2,511 matches
-
și multe alte avantaje...! Să obții un loc de muncă În această profesie, ai nevoie de cine știe ce Înaltă relație. Și ultima mea apreciere...În partea de nord a orașului se află Harlem-ul locuit În exclusivitate numai de negri. Atât ne negri Încât credețimă, ai senzația unor alte tărâmuri iar dacă din Întâmplare ai drum pe acolo iuțești pașii cu pielea zbârlită de frica lor, să nu te racoleze punându-te la rotisor...! În timpul zilelor călduroase Îi poți vedea stând de vorbă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
foarte politicos. — Păi, nu. În primul rând că apa are prea multă forță. Și după cum vedeți, acest metal conector nu poate fi adus mai În față, spuse Lal. Lăsă țeava jos și păși deoparte. La mijloc pantalonii lui gri erau negri de apă. Cunoașteți sistemul de apă de aici? — Cum adică dacă Îl cunosc? — Adică, vine de la oraș sau aveți o sursă personală? Dacă e apa orașului, vor trebui chemate autoritățile. Dar dacă este un puț săpat, soluția s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și să-i aștepți. Nu acceptau să fie omiși. Sammler puse a doua găleată sub țeava curgătoare. Wallace se dusese să o golească pe prima prin lucarnă, Întorcându-se cu mâini murdare și ude, cu pieptul dezgolit, cu perii scurți negri aranjați simetric ca o tunsoare clericală. Brațele Îi erau lungi, umerii albi, frumos formați fără nici un scop. Și cu o anumită cădere a gurii, zâmbind către sine, transmițându-i lui Sammler ca și Înainte impresia mamei despre băiatul grațios, țeasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Deci, cercetând fugar chipurile, trecând de la o față la alta și apoi la alta În mulțimea de oameni Înșirați de-a lungul trotuarului - roșii, palide, smede, Întinse sau moi, Întunecate sau visătoare, cu ochi de un albastru Îndrăzneț, căprui-aprins sau negri ca tăciunele - ce stranie calitate În lipsa lor de acțiune. Stăteau să-și vadă Împlinite, o! În cele din urmă, așteptările hulpave, Înșelate, zgândărite. Cineva urma s-o Încaseze! Da. Iar chipurile negrilor? Aceeași dorință. O altă tabără. Dar la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Am stat târziu la cancelarie... șoptea el, lăsându-se pe marginea patului. Pe urmă, m-am mai plimbat cu prietinii... —De ce te duci la cafenea?... întreba fata, privindu-l cu teamă. El răspundea îndată ațintindu-și asupra ei ochii mari, negri: N-am fost la cafenea... Ce să fac acolo?... Îndată ce-am scăpat de ei - am așteptat o leacă să se facă sară, și întins la tine am venit... Nu te-a văzut nimeni?... Nu m-a văzut.... Tudorița îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el la mine, soarele bătându-ne în cap. Puteai să spui că ne întrebam amândoi cum ar fi celălalt în pat. —Dominic? îl strigă mama lui de pe culoarul de trecere. A rămas destul de mult timp fixându-mă cu ochii lui negri pentru ca eu să mă întreb dacă o auzise. Apoi mi-a zâmbit. — Te rog frumos să mă scuzi, mi-a spus, și a coborât scările. L-am urmărit cum pleca, sorbind din Pimms, care până acum se încălzise, iar gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Voia ca Dominic să-i plătească ceea ce Charles îi datora. — Doar că nu cred în răsplătirea șantajului, a zis Dominic încet. James ar fi trebuit să-și învețe lecția din ceea ce pățise Charles. S-a uitat la mine, ochii lui negri licărind. —Și ce vrea domnișoara Samantha Jones? Nu cred că bani, nu? Cred că domnișoara Jones vrea dreptate. Dar, din păcate, nu prea mai ai parte de așa ceva în ziua de azi. Făcu o pauză pentru un moment. Și cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nici o bucătărie, nici o cămară ticsită cu bușteni uscați. Dinaintea mea se deschidea un culoar Îngust ce dădea Într-o sală În formă de semicerc, unde se Înălța o siluetă cu chipul brăzdat de lacrimi de sînge și cu doi ochi negri fără fund, cu brațele deschise ca niște aripi și cu un șarpe de spini ivindu-i-se din tîmple. Am simțit un val de frig străpungîndu-mi ceafa. În cîteva momente, mi-am recîștigat seninătatea și am Înțeles că aveam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a femeii vesele, intuiția socială a autorului conferă tipului coloratura mediului. În opinia unor cercetători moderni Zița a fost, poate, judecată „cu o asprime nemeritată, căutându-se cu obstinație umbrele: ridicolul lingvistic, snobismul, vulgaritatea, romanțiosul ieftin, cochetăria, mahalagismul”<footnote Gelu Negrea, Dicționar subiectiv al personajelor lui I. L. Caragiale (A-Z), vol. I, București, Cartea Românească, 2004, p. 209. footnote>. Personajul este comic prin limbajul expresiv, care traduce stările psihice: „eram ambetată absolut”, spune ea pentru a.și exprima plictiseala, inactivitatea. Dinamică
