1,143 matches
-
să îngenuncheați în Biserica Eroilor și să vă rugați - nu pentru sufletul și mântuirea dumneavoastră în eternitate, ci pentru mântuirea dumneavoastră în veacul românesc și în vecii lui, care au poate mai mulți sorți să dureze, cu măsura lor, decât nemăsuratul american. Să vă ierte așadar Brâncuși, să vă ierte bătrânii și copiii de la Tg. Jiu și să vă ierte arheul românesc, în numele căruia v-am scris." Cum rimau toate acestea cu lecția pe care i-o dăduse lui Andrei în marginea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Baiazid I a fost mai puțin benefică pentru marele sultan. În anul 1400 izbucnește conflictul cu Timur Lenk, marele conducător Mongol. Conflictul s-a datorat tendințelor expansioniste ale hanului Timur, pe care Baiazid nu le putea accepta, orgoliul său nemăsurat, impunându-l ca singur stăpân al Europei sud-estice și Asiei. După ce Timur Lenk a cucerit Siria, acesta a impus lui Baiazid anumite lucruri. Printre aceste, amintim retrocedarea cetății Kemah, să accepte purtarea brâului și a căciulii ( de fapt, supunerea). Sfătuit
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
ți-e permis ? - scena 9) și îi arată caracterul iluzoriu al puterilor sale pământești, în fapt înscrise în planurile divinităților dornice să-l distrugă (Ai trecut măsura !/ Pe cine vor să piardă, zeii-i dau/ delirul înțelegerii și-al forței/ nemăsurate ! - scena 9). Înspăimântată de tentativa soțului ei de a-și impune zeilor voința (cât de puțin/ te mai socotești un om ! Stihiilor și atotputerilor de sus și din infern/ vrei să le dai porunci ? - scena 1), Iocasta îl îndemnă să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tentativa lui Aiax de a-și ucide rivalii. Atena îi ia temporar mințile, astfel că el spintecă o cireadă de vite în locul dușmanilor, iar când realizează cele întâmplate se sinucide copleșit de rușine. Personajul se face vinovat de hybris, orgoliul nemăsurat al puterii fizice se confundă cu sminteala, mai ales că el dorește calitatea de erou împotriva voinței zeilor. Inapt să învețe lecția servită de Atena, Aiax nu e doar o victimă a divinității, ci reprezintă și un model uman al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Faptul că existau o conștientizare publică a existenței acestor fenomene, un acord cu privire la faptul că ele sunt relevante și trebuie studiate a oferit un prestigiu suplimentar, un fel de „aură socială” domeniului nou apărut. După cum exclama chiar Lazarsfeld, „o fascinație nemăsurată înconjoară toate demersurile de a studia efectele comunicării de masă” (1944/1948). Nevoile unei științe behavioriste/empirice, centrată pe probleme de influență, pe evidențierea relațiilor de tip cauză-efect, s-au corelat cu interesele comerciale ale domeniului privat și cu interesul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
fel - sânt încoronarea unui sfârșit, care deși se consumă în timp, destrucția lui este totuși dincolo de el. Căci sublimul e o criză temporală a eternității. Ceea ce-i sublim în exemplul lui Isus derivă din rătăcirea prin timp a veșniciei, din nemăsurata ei degradare. Tot ce e însă scop în existența Mântuitorului atenuează ideea de sublim, care exclude aluziile etice. Dacă s-a coborât de bunăvoie ca să ne salveze, atunci el ne poate interesa numai în măsura în care gustăm estetic un gest etic. Dimpotrivă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
delir sau de fatalitate, așa cum se întîmplă în incandescența blestemelor - aceste limbi de foc ale spiritului. Modernii sânt călduți, prea călduți. N-a bătut ceasul să-nvățăm iubirea și ura, ca dimensiuni de natură în suflet? Blestemul este o provocare nemăsurată și el crește în tărie cu cât se îndreaptă înspre nemăsurat. Obiectivul lui final e doar incomensurabilul. După ce vorbele au pus la zid un individ, un neam sau natura, sfârșești cu furia spre cer. Blestemul e atașare de viață prin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pasul vieții, apele ei, fie că se retrag, fie că mă copleșesc, mă aruncă pe-un uscat din care totul a fost. Plăcerea de-a te depărta de fire din învălmășeala lăuntrică, de-a sări ființa în mândria unei vâltori nemăsurate... Cine nu se leagănă în întinderea golurilor cu nădejdea unei răzbunări, cine nu gustă în vid o seducție de plinătate viitoare - acela nu se știe măcina pozitiv, nu-și știe cheltui cu folos excesul de zădărnicie al vitalității. Psihologii, care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
