1,077 matches
-
Păcurarul stătea pe un jiț vechi, în față-și mâna caii. Atârnate, pe ambele părți ale căruței erau două găleți de păcură sau chiar un butoi (când aveau casă nouă cu acoperiș de draniță): Când ne-am construit casa "cea nemțească" (în două table) acoperișul era de draniță (șindrilă). Tata a vorbit din timp cu păcurarul și ne-a adus "anume" un butoi mare de păcură. Doi gospodari din sat au dat dranița cu păcură și cu cea rămasă a dat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
într-o slujbă specială, de justificată amploare, pentru alungarea duhurilor satanice și purificarea spațiului, contaminat și profanat de maleficele mesagere ale ÎMPĂRATULUI NEGRU... Ptiu! Ducă-se pe pustii...! Vade retro, Satana! Mergi înapoia mea, satano! (Marcu, 8:33) În ciuda straielor "nemțești", de mireni, pictorii trăiau într-o isihie completă, ca doi ermiți. Își respectau cu strășnicie un anumit program: regimul alimentar, rugăciunile, posturile și toate cele ce țin de "sufletul" omului. Pe atunci, personajele noastre din punctul de vedere al vârstei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din Suceava, proprietari a câtorva fălci de loc de fânețe, prezentând-o: „Domnica în focul luptelor pentru limba românească”, „La procesul Domnicăi”, cum „Domnica se plimbă” prin Suceava cu un polițai, căutând pe scriitorul pârei”, „Domnica la ispitire din limba nemțească”, „Recursul Domnicăi rămâne baltă, iar Zierhofer o părăsește ca și cum ea l-ar fi clevetit”, Iar „Urmarea procesului” „Domnica a fost osândită să șadă șase săptămâni în arest”, dar la recurs, „ea a fost scutită de pedeapsa căpătată la Suceava, în timp ce
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
G. Țugui din Cupca, preotul C. Morariu, Ioan Biala - țăran din Pătrăuții de Jos, Mihai C., Elena Dobrozinschi, Ilie a Petre Timeș din Cupca, George Tofan ș.a. * „Bucovina Hurmuzăcheștilor” - astfel apărea la 1 mai 1848 „Bucovina, pe jumătate în haină nemțească, dar ea a adus în țărișoara noastră tot ce avea mai distins neamul românesc de pretutindeni pe care-l considera ca unul și nedespărțit” , scrie Vasile Grecu în Gazeta Bucovinei la 4 aprilie 1919. Și se și explică: excelentul foileton
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
al Bucovinei a fost un început strălucit al literaturii românești din Bucovina, „Junimea Literară”, ai cărei întemeietori se numără printre conducătorii Glasului Bucovinei, susținută prin colaborarea aceleași grupări a fost continuatoarea vrednică a acelui foileton.” Bucovina, pe jumătate în haină nemțească, iar cealaltă scrisă în limba română, dar cu litere chirilice a constituit temelia românismului în Bucovina - pământ românesc... 114 Continuatoare a promovării românismului în Bucovina, gazeta Glasul Bucovinei a avut parte de experiențe de viață, unele dureroase... În primele sale
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ca și la boieri: permițând adică acestor țărani să-și anine înainte de numele de familie un - de sau cavaler de. Posesorii acestor titluri deșarte, mândri de această distincție, voiau să se diferențieze de restul masei țărănești și au adoptat „haina nemțească” în locul costumului țărănesc. Astfel, până astăzi, întâlnim, mai ales în nordul Bucovinei, curiosul fenomen al țăranului îmbrăcat nemțește, al răzeșului și mazilului devenit castă, care ține la titlu și nu se amestecă cu țăranul.” Schimbându-i haina, sufletul răzeșului nu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pentru că, după părerea lor, prietenia și dragostea „cresc în umbra vieții private mult mai bine decât în arșița soarelui public”), începând cu 1823 drumul refugiaților către casă devenise ordin: „să se depărteze ori la patria lor înapoi, ori în țările nemțești în lăuntrul împărăției.” Seria refugiaților dintr-o parte în alta însă a continuat. Chiar și după ce domnitorul Moldovei Mihai Sturza și-a ținut sfatul la otelul Petersburg din Iași, la 27 martie 1848; ferindu-se de represalii și arestări, sosesc
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prin vin, alături de salate care mai de care mai sofisticate, sosuri și creme ce-ți lăsau gura apă și, bineînțeles, deserturile siropoase, de la prăjituri de casă la torturi exotice de ciocolată sau fructe și înghețate. Ficatul se stingea cu bere nemțească sau de-a casei și vinuri seci, albe, cu șprițuri de sifon, sau roșii, sau negre, aduse de la cele mai bune crame, atât din țară, cât și din afară, vinuri vechi și de zece sau cincisprezece ani. Tării care mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
