1,415 matches
-
doctorat la Sorbona și numit profesor de Gravitate, căldură și electricitate la Universitatea din Iași. Școala de electricitate industrială avea statut independent în cadrul Universității din Iași, iar absolvenții primei promoții, cu durata studiilor de 1 an au primit certificate, însă nerecunoscute oficial. Din anul 1911 durata studiilor s-a mărit la 2 ani, iar la absolvire se acordau diplome sau certificate în funcție de media de absolvire. Studiile în Școala de electricitate (al cărei plan de studii este dat pe pagina următoare) cuprindeau
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
sat sau oraș - domnesc substantivul și verbul, propoziția principală și cea subordonată, cadență și sunet, vers și ritm. Cele întâmplate cu adevărat se manifestă insistent ca fenomen periferic, căruiaîi administrezi prin cuvinte un șoc după altul. Când a devenit de nerecunoscut pentru sine însuși,înseamnă că a revenit în centru. Trebuie, mai întâi, să demolezi suficiența de sine a lucrului trăitpentru a scrie despre el - s-o cotești din orice stradă reală într-una inventată, fiindcă numai aceasta îi poate semăna
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu țin seama de ea în scrisul meu. M-am încăpățânat să le vin de hac buruienilor din cimitir, luându-le pe la spate și de la distanța în timp dobândită față de ele - m-am încăpățânat ca prin invențiesă le fac de nerecunoscut, potrivindu-le pe cuvinte. Târâtă cu de-a sila departe de cimitirul săracilor, în romanul meu Animalul inimii e amintită în treacăt, mereu sub alte forme, următoarea idee: „Cu vorbele din gură strivim tot pe-atât cât călcăm în picioare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lasă Pământul în întuneric; Rugina corodează metalele neprotejate și le face inutilizabile, condamnându-le la dezintegrare; Uitarea părăduiește nediscriminator zestrea cognitivă și afectivă tezaurizată în cămările memoriei; Și timpul acționează distructiv asupra personalității umane, în integritatea ei, făcând-o de nerecunoscut. Acestea - și multe altele - sunt adevăruri care se însumează în filosofia existențialistă a lui Dumitru Dascălu acum când se află tot mai aproape de capătul drumului. Dar să rostogolim timpul înapoi pentru a înțelege ceea ce l-a condus pe octogenarul educator
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
singură că nu putea să intervină între părinții ei. Era drept că era geloasă și egoistă, disprețuind legătura lor de suflet cu alte persoane. Lăsă gândurile să cutreiere nestingherite, întrebându-se din ce sunt unii oameni creați atunci când devin de nerecunoscut în anumite situații, mai ales în cele ridicole. Doar timpul este constant, restul se abate de la reguli. Pe de altă parte, Nicky voia să o ajute, să îi curețe sufletul de așa-zisa „suferință” pe care i-o provocase anii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
altfel de vertij ) a ales pentru prima ieșire cinematografică o felie de viață suculentă, ce-i drept, însă nu mai mare decât orășelul de pe malurile Dunării în care se petrece acțiunea. Provincial, subiectul devine repede, în mâinile tânărului regizor, de nerecunoscut ; și nu pentru că autorul nostru ar fi descoperit America (în care personajele sale vor să emigreze ), ci tocmai pentru că aceasta, ei da, a fost (demult) descoperită ! Schimbând unghiurile, alternând cele trei puncte de vedere asupra aceleiași povești, N.C. cinefilizează o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
unde trebuie. Acolo unde doare. Iar filmul acesta țipă ! Despre Rodica Tapalagă nu se poate vorbi decât în extaz. Mamaia olteancă dă filmului nu doar tonul răstit, ascuțit și complice , ci mai ales vocea (inconfundabilă). Dacă Rodica Tapalagă este de nerecunoscut (marea actriță dispărând efectiv în spatele personajului său), Mama RomâNica este imediat recognoscibilă, cu toate ticurile, țâfnele și înduioșările sale. Este România orală și viscerală, canibalizată de politica la televizor și ea însăși canibală abulică, șleampătă, rătăcită-n tranziție cu aceeași
