15,934 matches
-
voi recurge la o ultimă și supremă încercare: îi voi nega existența cu patimă și cu ardoare, cu vorbe și - de ce nu? - cu talent! Deci, omul meu nu există, este cel mult o fantomă, un fum de o consistență chimică necunoscută, modelat, în chipul cel mai bizar, de vânt... Că ar semăna cu cineva anume nu este dovedit și, la drept vorbind, nedorit. Orice s-ar întâmpla, el nu va exista și nimeni nu o va regreta. Autorul a căutat o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și ce mai vrei tu! Eu accept gradul de disponibilitate, cantitatea de energie psihică transferabilă, la 18 ani, respectivului sentiment, propus, în virtutea eternei legi a speței, drept mobil esențial al vieții. Dar tot în el recunosc și ceva din forța necunoscută, ce irupe și în mugetul cerbului la vremea rutului. De aici și până la dragoste e o cale lungă! Eu văd în perspectivă, mă interesează dinamica, evoluția, construcția omului sub imperiul propriei voințe. Sigur, o dovadă de voință este și saltul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ei în cimitir, să întărească scrisul pe monumentele înaintașilor? Musai să-i trezească la realitate! Nu mai poate pierde o clipă, viața presează prea tare asupra talentului. „Câte subiecte stau ascunse sub pojghița concretului, câte acte de eroism cotidian rămân necunoscute! Nepermis de multă viață arde și se pierde fără a se bucura de trecerea în pagina tipărită!” (l-am citat aproape „textual” - nota autorului). Este nevoie de un cronicar al timpurilor noi, de un nou Neculce, cum subliniase și „secretarul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
idee, Pandelică!... Care satisfacție? Ce plăcere să am când tot apari în preajma mea, adică: „ - Să uităm dracului trecutul, să mai luăm o gură de vodcă și să convenim că - nu-i așa? - oameni suntem, deci destinul, soarta, fatalitatea, o putere necunoscută ne joacă pe ață, ne sucește încoace și în colo, pe unii mai lin, pe alții mai brutal, dar pe aceeași scenă, în același spectacol al vieții, în care nu mai contează nimic, nici măcar principiile...” La care eu ți-aș
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
privea fix, cu o demnitate vecină cu nebunia. Profesorul Leahu înțepeni de rușine. Stătea moale în brațele lui Che Guevara, cu ochii mijiți așteptând să-și ia un cap în dinți. Simți cum îl pătrunde ca un șarpe o frică necunoscută. Dădu să se ridice. Îi privi chipul lui Che Guevara și de-odată pricepu. Che Guevara dormea somnul de veci. Se întâmplase așa, Dumnezeu știe când, la un moment dat după ce își terminase para zemoasă. PE URMELE ȘUȘANELELOR-DE-VIȚĂ-NOBILĂ Șușanelele-de-viță-nobilă, în pofida
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nășteau de faptul că plecase, că o lăsase singură în pădure în momentul în care avusese nevoie de el. Și doar îi ceruse să rămână, dar nu o ascultase, parcă nici nu o auzise. Se descurcase și singură în pădurea necunoscută și întunecată să găsească drumul de întoarcere spre căsuța bunicilor prietenei ei, dar nu pentru asta avea nevoie de el. Avea nevoie de îmbrățișarea aceea care-i insuflase siguranță, în care trăise ceea ce nu mai simțise în brațele altui bărbat
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sumbră în timp ce întrebări fără răspuns treceau dureros prin mintea ei. Pădurea o atrăgea din nou pășească prin desișurile ei nepătrunse și să-i descopere misterele întunecate, dar de data asta rezistă ispitei. Nu se mai hazardă să cutreiere prin locuri necunoscute și primejdioase. Se întoarse în casă și își făcu o cafea. Îi plăcea mirosul cafelei, era ca un drog pentru ea. Duse cănița aburindă la buze, încălzindu-și palmele reci. Aroma cafelei îi invadă nările. Drogul îi destinse mușchii încordați
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aducea decât suferință și tristețe. Se opri pentru un moment pentru a privi în jur. Nu fusese atentă la drumul parcurs pe străzile aglomerate ale orașului în tot acest timp, nu văzuse nimic și se trezise într-o zonă complet necunoscută. Nu-și amintea să mai fi văzut magazinele care o îmbiau cu tot felul de mărfuri, cu reclame insistente pentru a le trece pragul. Nici nu era de mirare la cât de rar ieșea ea din casă. Nu-i plăcea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aș fi vrut” și care doar acolo rămâneau. Ar fi vrut să știe cine e străinul, dar cum ar fi putut afla? Și-a dat seama că el încă nu vrea ca ea să afle acest amănunt din motive încă necunoscute. Atenția ei se îndrepta din nou spre el. Fiecare moment în care mintea nu era ocupată cu lucruri importante sau urgente, atenția ei i se dedica în totalitate lui. Intrând în scara blocului, o copleșiră emoțiile. Va găsi o nouă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
