9,222 matches
-
deși nu-l văzuse niciodată zburînd pe Pangratty. Dar toată lumea susținea același lucru, de ce ar fi fost el de altă părere? "Toți piloții sînt niște oameni foarte originali, înălțimea, zborul în sine îi fac să se creadă înzestrați cu puteri neobișnuite. Ori chiar poate sînt. Ce credeți?" Leonard Bîlbîie făcu o figură lungă, flerul său îi spunea că nu trebuie să se angajeze în nici un fel de conversație cu inginerul Corvino. Dacă supoziția lui Mihail avea o bază, în realitate acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scris în raport. Tot ce s-a petrecut în casa lui Basarab Cantacuzino poate fi considerat ca o serată obișnuită, cu oarecare fast, dar fastul, e banal la prințul Basarab în onoarea unor oaspeți străini. Nu s-a petrecut nimic neobișnuit, nimic care să intre în interesul Serviciului, domnule Mihail. Dar dacă se face o interpretare, atunci lucrurile se schimbă, se schimbă radical!" Șeful Serviciului îl privi de parcă atunci l-ar fi văzut prima dată. Puțin mirat, plictisit, poate enervat. "Puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vei fi primul dintre inspectorii Serviciului care va deveni operațional." Bîlbîie n-a înțeles din prima clipă ce anume va deveni. Dar pentru că era un funcționar inteligent, de aceea îl și alesese Mihai Mihail, pentru tot felul de întreprinderi mai neobișnuite, bănui că e vorba de ceva cu totul nemaivăzut și nemaiauzit în Serviciu. Ceva se asemăna cu tinerețea lui Mihail, cu viața pe care o dusese acesta cînd fusese tînăr și nu cu opera sa de mai tîrziu, cu gîndirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de la Șerban Pangratty, că Vladia poate fi un loc de unde poate începe acțiunea noastră de asanare a vieții publice și particulare. După cum ți-am spus deja, acțiunea noastră are un caracter salvator și pentru reușita ei am adoptat o cale neobișnuită, simplă, paradoxală chiar. Vom sufoca guvernul sub o avalanșă de semnături, un referendum ad-hoc ce se va constitui ca atare pe măsură ce semnăturile se vor strînge. Dar pentru asta este nevoie de un început, de un exemplu, o probă a capacității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adune adeziuni, semnături, se distribuiau cămăși negre, insigne, că era băgată și marina militară, unul din activiștii zeloși fiind Gheorghe Teodoreseu, maistru militar, că sublocotenentul Georgescu, și el inginer, stătea în chirie pe strada Plevnei numărul 130, purta o corespondență neobișnuită cu provincia, îndeosebi cu un anume maior Stavri, aflat la țară în plasa Comana, ăsta nici nu putea fi un motiv de suspiciune, ce să facă un maior, în retragere probabil, ajuns în capătul lumii ca să dea de gîndit Serviciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce va fi, excelență?" Basarab Cantacuzino deveni palid, o sclipire pînă atunci necunoscută apăru în pupilele dilatate: "Ce va fi? Ordine! Asta va fi, ordine! Sfînta ordine care duce la pacea socială și la măreția neamului." Și cu o forță neobișnuită lovi tava și paharul de zidul camerei, arătînd privirilor îngrozite ale directorului Mihail un pumn uriaș care se închidea încet, degajînd o violența înspăimîntătoare. "Aici, în mîna asta, o să strîng hățurile, să se știe că există un stăpîn!" Mihai Mihail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
erau neclare, îți trebuia multă intuiție, mult fler, talent chiar, pentru a lega un fir de altul, n-o făcuse, pentru că știa ce înseamnă asta, dar pentru cîteva momente fusese conștient pe de-a întregul de tot dezastrul. Un ochi neobișnuit, cineva care îl privea, îl judeca, îl făcea să fie atent și să se strecoare nevătămat printre nenumăratele pericole care pîndeau Serviciul, acest ochi atoatevăzător pe care uneori îl simțea dureros de real, fizic, în țeasta lui, văzuse ceva, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse până la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se petreacă ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să‑și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se adresă În batjocură un gură‑cască. „Și lasă‑ne și nouă un semn de la tine.