3,943 matches
-
duc,/ Se scutur frunzele de nuc,/ S-așează bruma peste vii -/ De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?” Uite așa chemăm noi iarna pe versurile lui Eminescu! Pe urmă, la mine nu are cine să vină la ușă, doar nepoata mea care îmi luminează și-mi încălzește sufletul când o văd. Cu ea uit de frig, uit că timpul trece și, Doamne, nu mai vine vara aia odată... Vă întreb pe voi: ce ziceți, vine vara adevărată și căldura sufocantă
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]
-
un fiu și al tau soț un tată lovit de soarta acum tot scrie și plânge iubire te plâng cu dor până unde până dincolo de departe iubirea mea eternă plânge al nostru fiu plânge a noastră fiica plânge a ta nepoata plânge a noastră soarta. Referință Bibliografica: Ignorai moartea știuta / Gheorghe Șerbănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1119, Anul IV, 23 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
IGNORAI MOARTEA ŞTIUTĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361593_a_362922]
-
educații alese. Copilăria și-a petrecut-o în casele părintești din București, deprinzând carte grecească și latinească, dovedindu-se iscusit la învățătură. Murind cei doi frați ai săi mai mari, toată moștenirea părintească rămâne tânărului Cantacuzino. Se căsătorește cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popești. În 1678, unchiul său, Șerban Cantacuzino ajunge domnitor, astfel că tânărul Constantin este înaintat vel-logofăt, cea mai înaltă treaptă a ierarhiei boierești. Având și o avere însemnată, acesta avea deci o situație mulțumitoare. Cu toate că nu
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
sale spirituale sunt întinse de la șesurile ialomițene, din care provine din străbuni tatăl său Ștefan, contabil pe vremea când mai era nevoie de această știință a socotitului cu mintea, prin comunele Romîniei, până în munții Sibiului de unde vine mama sa, Victoria, nepoată de mocani sibieni, coborâți de soartă în Balta Ialomiței. Și-a satisfăcut serviciul militar (nu trecem peste aceasta pentru că atunci s-a scris istoria unei farse care era să îmi schimbe soarta) la un regiment din București. Apoi a absolvit
GALA LAUREAŢILOR FUNDAŢIEI ROMÂNIA 2000 ŞI COTIDIANULUI ULTIMA ORĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361628_a_362957]
-
ochiul și inima zburdalnică de copil. Din fericire, până acum nimeni nu a eliberat, nici măcar prin război, o țară de copilărie. Amintirile unui nou născut", volumul domnului și doamnei Marinescu, pun lângă Nică a lui Ștefan a Petrei, o Andreea, nepoata unei familii de medici care nu și-au uitat nici izvoarele, nici copilăria, și care - mai mult decat atât - ajunși la vârsta înțelepciunii, văd lumea cu ochii copiilor ; pentru că această carte reprezintă amintirile unei fetițe, din lumea sufletelor din care
BUNICII CROITORI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361773_a_363102]
-
un moșneag și scrâțâia din toate închieturile. Se zice că odată o bătrânică urca din greu cu desagii pe cărăruia de lângă calea ferată. Mecanicul îi zice: - Matușică, aruncă-ți desagii într-un vagon și opintește-te și matale sus. - Mulțămesc nepoate nu mă urc că sunt grăbită. Acum ați înțeles cam cum mergea „Mocănița”. Am ajuns la chermeza unde ne-a primit cu mult fast tipul care-l invitase pe Marcel și care pare-mi-se era primarul Abrudului. Un tip
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
