951 matches
-
și altceva. El pune o Întrebare, dă un ordin, cere, propune, enunță.“ (acte ilocuționare). „În sfârșit, prin spunerea a ceea ce se spune, se Înfăptuiește și un al treilea tip de act. Pot să vă intimidez, să vă informez, să vă nedumeresc, să vă Întristez sau să vă Înveselesc, să vă adorm, să vă conving etc.“ (acte perlocuționare). LOCUȚIUNE = Grup de cuvinte cu Înțeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. (DEX, p. 506
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în celelalte volume publicate anterior celui prezentat acum: Strune de dor, Rochița cu buline și Flori dulci de cireșe amare. Dacă, înainte de a citi vers cu vers, ne propunem să parcurgem titlurile din volum, pentru o primă percepție, vom fi nedumeriți, inevitabil, cum de stau laolaltă poezii dedicate unor persoane („Mamei”, „Înger de iubire - pentru Sofia Maria”, etc), poezii cu o temă națională („Basarabie română”), cu o temă religioasă („Ziua Înălțării Sfintei Cruci”, „Zi de Crăciun”), poezii din „interior” („Gânduri” sau
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
zi și au observat mirate mormanul de haine aruncate de-a valma pe plajă. Priveau uluite, agitate cum capetele lor pluteau deasupra mării și alunecau spre țărm. Îngrijorarea puse stăpânire pe ele: - Cine or fi în pustietatea asta? Se întrebau nedumerite până i-au recunoscut, - Nicio grijă... sunt din tabăra adversă, a mecanizatorilor ! Și-au spus încet calmându-se. Liniștea pusese stăpânire pe țărm, nu erau valuri, zgomotele de pe șosea se pierdeau în imensitatea spațiului, iar lumina amurgului se cernea estompată
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
niciodată să arunc o privire vițeilor - animalele mele preferate - și să mă cațăr pe clăile de fân din fundul celui mai mare hambar, unde erau întotdeauna o mulțime de pisici tigrate slabe și adormite. Mă întindeam pe fân lângă ele, nedumerit de misteriosul mecanism al torcăitului lor și hipnotizat de rânjetul impenetrabil care mă făcea să le invidiez pentru visele lor. Pe atunci, eram îndrăgostit de o fată pe nume Susan Clement, care stătea pe banca alăturată la școală. Avea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fie un fel de fabrică. Tot ce vedeam era un șir de magazii utilitare din lemn, fiecare cu câte un container uriaș de metal la capăt, proptit pe stâlpi, profilându-se tiranic pe cerul înnorat al după-amiezii. M-am târât nedumerit pe sub gard și m-am apropiat să mă uit mai bine. Magaziile nu aveau ferestre: dar cățărându-mă pe unul din containere, am reușit să privesc printr-o breșă dintre scânduri. Timp de câteva secunde privirea mi s-a izbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu era deloc enigmatic. Ba chiar mă căznisem să-mi exprim clar părerea. Engimatic era el. Știam articolul pe de rost și l-am recapitulat propoziție cu propoziție, ca să-mi dau seama dacă era în el ceva care să-l nedumerească. N-am reușit și un timp și am încercat să nu mă mai gândesc la asta, dar vorbele lui tot mă sâcâiau. În cele din urmă, am înțeles că n-or să-mi dea pace, așa că am coborât ca să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zâmbi. — Ultimul cuvânt, spuse Graham, care deja își pierduse răsuflarea. Uite-te la ultimul cuvânt. Joan se uită la ultimul cuvânt, dar tot nu putea dezlega misterul. Își plimbă privirea de la mine la Graham, de la Graham la mine, tot mai nedumerită de reacțiile noastre atât de diferite. Nu înțeleg, rosti ea în cele din urmă, după ce citi încă o dată propoziția. Ce e de râs, că n-are vină? A fost din nou o cină desfășurată într-o tăcere apăsătoare. Aveam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru cel mai puțin sofisticat analist industrial că aceasta nu reușise să se impună pe piață. Și totuși Thomas își menținea investiția într-o fabrică de presat discuri din Essex, care funcționa cu uriașe pierderi. Între ei, colegii lui erau nedumeriți în privința acestei ciudate slăbiciuni. Suma de bani implicată era neglijabilă, în comparație cu averea firmei Stewards: dar era singura dată în cei cincisprezece ani de când deținea firma, când insista să ofere o susținere necondițonată a unei întreprinderi care mergea în pierdere palpabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nimic la trecerea pe cărăruia de pe gârlă, unde trebuie să mergi doar târâș. Alege-ți ajutorul. Cine vrea să meargă cu mine? a