7,995 matches
-
pe zero unor noțiuni cu sens asemănător, precum vidul, neantul, nimicul sau neființa. Caz în care nu facem decît să ne înrăutățim situația: există vid cu adevărat? Sau neant? Sau neființă? Principala cauză a acestei situații supărătoare stă într-o neputință a imaginației noastre: nu avem intuiția lui zero, cum nu o avem nici pe cea a neantului. Cu alte cuvinte, nu putem să-i găsim un corespondent în realitate. E cazul tipic al unui cuvînt căruia nu-i găsim o
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
fi măsurat pentru a i se stabili un capăt. La fel stau lucrurile cu temperatură infinită, masă infinită sau timp infinit. "Zero Kelvin" este o expresie care nu are în sine o semnificație fizică, căci ea desemnează de fapt o neputință umană: neputința de a atinge acel prag minim al agitației termice dincolo de care orice vibrație moleculară încetează. Toate sintagmele care conțin termenii "zero" sau "infinit" sunt concepte-limită, simple mărgele semantice menite a desemna capătul unui proces căruia omul nu-i
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
pentru a i se stabili un capăt. La fel stau lucrurile cu temperatură infinită, masă infinită sau timp infinit. "Zero Kelvin" este o expresie care nu are în sine o semnificație fizică, căci ea desemnează de fapt o neputință umană: neputința de a atinge acel prag minim al agitației termice dincolo de care orice vibrație moleculară încetează. Toate sintagmele care conțin termenii "zero" sau "infinit" sunt concepte-limită, simple mărgele semantice menite a desemna capătul unui proces căruia omul nu-i poate atinge
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
acestei vocații a neantului, Cioran mărturisește că, prin nu știu ce fatalitate, s-a simțit întotdeauna atras de eșec. Cum să ne explicăm o astfel de atitudine? Să fie chiar în acest instinct al eșecului reacția revanșardă a cuiva care are presentimentul neputinței?! Să fie coborîrea în eșec o formă de salvare printr-un eroism negativ, întors?! Spune Cioran: "De cînd mă știu, am îmbrățișat doar cauze pierdute - menite a fi pierdute, vreau să spun. Ce tainică complicitate cu eșecul în toate înflăcărările
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
din cîte sînt în lumea aceasta. Niciodată nu se va inventa unul mai bun" (II, 286). După o astfel de mărturisire, nu-ți rămîne decît să spui că Cioran mistifică: deși face apologia eșecului, se lasă în voia sorții din neputința de a-și construi propria prezență. E fatalist, asemenea neamului său, pentru că se retrage, din teamă, din fața istoriei și a faptei. Doar că, dincolo de orice altceva, această mistificare - șiretlic, cum îi spune Cioran, care nu și-a pierdut simțul umorului
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
într-o tristețe sub-umană, animală, mai rău, într-o tristețe de insectă. Am dorit fericirea gustată în apropierea zeilor, și n-am obținut decît această apatie de termită" (II, 330). Aici, gustul amar al eșecului apare în toată severitatea sa. Neputința și ratarea sînt chiar ceea ce sînt: o înfrîngere, dovadă a faptului că Cioran nu s-a putut rupe cu totul de viziunea comună a ratării ca neîmplinire. Dar printr-o retorică în care își angajează ființa, sensul neîmplinirii se schimbă
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
ar veni, chiar și de la singuratici. Nu știu mai mare umilire decît aceea de a fi recunoscut. Mai bine pe fundul unui canal decît pe un piedestal" (III, 100). Deseori, ura de sine și de ceilalți provine la Cioran din neputința de a amîna măcar păcatele eului. Iată: "Nu mă iert cînd simt o cît de mică amărăciune din cauza tăcerii în jurul activităților mele - imperceptibile, trebuie să recunosc" (idem). Să spună asta cineva care își considera neamul o scenă prea mică pentru
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
drumul meu spre masa de lucru e tot mai îngreunat de teancurile de care nici nu mă hotărăsc să mă despart, dar nici nu ajung să le citesc. Sunt prizonierul propriei mele lăcomii de a aduna cărți, dar și al neputinței de a le parcurge. Lăsând de-o parte prețul, constat că nici după aproape cincizeci de ani de când citesc nu sunt sigur de criteriile după care-mi cumpăr sau "cerșesc" pe la edituri cărțile. De la romane și studii critice, la cărți
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
