1,595 matches
-
aș fi fost un prun, iar eu îl auzeam pe tata bântuind prin casa goală și tușind, propoziții întregi de tuse ieșeau din gura lui, trupul meu rămânea nemișcat, cum să mă simt eu bine, când el este atât de nefericit, uneori mă invada un val de furie neașteptată, tocmai de asta mă voi simți eu bine, tocmai pentru că el este atât de nefericit, iar atunci îl trăgeam spre mine pe Udi cel uluit, așezându-i mâna pe sânii mei, gemând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gura lui, trupul meu rămânea nemișcat, cum să mă simt eu bine, când el este atât de nefericit, uneori mă invada un val de furie neașteptată, tocmai de asta mă voi simți eu bine, tocmai pentru că el este atât de nefericit, iar atunci îl trăgeam spre mine pe Udi cel uluit, așezându-i mâna pe sânii mei, gemând adânc, acoperind tusea aceea plină de lamentații. Uneori îl auzeam izbucnind în lacrimi, în ciuda respirației grele a lui Udi, în ciuda frecării membrelor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a enervat pentru că nu te-ai întors imediat după aceea ieri, iar eu alerg spre biroul lui Hava, îi împing supusă formularele cu semnătura aceea atât de valoroasă, parcă ar fi fost o ofrandă dusă unei zeițe înfometate, sacrificiul unui nefericit, al unui copil micuț. Au fost probleme, se interesează ea satisfăcută, iar eu murmur, deloc, a mers foarte ușor, după care dispar de acolo, înainte ca ea să apuce să îmi citească gândurile rebele despre victoria aceea îndoielnică, mirosind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Noghi, este deja târziu, nu te mai gândi la asta tot timpul, gândește-te la altceva, iar în timp ce se îndepărtează de mine, cu gura într-o parte, respir ușurată, îi place atât de mult să îmi spună cât este de nefericită, dar eu trebuie să o ignor pentru a o putea iubi, fiindcă atunci când iau asupra mea și povara durerii ei puterile îmi slăbesc și nu îmi mai rămâne suficientă forță pentru a iubi, pot doar trimite către ea pumnii strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Înțelegi ce vreau să spun? — Cred că da, am spus. — Nu suportam să stăm unul fără celălalt. Dacă ar fi trăit Kizuki, sunt sigură că am fi fost tot împreună, că ne-am fi iubit și am fi devenit, treptat, nefericiți. — De ce nefericiți? Naoko își trecu degetele prin păr de câteva ori. Își scosese agrafa și părul îi cădea pe față când își pleca fruntea. — Pentru că ar fi trebuit să restituim lumii ceea ce îi datoram, spuse Naoko, ridicând ochii și privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ar fi trecut trebuia să Încetinească. Toți erau bogați acum, n-aveam nici o pierdere și distruseserăm locul. Mai găseam noi altă zi În care să ne luptăm și, oricum, asta fusese ariegarda și orice am mai fi putut prinde erau nefericiți rămași de izbeliște. — Dezamorsați minele, după care strîngem și ne Întoarcem la fermă ca să aranjăm tot. Putem să oprim accesul la drum din partea aia, cum scrie la carte. Erau Încărcați și foarte veseli. Am lăsat jeepurile unde erau și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
poate nici măcar să se Învârtă În jurul lui Însuși. Nu se are nici pe el Însuși...” „Nici dacă Pământul se Învârte?” „Pământul se Învârte, Însă punctul nu se Învârte. Dacă-ți place, bine, dacă nu, iar bine. E clar?” „Treaba lui.” Nefericita. Avea deasupra capului unicul loc stabil al cosmosului, unica răscumpărare a damnațiunii lui panta rhei și credea că-i treaba Lui, nu și a ei. Și Într-adevăr, Îndată ce perechea se depărtă, el bine instruit din vreun manual care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
el memorioso” al lui Borges, numai că textul lui Papini datează din 1930. „Să nu-ți Închipui că soarta celor ca mine e de invidiat”, Îi spuse contele lui Gog. „După vreo două secole, un plictis incurabil pune stăpânire pe nefericiții nemuritori. Lumea e monotonă, oamenii nu Învață nimic și, la fiecare generație, cad iarăși În aceleași erori și orori; evenimentele nu se repetă, dar se aseamănă... Se termină noutățile, surprizele, revelațiile. Pot să-ți mărturisesc dumitale, acum, când doar Marea Roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