tatonat Trestie. Fără nici un cuvânt, sergentul Limbosu a ieșit în față. Trestie a făcut ochii mari, privind nedumerit la sergent, întrebându-se: „Ce i-a venit Limbosului să-l ajute pe Toader? Doar dacă”... Sergentul căta cu privirea în pământ, ca și cum ar fi spus: „Vreau să te ajut să-l salvezi pe Toaibă... poate așa mă va ierta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu e posibil, o imensă eroare.” Dacă i-aș fi spus, ar fi Înnebunit, n-ar fi Înțeles; cum să Înțeleagă o astfel de realitate. Totul a durat o secundă: confuzie venită din adîncuri. Dar ea, observîndu-mi clipa, mă privi nedumerită cu ochii deschiși mari, rotunzi, cum nu-i văzusem pînă atunci, ca-ntr-un miracol, În care mă pierdui a doua oară. Își trecu mîinile prin părul meu, mîngîindu-mi fruntea, obrajii. Șoptea: - Te iubesc! Te iubesc! Eu nu mai știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la-nceputul lumii. Asta voiam să-ți spun. Cine ți-ar fi putut spune În locul meu? El care vine la răstimpuri mari ale existenței, sau În ceasurile tale de taină ori cumpănă, cunoscîndu-ți trecutul și viitorul, deși, categoric, este uneori nedumerit asupra firii tale, cum tu Însuți ești, căci semănați de la naștere, din care cauză nu poate rosti judecățile definitive; ai spune dacă n-ai cunoaște adevărul, că sunteți unul și același, neputîndu-se bănui că el este altceva și anume oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ești dotată cu un astfel de punct al plăcerii absolute, există o procedură aproape clinică pentru așa ceva: odată bine umectate, introdu două degete În vagin și pipăie zona corespondentă din spatele buricului”. Chiar dacă e traducere și adaptare, răspunsul sexologului ne lasă nedumeriți În mai multe locuri ale plăcerii. Cel mai fierbinte dintre ele fiind cum ajungi, din punct de vedere anatomic, În zona corespondentă din spatele buricului. Buricul n-are spate. Dacă totuși are, ca să ajungi acolo prin vagin, acesta din urmă trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
profunzimea relației umane petrecute Într-o altă toaletă, a unui magazin: acum Hamlet o sodomizează și Julia stă, cu unghiile zgîriind peretele de plăcere. Sau așa pare. Pentru că nu se explică nici de ce Hamlet e diavolul și regizorul ne lasă nedumeriți Într-un dublu coitus interruptus interpretat cu atîta sensibilitate. Refuz să mă gîndesc ce s-ar fi putut Întîmpla cu Romeo și Julieta. Motivul pentru care scapă Polonius e clar, după atîta holocaust ar fi fost revoltător să moară iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu o va face fericită, recunoaște Maitreyi ―, i-am mărturisit că marele meu păcat e acela de a fi născut alb (cred puțin în această mărturisire), că, dacă aș fi fost indian, aș fi avut alte șanse etc. Aceasta a nedumerit-o iarăși, și eu i-am pus marea întrebare: de ce nu putem fi noi căsătoriți? De ce nu e îngăduită unirea noastră? Ea m-a privit înmărmurind și a cercetat cu ochii în toate părțile, să vadă dacă nu m-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a uitat Dumnezeu și mi-a dat un frate vitreg. Frate vitreg, dar mai bun ca fratele de sânge. Dar acum e pe front; pe front, în Rusia. Se întrerupse iar și tresări: Ce s-aude, Marine? Ascultam și eu nedumerit. - Astea-s tunuri, spusei. Dar nu sânt tunuri românești, și parcă nici nemțești n-ar fi. Seamănă cu brandturile rusești. - Acum, că ți-am spus și m-am liniștit, cum o vrea Dumnezeu. Dar să ții bine minte rochia, adăugă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
biserică, dar nu la slujbă ca toți creștinii, îl văzuse vorbind cu preotul. Imediat după aceea, preotul îl chemă la dânsul. - Cum îți place cartea, măi băiete? îl cercetase părintele, după ce-l invitase în odaia mare pentru oaspeți. Băiatul era nedumerit și puțin speriat. - Păi cum să-mi placă? Îmi place să citesc, lecțiile sunt tare ușoare și simt că aș putea face mai mult la școală, numai că... - Nu știi cum, așa-i? Era chiar în perioada în care se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
redus la doar câteva vorbe. El așa povestea, după reîntoarcerea acasă. Totuși, câștigase ceva, cunoștea și Bacăul, al doilea oraș în care trăise o perioadă mai îndelungată. *** Odată terminat stagiul militar, se stabili în Chișinău, reședința Regiunii Chișinău. Era tare nedumerit fiindcă deși existau mulți analfabeți în țară, deși numeroși absolvenți ai școlilor normale erau ca și el, șomeri. Așteptau, în general, trei- patru ani până să fie numiți, cu titlu provizoriu de Ministerul Învățământului, pe undeva, pe la țară. Unii mai
