1,009 matches
-
confiscă și spațiul dintre cuvinte. Caută idei la dușmani nu la lingușitori. Filosoful este copilul inadaptabil al lumii. În materie de explorări sufletești, cel mai desăvârșit scafandru rămâne Dostoievski. Mă fascinează vitalitatea întrebărilor fără răspuns. Marea ne racordează la respirația nemărginirii. De misterul omului ne desparte un ocean de ignoranță. De multe ori, ideile inoperabile trec drept geniale. Singurătatea potențează neantul. Ori îl înnobilează. La vremea ei, și tabla înmulțirii a fost, probabil, contestată. Întrebările fundamentale conțin stropi de alienare. Uneori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pentru că ea începuse să asculte numai de Dumnezeu. Sacrul poate fi cărarea vieții spre sens. Scrisul nu este gratuit. Cum ar fi arătat lumea fără Biblie? Vameșii cerului nu ne răscolesc decât bagajele sufletului. Religiile se străduiesc să transforme iluziile nemărginirii în speranțe. Fără religie, am ajunge pe drumuri. Să ne rugăm deci pentru sănătatea lui Dumnezeu. Dorințele mele se odihnesc, probabil, pe biroul îngerului păzitor care m-a luat în dotare. Ateii nu sunt zguduiți de crize spirituale. Grija lor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se mai predă în școală. Am avea o obligație în plus. Există destine răvășite de excesiva dragoste părintească. Succesul “forjării” în educație îl constituie tot căldura. Profesorii trebuie să fie specialiști în tactica persuasiunii. IDEAL Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. Și totuși, în om există mai mulți nuferi decât nămol. Spiritele mari tulbură sublim. Oamenii mari sunt cei care trag țărmurile după ei. Căderea din copaci a marcat, cu siguranță, prima înălțare. În orice gest ar trebui plantat un sens
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și păstrarea gloriei sunt acte de încrâncenare nu de cavalerism. În absența adversităților, geniile rămân în scutecele creației. IUBIRE Iubirea - un Everest care trebuie cucerit în fiecare zi. Inefabilul este principala enzimă a iubirii. Ecuația iubirii este doi la puterea nemărginirii. Nu vreau să am dreptate împotriva iubirii. Marile iubiri sacralizează sublimul. Și în dragoste confundă unii jarul cu cenușa. Iubește, dacă vrei să reziști în zona sublimului. Bărbații cărunți se uită la femeile frumoase precum infirmii spre Everest. Dragostea îl
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Receptarea unei capodopere este urmată de convalescențe tulburătoare. Toate capodoperele sunt interactive. Arta agită conexiunile din noi. Artiștii cosmopoliți navighează sub pavilion străin. Arta poate fi un energizant pentru fantezie și un afrodiziac pentru speranță. Artei nu - i revin decât nemărginirile din noi. Arta adulmecă esența condiției umane. Arta înseamnă aur sufletesc răsturnat în lingouri stilistice. Criticii de artă dau verdicte pe câmpul de luptă. Istoricii de artă au nevoie de perspectiva timpului pentru a separa împlinirile de eșecuri. Artiștii, ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Lectura te ajută să - ți vitaminizezi gândurile tale cu vorbele altora. În fața colii albe de scris mă simt ca într-un confesional. Inspirația - acest orgasm al creativității. Întotdeauna arta a fost împânzită de corturile veleitarilor. Dumnezeu a turnat în artiști nemărginiri de gând și de simțire. Ca scriitor, fă - l pe cititor să te înjure ! Altfel, nu te mai ține minte. Scrie numai când vei fi convins că, fără cartea ta, va pieri lumea. Numai creația mai poate reabilita statutul depreciat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mic cititor. Ce scriu postmodernii e tot mămăligă, dar făcută în tavă de cozonaci. Poezia actuală a devenit un soi de logaritm cu ușoare evaziuni estetice. Ticăloșia are vigoare în viață și expresivitate în artă. Artei și religiei îi revin nemărginirile din noi. Majoritatea polemicilor pe teme de artă se încheie cu răsturnarea șiștarului. Critica știe să presare puțină cenușă peste opiniile prea laudative. Există scriitori care nu - și descoperă aura artistică nici după ce tipăresc douăzeci de volume. Prea multe creații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
apare, de regulă, din logodna chinului cu pasiunea. Dumnezeu a făcut femeia împuținându-i bărbatului coastele, nu creierul,spun misoginii. Numai spiritele nobile cred că și dușmanii lor pot avea acces la adevăr. Cerul este capacul care ne mai îmblânzește nemărginirea. Marile caractere sunt atât de rare, încât ar trebui ocrotite în rezervații. Nu puteți ține pasul cu alții ? Depășiți - i ! Jucăm de - a v - ați ascunselea cu adevărul. Întristează - te când ai rămas fără ultimul adversar. Kafka a murit de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