bărbat trecut de cincizeci de ani care urmărise de la o oarecare distanță întreg ritualul, dorind parcă să nu-i scape niciun amănunt, înclinând ușor capul, când zărea o persoană cunoscută. - Vă salut, domnule Deleanu, începu comisarul care se apropie, alături de nepoata pictorului. - Cu respect, domnule... - Dan Simionescu. Comisarul Simionescu, de la Investigații Criminale. - Era firesc să fiți aici, preciză scriitorul. Cu siguranță că numele meu se află pe o filă a dosarului dumneavoastră. - Exact, afirmă comisarul. Sunt convins că aveți un cuvânt
PROMISIUNEA DE JOI (V) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351918_a_353247]
-
Și eu sunt tot profesor: de geografie. Știu, n-are nicio legătură cu inspirația, zise, fără să aștepte confirmarea polițistului. - Dar ce l-a făcut să bănuiască faptul că femeia i-ar fi descoperit secretul? - În ciuda faptului că Maria era nepoata sa favorită, cu doamna Cristache nu se înțelegea deloc. În urmă cu aproximativ trei săptămâni a primit un telefon de la aceasta în care femeia insista să treacă bunurile, prin vânzare-cumpărare, pe numele fiicei sale. Deși pictorul declarase că va face
PROMISIUNEA DE JOI (V) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351918_a_353247]
-
aceeași „odaie lungă, cu tavanul scund”, în care „toate patru clase erau grămădite”. După ce lui Mihail îi muri mama, tatăl său se întâmplă să se recăsătorească cu Maria Puiu din Ciohorăni (care-i dărui lui Mihail o soră, pe Florica), nepoata (de frate) a tatălui lui Victor, căci neamul său pe linie paternă avea ramuri genealogice și în acest sat de lângă Hanu Ancuței, locul de popas consacrat literar de inegalabilul prozator. Iată-i pe cei doi concitadini chiar...veri. În ce privește această
MIHAIL SADOVEANU ŞI MITROPOLITUL VISARION PUIU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351986_a_353315]
-
la pumni în gură, Că ți-l săturam pe loc. Să lovească un soldat!? ... Frate, au avut mare noroc... Prea ușor mi i-ai lăsat. - De ce nu fuseși pe aproape? Cred că praf făceai din ei ... - Ia dă arma, măi nepoate! Să-ți arăt mișcări vreo trei. Soldat prost și fără minte, Îi dă arma, vrea să vadă, Cum îi arată-un părinte - Mișcări scurte, de paradă. - Pe umăr, arm'! ... Rezemat, Apoi ... la piept, pentru onor! Ia privește-acum, soldat... Cum se
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
trezi la poarta conacului cu bunicul său. După vreo oră de discuții despre familia lor, dar și despre ceea ce se mai întâmpla prin lumea vampirică, Narcisa se retrase în dormitor și-i lăsă în salon să discute de-ale bărbaților. - Nepoate, cum ți se pare evoluția noii societăți? - îl întrebă Contele Dracula. - De-aproape un sfert de veac învinuiesc vechiul regim! Au sărăcit țara, ducând-o în paragină... - Așa mi se pare și mie... Mai dau câte o raită peste munți
XXVIII. „IMPERATORUL” (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352549_a_353878]
-
vreme un vis; o femeie înveșmântată în negru îi cere insistent: „Lasă destinul să se împlinească!” Visul ce o surprinde prin repetiția lui este împărtășit mamei, care la rândul ei îl împărtășește bunicii ce așteaptă cu nerăbdare ca unica ei nepoată să fie cuprinsă de mrejele iubirii, pentru că nu e așa(?), vârsta tinereții are aceleași necesități chiar dacă vremurile s-au schimbat și „Nu mai știi care este fătuca sau băiatul. Toți cu plete, toți cu cercei în ureche, în nas, toți
MARIA DOBRIN TE ÎNDEAMNĂ SĂ CREZI ÎN VISE de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350553_a_351882]
-
toți cu cercei în ureche, în nas, toți cu nădragi din ăia... că țipă pe voi!” Visul Alexandrei l-auavut de-a lungul anilor toate femeile din familie care purtaserănumele de botez Maria, ceea ce o face pe bunică să creadă că nepoata ei este hărăzităsă ducă prevestirea la bun sfârșit, întrerupând astfel o vrajă sau dând liniștea necesară după moarte unor persoane care dintr-un motiv sau altul, au trecut în lumea defuncților fără să își poată îndeplini misiunea cu care au