cu un sentiment acut de frustrare și ciudă. Ca jucătorul de ruletă care se ridică în sfârșit să plece pentru că nu mai are bani. Și mai aruncă o privire spre masa de joc. Și chiar și în acest moment de neputință și disperare se gândește - nu se poate împiedica să nu se gândească - că dacă ar mai avea ceva bani ar putea încerca să se refacă. Nu, nu (mai) vrea să câștige. Vrea doar să nu plece ca un câine bătut
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
ar putea încerca să se refacă. Nu, nu (mai) vrea să câștige. Vrea doar să nu plece ca un câine bătut. Și să plece când vrea el! Și nu se poate, e prea târziu. Această senzație de prea târziu, de neputință și de lipsă a oricărui orgoliu (acesta vine tocmai din posibilitatea de-a refuza ori de-a accepta jocul) e semnul cel mai sigur al îmbătrânirii." (pp. 508-509). Revoluționarul obosit, îmbătrânit și uneori acrit face pereche, în paginile jurnalului Un
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
absența ei. Chiar și un autor care vrea să scape de constrîngerile opticii dominante nu va reuși decît în anumite limite. Iar motivul ține mai puțin de înclinația servilă de a fi pe placul celor puternici, cît mai mult de neputința de a-ți depăși epoca și spiritul ei. Toți trăim în etuva unei psihologii colective care ne dictează gîndurile și ne hotărăște temerile. În raport cu ele, orice adevăr e secundar și maleabil. Dacă așa stau lucrurile, atunci obligația unui istoric este
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
dar se întreba cine îi dă dreptul să ceară socoteală. Își dădea seama că nu era pregătit pentru dilema erotică. Biologicul pe care se străduise să-l anihileze era mai puternic în el, doar cu mintea nu putea dezlega chinul neputinței. El nu se împăca cu deviza libertății asumate. Nu putea justifica legitimitatea sentimentului de uzurpare. Nu se putea desprinde din carcasa biologicului (dreptul la posesiune), nici din cea a sentimentului univoc care nu admitea pluralitatea. "Că era totodată separat de
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Doar figurile ar apărea într-o ceață - regulamentul o pretinde. Urmărești filme care, construite pe ficțiune și contând pe cumulul de efecte într-un timp prestabilit să te îngrozească, și cum la crearea lor contribuie maeștri ai efectelor, este cu neputință ca, văzând ce se întâmplă unuia și altuia, vesel și destins cu o clipă mai înainte, un fior de gheață să nu-ți cutreiere torsul, tâmplele să nu-ți zvâcnească. Iar dacă mai ești și sensibil, sentimente de culpabilitate, de
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
chiar nebun sau făcea pe nebunul. Toată lumea îl socotea dus cu pluta. Asta făcea să i se treacă cu vederea toanele și dintr-o parte și din alta, adesea fiind distractiv. Mă întrebam mereu dacă nu-și ascundea sub trăsneală neputința de a fi rău. Nu vorbea. }ipa. Adică vorbea țipând. Tipul avea toane și comportarea lui era variată și imprevizibilă. Într-o dimineață, după micul dejun (mălaiul mai mult sau mai puțin fiert, la care i se spunea terci), se
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
viața mea. Am văzut-o, invariabil, în lanul de grîu adus pe scenă de Paul Bortnovschi în "Livada de vișini" a lui Lucian Pintilie. Ranevskaia!... alintată de dantelele umbreluței ce nu putea să o ferească nici de soare, nici de neputințe, nici de eșec, nic de neliniștile stărilor, iubirilor, minciunilor. De acolo privea înainte și înapoi cu în zîmbet ce ar putea să declanșeze filosofii nenumărate. Imaginea mea fetiș. Nu știu de ce, cînd Paulică Bortnovschi s-a prăpădit anul trecut, lanul
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
acasă. Ea a primit din partea mea și făgăduința căsătoriei și în noaptea asta ne-am împreunat, dându-i plăcerea pe care o dorea. Romilde mi-a mai cerut să cruț și orașul, ceea ce n-am putut să fac. Răsplata pentru neputința mea, va fi aceasta: Romilde nu va avea un singur soț, ci două sute. Zicând acestea, porunci să mi se înmâneze mesajul Romildei și dori să-l citesc cu voce tare, și să confirm că era scrisul ei. Auzind acestea, femeia
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
îndelungată a profesorului Eco, cultura și umorul său erau surse de înțelepciune și sfaturi practice atît pentru studenții aflați în pragul licenței, cît și pentru începătorii în redactarea oricărei lucrări de cercetare în domeniile umaniste. Traducerea românească era însă cu neputință de trecut într-o bibliografie, imposibil de recomandat studenților: părea o versiune școlărească, de lucru, căreia i se dăduse drumul din greșeală la tipar. Am folosit-o de mai multe ori doar ca sursă de exemple comice, trezind chiar neîncrederea
