8,065 matches
-
nerăsuflate sticle întregi de Lucozade, toate asociate inevitabil jocului. Primele patru zile de abstinență fuseseră un adevărat iad pentru Dan. Era atât de ignorant și de naiv încât crezuse că lipsa alcoolului nu poate determina simptome fiziologice. Transpiratul, starea de neliniște și cea de vomă, halucinațiile permanente, toate acestea îl luaseră complet prin surprindere. Carol reacționase trimițându-l să doarmă pe canapea. Zăcuse acolo ca o epavă, cu adevărate uragane dezlănțuindu-se în spatele frunții sale înguste. Pe când trupul i se zvârcolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ating partea de sus a coapsei stângi, mișcându-se încet și palpând cu atenție carnea cu degete experte și grijulii. Bull înțepeni și, pentru prima dată în cei treizeci și ceva de ani pe care îi avea, fu copleșit de neliniște. Era altceva decât teama care îl stăpânea atunci când era atins de persoane străine sau trebuia să se dezbrace în fața lor. În asemenea situații, teama lui ascunsă era că aceștia ar putea să-i manevreze penisul ca pe o minge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Scala. Cântau împreună o arie înainte ca femeia mai în vârstă să se retragă cu o plecăciune. „O, Doamne! Dacă scula și boașele mi se ofilesc și cad?“, se gândise Bull, dându-și cu apă călduță peste fața întunecată de neliniște. Văzuse ceva similar în cazul oilor castrate. Un instrument poziționa o bandă strânsă de cauciuc la baza scrotului. Cu timpul, acesta se înnegrea și cădea, pur și simplu. „Nu vreau așa ceva...“ Berea urcată la cap îl făcea să fie vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bulgară, maghiară, poloneză, cehă etc.Ă a contribuit la pregătirea căderii ceaușismului. Subsemnatul a obiectat că un singur gest public de ruptură, fuga peste graniță a unei personalități ca Nadia Comăneci, care nu era frământată de talent literar, anticomunism sau neliniști doctrinare, a avut un impact destabilizator asupra ceaușismului mai mare decât toată proza și poezia anilor ’60, ’70’, ’80 la un loc. Voiam să spun cu asta că eu cred că un scriitor cunoscut e dator să facă gesturi publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu un miracol, chiar și amănuntele lipsite de importanță își au sensul lor. Filip nu era, poate nu era nici duminică, dar în privința borcanului de muștar (în care privirea mea a intrat fără ca eu să percep nici cea mai mică neliniște), a dimineții și a mirosului de pâine prăjită nu trebuie să aveți vreun dubiu. Aș mai putea să mă prefac că auzeam, subțiat de geam, tropăitul cailor pe asfalt de la o căruță de țigani și pe țigani strigând „tiche goae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
văd că pur și simplu miroase un pic aerul și o ia la trap după mama, de parcă era absolut normal să pășești pe Jupiter. CÎt despre mine, eu Încă mă aflam la adăpostul relativei mele ignoranțe, și doar o vagă neliniște Începuse să roadă ușor la marginile minții mele. Mergeam grăbiți În șir indian, cît de aproape de clădire puteam ; am luat-o În sus pe Cornhill și apoi În josul unei alei Înguste. Eu eram ultimul din coadă. Aleea era Întunecoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Luweena și cu mine Încă aveam picioarele destul de agile. Ajungînd pe trotuarul de vizavi, mama a găsit o băltoacă de bere, și ea și Luweena au refuzat să se clintească pînă n-au lipăit și ultima picăturică. În acel moment, neliniștea mea migrase deja, de la marginile conștiinței mele spre centrul creierului și simțeam cum Încep să mă cutremur spasmodic de frică. Mă gîndeam : dracu s-o ia de mîncare. Voiam să alerg Înapoi acasă, la siguranța și căldura librăriei, Însă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
data asta, vastul sistem cerebral de tip fișier a dat eroare. Parcă și auzeai clancurile din mintea lui Norman, cauzate de proasta funcționare a aparatului. Nu a sărit nici o carte, nu a apucat-o nici un deget. L-am privit, cu neliniște crescîndă, cum caută În susul și-n josul raftului În care ar fi trebuit să se afle, bătînd nervos cu degetul arătător șirurile de cărți, de parcă le-ar fi numărat, apoi dînd iama În rafturile de deasupra și de dedesubt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
