959 matches
-
susține convingător discuția în spaniolă i-am lăsat să-și continuie 139 dezbaterea. Un alt pelerin, tot ieri, era revoltat pe toți japonezii ce vin aici, se urcă în autobuz și apoi coboară la câțiva km de hanuri, ocupând cu nerușinare locurile pelerinilor frânți de oboseală, care sunt apoi constrânși să doarmă sub cerul liber. Acest interes pur turistic sau sportiv, pur recreativ îl remarc și eu și se amplifică cu cât mă apropii mai mult de Santiago. Am simțit o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
scop de care el nu prea este mulțumit. Viziuni am avut mai tot timpul, dar au fost viziunile unui om lucid, chiar poate prea lucid pentru un om care scrie poezie, care trăiește poezia până la arderea totală. Este chiar o nerușinare, ca să parafrazez pe cineva, să te apuci de scris poezii fără să fii inspirat. Inspirația nu este numai acea stare de desprindere de cele curente și intrarea în altă lume care-ți spune ce și cum să faci un lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și cum să faci un lucru inutil să fie util, ci momentul în care simți pe fruntea ta mâna lui Dumnezeu. Dacă mâna lui Dumnezeu este acolo și tu nu simți și te apuci să scrii poezie, este o mare nerușinare să faci ceea ce nu trebuie să faci și faci. De ce te-ai apucat să scrii proză? Ce resort intim împinge un poet să se apuce de scris proză? Neîncrederea în propria poezie? Neîncrederea în forța poeziei? Scriu proză de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost suficientă "alergarea" voastră prietenească. Cartea mea a câștigat în credibilitate și prin voi (deși, nu puțini au fost prietenii adnotatori, care continuau să mă discrediteze, în Iași și în țară, lansând vorba că, în fapt, mi-am permis, cu nerușinare, să mă expun cu o amantă chiar așa pe coperta propriei mele cărți). Dincolo de această anecdotică parșivă, să spun, cu mâna pe inimă, cu o anume nostalgie, că volumașul meu costa 5 lei și că s-a vândut în tiraj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în mijlocul căreia îți duci viața de zi cu zi, și la adevărul istoric care ți se ascunde sau falsifică sub propriii tăi ochi? Și dacă istoria de sub ochii noștri, inclusiv cea din 1989 încoace, e atât de mistificată, cu toată nerușinarea, în văzul nostru al tuturor celor care am trăit-o, dar și în văzul întregii lumi, mă îngrozesc gândindu-mă cât de fals trebuie să fie trecutul dinaintea vieților noastre, cel din cărțile de așa-zisă "istorie". Cum să controlăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ale Academiei și înșela autoritățile germane, de ar descoperi lucrul“. Am pledat călduros că nu era o fraudă, ci o anticipare, că nu eram ținuți să nu ascundem bunurile noastre de vrăjmașul care ne jefuia fără de nici un drept și cu nerușinare, că numai la Academie era un sorț de scăpare pentru documentele noastre. A fost ireductibil în hotărârea lui. Am plecat indignată. Le-am ascuns în pod, sub streașină, într-o depresiune a podelei, unde era foarte greu de pătruns; unde
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fost întotdeauna alături de regii lui; regii au fost uneori mai pe... alături. * Apropierea între oameni nu are în vedere coordonate geografice, ci spirituale. * Unii politicieni înoată foarte bine împotriva curentului. * Lăcomia stimulează lipsa simțului măsurii și a bunului simț, adică nerușinarea. * Casa regală preia o parte din greutățile poporului român, ușurându-l de bunuri. * Dacă ai mâncat usturoi, nu mai deschide gura. * Rostite în exces, unele cuvinte se tocesc; nu și buzele care le pronunță. * La noi, moliile se bucură cel
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
amărăciune, Într-o notiță prizărită la „Miscelanea“, că a fost victima unui plagiat, cuvânt cu cuvânt, după La mort de Philae de Pierre Louÿs, carte abia apărută. Crasa ignorare a actua lității literare din partea redacției nu fusese mai prejos de nerușinarea plagiatorului, care publicase și În Noua Revistă Română câteva nuvele, unele de o remarcabilă ținută literară și, probabil, tot plagiate. I-am scris la Craiova, unde Își dăduse adresa, cerându-i explicații și mi-a răspuns că așa-zi sul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
schimbat prea mult în bine. Au fost restituite prea puține biserici și case parohiale din totalul celor primite pe nedrept, iar acolo unde se obțin prin sentințe judecătorești, clerul ortodox refuză pur și simplu aplicarea acestor sentințe definitive sfidând cu nerușinare până și justiția. Gestul IPSS N. Corneanu, arhiepiscop de Timișoara, care imediat după Revoluție a înțeles să restituie greco-catolicilor toate bisericile primite, nu numai că nu a fost apreciat de ierarhii BOR, dar aceștia l-au și sancționat și chiar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