parcă iadul se dezlănțuise. Casa pe care o părăsiseră cu un an înainte, de teama invaziei inamicilor, era acum goală și stătea să cadă. Fusese devastată, nu mai avea nici măcar tocurile ușilor sau ferestrelor, tot lemnul fusese luat de trupele nemțești, bulgărești și turcești pentru foc, atunci când au ocupat orașul, înainte de Crăciunul lui 1916. Toate obiectele luate, nici măcar o farfurie sau o lingură cu care să poți mânca, doar parchetul putred și plin de pământ în care mai erau impregnate urme
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bine, a fost o defecțiune, i-a bubuit motorul. — O, și acesta o fi vreun aparat perfect ? — Acesta, prietene, este dincolo de perfecțiune ! Acesta este ICAR-ul românesc îmbunătățit după Messerschmitt- ul M23b ! Acesta este chiar mai presus de zeul tehnologiei nemțești ! — Da, nemții cu perfecțiunea lor... — Ți-e frică, nu-i așa ? — Mai și-ntrebi ? — Dar de ce să-ți fie frică, Cristi ? De ce ? Acesta este un vis... Și ce vis ! Avionașul meu nu este o mașinărie a morții, nesimțitule ! Auzi la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe soluții ieșite din comun (este cea mai rurală parte a României și, deși dintotdeauna atașată Munteniei, păstrătoare a unei individualități distincte). Altminteri, se acceptă că Ardealul, Împreună cu Banatul și cu Bucovina, reprezintă partea cea mai civilizată a țării (influența nemțească, față de — dincolo — Înrâurirea balcanică și turcească!). Antiteza clasică este Însă Muntenia-Moldova, prezentă nu numai În stereotipuri elementare, dar și În diverse tentative teoretice de definire a spiritului național. E. Lovinescu (1881-1943), unul dintre cei mai de seamă critici și istorici
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
epocă Îl Înfățișează luându-și masa la umbra unei „păduri“ de țepe!). Ce-i drept, aceste monstruozități sunt relatate În câteva cronici germane și, ceva mai atenuat, Într-o cronică slavonă. Germanii din sudul Transilvaniei (de la Sibiu și Brașov, orașe nemțești În Evul Mediu, numindu-se până nu de mult Hermannstadt și Kronstadt) nu aveau deloc motive de simpatie pentru țepeș; acesta Îi atacase În repetate rânduri, pustiindu-le așezările și ucigând pe capete. Relatările germane s-ar putea, așadar, să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
modelul german sau austriac, nicidecum francez (precum renumitul „Carul cu bere“, cu un sofisticat decor În lemn, cu fresce și vitralii, care-i dau aspectul unui „templu“ al berii). Vinul se bea adesea sub formă de șpriț (tot un cuvânt nemțesc, de la spritzen, adică dublat cu sifon sau apă minerală, iarăși mai aproape de gustul german sau austriac decât de stilul francez). Erau În București localuri de tot felul, de la cele mai rafinate restaurante (cu specific franțuzesc sau românesc) până la cele mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
funcționari, presupun, ai mai multor firme din oraș, firme care își desfășoară stegulețele cu sigle, asemenea flamurilor medievale. Mă gândesc la cum arată chiolhanurile de la noi. Câtă vulgaritate și, mai ales, câtă murdărie. Se lasă seara, beau bere, ascult muzică nemțească. Deodată, răzbat niște voci cunoscute: la o masă alăturată, Felicitas Hoppe și Richard Wagner, ajunși aici înaintea noastră, s-au avântat într-o odisee gastronomică. Richard ne vorbește despre tradiția reuniunilor populare, de weekend, din Germania, manifestări ce compensează spiritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
medieval, numit „Citadela Celor Trei Regi”. După război, zidurile vechiului castel, deși puternic avariate de bombe, ar fi putut fi reconstruite și transformate în muzeu, însă un șef de partid, mai zelos, a decis să șteargă orice urmă de „construcție nemțească”, punând temelia acestei clădiri-monstru, care a rămas un simbol al buldozerului comunist. Străzi botezate cu numele unor comandanți militari ruși sau sovietici: Lenin, Sovietskaia, Victoriei, Kalinin, Kirov etc. În spatele monumentului lui Lenin e în șantier o biserică ortodoxă, unii localnici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Marinescu, ca să-i demonstreze deșertăciunea acestei afirmații, au fost zădarnice. De unde poate avea Bulgaria atâta oaste? Nu se poate! Ei, asta-i! Avem noi, ce vă pasă. Bine, dar cum poți ști dumneata mai bine decât toate gazetele românești, nemțești, rusești, franțuzești. Așa-i cum spun eu: avem 700.000 de oameni. Și număra pe degete diviziile și armatele. Dar noi, cât crezi c-am mobilizat? 200.000! D-ta știi vra să zică mai bine decât noi? Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