defecte. Performanța apare de regulă din logodna chinului cu pasiunea. Dumnezeu a făcut femeia împuținându-i bărbatului coastele, nu creierul. Numai spiritele nobile cred că și dușmanii lor pot avea acces la adevăr. Cerul este capacul care ne mai îmblânzește nemărginirea. Marile caractere sunt atât de rare încât ar trebui ocrotite în rezervații. Nu poți ține pasul cu alții? Depășește-i! Medicamentele foarte tari nu por fi suportate decât de oamenii sănătoși. Există pași înapoi înțelepți, dar și pași înainte imbecili
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
termine cu el. Blândă îl refuza și îl înconjura cu atenții. Îl așeza mai bine în pat, îi schimba plosca și îl supraveghea să nu se stropească așternutul cu urină. El nu avea putere să se opună, deseori cădea în nemărginire. Atunci se agita împreună cu tot personalul... injecții, perfuzii până îl stabilizau. Acum revenise împreună cu fiul la spital pentru niște analize, l-a întrebat: - Mă mai știi? Întâi nu o recunoscuse, își amintea vag ceva din acele timpuri; peste memoria lui
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
tulbură adânc. Brusc, într-o buclă, întoarse mașina și hotărâtă trase în parcarea unui motel ce-l bănuise de departe ca o frontieră, având la o extremitate intersecția mai multor trasee nepietruite, limitând astfel șoseaua. S-au trezit în vecinătatea nemărginirii deșertice a oceanului și-n zgomotul asurzitor al valurilor. Atunci se întâmplă ceva straniu... o văpaie cu-n uruit își focaliză și spulberă spiritul până se unificară. Au rămas două schelete bătrâne, încrucișate într-o îmbrățișare nefirească să păzească și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mai mare. Știu că o planetă întocmai ca a noastră, doar mai bogată în aer și în celelalte însușiri pe care le-am dori, nu-i ușor de găsit. - Nu sunt asemenea planete? - Ba sunt... trebuie să fie destule în nemărginirea stelelor lumii. Însă nici viața noastră lungă n-ar ajunge să le căutăm. - Totuși, cu aerul v-ați obișnuit destul de bine la noi. Hor zîmbi: - Ai dreptate, dar aerul nu e totul. Cu aerul se vor deprinde urmașii celor care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu ochii... În sfîrșit! Altădată am stat de vorbă mult mai bine cu locuitori din planete mult mai depărtate. - Cum... cu care? întrebă Auta uimit. Mai sunt și alții?! Hor începu să rîdă: - Firește că sunt! Sunt multe lumi în nemărginirea asta. Credeai că numai voi și noi! Auta simțea că îi vine amețeală, ca atunci când a văzut întîia oară turnul argintiu. - Și... și cum stați de vorbă cu ei? Știți limba lor? - Da... adică nu, limba nu le-o știm
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
privirii) și, astfel, către legătura cu multiplul. Când este „în legătura“ cu Unul, privirea nu desprinde multiplul de Unul, ci îl vede și îl regăsește pe acesta, nedi ferențiat, în toate: „Dao vine fără să lase urme și pleacă în nemărginire: nu are ușă, nu are pereți și se întinde peste tot între cele patru depărtări. Cine rătăcește pe tărâmul său are membrele tari și gândirea pătrunzătoare, iar văzul și auzul îi sunt ascuțite; el își folosește mintea și nu obosește
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
supraviețuiască, și fac tot ce le stă în puteri să împiedice asta, devenind astfel ei înșiși unelte ale Soartei. Jocul se joacă de fapt între Forța ca principiu universal și determinările ei finite. E ca și când ar exista o incompatibilitate între nemărginirea libertății ei și îngrădirea, către ea însăși, a acestei libertăți într-o ipostază finită. E ca și când energia care însuflețește entitățile pieritoare ar năzui și cumva ar putea izbuti să se înalțe la statutul ei originar. Iubirea dintre muritori Spunem că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fericit chiar în insulă. În insula unde își petrecuse, jumătate în chinuri și jumătate într-o exuberantă, chiar dacă poruncită, desfășurare a înzestrărilor lui, douăzeci și patru de ani. Ar putea să fie un foarte grațios rămas-bun, pentru că își cântă libertatea nu către nemărginirea unor spații, ci chiar acolo unde și-o redobândise prin bunătatea și renunțarea unui om. Și în insula aceea mică, incomensurabilă cu ariile cerului, se înfățișează ca o ființă foarte mică, întocmai cum minuscul este zburătorul, un cântăreț și el
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