“ Simon Își desfăcu cingătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu suntem siguri dacă și‑a tălmăcit propria mărturisire, ori a citat opinia unui martor al scenei. Dacă nu era cumva pură invenție. De bună seamă că măslinul cu umbra sa deasă rămânea singurul fapt de netăgăduit al acestei istorioare neobișnuite despre minunea lui Simon). Deci Întâmplarea a vrut ca acolo să se nimerească Petru cu suita sa. Probabil, stârnit de priveliștea nerușinată a Sofiei, unul dintre ucenici, Întorcându‑și capul Într‑o parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zâmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pământul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de‑i stabiliseră o pensie mizerabilă pentru cât slugărise o viață de om, dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
existau pe lumea asta oameni care Înregistrau și valorificau fiecare viață, fiecare suferință, fiecare dăinuire omenească. (Era totuși și asta o consolare.) Aruncând Încă o privire peste ultima pagină În care se vorbea despre el, văd o floare, o floare neobișnuită, care la Început mi s‑a părut a fi o vinietă sau o prezentare schematică a unei plante aflate acum În lumea morților, ca un exemplar de floare dispărută. Însă În nota explicativă, voi citi că, de fapt, era motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de faptul că un puști îndrăznește să se amestece în discuție și, de aceea, Hiro Tavaeárii îi aruncă una dintre acele priviri severe, care îl intimidau atât de mult. Închide gură și fii mai respectuos! îi porunci cu un ton neobișnuit de aspru. Dar e adevărat... Eu... — Liniște!... Vocea tunătoare și faima lui RoonuíRoonuí erau în măsură să impună respect unor oameni mult mai hotărâți că el. Vetéa Pitó îl înghionti pe Tapú, obligându-l să tacă. —Mușcă-ți limba, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cazul ăsta, ar trebui să aibă o canoe ascunsă pe undeva, remarcă prietenul său. O fi scăpat cu ajutorul ei. — Când? În timpul zilei n-a traversat nici o barcă laguna, stii bine. Gărzile n-au văzut pe nimeni. Și, în ciuda puterii lui neobișnuite, cu piciorul rupt i-ar trebui ore întregi ca să iasă din râpă aia. Încă e pe insulă, adaugă. Bag mâna-n foc pentru asta. O rază de speranță îi lumină ochii lui Vetéa Pitó. Ar fi fantastic dacă am reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
temut că dintre tufișuri să nu se ivească, din clipă în clipa, uriașul care fusese pe punctul să-l omoare. Era clar că aveau de-a face cu un bărbat cu o putere fizică și cu o forță a voinței neobișnuite, căci, rănit cum era și cu un picior zdrobit, reușise totuși să se târască până pe creasta care domină cele două povârnișuri ale insulei și de acolo, în continuare, catre vârful muntelui Otemanu. Îl zăriră până la urmă, pe când încerca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întreba Hiro Tavaeárii. De unde vii? În acel moment se petrecu lucrul cel mai impresionant la care Tapú Tetuanúi asistase vreodată: ca si cum ar fi înțeles întrebarea, bestia își scoase limba mai bine de jumătate și, închizându-și maxilarele cu o violență neobișnuită, și-o reteza. Aceasta îi căzu pe piept și apoi jos. Un șuvoi de sânge îi izvorî din gură și, de data aceasta, toți cei prezenți ramaseră împietriți sau scoaseră un țipat de groază, văzând până unde poate ajunge brutalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să fi fost vorba de o simplă halucinație sau de o iluzie optică, Miti Matái îi porunci Omului-Memorie să rețină faptul că un vas gigantic, de origine necunoscută, trecuse pe lângă ei la puțin timp după ce pătrunseseră în Al Cincilea Cerc. Neobișnuită întâmplare fu inscripționata a doua zi și pe pielea abdomenului lui Vetéa Pitó, al cărui corp începuse să fie acoperit de tatuaje complexe, despre care se presupunea că aveau să le servească pentru a găsi drumul de întoarcere, atunci cand va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
