926 matches
-
picioarele înaintea tuturor trecăto- rilor, ai făcut tot mai multe curvii”. Sigur că săracele ivrite se prostituau la colț de stradă pentru că masculicii lor, fiindu-le tăiat moțul bărbăției la opt zile de la naște- re, mulți se îmbolnăveau și rămîneau nenorociți pentru toată viața. Ca să-și perpe- tueze neamul dar mai ales năravul, practicau prăsitul la colț de uliță unde dulăii se adunau ca la puiță. Și nu erau nici din ,,neamul sfînt” și nici tăiați împrejur, ci nu-mai asirieni, babilonieini
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Și pentru ce l-ați arestat pe Cațavencu? Pristanda: Pentru ca să-i apucăm scrisoarea. Zoe: Și ai apucat-o? Pristanda: Nu, coană Joițico, după cât am căutat și pe dânsul și la el acasă, scrisoarea este ascunsă altundeva. Zoe: Ghiță, m-ați nenorocit! Scrisoarea o să fie publicată mâine și ați făcut și scandal degeaba. Dăscălimea o să urmeze înainte cu gazeta și în lipsa lui... Ce-o să zică la București guvernul, când o afla că ați violat domiciliul lui Cațavencu și lați restat în ajunul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și TBC-ist, și de toate... Dar am intrat la bănuieli... Ș-atuncea i-am Întins o cursă. Am fabricat un scenariu. Am inventat un personaj: Popa Ioja. Că mă gândeam pe urmă, dacă, prin coincidență, ar fi existat așa ceva, nenoroceam un om. N-aș fi avut cum să-l mai salvez, că nimeni nu m-ar fi crezut că nu-i adevărat. Popa Ioja cu care mă Întâlneam În fiecare săptămână Într-un anumit loc... Nu știam decât atât, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o fost o Închisoare mai veche, la suprafață, dar acolo am fost În trecere, n-am stat decât vreo săptămână și ceva. Dar, totuși, era bătăia și foamea... Se făceau că uită să dea de mâncare... Prostii d-ale acestor nenorociți de gardieni și directori de penitenciare... Dar asta era regizat de undeva de sus... Pur și simplu să distrugi niște tineri, al căror singur păcat a fost că au avut o discuție. N-o avut armă, n-o avut nimica
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îmbrăcat civil și cu mâncare de acasă... Îi venea În fiecare zi soția cu sufertașul și Îi dădea mâncare... Și atunci mi-am dat seama că o făcut pactul cu diavolul. Deci, domnul Ionescu-Quintus era mai mult decât informator... o nenorocit și alți oameni. După eliberare cum v-ați reintegrat? După ce am ieșit din Închisoare, am avut pe hârtia de eliberare scris că trebuie să lucrez ca muncitor și, Într-adevăr, În ’50, după ce am scăpat, am terminat ultimul an de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o alăptam Încă... Și le-am luat lângă mine În pat și am alăptat pe cea micuță... Și o intrat șeful Securității, un evreu, Weiss 6 Îl chema, care era spaima județului Satu Mare. Era un om crud, Îi bătea, Îi nenorocea pe săracii deținuți politici, Îi ținea În pivnițe, dintre ei au și murit acolo... Chiar și din Apa a murit un tânăr național țărănist... Și dup-aia o intrat Înăuntru toți, cu puști mitraliere, o mulțime... Au căutat pe sub paturi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că i-o bagat și pe ăia, dar ăia n-o asistat la discuțiile noastre... Și unu’ săracu nu vedea bine, că avea orbul găinii... - vedea până ’sfințea soarele, apoi nu mai vedea nimic... Și l-o băgat și pe nenorocitu’ ăla... Comuniștii o făcut o ședință În școală și o alcătuit conducerea pentru pornirea Întovărășirii... Asta o fost un fel de acaparare, ca să-i poată băga pe oameni În colectiv. Și unu’ din ei, cu pruncii lui, l-o bătut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de mine, măi, ăștia Îs puși... de aici nu scapi, numa’ mort. Mi-o spus, scurt pe doi. Și m-am gândit: „Măi, tată, mă, ce fac? Mă duc acasă, n-o să fiu capabil să-mi câștig existența. Ăștia mă nenorocesc pe viață... Atunci la ce să mai trăiesc?”. Și am zâs: „Dați-mi, vă rog, hârtie, să semnez În alb și complectați dumneavoastră cum vreți și cum doriți”. Și așa am făcut. Altă scăpare n-am avut. N-am mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îngropat În pământ acolo... M-au dezbrăcat În pielea goală și mi-au dat echipament, șase obiecte de harnașament de-ăla nenorocit, și m-a aruncat Într-o celulă acolo. Acolo‚ În celulă, era un inginer specializat În cazane industriale... Nenorocit tipul, Dumitrescu Îl chema... Era de luni de zile În anchetă și cred că a și murit, că săracu’ era pământiu și avea aici la pantofi tălpile desfăcute așa, arcuite de bătături de rangă la picioare. Și-a zis: „Domne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