supraviețuiască, și fac tot ce le stă în puteri să împiedice asta, devenind astfel ei înșiși unelte ale Soartei. Jocul se joacă de fapt între Forța ca principiu universal și determinările ei finite. E ca și când ar exista o incompatibilitate între nemărginirea libertății ei și îngrădirea, către ea însăși, a acestei libertăți într-o ipostază finită. E ca și când energia care însuflețește entitățile pieritoare ar năzui și cumva ar putea izbuti să se înalțe la statutul ei originar. Iubirea dintre muritori Spunem că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fericit chiar în insulă. În insula unde își petrecuse, jumătate în chinuri și jumătate într-o exuberantă, chiar dacă poruncită, desfășurare a înzestrărilor lui, douăzeci și patru de ani. Ar putea să fie un foarte grațios rămas-bun, pentru că își cântă libertatea nu către nemărginirea unor spații, ci chiar acolo unde și-o redobândise prin bunătatea și renunțarea unui om. Și în insula aceea mică, incomensurabilă cu ariile cerului, se înfățișează ca o ființă foarte mică, întocmai cum minuscul este zburătorul, un cântăreț și el
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care o pândea. Ochii verzui îi ardeau strălucitori, căutand-o pe ea și numai pe ea... și, totuși, privirea aceea sălbatică, nu părea să se oprească asupra ei, ci mai curând o strâpungea și trecea dincolo spre zare, ca și cum ar vedea nemărginirea. Ca turnat în bronz, apare animalul în lumina razelor de lună ... părul i se distingea fir cu fir. Își mișca încet capul... O forță imensă emana din toată făptura lui. Fata, sub dominația acelei priviri, o ciudată înțepenire simte că
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o corabie, Întruchiparea unei posibile plecări spre țărmuri necunoscute. Era ca un soi de crăiasă a mărilor, venită să se odihnească lângă un țărm solitar. Nu, nu fusese niciodată fericit la mare, marea Îl Întrista cu desăvârșire. Singura bucurie era nemărginirea care i se deschidea În fața ochilor și neputința de a descifra dacă În fumuriul zării orizontul desprinde Într-adevăr apele de cer. Așa se potriviseră lucrurile, nici o iubire, nici un succes, mereu, la mare, zile, săptămâni, fără aspirație, fără speranță, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ascunde vreun mandarin verde ca inima smaraldului care vrăjește clipele schimbîndu-le în perle și le împrăștie apoi în vîltoatea nisipului, închise în sipete de sidef. Îl privesc din nou pe V. tînăr. Spaima de libertate duce la renunțare. Din înaltul nemărginirii, din locul Dumnezeului alungat, Robinson se întoarce în cușcă. Și iar visează să se elibereze. Căci, iată-l, suferă de propria lipsă de sens pînă se urîțește și seamănă a diavol. Ar vrea să reitereze Golgota, dar asta nu se
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Gîndește-te doar cît din spațiul pe care îl cunoști se supune legii astea ciudate a respirației, a înmulțirii și a morții față de Marele Haos, care acoperă tot. Dacă ai schimba întreaga lume vie pe un microb proporția s-ar păstra. Nemărginirea morții e atît de mare încît no poate egala decît trufia viului.” „-E o putere uriașă”-îi răspund. „-Mă gîndesc la forța de a ignora și bagateliza moartea. Așa ca stoicii ce pretindeau că ea nici nu există.” Doctorul rîde
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
insinuant din vîrsta mea tînără, acum acoperită de praf. Mă dor și mă întristează întocmai ca amintirea cutremurului. Dar nu mai declanșează nici o alarmă; nici nu mă mai împing spre disperare. Acum văd bine: spunem “eu” însă, de fapt, gîndim nemărginirea. Și “eul” ăsta apasă asupra noastră. Violent și senzual amant, el ne închide ochii să nu vedem sfîrșitul. Timpul trece cu o iuțeală incredibilă. Lumină și întunecare. Și rîd cînd văd că nici măcar umbră nu putem face singuri. Pentru că noi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe o platformă de ger, unde lacrimile dorurilor sunt spume de voci răgușite în IPOSTAZE DE VREMI. Dar totul mi se pare sincer și parcă aud glasul din tăcerea ce ne desparte, parcă aud freamătul dragostei din acele clipe, unde nemărginirile ce-mi respiră trupul acestor neînțelese tăceri îmi dictează calm fără orgolii o arhitectură a RAȚIUNII UNIVERSALE Dar în iubire, nu poate fi vorba decât de regula sufocantă a iubirii, care oricât de bine ar fi Ea concepută, suferințele par
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rămas fericiți și poate lumile imposibile ne vor veghea ca și când, noi doi am fi o Albie de vremi, peste nopți de dragoste albă, peste nopți de himere și peste alintul din țipetele demonilor care mi-au furat, un CD al nemărginirilor terestre, cu toate că în El, eu am zidit vieți și lumi inventate pentru o nouă cunoaștere a CĂUTĂRILOR, când și ele rămân ființe vii în GLASUL nopților de GERURI. ZIDURI UMBROASE DE SORI (celei ce se vinde) Cine mi-a furat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]