limbă a vremurilor nouă, dar o carte care, pesemne, place. În cartea aceea însuși cuconu Ilie Leu citește istoria cu Villiers de L'Isle Adam și la Pommeraege ori altceva. Însfârșit din aceste două pricini pleacă cu băiatul în țara nemțească, tocmai la Berlin, care-i mai departe decât Deva. Grâie tinere ciocârlii salcâmi înfloriți. Asfințit splendid: aur topit (16 Mai). Cuconu Ilie Leu acceptă automobile și aeroplane, radiofonie etc. Nu poți fi om mare pentru femeia cu care trăiești. Trunchiuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu care se cară fânul din poieni; jneamăt, închisoare; șprangă, otgon de ancorat pluta. corlată așezată pe căruță, ca o podină, pe care stau zece, doisprezece oameni. Plutașul spune: buza și curu plutei. Mi-am adus aminte iar de romanul nemțesc, găsit în tranșee, la Mărăști. În acest cas, musicalitatea poesiei englese este ilusorie, pentru că o poesie, oricât de ciselată, nu poate fi musicală când poetul usează de monosilabe nemusicale. Această frasă vă place? Este ea musicală sau nemusicală? Această chinezească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cum așa? Apoi noi am venit călări, ș-acuma nu mai avem cu ce ne hrăni caii, că vine iarna. Așa? Atunci puneți-vă în genunchi ca să vă binecuvântez. Cântec de la Blaj: Cât trăiești să nu iubești Diac în haine nemțești! Că diacu-i poamă rea, Te iubește, nu te ia; Mânâncă carne Vinerea Și postește Sâmbăta... 17 Mai 1927 Un băiat care ajunge la concluzia logică că tatăl său a comis o crimă, întreprinde încredințarea acestui lucru, căutând a descoperi fapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
s-a evidențiat astăzi și la frizer un respectabil personagiu bolnav puțin de picioare și suferind de ficat. Înainte de a începe să execute asupra părului meu operația de tăiere pe care i-am cerut-o în cuvinte prea puține (în raport cu nemțeasca mea), a luat o atitudine anumită privind când dintr-o parte, când din alta ansamblul coafurii mele. Făcându-și un plan, a pus puțin o mașină americană la ceafă; apoi a lepădat foarfeca americană și a început să țăcănească din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nevoit amândoi latinește. Aflând că eu nu știu nemțește, a regretat. Am stat câteva zile amândoi într-o stare de muțenie unul față de altul. Alaltăieri, la amiază, s-a întâmplat să fiu singur în "speise-zimmer". I-am spus câteva vorbe nemțești ca să rup tăcerea penibilă și din politeță. Cred că am avut oarecare succes mai cu seamă de uimire, căci d-na Menzel a aflat după aceea că "domnul din România" vorbește bine nemțește. Cum s-a stabilit între noi acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
restul Europei. Prin privilegiul din 1460 Ștefan cel Mare da libertatea de a neguța în târgurile și orașele moldovenești. Liovenii aduceau postavuri, marfă de mare preț, care a dus departe faima breslelor de postăvari din Florența, orașele Flandrei și orașele nemțești de pe Rin și din Bavaria. Ei mai aduceau pânzeturi din Germania și Lituania, catifea pentru hainele boierilor, așa cum o cerea moda europeană. După aceea, venea rândul mărfurilor mai mărunte: cuțite, coase, securi, lucruri de cositor, precum talere, cofițe, tăvi, șofran
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a României a adus apoi cu sine că peste o sută de mii de ostași moldoveni din Basarabia au fost trimiși pe frontul românesc. Cu toții au simțit în sufletul lor un fior nou. Frontul românesc le spunea altceva decât frontul nemțesc, austriac sau turcesc. Căci aici vedeau frați de o limbă și de o lege cu ei, și, oricum ar fi, dar niciodată sângele apă nu se face. Basarabenii vedeau că românii au și ei o țară a lor, au o
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Erau menționați separat 58 negustori „hrisovoliți” (bogasieri, bacali, abageri), 135 birnici „ci pără acum plăte stăpânii (boieri) pentru dânșii, aflându-se supuși”. Unii breslași și slugi se ocupau cu grădinăria, alături de sârbi și de bulgari. Existau circa 80 de „sudiți nemțești” și „rusești”. Mai erau înscriși 16 călărași ai căpitanilor târgului Huși, 13 vătăjei boierești și ai Episcopiei, 14 scutelnici ai cișmelelor din târg, 13 slugi bejenari ai beșleagăi, 4 bejenari cu cartea Vistieriei ai căpitanului Ion Hotincian și 14 ciocli
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o avere însemnată, căci a construit la Huși, în 1833, biserica Înălțarea. La ridicarea lăcașului a contribuit și Hagi Irimia Arhip, bunicul din partea tatălui lui Gh. Ghibănescu, care a vizitat Ierusalimul, împreună cu familia sa. În afara bulgarilor, mai erau 80 „sudiți nemțești” și rusești, 16 călărași ai căpitanilor târgului Huși, 13 vătăjei boierești și ai Episcopiei, 14 scutelnici ai cișmelelor din târg. Mai târziu, în 1847, satul Plopeni a intrat în componența orașului Huși. În afara procesului de înglobare a satelor din zona
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]