rangă la picioare. Și-a zis: „Domne, te așteaptă zile grele”. „Cum domne? Dar eu n-am nici o vină.” Ăsta mi-a spus: „Domnule, uite, nu am nici un dinte În gură. E nenorocire”, zice, „te bat ăștia aici de te nenorocesc”. Pe urmă vine unu’ și-mi zice: „Băi, fi atent, n-ai voie să stai, n-ai voie să te sprijini, n-ai voie nimic de fapt”. Erau două paturi acolo... n-aveai pe unde să treci printre ele, abia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am zis: „Băi, fii atent că eu am fost profesor”. Și mi-a zis: „Ne dau ăștia și bomboane, și, uite, Îmi dă să și fumez”... că-i dădeau caralii. Și mi-a zis: „Îmi pare rău că l-am nenorocit pe diriginte”. Deci i-au convins pe copii să-l toarne pe diriginte, că ăla ar fi umblat cu afișe. Copiii au găsit În tramvai niște afișe anticomuniste făcute cu rigla. Și cu tramvaiul ăla, domnule, mai mergea și dirigintele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe mama, ai muri de rușine... Vezi de treabă, nu mă jigni, că știu că asta vreți să faceți... Ce vrei? Să mă demoralizezi cu asta? Știu cât de cuminte e mama, domne!”. Și iar m-a luat la bătaie nenorocitu’ ăla... Dar ce avea Gică Badea, vecinul, cu dumneavoastră? Eram colegul lui de joacă din copilărie... Din invidie. Acuma am făcut și eu o greșeală, că Îi tot lăuda pe ruși și odată i-am zis: „Bă, stai, ia-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și pe tine ăștia, dar tu mă ai pe mine În spate. Eu te voi apăra pe tine”. Și zic: „Bine, domnule”... Eu sigur, Îl cred și pe ăsta... Când ajungem la proces, el ca martor al acuzării... I-a nenorocit pe ăia. Și vine la mine și zice: „Popa ăsta e cuminte, dom’le, nu trebuia băgat cu ăștia”... Da’ Îi zice procurorul: „Bă, da’ tu ai uitat ce declarații ai dat? Sau vrei și tu să vii lângă el
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care venise exmatriculat de la cinematografie, că făcuse niște porcării, și l-am Întâlnit la Închisoare după aia și i-am zis: „Bine, măi, nenorocitule, ai dat declarație despre mine că am zis eu așa și pe dincolo”... Știi? „Că te nenorocesc”, zic, „te omor.” Da’ el zice: „Da’ ce vroiai, mă, să mai mănânc bătaie și pentru tine?”. Auzi, deci tipu’, ca să nu mănânce bătaie, a născocit acolo niște chestii pentru mine... Mai era cu mine În lot Sandu Mihalcea, coleg
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Înaltu’ a bătut În ușă, a chemat gardianu’ și a zâs că l-a bătut ăla mic... Și io am spus că nu. L-a scos pe ăl’ mare, un șofer din Reșița, și l-a bătut de l-a nenorocit: „Cum să te bată pe tine ăla mic, bă?”. (râde - n.n.) Și pe mine că de ce m-am băgat Între ei... „Trebuia să-i lași...” Și am luat tot 25 de bastoane, că aia era rația, pe saltea... În Jilava
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nicopole. Au luat parte la luptă bateriile românești de la Islaz.95 C.A. Rosetti, care primise demnitatea de primar al Capitalei numai spre a primi pe țarul Rusiei, își dă demisia din această demnitate. Războiul începe peste Dunăre în condițiuni nenorocite pentru turci; din cauza aceasta și fiindcă n-a știut apăra Dunărea - pe care rușii au trecut-o fără mai nici o pierdere - Abdul Kerim-pașa este înlocuit la comanda supremă cu Mehemet Ali. Mehemet Ali se distinsese în luptele contra sârbilor, dar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
noiembrie 1887, fiind implicat într-un mare scandal de fraudă cu furnituri militare, fiind condamnat apoi, în decembrie 1888, la trei luni de închisoare (v. volumul III al acestei ediții). comandantul Diviziei a IV-a înaintea Plevnei, dete un asalt nenorocit asupra redutei Grivița. Se spune că, fără un ordin expres și fără nici o pregătire prealabilă, colonelul Anghelescu, din singura lui inițiativă, dete asaltul în ziua sfântului Alexandru, care era ziua numelui său ca și a țarului, Alexandru II. Colonelul Anghelescu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
