4,685 matches
-
structurilor atomice; despărțirea sufletului material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mod de a trăi bine. Filosofia permite acest demers exaltant. Cum? Tocmai învingând spaimele. în ce fel? Activând o înțelepciune materialistă. Chiar dacă nu citează niciodată numele lui Platon, Lucrețiu se situează pe poziții radical antiplatoniciene: el recuză idealismul, dualismul și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin atât de mult - se înțelege de ce. Phaidon oferă într-adevăr un text care inaugurează opțiunile catolice asupra chestiunii morții și a ceea ce se întâmplă cu trupul după moarte: mântuire, osândă, infern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cunoască chinuri sau să îndure încercări umilitoare? Dacă-l considerăm imaterial, totul devine posibil, evident: dar, în viziunea lucrețiană asupra lumii, nimic nu e în afara materiei; dacă-l considerăm material, nu mai există decât devenirea lui atomică - moartea agregării, dar nemurirea componentelor acestui agregat. N-avem a ne teme de nimic în ceea ce privește această operație fizică - iar metafizica nu este fondată. Exact ca și plăcerile, suferințele țin de conștiință, care presupune ea însăși o configurație specială a materiei. O agregare mai adecvată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu jelanii, trec secolele cu ochi de ploi, spre altă lume, mergem și noi. Trece tăcută seară lină, reci umbrele pe nori se-anină, iar vântu-n arii desuete, zdrobește frunzele-n concerte. Aleargă ură și iubirea, de sus ne cheamă nemurirea, prin zile rele, sau mai bune, -De ce așa, cine ne spune? Plâng nedreptăți, trec milostenii, ducând cu ele izul vremii, trec întristările, suspinul, se usca omul, precum crinul... -Unde-i cântarea, cum a trecut? numai durerea o mai ascult, adun
Trec anii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83368_a_84693]
-
nu nuntească, să nu parcurgă cele trei trepte ale cunoașterii (Ritmuri pentru nunțile necesare), singurele care duc finalmente "în cămara Soarelui (Marelui) Nun și Stea", în stare să ofere absolutul, un "abur verde", nu altceva decât moartea ce face posibilă nemurirea. Un simbol (al nașterii universului după un mit egiptean) e oul din Oul dogmatic. El e totodată, "palat de nuntă și cavou", fiindcă dă naștere și vieții și morții, dacă nu-l lăsăm în "pacea" lui inițială, sub regimul increatului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Poem de Craciun Elena Marin Alexe Osana, sus în locuri preaînalte! Și azi se cântă-n cinstea lui Isus, întreg pământul freamătă acuma, răsună cor de îngeri colo sus. Pe-un colț de cer, de unde nemurirea a coborât în chip de copilaș, născându-se alăturea de vite, în Betleem, într-un umil sălaș. Cât a iubit Isus această lume atât de mult pe cruce-a suferit din dragoste, cu nimb de veșnicie pentru noi toți din
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
al Tisei, care îngână în piatră o doină, ca o străveche litanie. De cealaltă parte a drumului, o altă verticală, cea a cetinii de brad, îți curățește respirația, pregătindu-te într-un fel să preguști din viață altfel: cu sentimentul nemuririi. Căci această trăire pune stăpânire pe suflet de cum ajungi la Săpânța. Aici, simți trecutul și viitorul, metamorfozate în sentimentul ancestral al dăinuirii veșnice, viu și liniștitor. Vremurile nu țin pasul cu oamenii. Uneori, împotriva lor, vremurile ridică dureros granițe de
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
acest imbold transpare ca un „dor dureros de ieșire din sine”. Zeiască pare-această dorință de libertate din templul stabilității. Ființa aspiră spre culmile depărtărilor „care n-au chip și nume”, spre-acele trepte ale Inuabilului, aspirație (în)spre-acel „nimb” al nemuririi (Mihai Eminescu), al Divinului. „Când deschid piatra /cu flacăra privirilor / Pământul-mi spune alergând: / < Până și în aceste /mari depărtări /de culoarea amurgului /sufletul tău exilat /miroase-a stele!>(Sufletul exilat) În vizionarul negulescian, narația pare străpunsă de un dor
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
