3,831 matches
-
vei duce în adunarea lor și nu îi vei acuza de nimic... -Așa deci! -Și încă ceva foarte important prietene...dacă pe acești oameni îi vei afla la necaz, caută să nu profiți de ocazie ca să te răzbuni... Baraba rămase nemișcat și descumpănit, cu prefăcătorie însă. Începu deci a râde, în timp ce omul din fața sa nu reacționă în nici un fel ci doar îl privi cu nedumerire. Oprindu-se din râs dintr-odată, Baraba îi spuse cu duritate. -Să mă prefac că sunt
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
priceput, veni răspunsul. -Atunci la ce te gândești atâta? -Iertare prietene dar mă gândeam la învățătorul nostru care ne-a spus că acolo unde îți este comoara ta acolo îți este și inima ta. Baraba îl privi surprins și rămase nemișcat. ,,Cum de știe acesta de comoara mea?” gândi el. -Ascultă! Ce vorbă mai e și asta? spuse el luându-l din nou de gât pe ucenic. Devenise din nou amenințător. -E o pildă a învățătorului nostru, spuse ucenicul cu curaj
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
dintâi și zâmbetul norului lăsat dar de gând de Tine acoperiș sufletului ars într-un fulger de vers în palma uitării Doamne rămân ca o ciupercă întoarsă ploilor finalului de toamnă într-un noiembrie în care dorul devine leagăn neatins nemișcat în vântul amintirilor calde umbre mă învelesc îmi învelesc pieptul în strigătul lui dureros spre buzele fragede ale sugarilor anotimpurilor neuitate de carnea mamei mi-e dor Doamne mi-e dor nesfârșit și crâmpeiul de vorbe așternute sunt precum clapele
UITAREA DOAMNE UITAREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363144_a_364473]
-
pe nimeni care voia să-l vadă. Pe toți îi mângâia și îi îmbărbăta ca întotdeauna, în liniște si bucurie. Începând de Duminică, de la ora 4 după-amiază, Părintele Cleopa nu a mai răspuns la întrebările ucenicilor săi și a rămas nemișcat, cu ochii întredeschiși, pe scaunul său de spovedanie, ca într-o răpire, timp de mai bine de unsprezece ore. Luni dimineață (noaptea) la orele 3.30, bătrânul s-a deșteptat ca dintr-un somn adânc, fiind bine dispus și mulțumit
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie [Corola-blog/BlogPost/363067_a_364396]
-
pădure minunată din apropierea casei noastre. De cîte ori merg pe acest drum, îmi doresc, să întâlnesc din nou, căprioarele care își au ”culcușul” prin apropiere... Ochii lor mari și privirea lor mirată m-au făcut de fiecare dată să rămân nemișcată și să le privesc în tăcere. Câtă finețe și eleganță poartă în ele aceste ființe suave! După ce mă privesc curioase, își continuă drumul cu siluetele lor elegante, dispărând cu câteva sărituri în adâncul pădurii... Iubesc aceste plimbări, chiar de sunt
ALUNGĂ ÎNDOIALA! de DOINA THEISS în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363265_a_364594]
-
câteva clipe dedesubtul apelor iar cercurile din apropiere își conștientizau condiția de poligoane cu o infinitate de laturi. Îndată după încetarea larmei, un cărăbuș venea să se așeze în locul rămas gol, pentru a-i alină unghiului durerea despărțirii. Stătea acolo, nemișcat, insensibil la chemările florilor, pana cand rană unghiului era vindecată și vârful lui redevenea un simplu punct oarecare, fără niciun fel de dimensiune ... Citește mai mult Era o vreme când în vârful fiecărui unghiputeai să vezi cum creșteo piatră.Trei sute
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
purta pentru câteva clipe dedesubtul apeloriar cercurile din apropiere își conștientizau condițiade poligoane cu o infinitate de laturi.Indată după încetarea larmei,un cărăbuș venea să se așeze în locul rămas gol,pentru a-i alină unghiului durerea despărțirii.Stătea acolo, nemișcat, insensibilla chemările florilor, pana cândrana unghiului era vindecată și vârful luiredevenea un simplu punct oarecare,fără niciun fel de dimensiune ... XXVIII. LA NOAPTE, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1312 din 04 august 2014. Poate că tocmai în noaptea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Gândi deci să meargă într-acolo să se așeze la masă și să înceapă o conversație care cine știe, l-ar fi ajutat în vre-un fel în planul său. Veni încet din spatele acelui om și observă că acesta stătea nemișcat cu mâinile pe masă. Capul îi era acoperit cu un pled înfășurat în așa fel încât cu greu puteai să-i distingi fața. Baraba nu spuse nimic ci doar veni în fața lui și se așeză la masa lungă unde ar
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