MARIA DOBRIN TE ÎNDEAMNĂ SĂ CREZI ÎN VISE de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350553_a_351882]
-
Acasa > Impact > Scrieri > DAN, DANSEZI? Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1244 din 28 mai 2014 Toate Articolele Autorului - Dan, dansezi ? Mă aflam într-o siditecă. O însoțeam pe nepoata mea Cristiana, care intrase în discoteca alăturată. Acum probabil sălta pe o melodie re-pop, cel mai probabil Ciuleandra remixată, ultimul hit la modă. Cristiana era la curent cu toate noutățile dar, ca toți cei de vârsta ei, nu făcea nici o
DAN, DANSEZI? de DAN NOREA în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350593_a_351922]
-
arhitect Florin Scărlătescu. Doresc să adaug și câteva din amănuntele de culise din perioada lucrului la armură, care sporesc armonia exponatului, completînd firesc și discret bagajul ei de valoare. De pildă, maestrul a trudit o lună și jumătate în garajul nepoatei sale Evelin Catană. Cu grijă și cu implicare în demersul artistic, ea l-a sprijinit în alegerea materialului, două fiice ale Evelinei, Ruxandra și Cristina au văzut zi de zi cum crește armura, de la topirea materialului, de la primele lovituri de
ARMURA DIN CAREUL DE ARME de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350618_a_351947]
-
arhitect Florin Scărlătescu.Doresc să adaug și câteva din amănuntele de culise din perioada lucrului la armură, care sporesc armonia exponatului, completînd firesc și discret bagajul ei de valoare. De pildă, maestrul a trudit o lună și jumătate în garajul nepoatei sale Evelin Catană. Cu grijă și cu implicare în demersul artistic, ea l-a sprijinit în alegerea materialului, două fiice ale Evelinei, Ruxandra și Cristina au văzut zi de zi cum crește armura, de la topirea materialului, de la primele lovituri de
ARMURA DIN CAREUL DE ARME de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350618_a_351947]
-
suferința cu cea mai grațioasă seninătate, fără să se plângă vreodată. Înainte să părăsească această lume, ea cere ca memoriile să îi fie distruse. Totuși, o parte dintre acestea au supraviețuit, fiind publicate zece ani mai târziu de una dintre nepoate. Modelul Récamier Pe lângă memorii, în urma lui Juliette rămân și portretele ei. Cel dintâi pictor care a imortalizat-o a fost J.-L. David. Acesta a ales să o picteze pe doamna de Récamier într-o atmosferă"la Grecia antică - lumină
JULIETTE RÉCAMIER, O FEMEIE CA ORICARE ALTA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 64 din 05 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350641_a_351970]
-
a irumpe în câțiva ani cât alții într-o viață. Dacă citim în cheia profesorului care se întoarce acasă cu muntele CUNOAȘTERII în spate, îi simțim picătura de sudoare înghețată pe șira spinării, când privește „Trista realitate”. „Te-ai străinat, nepoate, de neamul ce-l mai ai/ În satul ce te-avut-a, și asta-i mare bai,/ Că n-ai mai dat pe acasă să-i vezi pe cei rămași/ Și locurile-n care făcut-ai primii pași.” („Te-ai străinat, nepoate
MIRCEA DORIN ISTRATE- SATULE, BURIC DE LUME , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351348_a_352677]
-
nepoate, de neamul ce-l mai ai/ În satul ce te-avut-a, și asta-i mare bai,/ Că n-ai mai dat pe acasă să-i vezi pe cei rămași/ Și locurile-n care făcut-ai primii pași.” („Te-ai străinat, nepoate”). În fond, trăim într-o lume cu dezrădăcinări existențiale. Societăți întregi migrează, unele aducându-și cu ele chiar și sacrul, nu numai profanul (vedem, în Occident, musulmanii care își păstrează cele 5 obligații spirituale - 5 stâlpi ai Islamului și sacrul
