5,468 matches
-
sub ochi, în variantă bilingvă, o parte din tratatul Quaestiones disputatae selectae: de fide et de cognitione al medievalului Mathaeus de Aquasparta. Cum figura teologului franciscan nu are darul de a ne trezi în minte vreun ecou, pînă într-atît de necunoscut îi este numele, cîteva detalii biografice sînt binevenite. Născut în 1240 în neamul Bentivenghi din Umbria, o familie italiană de adîncă tradiție ecleziastică, Mathaeus este nu numai un caz tipic de teolog școlit de timpuriu în spiritul Ordinului Sfîntului Francisc
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
el este o păcăleală, ipoteză care este însă infirmată de anunțul recent al oamenilor de știință, potrivit căruia au descoperit tipare lingvistice ce sugerează prezența unor cuvinte cu înțeles în text. Manuscrisul Voynich datează din jurul anilor 1404-1438, însă a rămas necunoscut până în 1912, atunci când un anticar numit Wilfrid Voynich a cumpărat-o, alături de alte publicații vechi, din Italia. Cernelurile folosite și numeroase alte indicii sugerează că manuscrisul datează, într-adevăr, din perioada Renașterii. Cartea este scrisă în același stil ca numeroase
Cel mai misterios manuscris medieval, aproape decriptat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63964_a_65289]
-
de pildă, în Adevărul literar și artistic, sub semnătura domnului Marius Chivu, că Zuckerman - în Exit Ghost - era „afectat de propria origine evreiască (vezi Pata umană)", îmi dau seama că, pentru unii dintre noi, Roth continuă să fie un mare necunoscut sau cel puțin un neînțeles. Zuckerman este un alter-ego al prozatorului care, întrebat de un ziarist francez dacă se consideră evreu american sau american evreu, răspunsese: „Romancier american. Punct". Nici Philip Roth nici Zuckerman nu sunt și nu au cum
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
scrisoare și să o arunci în mare, într-o sticlă. 8. Să plantezi un copac. 9. Să pornești propria ta afacere 10. Să înveți să te dai cu patinele 11. Să urmărești o eclipsă de luna 12. Să inviți un necunoscut la întâlnire 13. Să înveți să conduci o mașină 14. Să mergi în Paris 15. Să petreci o zi întreagă cu o carte 16. Să vezi cele 7 minuni ale lumii 17 Să faci farse prietenilor 18. Să faci o
Top 20 de lucruri pe care orice om trebuie să le facă de-a lungul vieții by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64340_a_65665]
-
De exemplu, dacă ai un coșmar în care apare bunica ta decedată recent, strădania ta de a trece peste acest eveniment neplăcut din viața ta ar putea fi una dintre aceste cauze. Coșmarurile pot fi legate și de frica de necunoscut sau de anxietatea legată de afecțiunile de sănătate. Persoanele aflate în stații terminale ale unor afecțiuni grave experimentează des acest fel de vise. 8. Coșmarul în care lipsești de la un eveniment important Coșmarurile în care lipsești de la un eveniment important
Ce semnificație au coșmarurile by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63283_a_64608]
-
teorii, cum spuneam, nu constă în gradul lor de acuitate (mai degrabă rudimentară), ci în etanșeitatea lor. Enunțându-le, Caba se vrea ascultat. Nu e. El rămâne, pentru tânărul care abia se acomodează cu cea de-a doua șansă, un necunoscut. Nici Vlad nu stă, din acest punct de vedere, mai bine. În cele nici douăzeci și patru de ore pe care se întinde romanul, nimeni, absolut nimeni nu se interesează de proaspăta lui dramă. Din fericire, intervalul e plauzibil. Dacă ar fi
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
atras de relația dialogală cu un alter aflat în proximitatea sa afectivă, fie că e vorba de personalități-reper (Declarație de iubire), de fantasma fiului „de departe” (Scrisori către fiul meu) sau de un soi-même comme un autre (Întîlnire cu un necunoscut). Cea mai prețioasă „pradă” a găsit-o însă în persoana unui mare poet și un traducător eminent cu care nu părea să aibă nimic comun: Mircea Ivănescu. De la „cel mai mare filozof român în viață”, a ajuns, iată, la „cel
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
rîu nu se mișcă/ mai mult de o secundă/ cînd îl privești” (a uita ). Viziunea paradoxal rebelă, printr-o disciplină negativistă, a lui Nicolae Prelipceanu se destinde astfel într-o bine meritată odihnă clasică. Nicolae Prelipceanu, Portret sumar al unui necunoscut de altădată, Tipo Moldova, 2011, 374 pag.
