923 matches
-
am insistat și până la urmă ne-am strâns tare în brațe: m-am agățat de tăcerea ei și, închizând ochii ca să nu văd imaginea noastră reflectată în fereastra din bucătărie, mi-am închipuit un nod alcătuit din firele spaimelor ei nerostite și din dorințele mele de mult înfometate, care ne va ocroti de tot ce va fi mai rău din ceea ce ne-ar putea rezerva viitorul. Dorothy Să îmbrățișezi pe cineva și să fii îmbrățișat, iarăși și iarăși, la rândul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Într-o rochie maro cu dungi verticale subțiri, galbene și verzi. De dumneata, de ce nu vorbește nimeni? Vezi? Mai spuse două, trei cuvinte dar nu se auziră. Profesoara Își aminti deodată de ceva - de adevăratul scop al venirii ei aici, nerostit - și surîse. Vru să răspundă Însă tăcu. Femeile, asmuțite din teritoriul lor de siguranță, Începură să comenteze „naivitatea” profesoarei care putuse să pună la Îndoială o afirmație ce făcuse de mult ocolul orașului. Profesoara, rupînd firul discuțiilor, Întrebă, părînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pentru că nu poate fi tulburată ideea absolută de justiție (concepție uitată de mult la vremea aceea, dar care, teoretic mai constituia totuși coloana ei vertebrală, păstrată doar de judecători Între ei, forma subconștientă de probitate, ultim zid de apărare, lecție nerostită, bună doar pentru liniștea lor Înșelătoare, Împotriva puterii care-și Începuse Încă de mult opera de erodare cu o perfidă știință a disoluției.) - Și totuși, domnule judecător... Mă interesai direct, și bineînțeles Între patru ochi, la procurorul șef al județului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
folosite de avocații, totdeauna abili și inteligenți, În hățișul căilor de atac. Singurul lucru important era să dormim serile cu capul liniștit pe pernă, noi față de noi Înșine, cei adevărați din străfunduri. Cine să Înțeleagă toate acestea ținînd de tainele nerostite vreodată, și cui să spui? și mai ales de ce? Nici atunci, la ceasul din urmă care va veni, va trebui să vină - cu noi, fără noi - cei mai mulți care vor rămîne din ceasul de acum sau vor veni nu vor Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
că Înțelege toate acestea ca pe o desfășurare normală, justificată, nimic aducînd a protest sau a bătaie de joc”, Învățase pe dinafară lecția acestei ipocrizii ocrotitoare ca o plapumă, atît doar, că față de Învățător făcea cu ochiul, menținînd o complicitate nerostită vreodată, ca un oxigen necesar supraviețuirii. Față de alții nu, căci s-ar fi putut auzi fără voie, fără gînd rău, o simplă limbuție unde nu trebuia, iar „cu puterea nu te joci” acesta era cuvîntul lui de ordine, iar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care nu mai contenea vorbindu-mi despre nepoată; este sigur că Încerca o suferință pe care n-o mărturisea ca atare, dar lunga deschidere de vorbe forma pentru ea tot atîtea bandaje secționate de curgerea zilelor, cu care-și oblojea nerostitele răni sufletești, căci cu plecarea Margăi Popescu se ștersese și ultima rudă ce-i mai deschidea ușa și care-i amintea Împămîntenirile spiței ce-i urca, sub control pînă spre mijlocul veacului trecut, rînduitori de cherestea sau cereale și negustori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
domol mai adie în povestea rămasă în sertarul biroului acasă. Uitată, cu paginile ruginite, fără făptură gura mută, ce să mai spună bântuită de păcate, de plăceri și înfrângeri? Într-un colț pe copertă erau atâția îngeri, vedenii albe, în nerostite sorți, trăgeau de sunetele celor vii și celor morți; clopotele au rămas cu marginile de cer, cântec de lebădă suav sau de gheață? L-a auzit cineva în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost, eram săraci, umblam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
primi, precum nu poate primi nici artificializarea limbajului, care este semnul alienării și atrofierii ființei în general. Bine, dar dacă nu aduce nimic nou față de natură atunci ce rost mai are poetul ? Tocmai că aduce. În primul rând că natura nerostită nu are pentru om realitate. Fără nume un lucru ori un ținut este sălbatic, apoi odată numit el intră în familiaritatea omului și începe să acumuleze viață dintr‐a omului, devine depozitar de energii, planuri, vise și amintiri omenești, lucrurile
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