păcat că tinerețea a fost dată pe seama copiilor!” „Sîntem ultimii fii de țărani care am ajuns intelectuali. Lucrul acesta nu mai e posibil”, mi-a spus Gheorghe Neagu. Și tot el: „Mi-e frică uneori să nu mor subit. Aș nenoroci pe nevastă și pe fiică, bașca pe alții, cu datoriile pe care le am”. Interesant, o temere similară mi-au comunicat și alții. Eu însumi am același gen de neliniști, poate chiar mai mari. *Adrian Păunescu, care de la o vreme
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care văd asidua matale activitate culturală. Anexat trimit copie după scrisoarea d-nei directoare Poleac, din care am reținut că: 1) Semicentenarul e În primejdie de a nu fi sărbătorit și 2) că Dv., poate („pare-mi-se”) Întocmiți monografia acestui nenorocit de la-nceput liceu (Sau alta?)538. știu că era vorba de un profesor de istorie, care intenționa să se pună În legătură și cu mine, la nevoie, și care lucra deja la această monografie festivă. Mărturisesc, că nu mai Înțeleg
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
necaz, soțul dat dispărut, ea bolnavă, fără pensie, fiica ei Mihail Romelia cu un an închisoare, dar pe care o va executa prin muncă corecțională, și care îi mai era un sprijin, va trebui să-și execute pedeapsa. Așa a nenorocit Securitatea zeci de familii doar pentru simplul fapt că au vrut ca cât mai mulți oameni să afle despre Dumnezeu. E strigător la cer. Dacă aceasta este omenie, cum îi place să zică domnului Ceaușescu, să judece o lume întreagă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lumea bănuind că acesta a fost singurul mijloc, momentan, de pedepsire a fiului îndărătnic. Dar, oricare ar fi adevăratul motiv, încă unul din puținele lucruri bune rămase în nenorocita de Românie a fost distrus de nebunia și ticăloșia care au nenorocit Țara și Poporul. Pinocchio, 4 februarie 1984, difuzată la 26 februarie 1984 Domnule director, Vă mai amintiți de vânzătorii de pe bulevardul Elisabeta, azi Gheorghiu-Dej, care în zilele friguroase de iarnă vindeau castane prăjite, strigând cu umor: Ia calde maroane, calde
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
astăzi este conform cu convingerile sale comuniste, cu năzuințele sale din tinerețe? Dar Constantin Dăscălescu, care s-a considerat un părinte al noului Galați? Nu-i crapă obrazul de rușine acestui țăran din Breaza de Sus când semnează acte prin care nenorocește oameni ca și el? Niciunul dintre acești doi oameni, cu mari răspunderi pe hârtie, nu are nicio tresărire când sprijină ca niște mecanisme lipsite de gândire și simțire actele izvorâte dintr un dezechilibru evident? Cetățenii numesc noua arteră care însângerează
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de 600-1.300 de lei lunar, când nu se găsește nimic și totul se plătește cu suprapreț? Faceți dvs., domnule președinte Ceaușescu, socoteala punând mâna pe un creion sau recurgeți la un contabil expert ca să vedeți ce pot cumpăra acești nenorociți de invalizi cu pensia pe care o au și ce pot cumpăra cei mai buni dintre buni, adică aleșii partidului, cu frumușica pensie pe care le-o acordați cu atâta generozitate și fără discriminări și care, în plus, se bucură
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a mai vrut însă să-l slugărească pe fostul șef al Direcției Superioare Politice a Armatei, Ceaușescu Nicolae, ajuns la președinție împreună cu numeroasa și neomenoasa lui familie domnitoare. Nicolae Mihai, Tutui, Gavrilă, brunetul Radu, toți bătăușii care în 1956 au nenorocit pe studenții români au fost puși să spioneze pentru familia Ceaușescu de către Năstase, cel care a condus represiunile împotriva tineretului universitar. Pe banii smulși poporului, în funcții oficiale, cu acoperiri diplomatice ei adună pentru familia dinastică informații din lumea întreagă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
500-600 de grame dar el îl scotea la 1 kilogram și 100 de grame la vânzare. Diferența intra în buzunarul lui, dar și în al celor care-l protejau: directorii! Și făcea către mine: "Ești nebun, măi nea Spirule, mă nenorocești, rămân fără marfă! Nea Spirule, talpa gâștii!" C. I.: "Talpa gâștii" însemnând ce anume? S. Ț.: O să aflați. Replicam: "Măi, nea Ilie, matale ai văzut vreo gâscă într-un picior?" "Măi, nea Spirule, este mult!" "Nu-i mult! Dacă-i
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]