până astăzi ele ne ademenesc în neființă. Privirea lor nedeslușită, amețeala aeriană din chemările lor nesigure rămîne-vor străine înțelegerii noastre tulburi? Viața-i înveșnicirea clipei de teamă nemângâiată în care Adam, proaspăt izgonit din rai, și-a dat seama de nemăsuratul pierderii și de nesfârșitul pierzaniei ce-l așteaptă. Nu reedităm cu toții - în cursul viețuirii - iluminarea deznădăjduită a acelei nemiloase clipe? Moștenirea primului om este lumina întîii deznădejdi. Când stelele se vor preschimba-n pumnale și inima-mi va zbura spre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nobilă descompunere pe care trebuie s-o grădinărim. Și apoi, nu zvâcnește sângele în ritm marin, nu e orgoliul lui melancolic acordat rănii albastre, mișcătoare și infinite? Suferința asta vastă și lichidă, ea să-mi împlinească un gust de dureri nemăsurate și să-mi astâmpere setea de nefericiri neîntrecute! De s-ar înfuria mările, să-și spargă valurile de inima omenească! Lași Paradisul pentru rahitici când rătăcești pe malurile mării. Căci el este o mare fără demonie. Icoana raiului nu m-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ideea e un fel de melodie ce a prins cheag. Gândirea proiectează neantul, ca o supremă consolare, sub presiunea unui infinit orgoliu rănit. Vrând să fii totul și totul opunîndu-se, ce-ai face fără dimensiunea absolută a absenței? Chinurile mândriei nemăsurate volatilizează firea și poleiesc nimicul cu prestigiile unei măreții în care se liniștește patima orgoliului. Neființa e o splendoare funebră, care ne stinge geloziile divine. Sugestia nimicului ne satură gustul de Absolut subiectiv, precum harul morții de armonie în dezastru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dacă România - printr-o perversiune a soartei - ar renaște în viitor cultura bizantină. Un singur țipăt din Revoluția franceză este pentru noi un îndemn infinit mai mare decât toată spiritualitatea bizantină laolaltă. Căci dacă nu vom învăța nimic din elanurile nemăsurate ale națiunilor mari, atunci nu ne mai rămâne decât să ne îngropăm sufletul între zidurile afumate ale bisericilor noastre și să ne stingem în suspine la picioarele acelor sfinți idioți, car au ținut acestui popor de urât toată vremea trecutului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dar gingășia din copii? Nu se Închide floarea-zi Surâsul Întregului pământ”... Ana ,,...Pierdut-am multe ore de iubire gândind la tainele firești ale-omenirii Încât, cu greu În urmă ta plasată nu m-am lăsat de dorul greu luată. Tăcerea ta, nemăsurate căi străbate când gândul meu, În chinuri mari se zbate, Și mă Întorc-pierdut de simțiri ale iubirii În lumea invincibila a firii. Și-atunci, inexorabila Îmi pare știrea existenței simțind, cum dragostea nicicând sfârșește”. Pentru ce a fost și va
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
coridoare cu sute de camere, având fiecare Întruchiparea unui miracol, apariții neașteptate, fapte neliniștitoare, mumii Însuflețite, iar fiecărei imagini, cu totul memorabile, tu Îi asociezi un gând o categorie, un element din mobilierul cosmic, ba chiar un silogism, un silogism nemăsurat, lanțuri de apoftegme, coliere de hipalaje, rozete de zeugme, dansuri de hysteron proteron, logoi apofantici, ierarhii de stoicheia, precesiuni de echinoxe, paralaxe, ierbare, genealogii de gimnosofiști - și tot așa, la nesfârșit - o, Raimundo, o, Camillo, voi, cărora vă era de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dacă trebuie să-i punem pe oamenii În vîrstă să patruleze pe acoperișurile bisericilor să Înlăture bombele incendiare cu periuțele! atunci, ce valoare are? CÎt este ea cu adevărat În centrul inimii omului? Helen se cutremură - brusc impresionată de tristețea nemăsurată a cuvintelor Juliei și sesizînd o latură Întunecată a ei - una Înspăimîntătoare, intimidantă. Îi atinse brațul. — Dacă aș gîndi ca tine, Julia, spuse ea moale, mi-aș dori să mor. Julia rămase nemișcată o clipă, apoi se puse În mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În ultima vreme, l-am luat foarte des În oraș, și, de regulă, adoarme În cărucior. Mi-e doar teamă că va fi foarte nefericit fără noi. Nimeni nu scoate o vorbă, dar expresia de ușurare de pe chipul Lindei este nemăsurată. Ea e prima care deschide gura. — Cred că e o idee excelentă, Trish. Dacă micuțul va fi nefericit fără mama sa, atunci ar fi mult mai indicat să-l luați cu voi. Grozav. Dan și cu mine abia de ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
era unealta diavolului, ideea de a cere ajutor lui Dumnezeu pentru uciderea unui alb neînarmat și pe deasupra creștin îl deranja teribil. Până la urmă, se hotărî să rememoreze un verset din Biblie. Am văzut un înger coborând din Rai, cu puteri nemăsurate; și pământul se lumină de atâta strălucire... Pastorul simțea că nu mai poate aștepta. Cu nervii întinși la maxim, cu nervii întinși la maxim... Se vedea deja înapoi la oile lui, la ferma lui, la biserica lui, la atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
