9,132 matches
-
Sau, în sfârșit, cum vrei să-i spui, dacă ți-ar conveni prezentul, ai trăi întru totul în el. Mult înainte de-a descoperi această oază, am fost o vreme împreună. E un fapt pe care nu putem să-l negăm oricât de mult am vrea; pentru că eu eram în timpul tău și tu erai în timpul meu. Ne puteam relaxa și respira împreună în voie, fără să fie nevoie să ne spunem nimic. Eram ca aerul unul pentru altul, în acele scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ne simțim acuma cu mult mai bine ca înainte. Suntem relaxați, netensionați, pentru că nu mai există conflicte, nu mai avem îndoieli. Nu mai avem nevoie să spunem minciuni, de vreme ce orice afirmă unul dintre noi poate fi cu ușurință infirmat sau negat de celălalt. Philip este cu mult mai sănătos decât era înainte. Avocatul acuzării: Aha, acum, că sunteți scindați în trei, se cheamă că plezniți de sănătate, și acolo unde pleznește vă mai iese câte un corn! Masca: Păi, tocmai această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
intrus, desigur are și el rolul lui, e și el un om, ba chiar un actor, ba chiar un personaj... dar ignorați-l pe cât se poate de mult. Logoreea lui împopoțonată și stufoasă trebuie urmărită cu detașare și ironie. Dacă negați la puterea a doua fiecare idee ce se desprinde din discursul său, veți ajunge la mari adevăruri nebănuite, ce vor face inutilă și redundantă, prin urmare, vizionarea piesei. Mai degrabă, ascultați cu o jumătate de ureche ce debitează acest impostor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
putea să știu la ce trebuie să renunț, ce trebuie să dau în schimb? Faza 4. Depresia Copiii mei au dreptate. Trebuie să încep tratamentul. Acum îmi este deja foarte clar că starea mea s-a degradat. Nu mai pot nega ceea ce a devenit evidență. Nu am ieșit din casă de câteva săptămâni. Am greșit că am întârziat atâta. Am greșit și față de copiii mei. Acum e prea târziu. Fiica mea mă vizitează acum din când în când. Băiatul, nu. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trăi falsa iluzie a unui sentiment mare. Umflat ca o bășică ce pierde încet apă, sentimentul gravitează o vreme în jurul tău, așteptând să fie înlocuit. Cred că sunt puțin fericită! a răspuns ea nesigură, ca și cum n-ar fi îndrăznit să nege acel ceva ce i-a fost dat; mic, ignobil, nesatisfăcător, dar, fără îndoială, al ei, deci care se vroia prețuit. Testul de literatură Astăzi, copiii au primit la testul de literatură universală analiza pe text a unui fragment din "Privighetoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce locuiește chiar în Ouro Prieto și poate fi văzut regulat la slujbele de duminică. El nu-și poate aminti nimic din incidentul descris mai sus, nu cunoaște circumstanțele în care a părăsit în dimineața cu pricina biserica, după cum nu neagă nicio clipă că el ar fi fost unealta unei astfel de întâmplări. În plus, se știe că Jorge este telepatic și somnambulic încă din copilărie. În prezența lui nu e nevoie să vorbești, el îți poate ghici intențiile în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
său real va rămâne pentru totdeauna incomprehensibil. Jorge nu se întreabă de ce l-au ales tocmai pe el miracolele ca să se reveleze. El trăiește miracolul propriei sale persoane și îi este de ajuns, el nu-și pune întrebări. El nu neagă miracolul, dar pretinde că nu-l vede. În starea sa somnambulică, Jorge poate vindeca oameni, dar când se trezește nu-și mai aduce aminte de nimic. El nu istovește miracolul și ar dori să nu fie tulburat în somnul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în mijlocul turmelor, cu spiritul leneș, preferă o reprezentare colectivă. Atât că reprezentările colective nu pot fi la fel de bune pentru toți oamenii, fiecare are spațiul lui de mythos și modele. De aceea unii cred, alții nu cred, dar mimează credința, alții neagă din neputință, căci se vor din categoria celor aleși, ce aparțin întotdeauna elitelor. Cei mai inventivi și mobili își construiesc sistemele lor, în care încep să creadă sau nu, sau adună prozeliți în jurul lor. Pe oricare dintre poziții s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mobili își construiesc sistemele lor, în care încep să creadă sau nu, sau adună prozeliți în jurul lor. Pe oricare dintre poziții s-ar afla, oamenii se simt dezarmați în fața miracolului. Pentru a-l legitima, ei cer repetarea lui sau îl neagă a priori pentru că nu și-l pot explica, mulți au îndoieli și nu se pronunță. Istoric, omul a acceptat