II, 2) Întotdeauna simțisem o contradicție Între devoțiunea cu care Belbo lucra pentru autorii săi respectabili de la Garamond, Încercând să scoată cărți de care să fie mândru, și pirateria prin care, nu numai că participa la tragerea pe sfoară a nefericiților de la Manuzio, dar Îi trimitea În via Gualdi pe cei pe care-i considera nedemni de a fi prezenți la Garamond, așa cum Îl văzusem Încercând cu colonelul Ardenti. Mă Întrebam adesea, lucrând Împreună cu el, de ce accepta situația aceea. Nu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la Administrația Locală de Sere și Parcuri, după o extrem de scurtă perioadă de acomodare, Coco, lipitoarea, reușise performanța notabilă de a-i îmbolnăvi de sculament, la pachet, pe toți angajații bărbați, trecuți de șaisprezece primăveri. Inclusiv, și mai ales! pe nefericitul de Vierme, care era cât pe ce să se omoare, pe cinstitelea, din pricina asta. Deznodământul funest fusese îndepărtat, doar grație pazei vigilente a Poetului și a Fratelui, care petrecuseră cu schimbul, pe la el, vreo două luni bune, ca purecii ( Poetul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
unui boschet pitic. O mini-arteziană de sânge roșu-nchis, amestecat cu un lichid alb, probabil seminal, care izvorâște vioaie dintr-un ciot de carne retezat-sfârtecat, situat sub ombilic și în centrul smocului de păr pubian, indică proaspăta pierdere traumatică, de către nefericit, a propriului organ, din care o bună parte sau, cel puțin, glandul încă erect, se găsește în palma murdară a lui Coco. Așaa...! Sex oral ai vrut, sex oral ți-am făcut! Împuțitule! Snagă-acră! țipă ea, trecându-și dosul celeilalte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ești de vină! Dereglatule! Idiotule! Pârlitule! Ba nu... Puteai să fi cerut și tu ceva util, pozitiv, pragmatic, cevașilea folositor. Sănătate, să se tămăduiască Silică de băutură, succes la femei sau un câștig la Loto, îl descoase Fratele, aparte, pe nefericit. Duminică e reportul cel mai baban, la șase numere, pe anu'ăsta... Ori să găsim vreo comoară din alea ascunse, din antichitate, vreun tezaur de la Decebalus per Scorilo și să trăim ca împărații, pe făgaș, fără să muncim, până la adânci
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
L-am luat! L-am prins! L-am găbjit! se-ncontrează și Vierme. Auuu...! A vrut să mă muște de mână, să mă composteze, scârba mică, fir-ar mama lui a dracului! Are rabie, prăpădelnița! Jigodia! Nu-njura-n biserică, nefericitule! Păcătosule! îl ceartă Big Sile. Cenzurează-te! Pune-ți căluș! Hopa! S-a-ndreptat Silică! se crucește Fratele. Te lepezi de Cel rău? întreabă Îngerul. Și încă cum! răsuflă Vierme. Mă lepăd de ce vreți voi! Haideți, haideți, mai accelerat, că nu pot
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că sfârșitul lumii noastre, Apocalipsa din Biblie, este pe cale să se înfăptuiască, chiar în această noapte? Din cauza răutății, lăcomiei și a stricăciunii oamenilor, dar și a prostiei din capu' tont al ăluia! și Fratele îl ațintește acuzator, cu degetul, pe nefericitul de Vierme. Ăsta delirează! Își bate joc! Halal, fost magistrat! Bețivan nenorocit! pufnește disprețuitor Mânecuță. Ba sunt cât se poate de treaz! Dacă doriți, poftim, testați-mă cu alcoolscopul...! Sau, mai bine, nu! Pot să continuu? Da? Mersi... Pentru botez
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
al nostru, mai tinerel și vădit mai fraieribil cumpărase, la a doua mână și primul picior, o tărăboanță de Trabant. Al cărei motor extraordinar, amesteca în neștire benzina, cu uleiul și cu apa, producând, printre nenumăratele rateuri întrerupte de imprecațiile nefericitului proaspăt șofer, și o sumă de distonanțe și de zgomote bizare, care semănau frapant cu languroasele văietături și scâncete ale cadânelor de profesie!) Achtung, bă, mocofanilor, achtung! Nu v-ar fi o brumă rușine, cu ăsta, mortu', cu parditu', de pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de făcut, nu poți lupta împotriva iraționalității ei animalice. Trebuie să-mi aduc aminte cine sânt să reiau vechea viață, orice-ar fi. Eu sânt un om care scrie, nu mă pot pierde pentru o ființă subumană, obnubilată, pentru o nefericită." Și continuam așa pe vreo trei pagini, într-un delir în care o vedeam pe Gina ca o întruchipare a mizeriei și ticăloșiei umane. Poate mai mult decât permanenta obsesie a feței ei, a vocii ei, mă chinuiau laturile pur