domnișoara Pantil Își depărtase scaunul de al lui, lăsîndu-l singur lîngă cadavru, Încît ai fi zis că erau doi prieteni care se Întîlniseră la o sindrofie. Domnul Newey rupse primul tăcerea: — Dacă nu se grăbesc, pierd trenul! În sufletul lui, neliniștea se lupta cu groaza; sirenele puteau să dea alarma dintr-un moment În altul. Domnul Newey stătea picior peste picior și Își freca nervos cu mîna genunchiul. — Nu văd de ce ar trebui să rămîi, Îi spuse tînărul Maude, săgetîndu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mereu că arăt ca Înainte. — Părul ți-e mult mai cărunt. Și-apoi, cicatricea asta... Și totuși, pari mult mai tînăr... mai fericit... — Duc o viață foarte plăcută și ușoară. — S-au purtat bine cu dumneata? Îl Întrebă ea cu neliniște În glas. — Foarte bine. Digby Încerca o senzație ciudată, ca atunci cînd te afli În prezența unei necunoscute pe care ai invitat-o la masă, dar cu care nu știi ce să discuți. — Scuză-mă, te rog. E penibil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
omoare. — Crezi?! — Doar nu sînt o persoană importantă. (Digby vorbise așa, la Întîmplare.. se agățase de o ipoteză, cînd de fapt n-avea nici un temei să facă vreo presupunere.) Nu-i așa că nu sînt o persoană importantă? Întrebă el cu neliniște În glas. Dac-aș fi fost, ar fi scris despre mine În ziare. — Te lasă să citești ziarele? — Da, desigur, doar nu-i o Închisoare. Spune, nu-i așa că nu sînt o persoană importantă? stărui el. — Nu, nu ești, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de trei parale... Scuză-mă, te rog! adăugă Digby. Nu prea mă simt În puteri. SÎnt ușor amețit. Trebuie să Încetez... lucrul... pe ziua de azi. Se poartă bine cu dumneata aici? Îl Întrebă ea, din nou, cu o ciudată neliniște În glas. — SÎnt un pacient de excepție. Un caz interesant. — Dar doctorul Forester? Îți place? — E un om care Îți impune respect. — CÎt de mult te-ai schimbat! spuse ea, și adăugă cîteva cuvinte pe care el nu le putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mers. Părea să se Îndrepte spre iaz. Peste cîteva clipe se pierdu printre tufe, iar Digby Își urmă drumul. Avea sentimentul că a sosit vremea să părăsească sanatoriul. N-avea ce căuta aici: el era un om normal... O vagă neliniște Îl năpădi Însă la gîndul că și maiorul Stone se socotea normal... CÎnd ajunse În fața clădirii, Johns tocmai ieșea. Părea cam agitat. — L-ai văzut pe maiorul Stone? Îl Întrebă el. Digby șovăi o clipă, apoi spuse: Nu. — Doctorul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Vrei să fii tras la răspundere?“ — Dac-ai da o raită În jurul iazului, poate că l-ai găsi, zise Digby. — Mulțumesc, spuse Johns, apoi strigă: Poole! Poole! — Vin acuși! Îi răspunse un glas. Digby se simți deodată copleșit de o neliniște nelămurită, ca și cum cineva i-ar fi șoptit la ureche „Ferește-te!“, dar mult prea Încet astfel Încît nu putea fi sigur că Înțelesese bine. Pe poarta „Pavilionului special“ ieși un individ Îmbrăcat Într-un halat alb, aidoma celui purtat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care-o numea „fericire“. 7 A doua zi dimineață nu găsi nici un ziar pe tavă. O Întrebă pe femeia care-i aducea micul dejun unde e ziarul, dar ea nu-l putu lămuri. Digby se simți din nou copleșit de neliniștea vagă pe care-o Încercase În ajun cînd Îl văzuse pe Poole. Acum aștepta cu nerăbdare obișnuita vizită matinală a lui Johns. Dar Johns nu veni; Digby se perpeli În pat Încă o jumătate de ceas, apoi sună clopoțelul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asta era fundul murdar al elegantului și cochetului sanatoriu. Peste tot mirosea a tutun prost, iar În așternut se vedeau firimituri, ca și cum Poole ar fi mîncat În pat. Digby privi lung firimiturile, copleșit de tristețe, În care deslușea o vagă neliniște, o teamă de primejdii necunoscute și un fel de deziluzie, ca aceea Încercată În copilărie cînd asista la vreo partidă de crichet prost jucată, cînd nu-l Întîmpina nimeni acasă În vacanța de primăvară sau cînd aștepta zadarnic, ore Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
astfel, lucrurile par foarte simple! zise Johns. — Doctorul ți le prezintă altfel, nu-i așa? — Totuși, un pacient trebuie să urmeze tratamentul... — Sau să schimbe medicul. Ceea ce, după cum știi, am și hotărît să fac. — Vrei să pleci? Întrebă Johns cu neliniște În glas. — Da, vreau să plec. — Nu te pripi, te rog! Doctorul e un om excepțional. A suferit mult... și din pricina asta a devenit poate cam... excentric. Te asigur, Însă, că cel mai bun lucru pentru dumneata este să rămîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