a lui Gruia, profesorul, care tocmai ieșea dintr-un salon, a rămas pe loc, cu Întrebarea pe chip: “Dar ce s-a Întâmplat? Unde trebuia să fii la ora asta? E ceva În neregulă?” ― Am citit pe chipul dumneavoastră Întrebările nerostite, domnule profesor. Nu aveți de ce să fiți Îngrijorat. Totul e În cea mai deplină ordine... Sunt fericitul tată al unui băiat frumos și bine dezvoltat! să-ți aduc s-a grăbit să-i spună Mariei... ― Atunci, să-mi dai voie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mereu o siluetă Înaltă, cu ochi veniți din alte lumi și plini de patimi, pe care nu-mi va fi dat niciodată să le cunosc. Privind cerul, voi Încerca să cuprind gândurile lui, ascultând vântul, voi auzi șoaptele lui, Încă nerostite omenește. Nu voi mai scăpa de tine toată viața, omule straniu... 22 mai 1965 (duminică) Lui Martin. Viață... un timp dăruit de zei. Adolescența... atâtea așteptări zadarnice... Dorință... o privire aruncată pe furiș frumosului... Căutări... pași nesiguri prin locuri străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
răspunse Jenică, dându-i de înțeles că orice răspuns ar fi neîndestulător. — Muncești prea mult, conchise maică-sa, în fața acestui răspuns ostenit. Ar trebui să-ți iei niște zile de concediu. Și ce dacă-i toamnă ? răspunse ea unei întrebări nerostite. Sunt locuri frumoase și acuma, uite, de pildă, Slănicul sau Olăneștiul sau Sovata, unde mergeam cu taică-tău, Dumnezeu să-l odihnească. Toată lumea la mare, să se zbânțuie ! Aia nu e odihnă, te- ntorci mai obosit decât ai plecat. — Azi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acestor tipare de gîndire, înlocuindu-le cu unele mai raționale și ameliorînd, astfel, tulburarea. Aspectele esențiale sînt redate de paradigma A-B-C-D-E. A se referă la situația la care este expus subiectul. B se referă la șirul de gînduri (rostite sau nerostite) pe care subiectul le experimentează atunci cînd reacționează la A. C reprezintă răspunsurile emoționale și comportamentale care survin ca o consecință a B. D se referă la încercările terapeutului de a modifica gîndurile și convingerile care apar la B. E
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fragmentele din Evanghelie și să nu faci greșeli când îl ajuți pe preot la slujbă. Întorcându-se acasă, nu pregetă să o întrebe mai întâi de toate pe maică-sa: Dumnezeu le vede pe toate, nu-i așa? Citește gândurile nerostite? Sigur, acum odihnește-te, fiindcă mâine va trebui să te scoli devreme, că să-l însoțești pe don Terentio la ferma de la Ferdinando pentru maslul mamei sale. Îți șade foarte frumos în veșmântul ăla de ajutor de preot și mă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
86: "Durere limpede, moartea m-a-ntors,/ În brațele tale supus, aproape copil./ Tu nu știi dacă trebuie să mulțumești/ Sau să plângi/ pentru fericirea aceasta,/ Mamă./.../ Neînțelegerile peregrinări și cuvintele,/ Ucenicii de care ești mândră și care te sperie,/ Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind,/ Toate-s în urmă./.../ Legănându-mă, mamă./ Trei zile numai sunt lăsat sî m-odihnesc,/ În moarte și în poala ta/"(Pieta). Nuanța de sacru, care tronează asupra imaginii copilăriei și a părinților, este dublată de o tonalitate gravă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
masă la văpaia/ Din sobă cu hârtii ce-ades le rup." Rămâne de asemenea preocuparea gravă pentru definirea versului lui și a artei poetice: " Cum să te cânt, să fie/ pe măsură/ Cuvântul cu slăvitul tău avânt?/ Dă-mi cântul nerostit de nici o gură/ ce ție se cuvine pe pământ." Sentimentul morții și o înzestrare virilă ce vine să înfrunte natura în explozia ei vitală, dragostea hrănită de amintiri, timpul cu o amplificare a rezonanțelor filozofice sunt deschideri spre opera poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sub dominația cărui punct de vedere ne aflăm. Cum știm despre ce nu putem grăi? Să fie aceasta una din formele de expresie care dă seama de limitele rostirii noastre? Cred că, pe un anumit interval, există o suprapunere între nerostit și ne-rostibil, pe seama lui încercându-și (și încurcându-și) talentul artiștii, unul din semnele presimțirii limitei putând fi neliniștea (având ca "maximă" angoasa). A avea dreptate dă seama de o rostire adecvată (la ce?) a realității sau de orientarea înspre
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
transcendență, marea lipsă a acestei societăți, își are pericolele ei, cel al absenței autenticității fiind cel mai important. Sensul tare al unei opere de artă derivă din caracterul excepțional al unei existențe. * Miza ontologică a postmodernității: aducerea la ființă a nerostitului (prin păstrarea lui ca atare), ieșirea din identitate rostibil-ființă. * Marile edituri (adică marii editori) din România nu au înțeles că a te situa în mediul cultural presupune și acte gratuite, nu doar profit și eficiență economică. Cartea și-a căpătat
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