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Chiar și Brîndușa. Dar mai ales ea! Are o privire clară și o poziție dreaptă, de femeie fermă, hotărîtă; aproape că nici nu clipește, atît de stăpînă pe sine poate fi. Marinescu, poreclit "Columbo" de muncitorii de la filamente, e de nerecunoscut: stă drept, ca un ofițer superior; are un zîmbet de fericire, ori de satisfacție probabil pentru că i-a asigurat pe cei prezenți că imediat ce vin eu se pornește separatorul -, și e numai ochi și urechi nici n-ai zice că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întoarse către mine, au înghețat. Doar prim-secretarul, după ce stă surprins două-trei secunde, își scoate ochelarii, mă măsoară îndelung cu privirea, apoi se uită spre cei din jurul său. Dumneavoastră, tovarășe Vlădeanu, începe directorul general pe un ton calm, ponderat, de nerecunoscut, ați fost solicitat să ne spuneți în ce stadiu vă aflați cu separatorul. Nu e cazul să stabiliți dumneavoastră cauzele avariei. Mai ales că este de față tovarășul prim-secretar și a aflat ceea ce, de obicei, nu prea află, spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se așeze. Nu bei o cafea? mă întreabă. Două, nu una, că merit! îi spun, prinzînd-o de braț, obligînd-o să se rotească o dată. Da, așa mai merge! mă bucur eu. Te-ai schimbat, nu glumă! Într-adevăr, Lidia e de nerecunoscut. Are părul scurt, tăiat pînă deasupra umerilor, ondulat, pieptănat într-o parte, dîndu-i un aer tineresc, primăvăratec. Sprîncenele ei, subțiri, sînt vopsite în negru. Cea dreaptă este puțin curbată, în timp ce stînga, la mijloc, se arcuiește brusc în sus, spre locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mult duminica asta, fiindcă toată săptămâna n-am putut s-o fac, de prea multă muncă și oboseală. Nu arăt prea bine la ora 2, când mă întorc de la ore cu obrazul și buzele de cenușă, trasă la față, de nerecunoscut. Dar cafeaua mă reface și, dacă la ora 2 sunt un cauciuc Michelin dezumflat, la 3 sunt o altă ființă, încă obosită, dar gata s-o ia de la capăt. Mouetta mea, iubita mea, uneori mă gândesc că n-am să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și mi-e frică de ziua când se va lăsa grea și inexorabilă perdeaua de fier peste noi. Eu trec uneori prin deprimări imense; mai este și această scumpă și mizerabilă Ly, care în fiecare dimineață îmi apare desfigurată, de nerecunoscut. O port în mine cu spaimă și tristețe, ca pe un avertisment tragic. [...] Tu nu-ți poți închipui ce viață de câine ducem aici. Familia Pal. țipă, urlă și ne svârle epitete din care cel mai inocent e „mârșavi“, ne
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ți-ai mai luat ceva de la antichități? O oră mai târziu mă aflu în fața oglinzii, privindu-mă. Sunt îmbrăcată cu o fustă plină, înfoiată, din mătase aurie, iar în partea de sus am tricoul meu alb, care acum e de nerecunoscut. Danny i-a rupt mânecile, a cusut pe el chestii cu sclipici, i-a strâns tivurile, a creat linii acolo unde nu exista nici una - pe scurt, a făcut din el cel mai fantastic top pe care l-am văzut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mine scrisoarea și îmi stă inima. Iar ăsta sunt eu. Mă trezesc uitându-mă în ochii unui adolescent. În ochii unui Luke în vârstă de paisprezece ani. E îmbrăcat în uniformă de școală și are o tunsoare groaznică; e aproape de nerecunoscut. Dar ăștia sunt aceiași ochi întunecați pe care îi cunosc atât de bine, și cu care privește lumea cu un amestec de hotărâre și speranță. Nu sunt în stare să scot un cuvânt. Mă uit la chipul stângaci și timid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și caldă. Lumea se vântură încoace și-ncolo în tricou și șort, făcând lucruri normale cum ar fi să închirieze trăsuri trase de cai și să arunce cu monede în fântână. Iar eu, înfășurată într-un prosop, cu părul de nerecunoscut, tapat à la „Frumoasa din pădurea adormită“ și cu fața tencuită cu un strat de machiaj gros de un deget, mă plimb încoace și-ncolo cu pantofii de satin cu tocul cel mai înalt pe care l-am purtat vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
înainte? În Raport se spune că, mr. Rafailescu Alexandru l-a întâlnit pe fostul Ministru al Apărării despre care își amintește: "În jurul orei 08,30 ... eram în ușa camerei unde aveam dispeceratul. A început să țipe la mine, era de nerecunoscut. A strigat să nu se tragă în mulțime, să nu se răspundă la provocări, militarii să rămână grupați lângă tehnică". M. M.: Tot timpul asta a spus. Niciodată n-a zis altfel. S. B.: Și continuă Rafailescu: "Noi am transmis
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
prețurile erau altele. Pe Karl Marx Allee aceleași edificii, cinematograful International, barul Moskau... În Alexanderplatz totul era un șantier și n-am mai regăsit magazinul Zentrum, iar hotelul Stadt Berlin, unde am luat primul "dejun" ca atașat cultural, era de nerecunoscut. Am luat-o pe Unter den Linden, trecând pe lângă noile magazine, Domul renovat, Rathaus. Ne-am oprit la două puncte obligatorii, de maxim interes istoric și arheologic, Poarta Brandemburg, ce străjuia orașul de peste două secole (construită între 1789 și 1791