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
scrisul e ceva ciudat, în sensul că înțelegi mult mai bine ce-ai făcut după ce termini de scris. În timp ce scrii, cred că motivele pentru care o faci sînt obscure pînă și pentru tine. Scrisul e un mecanism declanșat de ceva necunoscut, pe care apoi nu-l mai poți opri. Sigur că, o dată manuscrisul terminat, mai e mult de lucru. Dar întreaga construcție și povestea curg de la sine. Cînd am început aceste două cărți nu mi-am dat seama că vor avea
Jean Mattern: „Nu mă interesează realitatea, ci adevărul“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5045_a_6370]
-
clipă în jurul căreia se va ordona o poveste. O capsulă de mătase din care fluturele își desface aripile și zboară. Centrul lumii teatrului este spațiul în care facerea se frămîntă, își caută formele, sensurile, chipurile, tărîmul acela al începutului, al necunoscutului, al îndoielilor și fricilor absolute, ancestrale, tărîmul albului virgin. Ca și laboratorul unui alchimist. Cauți elixirul tinereții în teatru. Miracolul. Intervalul repetițiilor pentru o punere în scenă ține și de o natură misterioasă a felului în care cîțiva oameni hotărăsc
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
lui poetice” e, s-o recunoaștem, o încadrare extrem de elegantă pentru cerbicia orgolioasă a cronicarilor de ieri și de azi. E destul de ușor de constatat (dacă nu din sursă primă, măcar din antologii de felul recentei Portret sumar al unui necunoscut de altădată) că Prelipceanu era încă de la primele volume poet. Poet veritabil. Problema, așadar, nu era atât a lui, cât a instrumentarului analitic. Dacă e adevărat, cum afirmă în continuare Manolescu, că ironismul autorului Turnului înclinat (1966) era în esență
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
Neculai declar pe propria mea răspundere/ că tot ce am scris îmi aparține numai în parte și anume atunci când/ vă vine să căscați/ la auzul/ vederea cuvintelor mele/ că toate cele care vă interesează s-au scurs de undeva din necunoscut/ că în locul meu a scris altcineva/ îmbrăcat în pielea mea cu mâna mea dreaptă mănușă a lui dreaptă/ stânga mea mănușa lui stângă/ inima mea toc pentru inima lui/ ochii mei transplant de la el integral cu cele opt sute de mii
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
eu sunt singură de tot, mă plictisesc. Fata simți că vreau să-i spun ceva și mă încurajă cu un zâmbet, numai că eu, tocmai când ea aștepta o vorbă de împăcare, aproape fără să mă gândesc, împins de ceva necunoscut și accentuând vocalele întocmai ca soldații italieni, i-am strigat cu voce puternică, de nerecunoscut: - Che putana! Ea își puse mâna la gură, se dădu un pas înapoi, pe urmă încă unul; făcu repede stângamprejur și fugi printre mărăcini cu
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
acest sens. Dar spre deosebire de poet, care-și poate permite să rămână în lumea „ideilor generale celor mai vaste și mai imprecise” (p. XVI) , dramaturgul trebuie să coboare în viața reală pentru a urmări „ ideea pe care și-o face despre necunoscut” ( p. XVII). În ciuda dificultăților cu care se confruntă, autorul crede că se va ajunge și în lumea scenei, la „acest al treilea personaj, enigmatic, invizibil, dar pretutindeni prezent, ce s-ar putea numi personajul sublim care, poate, nu e decât
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
acest al treilea personaj, enigmatic, invizibil, dar pretutindeni prezent, ce s-ar putea numi personajul sublim care, poate, nu e decât ideea inconștientă dar puternică și convingă toare pe care poetul și-o face despre univers...”( p.XXI). Pe scurt, necunoscutul. Acest necunoscut îmbracă adesea forma morții, „prezență infinită, tenebroasă, ipocrit activă” (p.X). Primele piese coboară în lumea ei, sacrificând iubirea Melisandei și a prințesei Maleine. Inspirat de vechile mituri, de anumite episoade biblice, sensibil la interesul erudit al Parnasului
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
treilea personaj, enigmatic, invizibil, dar pretutindeni prezent, ce s-ar putea numi personajul sublim care, poate, nu e decât ideea inconștientă dar puternică și convingă toare pe care poetul și-o face despre univers...”( p.XXI). Pe scurt, necunoscutul. Acest necunoscut îmbracă adesea forma morții, „prezență infinită, tenebroasă, ipocrit activă” (p.X). Primele piese coboară în lumea ei, sacrificând iubirea Melisandei și a prințesei Maleine. Inspirat de vechile mituri, de anumite episoade biblice, sensibil la interesul erudit al Parnasului pentru marile
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
X). Primele piese coboară în lumea ei, sacrificând iubirea Melisandei și a prințesei Maleine. Inspirat de vechile mituri, de anumite episoade biblice, sensibil la interesul erudit al Parnasului pentru marile legende ale lumii, Maeterlinck le pune în slujba căutării misteriosului necunoscut. Golaud îl ucide pe fratele său Pelléas, asemenea lui Absalom, fiul lui David, asasinul fratelui său Amnon, sau Cain, ucigașul lui Abel. Personaj misterios al teatrului simbolist, moartea rămâne mereu într-o invizibilă prezență. Ea este Intrusa pe care nimeni