urechile lui nu auzeau decât chemările care fâlfâiau în ceruri. Oamenii treceau pe uliță, îi dădeau binețe, și el nu-i lua în seamă, împrejurul său roiau amintirile copilăriei, care parcă-l strămutau în trecut. Și vremea trecea peste dânsul, nemăsurată și nepătrunsă, cum trece peste oamenii lecuiți de ispitele fericirii. Apoi deodată îi plesni auzul o voce cunoscută, veselă, puțin prea ascuțită, cu sclipiri de râs zglobiu. Apostol întîi avu impresia că a căzut de pe o culme și se ridică
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
gustul, era timpul să treacă la simțul văzului. Ochii se deschiseră către o junglă ecuatorială. Copacii își ridicau spre cer brațele verzi și stufoase. Niște creaturi cu aripi multicolore, irizate, zburătăceau bâzâind, din ramură în ramură. Păsări cu pene caudale nemăsurate nu conteneau să se prăvălească și să se avânte iarăși în urma unor insecte. Un quetzal trăgea cu ochiul la ea din sălașul său, instalat în trungiul unui smochin agățător. Orhidee care se desfăceau și scarabei alergând printre frunzele moarte, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
căzu pe VTT și-i distruse armamentul. Apoi munițiile și carburantul explodară și transportorul se făcu țăndări aidoma unui soare pirotehnic. Rămășițele navei brăzdară cerul, apoi ajunseră rostogolindu-se la baza stației de epurare a atmosferei. O sferă de foc nemăsurată și efemeră aprinse văzduhul amurgit al lui Acheron. Buimaci, cei rămași întregi, increduli, ieșiră din ascunzători și priviră resturile; nu le venea să creadă că puterea lor de foc superioară și speranțele de a părăsi această lume se preschimbă deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și-ar fi ridicat privirea intrând în sală. Viziunea era insuportabilă și simți deznădejdea. O formă gigantică printr-un nor de aburi roșietici: era regina extratereștrilor, așezată pe ouăle sale, aidoma unei enorme insecte-Buda vâscoase. Țeasta era înarmată cu colți nemăsurați. Poseda două picioare și patru membre anterioare cu gheare, strânse pe un abdomen încordat. Corpul gigantic era format dintr-un buzunar tubular membranos suspendat între numeroasele țevi de canalizare. Ripley iși dădu seama că trecuse pe sub acest buzunar scârbos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
că-n alesele ei trăsături a păstrat ceva din frumusețea mamelor sale. Păi câte mame a avut? - zise Metodiu. Nu zâmbi, străine, că nu-i de zâmbit - oftă hangiu. A avut două mame, fie-le țărâna ușoară! Câteodată Domnul, în nemăsurata sa lucrare, mai obosește și-atunci de sub mâna sa tremurătoare ies făpturi de care te-ai speria oarecum dacă Dânsul nu s-ar trezi brusc din visare și văzând ce ciudată alcătuire a scos, nu le-ar da o minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pentru finalul amalgamului. Vreau să vă spun că nu-mi este teamă. Aceste oficine, acești complotiști, acești sforari otrăvesc viața politică de prea multă vreme. Trăiesc din comploturi. Trăiesc pe seama sentimentelor cele mai josnice ale genului uman: invidia, ura, pofta nemăsurată. "Ei" sunt toți cei gata să se pună oricând în slujba puternicilor zilei. Rolul lor este de a face lucrurile cele mai josnice și uneori chiar de a anticipa dorințele stăpânului. Cei mai abili se supun astfel unor ordine care
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
făcând „un teribil inventar“ al iernilor staliniste, socialiste și comuniste, de la Gheorghe Gheorghiu-Dej la Nicolae Ceaușescu. Inventarul iernilor este un roman autobiografic, care îmbină tehnica cinematografică și tehnica contrapunctului cu realismul magic. În romanul lui Petru Maier Bianu există o nemăsurată dorință de a vizualiza personajele și scenele, și chiar o obsesie de a indica punctele de vedere și cadrele, iar mișcările personajelor sunt uneori parcă urmărite de o cameră de luat vederi, creînd impresia unui „roman cinematografic“. Laitmotivul romanului este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
dădea un fior, o neliniște în piept "E târziu, copile. Mama te așteaptă." Acum știe, știe cât o iubise pe doamna Ana încă de atunci, de când era un copilandru, și că iubirea asta se transformase cu anii într-un devotament nemăsurat pentru toată familia învățătorului Ovidiu Frunză. O iubire respectuoasă, dar nu lipsită de dorințe și suferinți nemărturisite niciodată nimănui. Împlinise douăzeci de ani și viața satului se schimbase. Nu mai avea îngăduința să se adreseze fostului lui învățător cu "domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]