2,225 matches
-
pe alții. Aceasta mă umple de neliniște. Cum mă voi Înfățișa Înaintea lui Dumnezeu la judecata acestuia? Cu binele pe care nu l-am făcut și cu răul pe care l-am făcut?”. În perspectiva moralei creștine, moartea nu mai neliniștește prin ideea perisabilității ființei. Ea pune probleme de ordin moral, legate de responsabilitatea persoanei pentru viața pe care a trăit-o. Neliniștea În fața morții este dată, În acest caz, de răspunsul pe care persoana va trebui să-l dea În fața
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
problemele sale. Încă de la Erasmus, orice umanist pune problema omului și Încearcă să o rezolve. Cum poate fi Înțeles și definit omul? Ființă plenară și complexă, unică În lume, omul descoperă că este singur, iar această singurătate Îl tulbură, Îl neliniștește, ori de câte ori se Întoarce, prin reflecție, asupra lui Însuși. Această neliniște naște interogația ultimă, care este mereu repetată: „Cine sunt?” și „Care este destinul meu?”. Se poate răspunde la această Întrebare În interiorul meu sau În afara mea? Dacă voi Încerca să-mi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este o dificultate instrumentală, pentru că această capacitate este implicată în dezvoltarea inteligenței și limbajului. În practica curentă a consultațiilor medico-psihologice, apar frecvent două mari categorii de dificultăți instrumentale: tulburările motricității și tulburările de limbaj. Când tulburarea este importantă, părinții se neliniștesc (copilul lor nu stă în poziția șezut la 1 an, nu merge la 2 ani, nu pronunță decât puține cuvinte la 3 ani etc.). Se întâmplă să avem de-a face cu o manifestare electivă, copilul prezentând numai o întârziere
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
În raza de la lanterna cuiva, Îmi Încheiam mica mea confesiune „Știi?“ și, În Întuneric, trei sau patru fete cu părul sârmos dădeau din cap o dată și Își mușcau colțul buzelor și se uitau În altă parte. Nu știau. Uneori mă nelinișteam că brândușa mea avea o floare prea elaborată: nu o plantă perenă oarecare, ci o floare de seră, un hibrid botezat după creatorul ei, precum trandafirii. Iridescent Hellene. Palidul Olimp. Focul Grecesc. Dar nu - nu era În regulă. Brândușa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un deliciu. De obicei, eu urăsc praful de ton. Are un gust teribil. Până și somnul mi-a fost lung și odihnitor. L-am visat pe bătrânul din peșteră plimbându-se încolo și încoace pe istmul ce despărțea abisul. Era neliniștit. Ăsta e calmul, băiete. Acuși vine furtuna. Nu vezi norii la orizont? Nu simți moartea care îți caută sufletul? Nu vezi fiarele care îți caută sângele? A început deja. Jocul a început. Piesele se mișcă. Nu a dat impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
neliniștit. Probabil din cauza incidentului cu elicopterul... nu-s sigur. Unde mergem? Am găsit o locație pe aici, pe undeva, care ne va ajuta să plănuim mai bine. Rămase confuz, așa că am continuat: Vezi tu... tocmai incidentul ăsta cu elicopterul mă neliniștește și pe mine. Îmi trebuie sfatul tău ca să facem paza mai bună și să ne organizăm mai eficient, pentru că, după cum vezi, eu n-am făcut o treabă prea bună. Într-adevăr... sunt unele goluri pe ici, pe colo... Așa că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se făcu lumină! Credeau că au fost orbiți, căci nu mai vedeau nimic decât alb. Totul era alb! Nici mâinile în fața ochilor nu le vedeau! Stăteau încremeniți, lipiți de trunchiurile Spinilor, temându-se pentru viața lor. Până și Vagabonzii erau neliniștiți în stratul gros de zăpadă și mârâiau ușor înfundat. Corvium se apucă instinctiv de numărat. 1... Focul rapid se opri! Nimeni nu mai trăgea. Zgomotul și zarva muriră și locul lor îl cedară liniștii nepământene. Clipele deveneau secunde. 2... Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și afabil, care nu Împlinise patruzeci de ani. În fond, un puști, cel mult un tînăr, totuși grav și sigur pe el, care avea mai mult sau mai puțin să-i hotărască soarta. GÎndul ăsta Îl enerva și totodată Îl neliniștea, pentru că nu se simțea un om În vîrstă, nici măcar ca unul care Îmbătrînea. Totuși, tinerețea nu-l Împiedica pe doctorul Rian să locuiască Într-o reședință particulară din cărămidă roz, pe bulevardul Statelor Unite, și, dacă decorul amintea puțin de anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și murdară. La izvorul Chomel, apa avea un gust puternic de sulf, iar Maigret se grăbea să-și aprindă iar pipa. Doamna Maigret era mirată cînd Îl vedea atît de docil, de calm, și uneori i se Întîmpla să se neliniștească. Atunci descoperise că făcea Într-un fel pe detectivul. Observa oamenii, parcă fără să vrea, reținea cele mai mici detalii, Îi clasa pe categorii. De exemplu, la hotel, hotelul Bérézina, gen pensiune de familie, putea deja să-i deosebească după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