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de un bovarism sui-generis, de factură retro, paseist și recuperator. Aspirația ei nu țintește atingerea unor orizonturi himerice, în care să-și afle, eventual, rostul și împlinirea - dimpotrivă: reprezintă expresia nevoii imperioase a întoarcerii în paradisul pierdut prin mariaj” - Gelu Negrea, op. cit., p. 215. footnote>. Conchidem, deci, că Zoe este o reprezentantă a mediului ei și este văzută la fel de necruțător ca și mediul, deși nu iese din ordinea comicului. În peisajul epocii, Zoe ocupă un loc de frunte. E mai emancipată
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
atârnă binele nostru”. L-am putem încadra, așadar, și în tipul politicianului <footnote Popularitatea și prestigiul de care se bucură pe plan politic par a fi reale. Nu îi sunt contestate nici măcar de adversarii politici, precum Nae Cațavencu (v. G. Negrea, op. cit., p. 188). footnote> . Acest principiu, al democrației centraliste, va triumfa în cele din urmă în desemnarea candidatului, cu toată decizia principalilor parametri locali ai partidului - președintele organizației locale, prefectul și „dama de mare influență” dominându-i pe ambii - de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
mese cochete, cu fața spre scenă, iar formația de muzică era luminată din spate de alte becuri albastre: spoturi acoperite cu celofan, ce clipeau. Muzica era asurzitoare, cu puțin sub nivelul de gălăgie. Trompetistul, contrabasistul, bateristul, pianistul și trombonistul erau negri și purtau cămăși albastre cu dungi. Saxofonistul alto era Coleman, fără barbă, iar un bec albastru pâlpâia exact în ochii tăticului Reynolds. Mal îl îmbrânci ușor pe Buzz și-i spuse tare în ureche: — Claire și Loftis sunt la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întuneric și apoi pieri cu totul. Se aprinseră niște lumini veritabile, iar publicul năvăli spre scenă, aplaudând. Buzz se zbătu în vâltoarea de trupuri, cu Mal lângă el, ridicat pe vârfuri, ca să vadă mai bine. Toți ceilalți din jur erau negri. Buzz clipi și îl văzu pe Coleman ieșind pe ușa din dreapta, cu saxofonul ținut deasupra capului. Mal se uită la Buzz. Buzz îi întoarse privirea. Ca să ajungă acolo, împinseră și loviră cu coatele și cu genunchii, alegându-se și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe Star și-i spune ceva prietenul ei care râde. Jonathan îi privește, dar Star nici nu-i observă. Ascultă ca vrăjită muzica. — Nu-ți produce un tremur interior? Este atât de trist! Nici nu știi cât au suferit. — Cine? — Negrii, prostuțule. Ei nu sunt ca mine, sau ca tine. Ce-am avut noi de înfruntat cel mai rău a fost baia neîncălzită de dimineață. „Când bărbatul tău vine acasă în toane rele și-ți spune c-ai îmbătrânit, Când bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
temuți de către ceilalți: se presupunea - pe drept cuvânt - că era nevoie de proptele zdravene ca să faci școala de șoferi pe cheltuiala statului. Câteodată, pe la câte o aplicație de noapte, infanteriștii cu petlițe roșii nu se mai cotonogeau, după tradiție, cu „negrii” de la Artilerie și Tancuri: făceau armistițiu și săreau, cu toții, la grămadă, să le umfle ochii și să le jupoaie spinările cu centura ălora de la Auto. Trecuseră și bătăile. De-acuma soldatul Cătănuță ajunsese veteran și nu trezea prea multora chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și de direcția vântului. În sfârșit, privi spre Râul Yodo. Luminițele care se legănau în vânt trebuia să fi fost ale propriilor lui bărci de patrulare. Linia ondulată a marelui râu părea albă, câtă vreme munții de dincolo de ea erau negri ca smoala. Bolta cerească largă se întindea peste râu, spre îndepărtatul estuar marin de la Amagasaki. În timp ce ochii lui Mitsuhide priveau în acea direcție, aproape ca și cum ar fi trimis fascicule de lumină, se întrebă: „De ce e capabil Hideyoshi?“ Apoi strigă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