după un timp vorbi iarăși. -Nu vrei să vorbești cu mine? întrebă el. Ei! Atunci află că arhiereul Caiafa va fi foarte încântat să afle că am prins unul dintre voi. Ei! Ce mai zici acum? spuse Baraba privindu-l nemișcat. Omul îl privi însă absent și păru să nu-i pese de amenințări. Nu-i răspunse nici de această dată însă Baraba mai avea o stratagemă căci socotise mereu că un om de condiția sa trebuia să aibă mereu un
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
vei duce în adunarea lor și nu îi vei acuza de nimic... -Așa deci! -Și încă ceva foarte important prietene... Dacă pe acești oameni îi vei afla la necaz, caută să nu profiți de ocazie ca să te răzbuni... Baraba rămase nemișcat și descumpănit, cu prefăcătorie însă. Începu deci a râde, în timp ce omul din fața sa nu reacționă în nici un fel ci doar îl privi cu nedumerire. Oprindu-se din râs dintr-odată, Baraba îi spuse cu duritate. -Să mă prefac că sunt
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
veni răspunsul. -Atunci la ce te gândești atâta? -Iertare prietene dar mă gândeam tot la învățătorul nostru care ne-a spus că acolo unde îți este comoara ta acolo îți este și inima ta. Baraba îl privi surprins și rămase nemișcat. ,,Cum de știe acesta de comoara mea?” gândi el. -Ascultă! Ce vorbă mai e și asta? spuse el printre dinți, luându-l din nou de gât pe ucenic. Devenise din nou amenințător. -E o pildă a învățătorului nostru, spuse ucenicul
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
întoarcere, îl găsi în cuib numai pe Remus. Unde-i Romulus? S-a dus să înființeze Roma, după care noi devenim cetățenii ei. Iar eu am să plec în Dacia cu legiunile lui Traian, să-i latinizăm pe barbarii aceia, nemișcați, bătuți în cap acolo de la facerea lumii. Eu am să-i latinizez într-o sută șaptezeci de ani și astfel voi deveni ministrul educației lor naționale! Și vulpea, dintr-o dată, deveni mândră de ce clocise”. Această nouă legendă scoasă dintr-un
POLEMOS: REMUS DIN CUIBUL VULPII de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368430_a_369759]
-
înnoiască culcușul bătrânului său prieten. A uitat lopata la căpiță. Când se întoarce s-o ia, îl vede pe Nix într-o poziție cam ciudată pentru condiția lui de pisic serios, la locul lui și torcălău la gura sobei: stă nemișcat în poziție verticală, cu lăbuțele din față ridicate și depărtate, și deodată se repede în față, adânc, în zăpadă și iese cu un șoricel pe care îl și mănâncă. Negrici a rămas și el cu tot corpul încordat de atenție
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
vară și de iarnă, despre obiceiurile lor alimentare... Dacă vine o vulpe sau un bursuc? Mi-e teamă și mă depărtez de vizuină. Mă așez pe pătură, la soare, mai departe, într-un loc mai retras, privind bolta crengilor. Stau nemișcată minute întregi. O toropeală plăcută îmi anesteziază simțurile și mă simt plutind într-o imponderabilitate binefăcătoare. Lumina, plouând în stropi multicolori, mi se prefiră printre genele grele, din ce în ce mai grele... Simt o ușoară mișcare de pași mărunți și deși... mărunți și
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
premieră, această metodă a fost realizată de domnul doctor Norbert Czumbel, un medic specialist oftalmolog, care a lucrat prin Ungaria și acolo se pare că a perfecționat-o. - Atât de mult? Nu se poate admite..., izbucni Iustin, care ascultase atent, nemișcat pe scaunul său. - Te rog, dragule, nu te neliniști! Sunt și alte metode mai sigure, pe care le stăpânim perfect... Draga mea Iuliana, doresc să afli că Tinu se grăbește și îl înțeleg, omenește vorbind, dar trebuie să analizăm totul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
nr. 1453 din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului CORBII A nins ieri și ninge azi, Neaua-mbracă munți și brazi, Corbii sunt nepăsători, Că au mai văzut ninsori, Lipsa soarelui pe cer, Norii alergând prin ger. Stau pe ramuri nemișcați, De vânt aspru legănați; Se gândesc că va veni Primăvara într-o zi. Fulgii cad ca și-alteori, Deși, mărunți și foșnitori, Punând vestă codrului Fără voia nimănui; Cad tăcuți din înălțimi, Delicați și anonimi. În peisajul alb, regal, Zburdă
CORBII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367925_a_369254]
-
ori ai legii. Acolo, în curtea din spate a bodegii, se aflau două corturi, sălașuri binecuvântate pentru țiganii opriți în Capitală vremelnic. În față, pe trotuarul îngust din piatră, se înșiruiau odată cu zorile breslele: doi căldărari și trei spoitori. Stăteau nemișcați așteptându-și clienții. Doritorii îi puteau găsi pe meșteri până-nspre ceasurile opt ale dimineții, când, nearvuniți fiind, se ridicau pornind-o repejor peste Barieră, strigându-și oferta pe străzi. Așa fusese descoperită și Lina. Cineva din vecini o adusese și