s-ar putea să-l prindă pe Tiberius departe de Roma, pe câmpul de luptă. Iar legiunile îl divinizează. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri adânci. Legiunile! Blestematele alea de legiuni! O adunătură de oșteni inculți. Se plimbă neliniștit prin încăpere, ca un leu în cușcă. Ei, romanii, cuceritorii lumii, au ajuns de râsul dobitoacelor, care se lasă conduse numai de animalul cel mai falnic sau cel mai aprig. Cirezile n-au în fruntea lor un taur degenerat, ci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pomponia întărește: — De aceea, pe lângă zeii poporului nostru, trebuie să-i ado răm în fiecare zi pe lari și penați. Ajunși la parter, Germanicus este surprins de zumzetul înă bu șit din spatele ușii închise ce dă spre vestibul. Se întoarce neliniștit către Tigellin. — Clienții veniți pentru salut s-au adunat și așteaptă să fie primiți, îi șoptește acesta. — Sunt mulți? întreabă îngrozit bărbatul. Aș fi vrut să fac mai întâi libația de dimineață. — Au umplut până la refuz tot spațiul dintre stradă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
viața i s-ar fi părut ingrată. Într-adevăr, a avut nevoie de toată consolarea filozofiei pentru a se împăca cu soarta. Prin naștere, capaci tăți și educație ar fi trebuit să fie destinat succesului, însă copilăria i-a fost neliniștită și zbuciumată alături de părinți, în fuga lor continuă de trupele lui Octavianus. Iar la 36 de ani s-a trezit dat la o parte pentru a face loc nepoților lui Augustus. Despărțit de femeia pe care o iubește încă și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
incrustată în relief cu plăci de argint, aur și fildeș. Al șaptelea este sus pe capră. De jur împrejur, un gard viu de pretorieni s-a pus pavăză în calea mulțimii. — Noi cu ce mergem? se înviorează Paullus Maximus, privind neliniștit în jur. Acum, că a pierdut partida, pare chiar nerăbdător să ajungă mai repede acasă. Îi adresează soției un zâmbet firav: — Am venit cu un scaun purtat, unde e? Aceasta, la rândul ei, îl privește pentru o clipă cu tandrețe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
referire la delimitarea frontierei ruso-române pe Dunăre. Astfel, "chestiunea împărțirii apelor și a pescuitului va trebui să fie regulată de o comisiune ruso-română în termen de un an de la ratificarea tratatului de pace"338. Toate acestea erau în măsură să neliniștească autoritățile statului român care au fost înștiințate, la doar câteva zile de la încheierea tratatului de la San Stefano, de către ministrul român la Sankt Petersburg, de apariția în ziarul Journal de Sankt Petersbourg a prevederii conform căreia Rusia dorea să cedeze Dobrogea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
proclamat independența bucurându-se de sprijinul diplomatic al Austro-Ungariei și Germaniei. Acest fapt, precum și tendințele expansioniste manifestate de către statul bulgar după unirea cu provincia Rumelia Orientală și victoria militară obținută în scurtul război cu Serbia din noiembrie 1885 i-au neliniștit pe diplomații de la București. În viziunea politicienilor români tendințele de anexare a unor părți din Macedonia de către Grecia, Serbia și Bulgaria ar fi condus la înrăutățirea situației românilor de acolo. Tocmai de aceea, până la declanșarea primului război balcanic, politica statului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
am plecat din Japonia, am sentimentul că plutim pe ape de câteva luni. Viața pe corabie nu e cu mult diferită de cea pe care am dus-o atunci când am venit în Orient acum treisprezece ani, dar inima mea e neliniștită poate pentru că sunt nerăbdător să-mi îndeplinesc planul cât mai repede cu putință. În seara aceasta, după de mi-am isprăvit rugăciunea pe puntea liniștită, m-am gândit profund, ca de obicei, dar de la depărtare, de parcă aș fi privit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