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe mine, deși mă respectau, mă mai credeau un biet monstrișor nimerit pe mâini rele și care aveau sa mă strice și mai mult. Da, pe mine mă priveau cu milă și oroare, ca și când mi-ar fi spus " Țrezește-te odată, nefericitule!" Pe culoarul liceului, Gina, ținîndu-mă de braț, înduioșător de mică în sarafanul ei, îmi povestea visele ei labirintice, cu fluturi multicolori lopătând prin temple de marmură, sau se alinta rugîndu-mă să merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fulguia, se auzea clinchetul săniilor și noaptea avea ceva atât de straniu și de apăsător ! Ai stat până ai înghețat, dar ea nu a venit după tine și nici n-a trimis pe cineva să te cheme ; erai atât de nefericit și de îndrăgostit ! O flacără orbitoare, albă îți lumina ciudat mintea, îți părea că ești foarte treaz și la un moment dat te-ai gândit ce-ar fi să-ți lipești revolverul de tâmplă și pe urmă să apeși pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el a înțeles problemele ei, urmarea orelor de pasionat amor... S’il ne veut pas s’assumer aucune responsabilité... Atunci va gândi ea ce e de făcut, doar nu are rost să se turmenteze de mai înainte... Dar pentru acest nefericit tête-à-tête și-a pierdut siesta și acum riscă a pierde și plăcerea sindrofiei... Și nu-i de ajuns că Ștefan își adună atât de încet hârtiile, celălalt iată-l cum încearcă să-l antreneze într-o conversație nouă... Ah, cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lor cu disperare și strigătele se pierdeau în neliniștitoarea întindere a câmpului. Era o foială necontenită, unii înaintând, alții întorcându-se : rar auzeai vreun strigăt de recunoaștere, zăreai pe unii îmbrățișându-se, în lacrimi. Ochii tuturor se opreau magnetizați asupra nefericiților ce îi recunoșteau pe ai lor printre victimele care încă mai erau scoase și trase într-o parte pentru a fi duse la spital. Nu mai vorbesc de spectacolul din partea opusă, unde erau depuși morții ce nu îi ridicase până
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
copil mic, un băiețandru cu corpul subțire rămas întreg, numai capul complet turtit, fără dinți și mânjit de creier. Ah, cum se învinovățea biata maică-sa că îl trimisese pe el și nu mersese să stea ea la coadă !... Acești nefericiți, cele mai lovite victime, se aflau chiar în capul cozii, lângă peretele ce îl dărâmase bomba. Câțiva încercau cu lopeți, cu mâinile goale să desfacă dărâmătura, cei din jur strigau încet !, încet !, atrăgând atenția că mulți ar fi îngropați înăuntru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu o brutalitate la care instinctul contrazis și nebunia somnului mă împingeau : a doua zi abia, înțelegând, am regretat-o. Acest moment al povestirii ne-a fost întrerupt de o alarmă ; coborând în pivniță, Sandu Gebelescu ne-a povestit despre nefericiții refugiați, români ardeleni, ce au luat calea nesigură a exi lului, zona Câinenilor fiind plină de acești bieți dezrădăcinați ce și-au părăsit în asemenea timpuri dramatice toată agoniseala, riscând a ajunge aici muritori de foame... Imediat după alarmă, oaspetele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu care sunt convinsă că vei fi de acord : Clemența a rămas și acum tot atât de răsfățată și de egoistă ca la optsprezece ani !... Numai că atunci în jurul ei se învârteau câțiva bărbați și acum a rămas să se învârtă numai nefericitul de fecioru-său ! Dar nu din răutate face ea tot ce face ! Ea nu se gândește că îi face rău chiar copilului ei, șantajându-l ca să nu se căsătorească, ceea ce poate tu nu știi ! Eu știu cât l-a șantajat și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ne furișăm și tragem cu ochiul: un veteran zelos face judo cu un răcan, pe care spaima l-a transformat Într-o păpușă neînsuflețită. Se vede că antrenamentul e mai degrabă invenția spontană a musculosului, care acum Înhață un alt nefericit, pe care Îl răstoarnă În iarbă cu un șut În spate. Dar alunecă pe iarba umedă și cade și el, apoi se ridică cu un aer victorios, trăgînd pumni În aer, ca un boxer la Încălzire. Ce cretin! Plecăm și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În fața lor păcatul de a fi un tip care se descurcă, care nu doar că a plecat primul În permisie, dar acum urmează să se mute Într-o unitate aproape de casă. Așa că plecăm trei răcani - eu, Bogdan și Încă un nefericit. La adăpostul Întunericului și al absurdului unei asemenea fapte, nu ar trebui să ne fie greu să șutim lemnele. Singura abatere de la planul lui Portocală e că nu am plecat cu căruciorul, ne gîndim că, dacă e să ne vadă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]