A urmat un bombardament aerian. Cred că Poole a Încercat să mă omoare pentru că n-am vrut să-i dau cozonacul - era un cozonac făcut cu ouă adevărate... Credeți că și eu sînt nebun, nu-i așa? Întrebă el cu neliniște În glas. N-aș spune chiar asta, răspunse domnul Prentice, Îngîndurat. Viața poate fi uneori ciudată, foarte ciudată. Ar fi bine să citești mai multe cărți de istorie. Știi dumneata că viermii de mătase au fost aduși din China Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
undeva... La una din seratele organizate de doctor, cred. Noapte bună, domnule! Rowe se Întoarse din nou cu fața spre cadavrul celui care murise fără durere. Și-l aminti pe Stone cu picioarele În apa iazului, privind În jur cu neliniște; apoi, alergînd ca un copil speriat spre grădina de zarzavaturi; vedea pretutindeni numai trădare. La urma urmei, nu fusese chiar atît de nebun! Fură nevoiți să treacă peste cadavrul doctorului Forester, Întins chiar la capătul scării. Doctorul căzuse În cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În mantale, care săpau noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce se reflecta pe cazmalele lor. E cineva de care-ai uitat, Îi spuse domnul Prentice. Unul pe care nu l-am pus la socoteală. El Însuși urmărea cu neliniște fiecare lovitură de cazma, temîndu-se parcă de o apariție macabră. — De unde știți În ce loc să săpați? — Au lăsat urme. Niște amatori nenorociți... Cred că tocmai de-aia s-au speriat cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Road, auzi el, și agăță receptorul. Încă trei numere! În ciuda evidenței, era convins că unul dintre ele... Fața Îi era leoarcă de nădușeală; și-o șterse, dar broboanele de sudoare apărură din nou. Rowe se simț, brusc, copleșit de o neliniște ciudată: uscăciunea gîtlejului și bătăile repezi ale inimii Îl avertizau că o dată cu glasul pe care-l va auzi ar putea afla un adevăr Îngrozitor. PÎnă acum fuseseră cinci morți... Răsuflă ușurat cînd auzi: — Aici Societatea de Gaz și Electricitate. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ea obosită. Mă Îndoiesc c-o să putem lămuri vreodată lucrurile. E adevărat că te supravegheam pentru ei. Dar nici eu nu voiam să-ți recapeți memoria. Nu voiam să te văd că suferi. Acum Îți amintești tot? adăugă ea cu neliniște În glas. — Îmi amintesc multe, și am aflat multe. Destule ca să știu că nu-s criminal. — Slavă Domnului! murmură ea. — Dar, dumneata știai că-s nevinovat? — Da, desigur. Știam... Și mă bucur că și dumneata știi... Vreau să fii fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca și cum faptul acesta n-ar fi avut nici o importanță pentru ea: tot amestecul acela de violență, cruzime și tinerețe dispăruse fără ca ea să-i acorde măcar o clipă de atenție. Ce ți-a spus? Îl Întrebă ea pe Rowe, cu neliniște În glas. — Am ajuns prea tîrziu. CÎnd m-a zărit, și-a dat seama că totul era pierdut, și s-a omorît. Neliniștea dispăru de pe fața Annei, lăsînd doar expresia aceea de atenție Încordată, de grijă protectoare, pe care-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i acorde măcar o clipă de atenție. Ce ți-a spus? Îl Întrebă ea pe Rowe, cu neliniște În glas. — Am ajuns prea tîrziu. CÎnd m-a zărit, și-a dat seama că totul era pierdut, și s-a omorît. Neliniștea dispăru de pe fața Annei, lăsînd doar expresia aceea de atenție Încordată, de grijă protectoare, pe care-o avea În prezența lui... Rowe se așeză pe pat și-și puse mîna pe umărul ei. Draga mea... te iubesc atît de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sentimentul ciudat că pierdeam ceva. De ce, pleci? - Nu încă - chiar dacă, după cum am descoperit, unii oameni abia așteaptă s-o fac. Își dădu jos ochelarii de soare și-mi oferi un zâmbet trist. - Pentru un doctor, un deces în familie dublează neliniștea pacienților. - Să înțeleg că hainele albe nu le porți ca să-i liniștești? - Pot să port și-un afurisit de chimono, dacă vreau. Ne-am ocupat locurile în mașina mea. Îmi spuse că lucra la departamentul de imigrare de la Aeroportul Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]