așadar în așteptare, înfiorați de aspectul acelor ființe, care se fâțâiau de colo colo cu vesmintele lor absurde, purtândla mijloc, unii dintre ei, niște cuțite foarte lungi, care luceau în razele soarelui, și totul era atât de confuz, atât de neobișnuit și de lipsit de logică, încât în cele din urmă Navigatorul-Căpitan hotărî să se întoarcă spre Căpetenia Războinicilor, cerându-i parcă părerea sau lăsând în seamă lui decizia dea veni în ajutorul acelor nenorociți sau de a-și continua drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care, de atâtea ori, le alinaseră suferințele. Erau singuri. Singuri cu tragedia lor absurdă, în mijlocul unor ape necunoscute. Atunci când, aproape de zorii zilei, Anuanúa se retrase din nou în ascunzătoarea ei, Navigatorul-Căpitan o urmă cu privirea și, încleștându-și degetele cu neobișnuită forță în brațul discipolului sau, îl ruga în șoaptă: Să nu-i permiți s-ajungă în Bora Bora! Era impresionant să vezi un om așa de integru atât de cuprins de teamă. Eu știu că n-am să sfârșesc aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deosebite. Crin Soveja avea gene lungi, irisul albastru și un păr negru, de tăciune. Era înalt, subțire, tăcut și pașnic iar zâmbetul timid și gropițele din obraji topeau sufletul Luanei când se uita la el. Era fascinată de acest coleg neobișnuit care n-o lua în seamă, nu-i vorbea și-i întorcea spatele atunci când se apropia. Atitudinea lui Crin rănea inima exaltată a fetiței. Ea nu-și putea explica această aversiune și considera că n-o stârnise în nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spatele sprijinit de perete, și asculta sunetele din această nouă casă, sunete ciudate, necunoscute: pașii lui Karl, un lipăit delicat pe podele; muzica din salon (nu știa să mai fi ascultat vreodată muzică, oricum, nu astfel de muzică, atât de neobișnuită și de nepătruns, Încât urechile lui nu știau ce-ar trebui să facă). Stătea În pat și asculta mieunatul insistent al pisicii care-l ținea sub observație de pe dulap. Asculta Însă mai mult decât orice altceva foșnetul Îndepărtat și adormitor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dorințe. Asta se petrecea mai cu seamă În răstimpul dintre Întoarcerea acasă și plecarea În oraș la căderea nopții. Atunci Își zicea: haide-hai, trebuie să fac ceva În privința asta. Acele momente de slăbiciune fuseseră Însoțite În ultima vreme de o neobișnuită presiune În piept, care o Împiedica să respire normal. Asta ținea doar câteva minute, Însă era destul ca să o oblige să se așeze și să-și tragă sufletul. Poate că era aerul prea umed, poate că devenea și ea cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
celorlalți, fața unui european. 4 În 1841, Nan Sing, un vas chinez sub pavilion olandez, a plecat de la Canton spre Batavia cu o Încărcătură de porțelanuri, de mătăsuri și de ceai. La sud de Capul Varella, surprins de vremea rea, neobișnuită În acel anotimp, a fost Împins spre sud-est și, purtat de curenți puternici, a mers În derivă mai multe zile până când a eșuat printre vestitele recifuri din preajma țărmului stâncos de la Nusa Perdo. Acoperit de un vechi privilegiu care-i Îngăduia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n-a avut de ce să se teamă de ceilalți copii și nici, de fapt, de orice altceva. Mult mai târziu avea să-și amintească de acel prim an cu un amestec de nostalgie și de amărăciune și să resimtă același neobișnuit sentiment de mâhnire și de dorință nedeslușită despre care se spune că ar fi o trăsătură proprie celor din sud-est, cu toate că obârșia lui se afla departe de aceste locuri. Adevărul este că pentru Adam, ca și pentru Karl, viața În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zi, la puțină vreme după ce Împlinise treisprezece ani, Adam a fugit de acasă. S a trezit În zori și s-a hotărât să plece să-și caute mama. Cu câteva săptămâni mai Înainte simțise că se Întâmplă cu el ceva neobișnuit. Nu era deloc În apele lui. Îl tulbura până și cel mai mărunt lucru: pisica albă și grasă care mieuna În fața feres trei, scârțâitul patului când se răsucea pe salteaua subțire, ușa de la dulap, care nu se Închidea niciodată cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
uscată, maronii și cu margini ondulate, șase felii de pâine, o mână de stafide și băuse și două sticle de Pepsi. Ea se aștepta să fi strâmbat din nas când văzuse conținutul sărăcăcios al răcitorului, ori măcar să ciugulească din acel neobișnuit amestec de alimente necondimentate - lui nu-i păsase. Era limpede că stă tuse nemâncat o bună bucată de vreme. — Acum spune-mi Încă o dată... Adam! Cum de-ai ajuns aici? Cum m-ai găsit? Margaret șovăise. Îi rostise numele ca
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]