noastre indecise și nemărturisite... 10 aprilie 1954 Iată cele două extremități în care, după părerea mea, merită să faci dragoste fizică: 1) Atunci când, în fața unei mari iubiri, rușinea de a fi animal dispare; 2) Atunci când reușești a savura animalitatea și nerușinarea proprie, cu condiția însă ca acestea să fie perfect satisfăcute. Restul este umplutură, autosugestie, inutilitate, de care oamenii de calitate ar trebui să se debaraseze. 17 aprilie 1954 Acum câteva zile, un coleg de la institut (Mircea Segal) a făcut o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai târziu, când revedeam copacul acesta, în capul meu se pornea fuga buimacă și-mi repetam în minte mereu aceeași propoziție: au folosit aceeași scară, găinile și cu el. Însă doctorul cel cu penicilina nu-și făcea reproșuri. A avut nerușinarea să pună la îndoială sinuciderea, insistând să fie făcută autopsia. L-a despuiat pe mortul gata îmbrăcat de gravitatea ce i-o dădea costumul cel bun, s-a erijat în mare specialist și i-a făcut mortului autopsia într-o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
coajă de mămăligă, o felie de pâine, mâncare gătită, tot ce însemna sursă pentru hrana familiei era batjocorit, murdărit, risipit. Își lăsau fecalele mărunte și negre pretutindeni: pe jos, peste pături, pe masă, peste farfurii, pe hainele noastre, cu o nerușinare vădită, gândită și planificată satanic. Cu piciorușele lor scurte, dar solide, musculoase, energice și botul ascuțit prevăzut cu incisivii tăioși ca o ghilotină în miniatură, nu le rezista nimic, fiind perfect înarmați și adaptați pentru viața subterană, specialiști în construirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adevărată, frumoasă cu corp și idei, palpabilă până la biografie, halucinantă până la vrăjitorie. În această țară aflată dincolo de negura blocului meu de gheață, unde cărțile sunt oameni, unde bibliotecile sunt altceva decât cimitire pentru gând și faptă, acolo nu e nici o nerușinare în a-l vedea pe Cehov la fel de important cât unchiul Vania; acolo, muritorul Tolstoi e egal în drepturi cu nemuritorul Bezuhov; acolo Rebreanu e un personaj al lui Bologa, iar Balzac - creația supremă a lui Rastignac. Aici însă, pe telexuri
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Socialistă din Octombrie a desființat cu totul și pentru vecie orice formă de exploatare a omului de către om pe a șasea parte a globului.“ (La mitingul din București, cu prilejul celei de a 40-a aniversare a revoluției ruse, 1957) Nerușinarea senilă a lui Iorgu Iordan (nota V. I.) „Peste câteva zile, poporul francez este chemat să-și spună cuvântul în problema noi orânduiri politice pe care guvernul de Gaulle vrea s-o impună (și, în multe privințe, a și impus
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un glas al acestei primăveri virginale, scăldată în lumină, împodobită cu cei mai frumoși dintre toți cerceii: mugurii. Încă o dată, Uniunea Sovietică întinde deasupra întregii lumi ramura de măslin a păcii...“ („Uniunea Sovietică, scutul primăverii“, Scînteia tineretului, 8 aprilie 1958) Nerușinarea pură și simplă a lui Eugen Jebeleanu (nota V. I.) „Se pare că domnul Charles de Gaulle, care are memorii, are într-un grad mai puțin convenabil memorie. Altfel cum am putea explica strania d-sale întâlnire la Colombey, cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a putea citi pe Creangă în limba lui, poetul democrat-popular Alfred Margul Sperber, care trăiește în România de atâta vreme, își scrie opera într-o limbă străină, pentru ca apoi veninul lui vulgar să fie tălmăcit de poeți sau propagandiști români. Nerușinarea e rotundă. (Nota V. I.) MARTIN Aurel „Interlocutorul poeților noștri de azi e o patrie socialistă. Cu inerentele ei contradicții. De alt ordin decât cele acute de pe vremea lui Eminescu, Goga sau Beniuc - tânărul. Cu alte idealuri imediate. Și cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ton că era un lucru nedemn - motivul pentru care nu venea la noi în vizită. Adevăratul păcat al Ancăi nu era pur și simplu frumusețea sa excesiv, voluptoasă, ci faptul că se refuza bărbatului român, că disprețuia dragostea sinceră. Prin nerușinarea cu care se înfrupta din bunurile capitaliste strecurate în țară de studenții străini, Anca era o trădătoare de neam. La urma urmei, în felul ei, era la fel de subversivă și incomodă ca și punkerița de pe tubul de Impulse roșu. Mi-era