GABRIELA JANIK - CE EȘTI TU FEMEIE? Autor: Ligia Gabriela Janik Publicat în: Ediția nr. 972 din 29 august 2013 Toate Articolele Autorului Un cântec de vioara, Paletă-n curcubeu O stea din Carul Mare, O odă, un eseu... Rostindu-ți nemurirea Prin versuri și prin cânt Vei ști ce-i fericirea În viață pe pământ? O! Tu poet din lume Ce cânți a ei valoare, Prin versuri tu poți spune C-adori a ei splendoare. Ce ochiul ți-l încântă Prin
CE EŞTI TU FEMEIE? de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364392_a_365721]
-
stelara cristelniță pentru noi Jurământ ritual Deprivare senzorială,izolare Lepădare de inutilul exercițiu al nimicniciei Purificare Înălțare Din peșteri, bordeie pe căile oculte ale Căii Lactee. către Suprem. HISTRIA Cetate de piatră, drum de piatră Neam de piatră Tăria pietrei spre nemurire revărsată Foșnet îmbătat de gânduri line Alunecă spre altar cum se cuvine Rugi albe din pietre albe Iau auzul meu în taină și îl duc Spre un loc binecunoscut Și cu pioșenie-l înalță amestecat Cu fumegânde miresme de tămâie
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
dincolo de milenarul drum Pierdut adeseori în ceață și fum Aduse din Orhei, Cucuteni și Cusăuți Poposite în Hamangia și Pietroasa Trecând printre coloanele Histriei Până la ultimii născuți. Cetatăți de piatră, drumuri de piatră Neam antic, de piatră Tăria pietrei spre nemurire revărsată ... ADAMCLISI Din grădina memoriei timpului Coboară gândurile. Împietrite în coloane, mesaje milenare ne vorbesc despre bucuria unei victorii triumf vremelnic asupra unui neam puternic de neclintit, de aici de lângă Marea hiperboreenilor, Neagră alteori albastră ori verde smarald fin după
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
tainițele memoriei înscrise în fiecare picătură de sânge care ne scaldă și ne hrănește interioarele inimii, sufletului. LA INTRARE Gânditoare statui te invită să urci în furtuna coșmarului sau în rugăciunea neterminată pentru dăinuire a unui get, zvârlit brutal spre nemurire Sub împovărate lespezi Sub valuri de neuitare Zac amarele noastre oglinzi! --------------------------------------------- Elena ARMENESCU București 25 august 2013 Referință Bibliografică: Elena ARMENESCU - MEMORIA STATUILOR (POEME) / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 972, Anul III, 29 august 2013. Drepturi de
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
zburat deasupra mapamondului, cucerind în totalitate, ceea ce era de cucerit, prin dans și prin cuvinte.Ți-ai asumat asemenea bijutierului, răspunderea de transformare a diamantului simplu și neatrăgător, prin măiestrie, într-un briliant de mare valoare, ce va rămâne pentru nemurire. Da, ești un adevărat orfevru , ce reușești să filigranezi totul prin cuvintele tale. Poezia ta e plină de cascade, de înălțimi și abisuri. Numai cine citește cu mare atenție, ce ai scris tu ADELA , poate să înțeleagă totul , sau nimic
SCRISOARE CĂTRE ADELA-ADRIANA MOSCU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364457_a_365786]
-
ați adunat destulă apă vie cât să încapă într-o cană de vorbă, spălați-vă cu ea amintirile. Sau visele. Sau rănile. N-o să vă vindece de dor (că nici nu trebuie). Dar o să vă dăruiască Neuitare - un soi de nemurire pentru muritori. PS. Îți multumesc, mama, că m-ai învățat să-mi fie dor!” În timp ce acelor ce-aud, ascultă și iubesc glasul artistei Florica Bradu, le este dor mereu de Florica Bradu. Și atunci când au urechea, ochii și cerul sufletului
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
Nu-mi mai dau seama, De mai trăiesc Sau mai exist. Doar boarea Adierii tale, Ce’mprstie miros De crin, Mă mai trezește Câte-odată, Și-n adierea ei Suspin. Sunt gândul tău Dintotdeauna, Sun visul care L-ai visat, Sunt nemurirea De iubire, Ce n-ai avut Sau ți s-a luat. Culege-mă Că pe un gând, Și umple-ți Inimă de dor. Iubește-mă Ca gând, ca vis, Sau ca iubire, Până mor. Referință Bibliografică: Sunt visul tău ... / Marin
SUNT VISUL TĂU ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364514_a_365843]
-
goală,/ pustiul străjuit de stânci/ (...),, Emoționantă singurătatea aceasta, a Poetei care se întreabă ,, Cine sunt?,,. Creatorul care este ea, își pune întrebarea pentru a da răspunsul în public, și o face scriind pentru cei care se hrănesc, citind, din pâinea nemuririi. Cu o tehnica a scrisului distinctă, defel cameleonică, așa cum se mai întâmplă astăzi în Literatură,- Viorela Codreanu Tiron ne atrage atenția prin acuratețea sintagmei, prin firul poematic pe care îl trage în iglița silabelor. Totul se leagă, are esență, consistența
