și că, uneori, sufletul femeii are o noblețe care vouă, bărbaților, vă e necunoscută. Antonius lăsă vasul și-și puse mâna stângă pe masă, cu palma în sus; Calvia își puse mâna într-a lui. Închise o clipă ochii și șopti: — Păzește-te de Mucianus așa cum te păzești de Vitellius. Antonius o ținu strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de cîteva secunde. Cuvintele oarbe, lipsite de sens ale preotului erau tot ce ne despărțea de cumplita tăcere. Am contemplat coșciugul stropit de noroi. Mi-am imaginat-o Întinsă Înăuntru și nu mi-am dat seama că plîngeam pînă cînd necunoscuta În cenușiu nu se apropie de mine și-mi oferi o floare din buchetul ei. Am rămas acolo pînă cînd grupul s-a risipit și, la un semn al preotului, groparii s-au pregătit să-și facă treaba la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu putea să deslușească nimic din cauza strălucirii. Rămânea tot timpul cu fața spre ea, deși se mișca adăugând pași spre stânga sau spre dreapta. Aceeași deplasare pe circumferința petei albe o aveau și alte persoane cu chipurile cenușii, pământii, cele mai multe necunoscute, dar printre ele Îl recunoștea când pe Zare, când pe bătrânul din povestea Anei, când pe Grințoiu, când pe Învățătorul Popescu care se certa cu omul din tren și erau gata-gata să se Încaiere. „Am văzut un film cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
către faptă... Nălucitoare visuri tot mai bat Din aripi frânte, învăluitoare, Descoperind tărâm imaculat De gingășie, liniște și floare... Doar sufletul îl ocrotesc de-acum, Iar inima uitărilor pierdută O las plecărilor, ce se aștern pe drum, Pentru-mplinirea cea necunoscută...
A?TEPT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83747_a_85072]
-
trupul ei; Dar nu se auzea suspin de cânt, Nici clocotirea sângelui din noi; Eram alături statuari, noi doi Și mângâiați de pala unui vânt; Doar gândul meu, se frământa tăcut Prin ora tainei, iute, dispărută Și răsuna în noi necunoscută O melodie gravă, un glas mut, Ca o răscruce, dintr-un început...
CA O R?SCRUCE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83752_a_85077]
-
DEPARTE MI-E GÂNDUL... Departe mi-e gândul, alunecătorul Pe care îl poartă mireasma și dorul, Departe, unde necunoscutele toate Îl duc și-l îmbie, mereu mai departe... Încerc să-l opresc din a sa derapare, M-ascultă tăcut, și-ndată dispare... Ca lacrima, roua, picătura de ploaie, Ca vântul năprasnic, ce ramu-l îndoaie; Și-aleargă el însuși, fremătătorul
DEPARTE MI-E G?NDUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83783_a_85108]
-
putea fi mai rău. —Ei, am auzit, desigur, că s-au vehiculat tot felul de nume, dar nu există piste solide. Unii insistă că e o persoană mondenă care-și dă În gât toți prietenii. Alții cred că e o necunoscută, cu câteva surse bine plasate. Din câte știm, s-ar putea să fie fostul redactor de modă - cum o chema? Aia care Își umple timpul cu niște cronici de carte răutăcioase? O văd În stare să scrie astfel de porcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sociali, tâlhari și pișicheri. Înlăturați parazitismul păgubitor, și reintroduceți iar datoria și virtutea muncii, poruncă Dumnezeiască. Înarmați cu aceste adevăruri, vom birui conspirația celor ce vor să ne transforme în colonie. Subsolul politic a României de azi e plin de necunoscute pentru noi românii, care mocnesc și își așteaptă ospățul. CORBII Corbii zilelor noastre „îndrăgi-i-ar ciorile și spânzurătorile”, ca și cei din trecut, porniți pe jaf și stricăciune, grași și rotofei, doldora de euro, nemunciți, pierduți în fabuloasele averi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