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
trenul încetinește. Mirat, zăresc o gară necunoscută care nu era prevăzută în nici un mers al trenurilor! Trag în jos fereastra și orizontul mi s-a ocupat cu trenul care șerpuiește într-o curbă largă. În depărtare, o siluetă cunoscută așteaptă nemișcată pe peron. Nu-mi vine să cred ... este Giulia! Am crezut că visez și mă ciupesc. Nu se clintește din loc, parcă nu vede nimic iar eu, nu exist în fața ei deși, trenul staționase cu zgomot infernal de frâne. Compartimentul
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
Libertatea este pe de o parte modul de realizare al naturii noastre, pe de alta, este esența ei experiență a infinitului. Aceasta pentru că natura umană este în același timp finită și infinită. Este finitul deschis infinitului. Este finită când stă nemișcată în sine, și este infinită în mișcarea ei spre Dumnezeu, prin libertate. „Natura îngerilor și a sufletelor, zice Sfântul Grigorie de Nyssa, nu cunoaște limită și nimic nu o împiedică să progreseze la infinit”. Urmează de aici că natura nu
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
Drumul pavat ce duce spre sanctuarul mare de calcar a fost tocit de ploile miilor de anotimpuri. Puțin mai jos, pe platoul central, sanctuarul mare, circular, unde preoții daci oficiau cele mai importante ceremonii și legendarul, soare de andezid"stau nemișcați de două milenii, făfă să-și fi lăsat misterele pentru arheologi și istorici. Ne aflam în cetatea râvnită de Caesar și Traian, imperatorii Romei. Însă emoția ne era cenzurată de paragina din jur. Mâna omului, în timpurile moderne, dar mai
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
rost. -Nu v-am spus, fă, proastelor că atunci când vedeți nori pe cer să veniți acasă? Dacă vă omora potopul? O să mă bagați în pământ! Puțin mai târziu pe drum a trecut o căruță cu șase bărbați care stăteau culcați nemișcați ca și statuile. O femeie mâna căruța și plângea. Noi curioase priveam prin ulucile gardului. Mama ieșită la poartă cu basma neagră legată peste gură a întrebat : -Ce s-a întâmplat, țață Floare? -Au fost trăzniți, fă Măriță, au stat
FURTUNA DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366912_a_368241]
-
în fața geamului de la bucătărie, în fiecare an pe timpul acesta își face cuib pentru a cloci, o pereche de turturele. Și anu-ăsta sunt prezente și nu aș fi pomenit dacă ieri nu aș fi stat mai mult să le observ. Turturica, nemișcată precum un bibelou de granit, care era chiar culoarea ei, nu mi-ar fi transmis senzația năucitoare și greu de controlat, direcționată inducerii nostalgiei, gândindu-mă la cât de variată și complexă este viața pe pământ și ce minuțios a
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
firicel de nisip în asemenea cazuri. Să nu te supraapreciezi. Prin aulele universității, în acele timpuri, se puneau pe balanță un suflet, cel al pedagogului, și sute de suflete ale discipolilor, și ce minune, era o balanță ideală. În vuietul nemișcat al neliniștilor începătoare, cât de clară era soarta celor ce alergau după aparențele vântului tomnatic, când florile de grădină le mângâiau spiritele tinere, chemându-i spre acțiuni voluntare, de reîntoarcere și care, izgoniți de valorile divine, încercau să se facă
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
pe chipul drag din fotografie, abia întrezărit. Asta, până-ntr-o zi... Cum veni o primăvară tare prietenoasă, ieși afară. Se așeză pe banca de sub cireșul din coasta casei. Cu poza în mâna stângă și cu o jordea în dreapta, sta nemișcat șoptind duioasa chemare: Buni! Buni!... Ochii nu mai lăcrimau. Mama se bucura sperând că și-a mai alinat durerea, că răbdarea i-a devenit un fel de viață, crescându-l... Doar se vădise un copil precoce! Chipul dorit și plâns
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
în văzduh, bătând toată ziua în geamurile prăfuite ale camerei mele de lucru.. Rece și transpirată ziua trecuse, înclinându-se maiestuos nopții, care punea stăpânire peste Bucureștiul zdrențuit de neliniști și păreri îngrozite de trăire neclară. Strada locuinței mele zăcea nemișcată, acoperită de valtrapurile ude ale neputinței de a înțelege mesajul de liniște și răbdare, față de tot răul impus vieții de fiecare zi, a celor care au prins, prin vrerea unora dintre noi să țină, până la noile alegeri, frâiele trăsurii țării
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]