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ascultam alături de soție pe prichindeii virtuozi interpretând "Anotimpurile" lui Vivaldi, cu toții atenți la dirijor și la partituri. La un moment dat s-a stârnit o pală de vânt care le-a zburat partiturile și fără note Vivaldi a devenit de nerecunoscut, iar orchestra se asemăna tot mai mult cu bravii muzicanți de pe Titanic, în faza ultimă a naufragiului! Am asistat până la finalul "apoteotic", răsplătindu-i cu binemeritate aplauze pe "Maeștrii cântăreți din Rio"!) Le-am vizitat pe toate, pe unele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de unde pot să fie aduși copiii, ieșiți parcă din cazanele iadului, pentru a asculta sunetul prelungit al Medeei, chemând din alt spațiu (Sala Atelier), Înspre care Doica, În rol de ghid, urma să-i conducă pe spectatori. Sala era de nerecunoscut și ea În Întunericul În care puteau fi percepute doar lumânările și măștile albe ale corului. Atelierul de tâmplărie s-a transformat În loc de regrupare a corului Înainte de procesiunea cu care Începeau Troienele (costumele erau realizate de vechea mea prietenă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dansând, îmi amintesc, își îndoia picioarele din genunchi, azvârlindu-și-le în unghi de 90 de grade); revăzând-o după câteva luni, pe Magheru, în compania Marianei, care o ținea de braț, ca și cum ar fi vrut s-o sprijine; de nerecunoscut acum, palidă, trasă la față, tăcută; o întruchipare perfectă a acelei suferințe banale și neobișnuit de intense pe care femeile, - chiar și cele ce nu și-au iubit cine știe cât bărbații - o simt când sunt părăsite pentru alta. Da, tocmai asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
realizat după recenta acțiune a Ambasadei În Istria. Meglenoromânii O comunitate restrânsă particularizată prin dialectul numit meglenoromân se află răspândită astăzi În nordul Greciei, sudul Macedoniei și România. Numărul meglenoromânilor nu depășește 15000 de suflete dar neavând instituții proprii și nerecunoscuți dea lungul multor secole ca etnie sunt pe cale de dispariție. Numele de meglenoromân este de proveniență culturală ca locutori ai regiunii Meglen aflată la nord-est de orașul Salonic; locuitorii Își zic Între ei vlași. Primul cercetător care se referă la
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de o parte și alta a drumului ce leagă Goeștii de Lungani. Chiar de la intrarea în sat, pe o terasă însorită care domină valea, se vede conacul fostului proprietar Ștefănescu. Construcția este azi schimbată, așa că vechea ei formă e de nerecunoscut. Adăpostește un leagăn de copii; mai demult a fost spital. Lângă conac, în fostul parc care nu mai este, se înalță un frasin monumental. Sub el, o placă comemorativă ne amintește că aici Delavrancea a compus nemuritoarea sa trilogie Apus
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
viața. Delirul de grandomanie (grandiose type). Presupunând "o apreciere exagerată a propriei valori și potențe, a propriilor cunoștințe ori a propriei identități", megalomanul nutrește convingerea că e înzestrat cu un talent rar sau că e dăruit cu o neobișnuită percepție (nerecunoscute însă, acestea) sau că a făcut vreo descoperire importantă și acum caută să obțină recunoașterea ei în mod oficial. În alte situații, mai rare, pacientul se află sub impresia că se bucură de o relație specială cu o persoană de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
sau de va fi scrisă primavara ș.c.l. Pentru cel ce nu cunoaște limba latinească este înzadar oricum vor fi scrise zicerile..." În privința neologismelor, viitorul i-a consfințit dreapta și larga vedere. Un deceniu mai târziu Eliade era de nerecunoscut. Urând slavismul și pe ruși, care se sileau să-l sublinieze, el își zise că va sluji patriei înlăturînd tot ce e vestigiu slav. În privința caracterelor tipografice avea firește dreptate. Dar ortografia lui etimologică și limba pestriță italo-romînă sunt ridicule
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
general pe membrana citoplasmatică poate declanșa inflamația imunologică prin intermediul componentelor celulare. Așa cum se remarcă din enumerarea anterioară antigenele cu statut de „autoantigene" sunt fie structuri proprii denaturate prin procesul de „Îmbătrânire" sau prin acțiunea unor agenți enzimatici, fie componente normale nerecunoscute ca atare („self) de către sistemul de supraveghere imună. Recunoașterea antigenelor se face de către limfocitele T pe două căi: 1) În context cu moleculele sistemului major de histocompatibilitate („seif CMH) sau 2) fragmente antigenice prelucrate de macrofage, legate de moleculele CMH
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]