aceastå dimensiune fårå a ști nimic despre alte posibile tårâmuri ale trecutului meu spiritual. De fapt nimeni nu știe, se vorbește doar despre existente anterioare, prin care ființă își poartå karma. Oamenii au o modalitate curioaså de a conferi unor necunoscute,particularitåți cu iz de realitate. „În altå viațå ...”, „În alt timp ...”, au intrat de foarte multå vreme în peisajul expresiv al umanului, ca o motivare exponențialå a tendințelor imaginarului, metaforizare a nestatorniciei exploratoare a omului. Tema cåutårii unei gåsiri imposibile
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
de la LAPD despre scrisoarea care îl informa unde se aciuase Marty Goines, să plaseze informația la o dată ulterioară, ca să nu pară nimic senzațional, și să-i lase pe cei de la oraș să descopere singuri locul grozăviei. Leo Bordoni era o necunoscută, dar probabil că era un pușcăriaș îndeajuns de pățit ca să-și țină gura. Mai trebuia să inventeze o poveste despre locurile pe unde umblase ieri - un raport fals către Dietrich părea cea mai eficientă diversiune. Mai erau apoi marile spaime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
arătau că nu fusese atins. Cuceritorii erau călare, iar tăieturile veneau pieziș, majoritatea de la gât În jos. Deci necunoscutul era tot călare. Sărise peste cercul de flăcări și, la adăpostul fumului, masacrase tot ce Întâlnise. Dar aici se iveau două necunoscute. Forța și viteza. Ce tehnici de luptă putea folosi un spadasin, fie el cât de bun, ca să ucidă câteva zeci de războinici bine antrenați Înainte ca aceștia să apuce să se apere? Cât putea fi de iute? Cât putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spadasin, fie el cât de bun, ca să ucidă câteva zeci de războinici bine antrenați Înainte ca aceștia să apuce să se apere? Cât putea fi de iute? Cât putea fi de puternic? Unde putuse el ajunge la o asemenea Îndemânare, necunoscută În lumea pe care o cunoștea Amir? Cei o sută de războinici Bordjighin formaseră un semicerc În jurul șefului lor, dar nici unul nu-i tulbura gândurile. Îl priveau, doar, ușor nedumeriți, plimbându-se prin valea aceea de la un capăt la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mongolă. Părea mai degrabă chineză. Cu siguranță, Însă, arcul folosit fusese unul de tip mongol. Un arc scurt, cu dublă curbură. Cu săgeata În mână, Amir Începu să deslușească tactica. Vânt, foc, săgeți, sabie. Surpriză. Mai rămânea, Însă, o mare necunoscută. Luptătorul anticipase totul. Știuse că dușmanii lui vor sosi, că vor ajunge acolo la acea oră din zi, că vor fi atâția câți fuseseră. Îi ucisese repede, dar calm. În acea clipă, un fior Îl străbătu. Poate că luptătorul necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
una, ci trei bătălii. Cea mai grea părea a fi a doua. Cea pentru care se pregăteau Yves și Francisco. În primul val de atac aveau să reziste lăncierii, sprijiniți de tirul de arbalete. Cea de-a doua rămânea o necunoscută, căci forțele din al doilea val erau copleșitoare. Cea de-a treia era, deocamdată, doar o strategie de apărare Împotriva unui atac de la distanță, dinspre est, cu săgeți. Dintr-acolo soseau Cuceritorii. Călăreții mongoli cu excelente abilități În mânuirea arcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atac de la distanță, dinspre est, cu săgeți. Dintr-acolo soseau Cuceritorii. Călăreții mongoli cu excelente abilități În mânuirea arcului. Zidul de scuturi era menit protecției Împotriva unui atac al arcașilor, până la conturarea unei strategii mai clare a agresorilor. Erau multe necunoscute În această ecuație, dar Alexandru Înțelese că Angelo prevăzuse tot ce putea fi prevăzut. - Giuliano! strigă comandantul. Unul din Apărători se apropie, așteptând ordinul. - Avangarda noastră a găsit iscoade ale spahiilor? - No, commandante. Spahii sunt primul val de oșteni fugiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nici o apărare, doar fiindcă simte frumusețea gestului sau doar fiindcă