sisteme întregi de religii dintre cele mai îngrozitoare și inacceptabile naturii lui, dar omul individual nu poate accepta miracolul decât atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dar. Mulți îl ponegresc, îl reneagă și îl pedepsesc pentru asta. Calul de dar nu se caută la dinți. De ce oare căutăm să ne explicăm miracolul, de vreme ce l-am calificat deja drept "miracol"? Nu-l putem înțelege și atunci îl negăm. Cristina Cristina este în cărucior de șase ani. Vine la "Casa" de două ori pe an și petrece aici foarte mult timp, luni de zile. Este foarte tânără și sclipitoare. Tenul ei strălucește de sănătate și emană acea lumină albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
margini. O foame de a ști, o dorință care ieși din găoacea muțeniei întunecate pe țărmul inundat de lumină a strigătului de a cunoaște. Nu superficial, ca-n răsfoirea mecanică a unei cărți, ci în filigran, aprofundând, răsturnând, nereconstruind, nerăstălmăcind, negând, inventând, închegând fiecare pas, hotărâre, abordare, șlefuite și așezate cu grijă, în creuzetul amestecurilor de imagini care aveau să-i închege teoremele și să-i cristalizeze postulatele existenței. Un singur lucru nu putea să-l facă: să-și reprime uimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nu, poate revelație! Nici vorbă! Atunci, forma ce se contura în invizibil, tridimensional ca un joc pe computer, nu putea fi decât rezultatul obsesiilor Alimentarei. Inspirație, revelație, mesaj, în toată splendoarea ei tăcută, stabilă la orice încercare de a fi negată, alungată din fața orizontului imaginar, aștepta forma virtuală a vehiculului care avea să asigure transportul bătrânei spre îndepărtatele granițe între care sălășluia, de peste 31 de ani, alesul inimii ei, Mitică Petrache. Și se lăsă tăcerea. O tăcere auzită numai de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de destin, pentru că poseda interjecție, semnul acela impecabil, intransigent și strâmb ca Turnul din Pisa, întrebarea nu există, pentru că urletul gunoierilor nu se îndoiește. El, în abjecția sa perfectă, nu putea decât să vomite abjecție, un urlet murdar, imposibil de negat, dar plin de energie creatoare, motor al vidului, criminal în serie al păcii moarte de la naștere prin urlet, al trilului păsării Salieri sau Paganini. Născută din urletul născocitor de urlete al orgoliului nemăsurat, urletul intern, demiurg al finalelor prin hotărâtoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
categorie era reprezentată de elevii care, deși posesori ai diplomei de bacalaureat, erau exmatriculați din cercurile de elită ale orașului, din gândurile iubitelor, din moștenirea genetică a părinților, din amintirea profesorilor, pentru că și-au ros coatele învățând pentru a fi negați de morala acestor visători de cai multicolori. De frizeri, care le tundeau cu plăcere pletele slinoase de gânduri, în care parazitau visele despre câmpii fără sfârșit, lanuri uriașe și greieri... Cum să nu tai cu foarfecele, cum să nu razi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe tapet tinerilor de dictatura părintească cu scopul de a învăța ceva din valorile îngropate are aceeași importanță ca Gioconda pentru un câine, cu același interes cu care privește eunucul, cadâna: impasibil și rece! Trecutul năpădise și gata. Imposibil de negat, greu acceptat, cu neputință de eliminat. Și cu toată degringolada produsă, brăilenii au reușit să-l adopte, ca urmare a harului lor de invidiat, de a accepta incredibilul ca pe ceva firesc. Aveau ascunsă în ei credința că Brăila e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe care tot omul le are, imposibil să nu-ți fi fugit mintea la o mică ghidușie, să tragi un folos necuvenit, nu că te-aș acuza, ai făcut și tu un sacrificiu pe care nimeni nu ți-l poate nega, ai simțit că ești un lider adevărat pentru aproape două luni de zile. Privilegiatule, trebuia să te oprești odată în a mai poza în omul fără pată, neprihănitul care nu știe ce se petrece în jurul său, oricine ar fi cedat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vremea, lumina soarelui și a lunii. Totul contribuie ca el să fie ceea ce este și aceste elemente nu pot să existe separat unele de altele." Binele general ne afectează mult mai mult decît s-ar putea dovedi științific. Nu putem nega faptul că sîntem afectați de viața celorlalți, precum și ei sînt afectați de a noastră. Cu toții știm că primim ceea ce dăruim. Aceasta se aplică începînd cu cele mai simple gesturi, cum ar fi un zîmbet sau un gest prietenesc. Oamenii care