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nu? Vezi în ce condiții ne-a fost dat să ne-ntâlnim? Asta-i siuația, suntem nevoiți să ne retragem. Fratele-l îmbrățișă: - Nici nu știi cât mă bucură revederea ta. De câtă vreme nu ne-am mai văzut? Apoi, nedumerit: păi stai frate, unde să te retragi? Atunci Ioan se așeză pe-o piatră mare, își prinse capul între mâini. Adevărat, nimeni nu-i spusese încotro trebuia să meargă, era doar obligat să se retragă, fără a-i împiedica pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a stabili să se reîntâlnească iar la ora șapte, în aceeași casă. Ioan se plimba pe Strada Mare, printre oamenii urbei. Dintr-un restaurant, auzi de la difuzorul unui aparat de radio dat la maxim, un cântec: “Sfânta tinerețe legionară“. Era nedumerit, știa că mișcarea legionară fusese desființată ca partid politic. Din restaurant ieși un copil, cu un teanc de ziare pe braț, strigând cât putea de tare: “Ediție specială, ediție specială!“ Se luă după el și-și cumpără un ziar al
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
am revenit la dispoziția de a mă gândi la treburi mărunte, obișnuite. Îmi scrii din Iași - bănuiesc că ești cu treburi privind noua situație, de studentă. Am zis bine?! Doresc acest lucru - crucial pentru tine. Scrisoarea ta m-a cam nedumerit și, citind-o printre rânduri, am înțeles că ai anumite probleme care te preocupă, dar nu amintești de nici una. În această situație, calea cea mai bună, mai eficientă, ar fi să-ți faci timp și să mă vizitezi, urmând să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
secunde, displayul se stinse, iar viața merse mai departe. Odată cu ea, decisă să plângă îndelung, precum o bocitoare profesionistă, ploaia se înteți... O sirenă sparse atmosfera, iar câțiva vecini, protejați de umbrele sau de pelerine, apărură la porți și priviră nedumeriți către casa prin ale cărei ferestre sparte ieșeau limbi de foc... 5 Vru să se desprindă de balustrada podului, însă simți cum... ceva îl atrage cu o putere colosală, împotriva căreia nu putea face nimic. Așa că se lăsă în voia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
zâmbesc, să iau placheta din mâinile președintelui cu Înfățișare severă și să o pun, cu mâini tremurătoare, pe pupitrul din fața mea. Abia când am ridicat fruntea și am văzut sutele de perechi de ochi care mă priveau - ochi curioși, cercetători, nedumeriți cu toții - mi‑am dat seama că aveam, cât de curând, să Încetez a mai respira și că voi muri chiar acolo, pe loc. Cred că nu am rămas așa decât vreo zece sau cincisprezece secunde, dar tăcerea era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca o pecete urma pietrelor ce m-au tăiat. Nu voi plânge de durere, dragul meu, mă voi Întoarce cântând, pentru că am să mă gândesc mereu la pașii tăi speriați fugind de lângă mine. Dragul meu, nu mai fi atât de nedumerit. Ia-mă-n brațe și du-mă. Aurora Jurnalul lui M. Îmi notez impresii, vorbe, fapte, scriu ca să nu uit; simt că nici nu m-am Îndepărtat bine de un loc sau de un obiect, și acesta a și dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Herdelea se prezentă ceremonios și explică în câteva cuvinte cum a ajuns în Amara. Intrară în casă. Învățătorul îi recomandă pe nevastă-sa, țăranca de adineaori. Cu stângăcia sfiiciunii, acuma părea și mai simpatică. Pe Titu numai costumul țărănesc îl nedumerea. Cu mentalitatea-i ardelenească, el își închipuia că învățătorul, adică reprezentantul intelectualității în sat, trebuie să fie îmbrăcat orășenește, ca astfel să se poată bucura și prin exterior de un prestigiu deosebit în fața poporului. ― La dumneavoastră și stăpânirea dorește, probabil
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vioiciune: ― Bată-te să te bată, Ionică, nici nu te mai cunoșteam!... Ochii, ochii m-au lăsat de tot. Și la biserică, nu mai văd deloc buchiile. Toată slujba o fac numai din suflet. Ei, degeaba, bătrînețile! Vorbind, se uită nedumerit la Titu. Când îi spuse învățătorul cine e, preotul îi zise blajin: ― Să trăiești, taică! Și să ierți că ne găsești așa, că pe aici așa suntem preoții, mai nemernici și mai fără învățătură, cum am apucat din bătrâni. Ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]