știa că nu poate fi Învins. Iar Amir era un mare luptător. Simpla lui apariție pe câmpul de luptă schimba totul. În matematica fără cusur a lui Angelo, Amir era necunoscuta. Era sclipirea de nebunie și de talent care răsturna totul. Flancul drept al lui Angelo avea nevoie de ajutor, iar Amir simțise asta și se năpustea, Într-un galop care atingea o viteză incredibilă, În ajutorul Apărătorilor. Caii mici, extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se gândi că, poate, fiecare luptător Își avea propriile Întrebări, de care uitase În vâltoarea confruntării, dar care reveneau, grele și obsedante. Viața continua. Pierderile erau minime. Pentru aproape toți Apărătorii, viața continua. Iar asta Însemna că o sumă de necunoscute Își așteptau rezolvarea. Târziu, prea târziu pentru un adevărat luptător, Alexandru Își dădu seama că În imediata lui apropiere se Întâmplă ceva. Nu văzu nimic, deși ochiul unui pictor ar fi trebuit să observe cea mai mică schimbare. Dar simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai diverse. Mărturisesc că nu de puține ori sunt pus în dificultate atunci când încercările mele de a-i da explicații pe măsura puterii ei de înțelegere nu reușesc. Privirile și mintea iscoditoare ale Mălinei sunt izvorul nesecat al interogațiilor și necunoscutelor cu care ea se întâlnește la fiecare pas, provocându-i mulțimea de întrebări pe care mi le adresează. Îi supraveghez cu atenție jocurile improvizate și desfășurate cu multă imaginație, îi stimulez curiozitatea și inițiativa, astfel că orele petrecute împreună cu ea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mai puțin plăcute. Amintirile mă ajută să parcurg prezentul greu de înțeles pentru mine și pentru cei ce poartă povara anilor în spate. - Dar despre ce va fi, despre viitor, de ce nu-mi spui niciodată nimic? - Viitorul este o mare necunoscută pentru mine și, pentru a nu greși, prefer să nu fac pronosticuri. În finalul unuia dintre dialogurile noastre Mălina a decretat: - Bunicule, eu nu vreau ca tu să îmbătrânești și să fii trist... - Bine, draga mea! Așa să fie cum
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nu? Angir clătină din cap răspunzând negativ la întrebare. Amuzamentul încă i se mai citea în priviri dar după răspunsul dat de Birmaq își dădu seama că acesta vorbește cât se poate de serios. Discuția promitea să îi dezvăluie câteva necunoscute cu care se luptase de la începutul acestei ciudate călătorii. Cu atât mai bine. Totuși nu reușise încă să se dumirească unde vrea să ajungă bătrânul. Acesta continuă să se explice: - Închipuieți o colivie mai mare cu niște zăbrele invizibile. Pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de Neamț, îmbrăcăminte și obiecte de uz personal, în total 24 de piese. Observăm sărăcia călugărească a arhimandritului Varlaam, care avusese mulți ani rosturi însemnate în Biserică. Din testamentul lui extragem: „de vreme ce întâplarea cea viitoare este nevăzută și însuși îngerilor necunoscută pentru că numai lui Dumnezeu toate îi sunt cunoscute, drept aceea eu arhimandritul Varlaam Stratulat de la Mănăstirea Cetățuia am socotit mai înainte până a nu mă cuprinde sfârșitul vieții mele și până am mințile întregi și sănătoase, să fac testamentul către
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sfinția ta! Întâi mi s-a urât să tot umblu de unul singur pe ulițe pe care nu le conosc. Apoi sunt nedumerit unde mă aflu de fapt, pentru că am văzut niște târgoveți care nu vorbeau limba noastră, ci una necunoscută mie. Apoi, fiule, ai nimerit taman pe Ulița Armenească, iar acei târgoveți despre care mi-ai vorbit erau armeni, pentru că pe ulița lor greu se avântă vreun turc... Am văzut apoi un negustor care vindea o licoare dintr-o putinică
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]