suferința cuvintelor, chiar și a celor în stare embrionară, abrutizate, torturate de utilizatorii incapabili a le percepe esența sacră și de a le metamorfoza în poezie: "carele cerului/ scârțâie/ sub povara cuvintelor/ cu mâinile legate/ cuvintelor/ trăgând la galere/ cuvintelor/ nerostite încă de oameni/ purtate pe brațe/ de necunoscutele puteri/ ale îngerilor" (Invazia lăcustelor). Nici agonia regnurilor din lumea naturală (Taina prefacerii în amintire), nici "golul dintre mine și tine", inutil umplut cu figuri duplicate ale femeii unice, iubite de altfel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
frunzele misterioasei amante/ din pădurile virgine ale cunoașterii/ se-ngălbenesc/ și cad sub formă de cuvinte" Parfumul căderii...) și în A douăsprezecea dimensiune, unde sunt asociate erosului și, în genere, comunicării cu alteritatea ("sub pomul vieții unde-am stat/ cuvintele nerostite/ culeg fructele coapte/ și le oferă cititorilor/ în stele/ primind în schimb/ vești/ despre tine"). În următoarele volume de versuri, fără să renunțe la niciun crâmpei din produsul dicteului semiautomat căruia i se supune cu plăcere și, de bună seamă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iată, spre exemplu, cât de intens trăiește poetul relația anthropos-logos-cosmos: "strigătul patimei/ de culoarea răsăritului/ rătăcește în suferința/ unei mărturisiri de dragoste/ lungile toamne/ prea bogatele toamne/ în care am renăscut/ își scutură frunzele/ de aur/ de foc/ ale cuvintelor/ nerostite încă/ de bătăile inimii" (poem din O liniște... Cuvinte). Sau felul în care înțelege să raporteze Lumina vieții la cuvânt, o suprarealitate poetică suverană, ce posedă câteva dintre atributele demiurgice: "chemat/ sau nechemat/ cuvântul este prezent/ de la început/ îl auzi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
același titlu, descripția urmărește de regulă resturile acestuia într-un univers maculat chiar atunci când e lipsit de prezența umanului: "în cetatea de cuarț/ toamna a răstignit/ răsăritul/ până i s-au nisipit falangele/ izvorâtor cearcăn de lumină/ îmbrățișează somnul canarului/ nerostită poveste a nestatorniciei,/ tăvălugul fluxului/ îți adulmecă sarea/ înrourată pe trup". Când actantul uman își face simțită prezența sau chiar evoluează fizic în peisajul contaminat de această pace agonică, de această sumbră armonie a elementelor aflate în ora amorțirii pre-thanatice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de societate secretă" etc. Legătura dintre nume și persoană era resimțită de primitivi ca foarte puternică, numele fiind considerat de mulți dintre ei ca "parte vitală", de unde necesitatea de a adopta anumite nume secrete știute numai de inițiați, de bătrâni, nerostite niciodată în public, nedivulgate dușmanilor, care ar fi putut face uz de ele, provocând chiar moartea celor care le purtau. [...] Numirea copilului echivalează cu "lumirea" lui cu introducerea sa "în rândul oamenilor, act pentru care responsabili sunt, în primul rând
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
1956; Întâia făclie, București, 1958; Jurnal de front, Tel Aviv, 1967; Florile nisipului, pref. H. Sain-Saicu, Tel Aviv, 1968; Răspântii, Ierusalim, 1970; Cu mâna pe inimă, Tel Aviv, 1977; Războiul sărmanilor, Tel Aviv, 1980; Târziu, Tel Aviv, 1984; Poezii de nerostit, Tel Aviv, 1989; Fuga din rai, Tel Aviv, 1993; Credo, Tel Aviv, 1996; Ești, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1996; Dor de dor, București, 1996; Itzhak Rabin. Pacea și-a ucis soldatul (în colaborare cu Ileana Cudalb), București, 1996; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
care și l-au propus, sau dintr-un set de valori În care cred. * „Cuvîntul e o rană a tăcerii.” (Lucian Blaga) Faptul că intimitatea gîndului nu trebuie violată este exprimat și În proverbul: „Cel mai bun cuvînt rămîne cel nerostit”. * „E greu să treacă cineva peste propria sa natură.” (Hitopadeca) Specificitatea psihologică a fiecăruia este dată, bineînțeles, de predispozițiile și particularitățile sale Înnăscute: „Tot ce-i fixat și Înnăscut se atenuează prin educație, dar nu se Înlătură” (Seneca); „Poți să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
spus, în trei prepoziții-prefixe definitorii: spre (sau chiar întru, am putea adăuga), trans, în sfera unei hermeneutici transdisciplinare, și fragila dar indispensabila punte a lui între, care să reconcilieze Atena și Ierusalimul. Pe acest drum al Ileității, al unei alterități nerostite, dincolo de Eu și Tu, își situează Raluca Bădoi tentativa de restituire a unei împreună reflecții asupra subiectivității și limbajului, înscrisă în demersul contemporan filosofic și de fenomenologie a religiosului al unor autori precum Janicaud, Greisch sau Stéphane Habib. Calea eu-lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]