agonia trăirilor tumultoase. Îi plăcea să-și facă rău singură? Nu. Își testa puterea de rezistență față de el, de a întârzia cât mai mult ceva ce-și dorea să afle, ce nu suferea amânare. Apropie plicul fără destinatar și expeditor necunoscut de buze și nas. Nu avea miros de parfum, ci doar de hârtie. Voia să-i simtă atingerea palmelor lui, parfumul pielii care nu se imprimase pe hârtia albă ci în mintea ei. Inspiră adânc până când nările se umplură cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Din nou. Își aminti de senzația pe care o avea de fiecare dată când ieșea din acasă, aceea că e urmărită. Se duse la fereastră. Mașinile treceau grăbite pe strada aglomerată. Oamenii se îndreptau netulburați de privirea ei spre destinații necunoscute. Frunzele din copacul care umbrea fereastra de unde analiza tot ce se putea vedea de acolo, erau nemișcate, vântul hoinărind pe cine știe unde. Nimic nu-i oferea nici cel mai mic indiciu că cineva ar spiona-o. „- Unde ești? - În mintea ta
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aplauda, nimeni nu râdea, nimeni nu se bucura/ întrista la piesele jucate cu casa închisă. Trimisese o invitație într-un moment în care singurătatea și tristețea o copleșiseră, dar spectatorul ieșise înainte de terminarea reprezentației, fără să aplaude, din motive încă necunoscute. Nu oricine e dispus să urmărească o piesă lacrimogenă, decât, doar dacă se regăsește în poveste, în trăirile personajelor. La fel proceda și ea cu cărțile pe care le citea. Dacă nu o captiva nimic, dacă nu se regăsea în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
îi unise pe ringul de dans, într-o ploaie de lacrimi nevăzută. Don’t cry... La fel de ușor acceptase și eșarfa care fusese o piedică în descoperirea celui care continua să joace un rol în viața ei. Același rol al personajului necunoscut, mereu în umbră, mereu doar la un pas de a fi deconspirat și apoi o nouă mască. Prezent, dar intangibil. Ce poveste ciudată. O atrăgea misterul, necunoscutul, la fel ca în filmele polițiste în care trebuia să descopere infractorul. Erau
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
când și dacă are chef, cu o Ea răpusă de îndoieli și neîncredere. Cu un El dependent de libertate și o Ea dependentă de el. Cu un El care nu-și putea lua nici un angajament față de ea din motive rămase necunoscute. Cu o Ea... O poveste... mărturie a unei relații zbuciumate, cu renunțări și reveniri care au sfâșiat bucată cu bucată sufletul ei plin de cicatrici. Poate și din al lui, dar niciodată nu a știut ce simte, doar a putut
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
celorlalți semeni ai tăi. Un inventator se cuvine să înțeleagă bine că invenția, descoperirea, născocirea sa trebuie să fie utilă omului și nu prea costisitoare... În memoria umanității, în „cartea recordurilor” intră acei călători care au călcat primii pe tărâmuri necunoscute!. Atunci când miști din sprâncene se pun, cică, în funcțiune nu mai puțin de cincizeci de mușchi. Imaginați-vă câți mușchi se mișcă (nu contează cum!) când guvernul nu se îndură să treacă la legiferarea măririi salariului unor necăjiți de truditori
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
probleme cu auzul... Uneori ni-e greu să recunoaștem, vorba latinului, că atâta vreme cât respirăm, sperăm... Și bătrânii se bucură de fericire, oricât ar crede ei, tinerii, că fericirea e doar „prada” tinereții lor! Un lucru pare foarte sigur pe cărările necunoscute ale vieții: ceea ce avem astăzi (adică „ce-i în mână”!) este mai important decât ceea ce ni se promite a avea mâine. La răscruce de drumuri pasiunile dispar una câte una. Paharul de vin (cu cât mai vechi cu atât mai
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
are de dat demonstrativ muritorilor. Pentru că cealaltă, Ars magna combinatoria, marea sa operă ezoterică, ce va fi scrisă în latină sau în limba volapük11, o rezervă pentru mai fericite vârste. Lucrează la ea în permanență, dar decis să o îngroape, necunoscută, într-un ermetic sertăraș de iridiu sau de molibden, când o să moară, ordonând să o îngroape cu el și lăsând destinului, ca în curgerea secolelor, să apară la suprafața pământului într-o zi, printre oase roase, când va fi deja