are mare însemnătate pentru dumneata, nu-i așa? — Noi știm a ne lupta mai bine decât dumneata, senior Velasco. De aici înainte, lasă totul în seama noastră! râse mândru Tanaka. Nishi, Hasekura, n-aveți nimic împotrivă, nu? Pe samurai îl neliniștea curajul copilăros al lui Tanaka. „Dacă-ar fi aici Matsuki Chūsaku...” se gândi el. — Nu am nimic împotrivă, dar nici nu cred că trebuie să pornim la luptă de acum înainte, îl dojeni samuraiul. Senior Velasco are și el dreptatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu el. Să lăsăm Mannlicher-ul În mașină, cu memsahib. Băiatul tău o să-ți care arma mai grea. Eu am tunul ăsta jerpelit. Acum, să vezi cum e cu bivolii. Păstrase detaliile astea până În ultimul moment pentru că nu voia să-l neliniștească pe Macomber. Când te atacă un bivol, o să se repeadă cu capul ridicat și Îndreptat Înainte. Umflătura dintre coarne Îl protejează de o lovitură-n creier. Singurul loc În care-l poți lovi este direct În nas. Mai poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe vine, În longyin-urile lor În culori Închise, cu omniprezentele țigări de foi Între dinți. —Și ei ce fac aici? Întrebă Moff. Pe ponton erau o duzină de soldați În uniforme de camuflaj, cu puști AK-47 pe umăr. Heidi se neliniști pe loc. Și nu era singura. Era o priveliște Înfricoșătoare. Grupul observă că localnicii nici nu-i băgau În seamă pe soldați, de parcă ar fi fost la fel de invizibili ca și mine. Sau Îi pândeau precum pisicile? Sunt soldați, spuse Walter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un sistem care să dispună de mai multe fonduri destinate unor astfel de victime. Ceea ce, din păcate nu se întâmplă... Pe cei care suferă în tăcere, îi rog să bată la ușa mea, fără ezitare. Măcar încercați! Indiferent ce vă neliniștește, vă rog să poftiți. Chiar dacă nu sunteți grav afectat. În legătură cu orice durere, ar fi bine să vă sfătuiți măcar o dată cu un specialist. — Care sunt simptomele care ar trebui să alarmeze? Primul indiciu: frica. Rememorați momentul atacului? Aveți insomnii, coșmaruri? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
veniți aici.» Am întrebat: «Îi este pusă viața în pericol?» Mi-au răspuns în termeni medicali. Pe moment nu am înțeles, dar, apoi mi-au explicat în cuvinte mai simple. Era în stare critică. În drum spre spital eram din ce în ce mai neliniștit. Spitalul era plin de victime. În holul mare de la intrare era o droaie de pacienți. Toți aveau perfuzii și li se făceau analize. S-a întâmplat ceva foarte grav», mi-am dat seama imediat. Nu cunoșteam exact toate detaliile. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am putut să mă concentrez decât două-trei minute. De la stația Ebisu până la Hiro-o. Aici am observat un bărbat îmbrăcat cu o haină de piele, care stătea jos în stânga mea. În tot acest timp fusesem concentrat asupra cititului, dar ceva mă neliniștea. De multe ori pielea are un miros ciudat, nu? Mirosea a dezinfectant, a crezol sau a acetonă. «Tipul ăsta pute», mi-am zis și am încercat să-i văd fața. S-a uitat la mine cu o privire de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nici dacă mă încordam din toate puterile, nu reușeam. Eram șocat. Cam a doua zi simptomele au început să se înrăutățească treptat. La început nu avusesem mare lucru, totuși... Mă gândeam că nu o să-mi mai revin și eram extrem de neliniștit. Începând cu a treia zi situația s-a mai ameliorat. Se pare că după atac obosesc repede. Înainte nu dormeam în metrou, însă în ultima vreme adorm în timp ce citesc, lucruri de genul ăsta. Nu știu dacă e din cauza sarinului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
știu dacă e din cauza sarinului sau nu. Cu câțiva ani în urmă am făcut o operație de scoatere a fierii și sunt îngrijorat pentru că am auzit că sarinul atacă ficatul. Acum o mai fi cum o mai fi, dar sunt neliniștit în privința viitorului. Modul de a judeca al sectei Aum în raport cu al nostru, al majorității oamenilor, este radical diferit. Noi considerăm că au făcut un lucru greșit. Însă, din punctul lor de vedere, noi suntem cei care greșim, în plus, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spun superiorii lui. Din punct de vedere psihologic era o mare ușurare. Totuși, așa cum îmi spuseseră și ai mei, eram trecut de treizeci de ani și renunțam la valorile acestei lumi, de aceea nu pot să spun că nu eram neliniștit. Dacă nu mergea bine, ce aveam să mă fac? Am privit lucrurile din perspectivă inversă și, pentru că nu era cale de întoarcere, dorința de a mă antrena până la epuizare devenea mai pregnantă. Nu-mi permiteam să mă răsfăț. Am ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]