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
pământ. Poeta nu se joacă de-a cuvintele, face, din detalii aparent la îndemâna fiecăruia dintre noi, construiește mici catedrale de sunete ce anunță că încă suntem capabili să regenerăm prin noi înșine. Spiritul cărții de față este o prefață la nemurirea cuvântului odată ce a fost gândit și transpus pe hârtie. Poemul este un loc pentru Rugă, este un refugiu în care, autoarea se retrage din marasmul lumii moderne, un loc unde î-L imploră pe Dumnezeu, să o învețe cum să
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > NEMURIREA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Nemurirea Moto: Orice om este muritor - Fiecare lucru făcut de el este efemer. O metaforă, o strofă, un poem - primii pași Mi se păreau
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > NEMURIREA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Nemurirea Moto: Orice om este muritor - Fiecare lucru făcut de el este efemer. O metaforă, o strofă, un poem - primii pași Mi se păreau fascinanți, strălucitori, uriași. Priveam spre coloana bogată de lume ilustre. O voce de taină părea să înceapă
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
să te critice și au să te uite un timp, Au să-ți închidă poarta de intrare în Olimp. Riscul se anunță destul de mare, dar fie! Reziști tentației de a scrie poezie? Ar fi naiv să crezi că îți asiguri nemurirea: Veșnicia?...O clipă dilatată...risipirea. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Nemurirea / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
Au să-ți închidă poarta de intrare în Olimp. Riscul se anunță destul de mare, dar fie! Reziști tentației de a scrie poezie? Ar fi naiv să crezi că îți asiguri nemurirea: Veșnicia?...O clipă dilatată...risipirea. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Nemurirea / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
există o secundă înțărcată abandonând în suflete valuri zbătându-se între somn și-o vreme ne-mpăcată. Mă uit după o secundă dintr-o clipă, se suprapun, doar o adiere de aripă rămâne în afara a cea fost, cealaltă a luato spre nemurire, destinație pentru destinele din fire, levitând între noi fără rost. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Levitație / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate
LEVITAŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361367_a_362696]
-
beneficiind de susținerea unor „critici” nu o dată zgomotoși și agresivi, sunt greu de evitat sau de pus la locul ce li se cuvine. Scriitorul adevărat trebuie să aibă talent și har, pentru că el crează, iar creațiile adevărate sunt, adeseori, sortite nemuririi. E adevărat că puțin din ceea ce se scrie într-un secol este cunoscut sau acceptat ca valoros și demn de rememorat în secolul următor. Că foarte puțini scriitori realizează performanța de a rămâne în memoria posterității. Nu doar din cauza puținătății
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
Curierul de Iași" la 6, 11, 13, 15 și 18 august 1876, "Thalassa" în care mitologia exotică întruchipată de "Insula lui Euthanasius" este o evocare sugestivă a instinctului erotic de posesiune în etapele progresive ale definirii sale. Îmbătat de "vinul nemuririi", Thalassa primește moartea ca o eliberare și se dăruiește valurilor simțind cum sufletul lui, dezbrăcând prezentul în viitor, dezbracă pe om în arheu". La ideea acestui arheu ca spirit al Universului ajunsese - într-o viziune și versiune originală - și Eminescu
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
ei uneori difuză, alteori limpede. Râde cu dinții ei mici și zâmbește cu inima, ochii îi strălucesc precum o licoare fermecată pe care ești gata să o guști pentru a ajunge pe un tărâm magic alături de ea, chiar și dincolo de nemurire. Îi plac cocorii și trandafirii, iubește muzica clasică, așa a ajuns să-l cunoască pe Arthur care a pus imediat stăpânire peste gândurile ei secrete. Îi place să privească soarele, să simtă adierea brizei, la nevoie luptă pentru iubire și
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]