batalion. Planul său pentru atacul din Shizugatake, a doua zi dimineață, consta în a acționa împreună cu avangarda de la Iiurazaka și Shimizudani, spre nord-vest, izolând fortăreața inamică. Tot cerul era plin de stele. Munții, însă, acoperiți cu copaci și tufișuri, erau negri precum cerneala, iar cărarea care șerpuia printre ei nu era decât o potecă îngustă a tăietorilor de lemne. Unul dintre străjeri mormăi. — Ce este? întrebă altul. — Veniți aici s-aruncați o privire, strigă un alt om, de la o oarecare distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moaie - încep să-mi dau cu părerea, amuzat pe undeva că o persoană ajunsese să-mi ceară mie așa niște sfaturi grele de viață. Klavei i-a surâs totuși ideea mea, a început chiar la propriu să surâdă din ochii negri arzoi și din dinții conici distanțați. Acum aflu nu numai că ideea mea n-a folosit, dar Klava s-a despărțit de soț și, până să se-apuce de a doua facultate, a rămas un fel de dezrădăcinată, în Bucureștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
elegant. — Poate a fost vreun neam de-al lor, se cam îngrijora Cezar. — Asta nu știu. În același fel se frământa și Teofana cu câteva zile înainte de revedere. „Sunt foarte curioasă să văd cum arată țâfnosul meu? S-o fi negrit și el ca și cei din Africa de atâta căldură. Dacă o fi mai serios, că s-o fi maturizat mult mai mult și s-o fi schimbat. Nu mi-ar plăcea să mă ia cu domnișoară, să-mi vorbească
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
până la Curteanca. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș, crescut cu bălării. Pe de lături, de jur împrejur, miriștea arămie se întindea nesfârșită, tăcută și netedă. Numai ici-colo poposeau cârduri de ciori, punctând cu pistrui negri obrazul pământului. Cerul, căptușit cu nori tomnatici, apăsa greu și parcă-și afunda marginile în orizont. Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. Când intrară în satul Curteanca, Grigore zise deodată lui Titu: ― Aici e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
venit și vacanța de iarnă, iar pe la sfârșitul lunii februarie 1956, am fost din nou repartizați pe clase din nou la instruire practică la diferite SMT-uri din regiune. Eu, cu încă vreo nouă colegi am fost repartizați la SMT Negrești. Aici ne-au spus că nu au unde să ne cazeze și ne-au schimbat repartiția la SMT Laza, lângă Vaslui. Trebuia să stăm în practică aproape trei luni. Pe la începutul lunii martie, primăvara își făcuse apariția. Zăpada începuse să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nimic de comentat nici Împotriva mesajului și nici a englezei lui șovăielnice. Urmează o repriză prelungită de reclame, ultima, la Chanel nr. 5 (arhitecturi moderne pe faleze Înalte, piscine cu femei luxuriante zîmbind misterios de după ochelari de soare Jackie O negri, siluete misterioase În smokinguri traversînd fundalul În care strălucește suprafața oceanului), smulge un oftat greu din piepturile noastre În care bat inimi de eroi. Lui Stancu Începe să-i placă la televizor... la Început oftează și el, după care rîde
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
short track) și Andi Vilara (hochei, festivitățile de deschidere și de închidere), producătorii Daniela Enăchescu și Constantin Șerbu, operatorul Vasile Buta și editorul de imagine, Marian Stoenică. Alături de comentatorii TVR, la microfon se vor afla și doi valoroși colaboratori: Marius Negrea (patinaj) și Zsolt Csergö (hochei), ambii foști sportivi de performanță). Cu ocazia aceasta se pot observa disciplinele de concurs și transferul de sportivitate asupra reporterilor și asupra economicului. Mai importantă se pare alternarea prezențelor feminine și a celor masculine, precizarea
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
revigorarea haiducismului tradițional, cât și la lansarea primei olimpiade de slalom automibilistic diurn. 25. Încotro ne îndreptăm ?! Aceasta este întrebarea!... Aceasta este întrebare pe care domnul Bică Suculeț, șomer fără ocupație, i-a pus-o controlorului de bilete pe ruta Negrești - 10 Prăjini - Copenhaga. Răspunsul a sosit clar, prompt, indubitabil șo sigur ca și creșterea prețurilor la biletele de călătorie. Spre unde ne îndreptăm, domnule? Spre Europa. De unde și concluzia firească că, mai mult ca sigur, Europa începe de la 10 Prăjini
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
am aflat că ar fi ajuns pe la Buzău sau Ploiești, nu știu unde, în timp ce sora sa, Manea, se măritase cu un om bogat, Bejenaru, în Câșlița Dunării, județul Ismail. În fine, a venit și ziua mult așteptată. Cap compas: Școala normală "Costache Negri" din Galați, școală cu renume, așa cum erau în țară cele de la Iași, Bârlad și Câmpulung Muscel, despre care se spunea: "Cu frică și cu tremur să vă apropiați!" Pentru mine era examenul hotărâtor al vieții. Știam cât de grea este
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]