MIRCEA DORIN ISTRATE- SATULE, BURIC DE LUME , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351348_a_352677]
-
el a continuat să citească, totuși, de-a lungul anilor, poezie românească, așa cum făcea și înainte de a se expatria. „Toată povestea - explică Daniel Ioniță - a început de fapt foarte modest. Intenționăm să traduc câteva poeme pentru copiii mei, nepoții și nepoatele mele și alți câțiva prieteni mai tineri. Numitorul comun al acestora era faptul că, deși stăpâneau la nivel de conversație limba română, nu erau capabili să guste poezia românească. Nu erau capabili, cred eu, să pătrundă minunată ei adâncime - un
POEZIA DATĂ ÎN DAR de ALEX ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351361_a_352690]
-
Acasa > Strofe > Creatie > BRĂDUȚUL Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 720 din 20 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului (Dedicată scumpelor mele nepoate: Emma, Elisabeta, Diana) * Sita Cerului tot cerne Pulberi fine de cristal, Scutec Pruncului așterne Peste lut primordial. * Bat din aripi heruvimii Ca să primenească zarea, Pruncii noștri află primii Că începe Sărbătoarea. * Semn al marii bucurii, Muntele-și asumă jertfa, Pe când
BRĂDUŢUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351555_a_352884]
-
din nou coboară Pruncul.” * Iată-n inima-mi bătrână Se revoltă-un băiețel Parcă încercând să-mi spună Că ar vrea brăduț și el. * O, copil uitat de vreme, Au acum prioritate (Când de brad o să mă-ntrebe) Scumpele mele nepoate! * Sita Cerului tot cerne Pulberi fine de cristal, Scutec Pruncului așterne Peste lut primordial. Referință Bibliografică: BRĂDUȚUL / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 720, Anul II, 20 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile
BRĂDUŢUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351555_a_352884]
-
CU TREI IEZI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 719 din 19 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Povestire de Titina Nica Țene. Desen de Catinca Țene, clasa a IV-a. Capră cu trei iezi Când am văzut că nepoatei mele , Anastasia, îi este foarte frică de lup, m-am gândit să inventez altă poveste cu Capră cu trei iezi pe care i-am povestit-o la ora 14, când ne-am așezat în pat să ne odihnim. - Anastasia, hai
CAPRA CU TREI IEZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351546_a_352875]
-
lege în buchetul vieții 23 de primăveri, el și Stephanie își unesc destinele în fața lui Dumnezeu și a bisericii. Doi ani mai târziu, în 1883, ei devin părinții unei fetițe, Elisabeth Marie, alintată cu numele de Erzsi - care va fi nepoata favorită a lui Frantz Josef. Lui Stephanie și Rudolf nu le este dat să mai aibă și alți copii. De altfel, mariajul lor, înfiripat din rațiuni politice și din voința unei terțe părți, este unul nefericit, lipsit de bucurie și
PUNCTUL TERMINUS AL UNEI CUTREMURĂTOARE POVEŞTI DE IUBIRE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 107 din 17 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350802_a_352131]
-
i-am mulțumit. Părinții mei pleacă, rămân la bunici, ce viață frumoasă e vara aici. E satul stupină, că-i vreme de muncă, bunicul spre seară îmi dă o poruncă, bunica-i bătrână, trebuie ajutată, în tine-i nădejdea, dragă nepoată! Mândră de mine, nevoie mare, îmi iau motănelul și plec la culcare. Bunicii se scoală când cântă cocoșii, amnarul scânteie, țigara s-aprinde, în tindă miroase-a tutun. Mă-ntorc iar pe-o parte, ș-adorm ... “SĂ NU CUMVA SĂ
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]