1,761 matches
-
iar forma rezultată a devenit generală. Acestea sunt atât cuvinte latinești, cât și de altă origine. În eliberarea „certificatului de naștere“ trebuie avute în vedere și astfel de cazuri. De obicei, partea inițială a cuvântului a fost interpretată ca articol nehotărât. De exemplu, rom. buric are la origine lat. umbilicus, care s-a transmis sub diverse forme (umbilicus, imbilicus, *umbulicus) tuturor limbilor romanice. În română, se pornește de la forma *umbilicus > *umburic, în care prima parte, um-, a fost considerată articol nehotărât
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
nehotărât. De exemplu, rom. buric are la origine lat. umbilicus, care s-a transmis sub diverse forme (umbilicus, imbilicus, *umbulicus) tuturor limbilor romanice. În română, se pornește de la forma *umbilicus > *umburic, în care prima parte, um-, a fost considerată articol nehotărât și deci s-a interpretat ca un buric. De remarcat că termenul buric există în cele trei dialecte sud dunărene (aromân, meglenoromân și istroromân), ceea ce este dovada că această falsă analiză s-a produs în perioada de comunitate a dialectelor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mediogrec ostrákinos „scoică“, cu pierderea lui o, considerat articol, în urma analizei greșite: ostrachină > o strachină. Târtan provine din germ. Untertan „persoană, supus austriac“, unde un a fost interpretat ca articol nedefinit. Există și cazul invers, când, în urma analizei greșite, articolul nehotărât o se atașează la cuvânt: mgr. mídas „vierme“ > rom. *midă, dar *o midă > omidă. Cuvinte fără dată de naștere Înainte de populațiile care și-au părăsit limba în favoarea latinei (celți, iberi, traco-daci), în Europa au locuit unele populații indo-europene sau neindo-europene
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvinte - două cuvinte”; la demonstrative: tŭ - ti - ta „acel - acei - cei doi”, fem. ta - tî - tĕ, neutru to - ta - tĕ, valori care marchează întregul sistem de declinare a cuvintelor acordate. nedefinit-definit ca opoziție între singular și plural. În maghiară articolul nehotărât egy „un, o” se folosește mai rar, este facultativ de regulă și nu variază după număr, iar în sfera singularului nu are gen și caz: egy ember „un om”, egy ház „o casă”; acuz. egy embert, egy házat. Iar articolul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la două lungimi de braț, un lup mare, sur, îi privea cu ochi setoși. Stătea cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, colții enormi, lăsat pe labele de dinainte și cu cele de dinapoi încordate, gata să se arunce. Părea, parcă, nehotărât, pe care să-l atace întâi. Cu razele lunii în față, lupul apărea înspăimântător, ochii îi ardeau ca doi cărbuni aprinși, blana avea sclipiri argintii, iar luciul palid al colților Anuca, fata pădurarului 157 deveni strălucitor. Moșierul ca împietrit, simți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lucrurile chiar aveau să meargă mai bine, și asta cât de curând! Punând piciorul pe prima scară, trecu pe lângă jacheta lui Aidan. Șovăi. Exista vreo șansă ca inelul să fie în buzunarul gecii? Ar îndrăzni să verifice? Rămase pe treaptă nehotărâtă. Dacă s-ar fi uitat, ar fi stricat surpriza. Și dacă inelul nu era acolo - păi, asta probabil că ar fi însemnat că nu avea de gând s-o ceară de nevastă. Poate că Emma Jones își bătuse joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
20tc " Capitolul 20" P rimul impuls al lui Darcey, după ce vorbi cu Tish la telefon, fu să se repeadă până în Galway și să vadă ce naiba se întâmpla, însă își dădu seama că era prea târziu ca să mai plece acum. Șovăia nehotărâtă la ușa barului, întrebându-se cum de avea tatăl său talentul să facă lucrurile cele mai neașteptate. Întotdeauna păruse un om atât de cu capul pe umeri când era ea mică. Dar era clar că era un pericol emoțional pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cutia poștală, că îi păruse rău. Luase în considerare posibilitatea de a le trimite o a doua scrisoare prin care să le spună că de fapt nu putea veni, dar se gândi că asta ar fi făcut-o să pară nehotărâtă și lașă. Mai rău, acceptase și invitația la repetiția finală, care avea să se țină într-un restaurant local micuț, după repetiția din biserică; potrivit scrisorii care venise odată cu invitația, avea să fie o reuniune informală a oaspeților de peste graniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o cârciumioară, într-o odaie a casei. Trecu pe la uluc, sorbi cu sete apa răcoroasă, al cărei izvor venea tocmai din Poiana Căldărușei, ajunse la răscrucea drumurilor spre târgul Hîrlăului și spre vechea Cetate de Scaun a Sucevei, oprindu-se, nehotărât, la poarta cârciumei. Fratele nu era acasă, așa că se așeză, abătut, pe lavița dinspre fereastra camerei, unde cumnată sa, Ileana, fierbea grâu pentro o colivă, menită să ierte păcatele numeroaselor odrasle luate de Domnul în împărăția lui. Te văd c-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