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
marginile lumii... De-atunci negura etern? se desface În fă?îi, De atunci r?sare lumea, lun?, soare ?i stihii... De atunci ?i pan? ast?zi colonii de lumi pierdute Vin din sure v?i de chaos pe c???ri necunoscute ??i În roiuri luminoase izvorând din infinit Sunt atrase În via?? de un dor nem? rginit". („Scrisoarea I") Luna, soarele, „coloniile de lumi pierdute", „roiurile luminoase izvorând din infinit" reprezint?, la nivel cosmic, cercuri succesive ale devenirii, Întruparea În forme
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
disc al lunii, st?pânitor de mare ". Luna este Ins? nu numai un simbol al universului transfigurat În chip magic Într-o feerie nocturn?, ci ?i imagine a ideii de cunoa?tere (că În „Scrisoarea I"). Lumină ei reveleaz? orizonturi necunoscute În acest ?inut În care „aburi se ridic? din fund de v?i spre dealuri", „o insul? departe s-a fost ivind din valuri", În care totul devine Inc?rcat de sens, mai aproape de hotarul cunoa?terii; de asemenea, contururile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
axiotropiste de universalizare a valorilor sau se va fixa în zona dramelor prezentului, strigînd în deșert. Cert e doar faptul că teatrul său, pe care l-aș numi un accelerator de stereotipii, face posibilă explorarea artistică a unui univers încă necunoscut și, mai ales, imprevizibil. (Préférence cu Istoria. Teatru și bagatelă de Horia Gârbea, în Zburătorul, nr. 1 2 3 1995, p. ȘTEFAN ION GHILIMESCU A utorul de texte pentru teatru este un comediant și cu cît își va lua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
spate. Am febră musculară. Orașul e aproape... Plugurile pornesc pe DN 24. In sfârșit sunt în oraș. Aici nu viscolește.O coloana de mașini TIR așteaptă startul de la politiști. Intru într-un magazin să mi cumpăr câteva citrice.O femeie necunoscută îi compătimește pe cei înzăpeziți. Mulțumesc recunoscător lui Dumnezeu, Sfintei Fecioare Maria și lui Iisus Hristos pentru această reușită.Acasă,la căldura camerei frigul dispare treptat. Nu am răcit. E uimitor !... (Seara cei de la gară au putut călători cu trenul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
din memorie:” Viața e atât de complexă,încât nu poți da un exemplu fără să te amuzi”. E o seara de august.Un ilustru necunoscut rătăcește printr-un mare oraș. Impins de ultimii călători necunoscutul urcă într-un troleibuz.Destinație necunoscută.Este presat din toate părțile.Simte conturul unui trup de femeie.Ii percepe parfumul.O aromă de fruct tropical.Se eliberează un loc.Femeia se așează.Poate să-i observe trăsăturile;poate să facă speculații privind vârsta.Vreo 30 de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
le ieșira în întâmpinare cu o sticlă cu vin și-i poftiră la petrecere. Femeia mulțumi;ură casă de piatră mirilor și adaugă:„Am venit doar să-l văd pe Cornel-mire”.Cornel a zărit-o și a rămas perplex. Musafirii necunoscuți au plecat grăbiți. Mai târziu am primit o frumoasă carte poștală plină de urări de bine pentru tânăra noastra familie.Era semnată sugestiv: „Dolores Puișor,fostă doamna Capră”... Iși aduse aminte de definiția dată de Colette: Un soț este o
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nici la ea nu m-am dat și din coana Lucreția n-am scos-o?! Tică ia și el un gât din sticla de vodcă. Se scarpină după ureche și trage cu ochiul către stufărișul care foșnește într-o limbă necunoscută, trimițând murmure către cei doi. Vezi să nu te slobozești pe tine, Baroane. Că te dai curajos când vin fufele alea două ca să le duci la tavernă, pe banii mei. Hop și-așa, uite cărășelul, Baroane, pescar cu diplomă, aici
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o lume atee ce se vrea condusă doar de legi, biroul avocatului tinde să ia locul confesionalului; el este mediatorul dintre cetățean și impersonala literă a legii. O problemă o constituie faptul că și el e nevoit deseori să spună: "necunoscute sunt căile... legii". Generat de experiență sau născut în orizontul creștin, bunul simț al țăranului român îi spune să nu aibă de-a face cu așa ceva; nu știu dacă la bază se află inaptitudinea noastră esențială pentru a judeca drept
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]