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
în mod metafizic înseamn... a contesta rolul reglement...rilor în economie, al unor intervenții publice necesare; este ca și cum am dezavua, de exemplu, legislația antitrust, instituțiile de supraveghere a piețelor financiare, rolul Statului în asigurarea de bunuri publice. Se poate chiar nega utilitatea fondurilor structurale și de coeziune oferite României de c...tre UE. Vorba bine m...surat... face parte și ea din artă unei guvern...ri pricepute. Pe de o parte, împ...rt...șesc preocuparea de a semnaliza cât se poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
pildă, să scrie sonete în care nu numai fiecare vers, ci și fiecare cuvânt din fiecare vers să înceapă cu o literă a numelui său: „Distrugere demență detracare / Orgie onanism oligofren / Matol matoală mofturi miștocare / Indiferență ins ipochimen / Nu ne negăm nesocotind natura? / Iluziile iscă isterii? / Cu ce curaj comandă corcitura / Denaturând divine datorii? / Indu ispita iederii hilare / Amplifică-i alura alarmant / Mizeria mustiva mult mai mare / Asupra ahtiatului actant / Nimicnicia neamul nu-l nutrește / Trufia toacă totul tâlhărește.“ Sonetele par
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fel. Din nefericire, cărțile de versuri de debut care au apărut la Bacău în perioada 1990-2000 sunt aproape toate lipsite de valoare. Cornel Galben este obligat de împrejurări să treacă sub tăcere acest trist adevăr, fiindcă altfel ar însemna să nege utilitatea propriei lui întreprinderi. Și, probabil, ar pierde simpatia autorilor în cauză, de colaborarea cărora are nevoie pentru organizarea obișnuitelor manifestări culturale locale. Drept urmare, el practică un fel de echilibristică, încercând să comenteze respectuos și încurajator cărți plicticoase. Cel mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Traiane, ca și mine memorie / a cromozomilor!»“ Attila însuși apare ca un „împărat-poet“: „O, Pegasul meu, asin al visătorilor, / Și tu vei fi atins de bici dumnezeiesc, / Gândea Attila“. Modul în care autorul își reprezintă existența are - nu se poate nega - noblețe. El greșește însă tonul, care în literatură poate salva sau arunca în neant orice text. Foarte evidentă este această eroare în versurile de dragoste care apar din când în când, pe neașteptate, în cuprinsul cărții. Poetul îi face iubitei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Imediat negrul trece la rolul de mascul, îl încleștează pe Daniel și... povestea se termină aici. Totuși, a reușit negroteiul să...? întreabă amicul său. E, a reușit pe dracu'... Suspect este că Daniel privește în altă parte, puțin pierdut, cînd neagă... Niște fleacuri Mama, de ce nu mai vine tata? Azi este zi de salar, Codrin puiule. Azi îmi aduce dulciuri și mingea? Cu siguranță. Vasile Degeratu lucra la un supermagazin și era cel mai îndemînatic motostivuitor. Cît era ziua de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în fiecare căutare. Chipul așteptatului se confundă cu cerul. Trece străinul cel de toate zilele și de toate nopțile pe alee, pașii se deșiră ca un pulover putred scame, al doilea pas a uitat de primul pas, al treilea îl neagă pe al doilea, al patrulea se rușinează de al treilea, al cincilea se crede unic. Mersul este o încremenire în uitare. Trece neștiutul dintotdeauna; pașii, o simfonie de incertitudini; ploile au spălat urmele, vântul a șters ridurile, zăpezile au albit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bine supunerea oamenilor; oamenii sînt stăpîni pe bunăvoința lor, dar nu-și pot stăpîni frica; un principe prudent va depinde mai mult de el decît de ceilalți. Nu spun că nu există oameni ingrați și prefăcuți pe lumea asta; nu neg faptul că severitatea este uneori foarte utilă; dar susțin că un rege a cărui politică nu va avea drept scop decît să se facă temut, va domni peste lași și sclavi; nu se va putea aștepta la mari fapte din partea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că lumina soarelui e întuneric absolut ori cu cel care, la auzul Logosului divin, își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt în aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților, ologilor și al posedaților, devenind, ei, cei care-l acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul, adevăratele progenituri ale lui Beelzebul. Cea mai potrivită replică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]