alte uși, care să fie baia?! Pe întuneric, în hol, obișnuindu-mi ochii, dibuind din fericire o ușă ușor întredeschisă, profilându-se vana, Aici e! intru și nevoit să aprind lumina, ușurându-mă, apoi zgomotul surd al rezervorului de apă, nehotărât, în hol lumina aprinsă, ea așteptându-mă, eu zâmbind încurcat, Nu dormeai? Nu, am citit ceva dincolo, Te rog să mă ierți, am adormit! evitându-i privirea, Nu-i nimic, din fericire părinții mei nu sunt acasă! singuri așadar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în locul celorlalte personaje ale lui Botticelli am pus, stai să văd dacă îmi amintesc, și face câțiva pași spre tablou, pe pipăite îl atinge cu mâna, îi cercetează capătul din dreapta, și de la rama improvizată trece încet cu palma peste pânză, nehotărât se oprește puțin deasupra capului personajului din dreapta care întors numai pe jumătate spre scena din centrul tabloului, arată undeva în urma lui spre drumul ce se pierde în depărtare, route 66, Aici e tânărul gol, frumos ca o statuie greacă, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în satul ei, mai mult rătăcește, o mai strigau oamenii și Florița, adevăratul ei nume nimeni nu-l știe, Floarea din Drăgosteni se oprește în iarba înaltă, în mijlocul poienei și soarele bate în capul ei împodobit ca o sorcovă, eu nehotărât cu iarba aproape cât mine, clopoțeii și-au oprit clinchetul, aș vrea numai să-i ating cu mânuțele mele, ea îmi zâmbește cu toată fața, chipul ei e alb ca laptele, ca laptele de alb e chipul ei, își așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ce mai face micul tău Paganini? o întreb, Face progrese uluitoare, e într-adevăr dotat acest copil! Tu ce faci acum? ea din mers face semn unui taxi să oprească, mașina se dă pe spate până ajunge în dreptul nostru, eu nehotărât îi deschid portiera, Mulțumesc pentru companie! o las să urce singură, Noapte bună! 2 iunie, desenez, îmi pregătesc mapa pentru examen, ce s-a mai întâmplat de la ultimele însemnări?! Nimic altceva decât viață, doar aceste momente în care scriu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
coroanele uriașilor arbori, păsări scuturându-și aripi umede de rouă și peste tot foșnetul acesta inconfundabil al unei păduri ce trăiește ca un imens organism cu funcțiuni bine determinate într-o orânduială fără cusur, ajung la o răscruce de drumuri, nehotărât, în dreapta un schelet de bârne, servind probabil iarna drept fânar pentru sălbăticiunile ierbivore ale pădurii și o iau pe cărarea ce părăsește drumul forestier și se afundă în pădure, începe urcușul și în curând copacii par să se rărească, vegetația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
negură care se lăsa uneori peste privirea lui când îl căutau oameni fără vindecare și părintele nu putea să le spună adevărul, știa însă să alunge întotdeauna negura asta, Copilul meu, Theo e încă la început în ceea ce face, e nehotărât, nu știe nici el ce drum să apuce, să avem răbdare cu el! Dumneata nu-l poți ajuta, părinte? cer eu, fără îndreptățire, ajutor în locul lui Theo, Doar dacă el însuși mi-o va cere, Daniel! Nu înțelegeam nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
uitându-se o dată în sus Daniel e fericit că pădurea de mesteceni a crescut și e albă, XXI Nu veni cu mine în sat, te rog! poate peste două zile, ea mă imploră s-o las să se întoarcă singură, nehotărât, indecis, aș urma-o și nu, rușinat, încurcat după, mi-e greu s-o privesc în ochi, cu tata mă descurc eu, Diana mă asigură că nu va fi nici o problemă, îi voi spune că a trebuit să mai rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