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
cei plecați în cealaltă lume, noul eseu L’hôte inconnu investighează posibila comunicare cu cei dragi. Așa cum o spune în Cuvânt înainte, autorul întreprinde „un studiu amănunțit și cât mai complet posibil despre actualul stadiu al misterului” (v. Maurice Maeterlinck-Oaspetele necunoscut, traducere de Traian Drăgoi, Editura de Vest, Timișoara 1994 , p.7). „Aceste manifestări supranaturale... sunt, mai curând, un fel de intrus ce vine dintr-o altă lume ,un oaspete necunoscut care tulbură destul de viclean vederea noastră satisfăcută în care ne-
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
cu cercetarea spiritului...” (p. 151). Concluzia autorului conduce la ideea alianței dintre „ambele puteri”, subconștientul și intelectul. Maeterlinck sugerează că acest demers „este cea mai importantă obligație a momentului. Oricum, este pentru prima dată - de când există omul - când el înfruntă necunoscutul bine înarmat, după cum, tot pentru prima dată, el a devenit conștient că intelectul său a ajuns pe o culme de unde este capabil să înțeleagă aproape totul și unde, în sfârșit, poate obține un ajutor din afară și poate percepe o
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
foarte cunoscută, ar fi fost o exagerare să spui că pe atunci era faimoasă. Bineînțeles că era fericită de fiecare dată când primea o scrisoare de la vreo persoană care-i admira opera, dar o scrisoare era un lucru, iar un necunoscut în fața ușii la ora aia era cu totul și cu totul altceva. E puțin cam târziu - poate dacă ați fi sunat sau ați fi scris înainte, am spus eu, regretând imediat lipsa de amabilitate pe care credeam că Daniel o
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
ne aduce marea Toanele ei invitații la călătorii Atunci cheful nostru e un uragan Ce ne face să uităm grădina în floare Primăvara ei nestăvilită Și vrem să plecăm către soare apune Către vastul ocean Plin cu nave către splendidul necunoscut Acest necunoscut dinlăuntru-ne cel ce ne face oameni Dar iată că zurba vântului dinspre soare apune Picotește ca atunci când ne locuia Lenea serilor de vară, tandrețea lor păzindu-ne în grădină Potolindu-ne poftele cu o privire spre stele
Poeți francezi contemporani by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/4718_a_6043]
-
marea Toanele ei invitații la călătorii Atunci cheful nostru e un uragan Ce ne face să uităm grădina în floare Primăvara ei nestăvilită Și vrem să plecăm către soare apune Către vastul ocean Plin cu nave către splendidul necunoscut Acest necunoscut dinlăuntru-ne cel ce ne face oameni Dar iată că zurba vântului dinspre soare apune Picotește ca atunci când ne locuia Lenea serilor de vară, tandrețea lor păzindu-ne în grădină Potolindu-ne poftele cu o privire spre stele Și urmăm
Poeți francezi contemporani by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/4718_a_6043]
-
alta la Moscova. 1960: Raymond Queneau permite unor tineri scriitori in spe să-i folosească prestigiul creând „l’Oulipo”, un acronim pentru numele compus al unei grupări interesate de literatura potențială a viitorului. Foarte curând după aceea, un inginer agronom necunoscut publică un pamflet contra lui... Balzac, intitulat „Pour un nouveau roman”. Inginerul agronom se numea Alain Robbe- Grillet, iar titlul pamfletului său de la Editions de Minuit consacră termenul de nouveau roman. Noii romancieri, publicați de aceeași casă de editură, sunt
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
doisprezecelea, farmecele Ilonei nu-l vor împiedica totuși pe locotenent să dezerteze din armata austro-ungară. Paradoxul e doar aparent, căci într-un plan mai adânc cele două elanuri se suprapun, trădând de fapt aceeași dorință de a se pierde în necunoscut. Deși realizează că amorul-pasiune pentru fata cu ochi negri și buzele pline - care, la propriu și la figurat, vorbește o altă limbă decât a lui - îl îndepărtează de toate năzuințele din tinerețe, Apostol simte că în lipsa lui „i s-ar
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
muncă și în umilința scrisului. Rămîn umil în fața cuvintelor pentru că știu un lucru: ele mă scriu de fapt pe mine, nu eu pe ele. Scrisul este cutremurare, iar actul scrisului, cel puțin pentru mine, este impregnat de frisonul riscului, al necunoscutului.” Ce bine ar fi dacă pentru toți autorii scrisul ar fi cutremurare și frison. Atunci s-ar scrie mai puțin și deopotrivă mai bine. Arafat, Calafat Întrebat de un reporter pentru cine manifestează, un cetățean năuc, care, sâmbătă seara, își
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]