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a pune în mod corect și cinstit în practică aceste idealuri? (pentru care a primit suportul populației): - Din primele zile, noul politician în care oamenii aveau încredere, a început să spună tot felul de minciuni, să mintă în față cu nerușinare populația. Cu alte cuvinte, cel care era apărătorul ,,idealurilor”, a început să mintă oamenii în numele acestor idealuri și desigur pentru ,,binele lor”, pentru că oamenii nu știau ce este bine pentru ei și era nevoie de unul mai ,,deștept” care să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
manifestare a lipsei de respect, a necuviinței apărută în modul de a se adresa ori de a-și exprima refuzul, venită din partea copilului trebuie respinsă și sancționată de părinți înainte de a se amplifica și a degenera în obrăznicie, impertinență și nerușinare. Nu trebuie uitat că necuviințele mici, interpretate ca drăgălășenii sau manifestări ale deșteptăciunii, se transformă treptat în atitudini intolerabile. Aceeași intoleranță trebuie manifestată și față de comportamentele libertine ale copilului. Orbiți de dragoste, mulți părinți trec cu vederea greșelile copilului, greșeli
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sub explicația: ce vrei, minte de copil, în poznele aparent inofensive (unele chiar încurajate pentru că ele fac deliciul celor din jur), în minciunele istețe care sunt percepute ca semne de deșteptăciune sau sclipiri geniale, ajungându-se treptat la obrăznicia și nerușinarea cu care sunt respinse observațiile sau reproșurile părinților, toate contribuind la transformarea odorului într-un mic tiran. Aproape fără să-și dea seama (orbiți de dragostea fără limite), părinții ajung în situația nefirească de a se subordona copilului, de a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ce-am pe suflet? Nările îi freamătă vizibil și văd foarte clar că e extrem de nervoasă, dar singurul lucru pe care îl spune este: — E o versiune ușor trunchiată asupra adevărului. — Ba nu e trunchiată deloc! Te-ai folosit cu nerușinare de Luke! — Nu s-a plâns niciodată că muncește prea mult pentru mine. — Știi bine că nu e în firea lui să se plângă. Dar e imposibil să nu fi văzut și singură cât de tare se strofoacă pentru tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nas curbat ca un cioc sunt colerici, obraznici și tiranici <endnote id="(386, p. 297)"/>. În De Humana Physiognomia (Neapole, 1586), Giambattista della Porta scrie, la rândul său, că nasul În formă de cioc de corb sau de cocoș denotă nerușinare și desfrâu, iar oamenii care au buzele groase și răsfrânte disprețuiesc onoarea și au suflet josnic <endnote id="(413, p. 19)"/>. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pentru a transforma „arta” În „știință”, Charles Le Brun a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
culturii românești”. Chiar ieri m-am aflat în situația să refuz cu indignare, dar în cele din urmă cu olimpianism, o asemenea tiranie venită din partea unui redactor ieșean, D. Costea , care, ca și altădată, a căutat să-mi impună cu nerușinare opiniile sale în legătură cu ceea ce scriam. în cazul de față, să critic pe cineva pe care el nu-l înghite (eu scriind întîmplător despre acesta). De altfel, la Iașul literar nu voi mai colabora de acum , deși peste șase luni fratele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
După cum scriam și În alte dăți, comuniștii români voiau ca poporului să nu i se reamintească filele de istorie cu care activiștii se șterseseră la fundurile groase, de nababi trăiți În puf de gâscă. Aproape jumătatea de Moldovă furată cu nerușinare de „genialul” Stalin trebuia să rămână acolo unde-i hărăzise locul: În URSS. Cu toate că foarte mulți români din dreapta Prutului aveau neamuri În stânga lui, realitatea nu trebuia oficializată iar sentimentul național trebuia reprimat cu sălbăticie. Neținând cont de lipsa totală de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a renunțat la toate pasajele semnalate, rămînÎnd doar finalul”. Deci, un fleac ciuruit. În fosta dictatură a „proletarilor” de la vârful Puterii, se vorbea la nesfârșit despre „revoluționara presă comunistă” ce-ar fi existat În România interbelică, mințindu-se astfel cu nerușinare. Scopul acestor deșănțate calupuri propagandistice nu era altul decât acela al inducerii În eroare a omului simplu, netrecut prin pușcăriile și lagărele de muncă de tip nazist ce umpluseră cândva teritoriul patriei de tip sovietic. În „Nota de sesizări” cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]