masă pe podelele de lemn, nu s-a mai măturat, păianjeni în colțul din, musca ce se izbește cu forță de ochiurile de geam, e încă soare afară, sar din pat și dau perdeaua transparentă din ușă la o parte, nehotărât în prag, să mă duc să-i cer ceva de mâncare fratelui Rafael, am sărit peste masa de prânz, grăbit să ajung cât mai repede, alături, lângă casa bătrânească de oaspeți, pe o pătură întinsă la soare, o femeie, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un gest numai pentru mine rugându-mă să am grijă de Theo, eu, fratele lui mai tânăr, își trecea vârfurile degetelor abia simțit peste obrazul meu drept, numai pe dreptul, 21 mai, vremea frumoasă de afară mă îmbie să plec, nehotărât încă, să rămân până la sfârșitul sesiunii aici sau să le las toate în plata Domnului și să mă grăbesc la mănăstire, biserica mă așteaptă, dar părintele Ioan, mi-e groază de pustiul ce-l voi găsi acolo, Daniel! Ieșeam împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
imperfect, îmi văd întreaga viață de până acum desfășurându-se pe jos, pe drumul pietruit dintre mănăstire și sat, pendulând între cele două lumi, drum micșorat acum în mintea mea de încercarea de înțelegere și cuprindere a sensurilor acestei suspendări nehotărâte, Lasă-ți inima să vorbească, Daniel va alege, Daniel sunt eu! Eu voi alege! și ochii mei se ridică spre geamul dinaintea mea, Prin praful ridicat în norii cenușii, sparți de capota albă a mașinii, sclipesc în soarele puternic frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aruncă o privire peste ele și, pentru că băuse, strigă: — Vom începe cu domus. Blestemata aceea de sală de muzică, unde se fac vrăji; o vom închide, o vom zidi, o vom îngropa, vom construi altceva deasupra ei. Conjurații îl priviră nehotărâți; până și ei îl considerau un extremist exaltat și periculos. Asiaticus se gândi însă că nu era cazul să-l potolească. În asemenea situații, violența oarbă era mai convingătoare decât vorbele. Saturninus continua înșiruirea: — Și acel cryptoporticus, cu harta imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se afla în cryptoporticus și că acolo lumina era slabă. Constatară surprinși că soldații germani nu mergeau alături de el. Împăratul era complet singur. Și pentru conjurați, aceea era ultima zi. — Acum e momentul, șuieră Chereas, acum! O clipă însă rămaseră nehotărâți, cu răsuflarea tăiată, gândindu-se la ce urmau să facă. Între timp, în atriu își făcură apariția demnitarii care ieșiseră în tăcere din sala de spectacole. Cineva întrebă în șoaptă: — Unde e Callistus? Cu o clipă înainte, Callistus se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se ridică. Mă privi țintă un moment, suficient cât să văd dezgustul pe chipul lui. Cum doriți. Se răsuci și porni spre ușă. Asistenta se grăbi în urma lui. Cuvintele lui se strecurară până la mine chiar înainte să închidă ușa. Foarte nehotărâți oamenii ăștia. Am insistat să conduc eu. Madeleine nu se împotrivi. Nu știa că brațul meu drept era amorțit. Nici nu băgă de seamă că țineam volanul cu o singură mână. Se obișnuise deja cu asta. Dar nu se putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
rămas bun. Acum că te-ai pus pe picioare, ar trebui să luăm cina împreună cândva. Sper că la control se va vedea că port tripleți, pentru că deja mănânc cât pentru patru. Te sun eu, am spus vag. Eram încă nehotărâtă dacă să o întreb în legătură cu Mark. Cumva devenise mai puțin important, dar îmi doream să reintroduc imperativul moral în prietenia dintre noi două. Părea singura zonă din viața mea în care puteam reintroduce imperativul moral fără să fie nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tricornul negru cu pompon, în care arăta ca un Napoleon grav compromis. Ținea să răspund hotărât dacă voi veni diseară la ea să luăm masa împreună. Zicea că mă așteaptă cel mai târziu până la ora nouă. Răspunsei cu un gest nehotărât, prefăcându-mă adâncit în meditații. Zitta ridică din umeri. Cele două riduri fine, de la colțurile buzelor sale subțiri, păreau în clipa aceasta, mai pronunțate. Ridicai privirea spre dânsa. Pe chipul ei cu trăsături neregulate, se așternea liniștea și nepăsarea, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
negru. Am oprit-o pe Gloria de a se mai preumbla pe câmp în preajma hergheliei, pentru că am văzut odată, cum un soldat băgase mâna până în cot în scobitura dintre pulpele unei iepe, ca să frece apoi palma umezită de nările armăsarului nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte, fata doamnei Pipersberg, care mă însoțise, izbucnise într-un plâns nervos, după ce contemplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]