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
a împăca gîndirea tradițională cu cea de tip științific. Exemplele prin care autorul ilustrează cele două tabere căzute în vrajbă sînt Jakob Böhme și mecanica cuantică. La prima vedere, ai spune că ni se cere să comparăm două lucruri cu neputință de comparat: o gîndire sibilinică frizînd pragul ilizibil al unor expresii fără cap și fără coadă, și o ramură a fizicii în care numai specialiștii au dreptul să se pronunțe. Cum Basarab Nicolescu este el însuși un cunoscător al domeniului
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
o limită. Dar în acest fel el împinge pictura către propriul ei sfârșit, așa cum și Manuel Pelmuș împinge dansul către dispariția sa. Și mai este ceva interesant de reținut, că Malevici acuza pictura, ca și Pelmuș dansul, de insuficiența și neputința mijloacelor ei de expresie. Desigur, cei trei pictori pomeniți mai sus au fost animați de diferite concepții filosofice și spirituale ale timpului lor, Malevici, cel mai radical, fiind marcat, în suprematismul lui, de nihilismul rus. Ce-i împinge însă astăzi
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
împinge însă astăzi, pe unii coregrafi români, către negarea valorii imaginii dansante? Este oare o respingere în bloc a civilizației noastre actuale, preponderent vizuală, dezvoltată excesiv în detrimentul celorlalte posibilități de exprimare? Sau - chiar dacă nu teoretizat explicit - trăim un nou nihilism? Neputința societății noastre de a funcționa firesc și armonios a fost transferată domeniului artei, învinuit de neputința de a ne exprima aspirațiile și a ne îmbogăți substanțial? Din tot ceea ce știm însă până acum despre artă, ea nu stă pe loc.
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
în bloc a civilizației noastre actuale, preponderent vizuală, dezvoltată excesiv în detrimentul celorlalte posibilități de exprimare? Sau - chiar dacă nu teoretizat explicit - trăim un nou nihilism? Neputința societății noastre de a funcționa firesc și armonios a fost transferată domeniului artei, învinuit de neputința de a ne exprima aspirațiile și a ne îmbogăți substanțial? Din tot ceea ce știm însă până acum despre artă, ea nu stă pe loc. în jurul nostru există și multe alte feluri de a gândi drumul dansului. Și nu știm nici
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
mult decât o sofisticată analiză, ca în superbul poem Tăcerea ca stare de fapt. Cu o remarcabilă economie de vorbe Ioan Flora realizează aici o mică simfonie a satului bănățean. Întreaga dramă a lipsei de comunicare, a afectivității refulate, a neputinței de a schimba cursul unei vieți în care fiecare zi este o copie la indigo a celei precedente și a celei ce va urma, a împăcării omului cu propria sa soartă din care a dispărut orice ideal, clocotește dincolo de cuvintele
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
ŤExegetť nu mai eram, pentru că nu mai scriam studii publicabile în reviste de specialitate. ŤFilosofť nu mai eram, pentru că pierdusem apetitul pentru Ťdesfășurarea unui gîndť". Concomitent, ideea de-a nu scrie, "de-a nu se exprima" i se înfățișa cu neputință: "îmi era indiferent cum. Tot ce voiam era să rămîn lipit de mine. Mai precis Ťsă pun în afarăť ceea ce se afla Ťînăuntrul meuť". Altfel spus să-și salveze "suflețelul" prin extrovertire scriptică. Rezerva față de rostirea prin mijlocirea literaturii să
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
fi aflat în elementul lui de predilecție: limba română. Heterologie. Introducere în etica lui Lévinas nu e scrisă în limba română, ci într-un jargon în care, deși fiecare cuvînt e românesc, întregul la care se ajunge e ceva cu neputință de diagnosticat. Citez la întîmplare: "Se manifestă, de-a lungul tangențelor cu exterioritatea, o anume procesie în sensul unei saturări noumenale, al dobîndirii unui în sine care ar da suficiență ontologică și ar face tenabilă univocitatea atribuirii de sens, căci
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
îl poți desprinde de literă. De pildă, cînd povestesc un filozof cu cuvintele mele, eu îi prezint ideea, în nici nu caz litera vorbelor sale. Cînd însă nu pot să-l povestesc decît repetîndu-i expresiile, atunci ori e vorba de neputința mea de a-l reda pe înțelesul altora, ori e vorba de lipsa unei idei pe care să o pot transgresa dintr-un limbaj în altul. Trebuie așadar să deosebim între gînditorii de idei și gînditorii de cuvinte. Pe alt
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]