978 matches
-
meu prieten visător, Georgie Tilden, l-a împăiat. O grămadă de îndeletniciri ciudate avea Georgie, visătorul ăsta... În timpul războiului am fost în același regiment scoțian și i-am salvat viața când câțva din bravii tăi compatrioți ne-au atacat cu nerușinare la baionetă. Georgie era pasionat de filmele mute și știa să aprecieze un spectacol bun la matineu. După armistițiu ne-am întors la Aberdeen, am văzut că-i un oraș mort, iar Georgie m-a convins să vin cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nerușinat despre lucruri în care unii credeau, alții nu, dar ascundeau asta cu multă discreție sub un înveliș de bunăcuviință. Puțin îmi păsa că privirile lor erau încărcate de reproșuri. Important era că se îndreptau spre mine, că mă observau. Nerușinarea îmi dădea prilejul să mă simt cineva, nu mai eram un nimic pe stradă. M-am grăbit atunci să văd în Dumnezeu un prieten al tatei, un sfetnic al lui, pe care trebuia să-l înfrunt ca pe tata, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o liturghie, în vreme ce eu... Eu trăiam cât timp nu greșeam, încât trageți și voi concluzii de aici”. Ceilalți se enervaseră. Nu știu de ce atunci am fost aproape sigur că Mopsul nu fusese niciodată acrobat la trapez și că mințea cu nerușinare. N-aveam nici un temei pentru bănuiala mea și totuși am început să fiu mai atent. Ce se întâmpla acolo? Într-o clipă, toți mi s-au părut niște acrobați care jucau fără plasă, dar nu într-o arenă, ci deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
migdalați s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mânie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e că mă înfrunta. Părul negru îi cădea în șuvițe rebele peste gulerul halatului și din toată atitudinea ei răzbătea o nerușinare provocatoare; râdea, dezvelindu-și dinții superbi, de fiară sănătoasă. Totdeauna mi-au plăcut femeile cu dinți frumoși, a fost o slăbiciune a mea, poate pentru că toată viața m-au durut măselele și pentru că de foarte tânăr am fost nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
parțială, paralizia forțelor sale ca pictor și declinul rapid, moartea timpurie, capitularea bărbătească, liniștită și din cale-afară de frumoasă - unirea fluturelui cu astrul său, a nopții cu zorile“. Se mai văzuse oare vreodată scriitor care să Își ignore cu atâta nerușinare Îndatoririle față de povestire și de cititori? Și totuși, și totuși... publicul fusese cucerit. Manuscrisul fusese achiziționat contra unei sume uriașe de către Societatea Londoneză pentru Arte Frumoase și urma să fie expus la sediul acesteia, sub sticlă, unde putea fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca Genel, desăvîrșindu-și pilotajul, să-și strecoare taximetrul înapoi, din lumea Bucureștiului anilor '30, printre zăbrelele capacului de canalizare, spre domiciliul din strada Perone 191 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI lipsește, doar pentru a râde c-o mai imensă nerușinare de ea, de Dorina. - Ia ieși de acolo, fă, căcăreazo de muscă! Că rad la botul tău două palme, de-ți umblă fălcile, stînga-dreapta, ca la mașina de scris!... Când e furioasă, pufoasa Dorina reușește să imite splendid jargonul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întuneric, în autobuz, în haina de uniformă și pescui o fițuică. Apărea copiat acolo cum că simboliștii, "prin armonie verbală și melodie... căutau să se apropie de muzică", ceea ce i se păru, din partea celor ce, trăncăneau despre simboliști, o uriașă nerușinare. El mai punea urechea, mai degusta la muzică. Dar simboliștii nici prin vis nu se apropiaseră de zonă. Fusese, într-adevăr, ascultat, de către profesoara sa Carabulea, în ziua pronosticată, exact despre simboliști. Dar nu fusese capabil să pretindă că niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un medicamentul de întremare. - Ce-am scris, fă, eu, pe pământul ăsta... Ca să vii tu croită, în limbă, la mine?!... În vreme ce al tău, poetul, stă acasă. Și muncește, poate și-un secol, ca boul, la o rimă. Despre frumusețile și nerușinările tale. Ferm convins că și ție îți place literatura romînă?!!... Se înfierbînta și neglija faptul că nu toți inițiații scriau în ritm și în rimă. Pe de altă parte, nici iubitele nu știau, probabil, exact ce să-i răspundă. Pentru că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
enervează cumplit (azi mai mult ca oricând!): o trompă scârboasă, cojită pe alocuri. De fapt, Întreaga ei făptură e Înspăimântătoare: ochi bulbucați, de broască năucă, buze șterse, obraji scorțoși, plini de pete și păr. Mă scald În privirea ei cu nerușinare. Hârca are un aer buimac. În cele din urmă, se trage un pas Înapoi, Îmi fixează o secundă sexul, care spânzură dizgrațios, ca o mare omidă, se Întoarce și aleargă cu mâinile ridicate, acoperindu-se de țipete scurte, ca niște
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
salivă. Căzu dezechilibrat si, pentru un timp, se amestecă printre picioarele lor, călcat pe degete și pe glezne, gâfâind și Încercând să se ridice deasupra. Se juli dureros la gât, dar reuși să-și recapete verticalitatea, epuizat. Huiduielile continuau cu nerușinare, iar el le asculta amețit și speriat, ferindu-se de Împunsături și lovituri. Se șterse de praful de pe față, amestecat cu broboane mari de transpirație și căută un loc de refugiu, o cale de ieșire din iureșul acela nestăvilit de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sale groase de la mâna stângă avea un inel delicat, un inel sidefiu, cu reflexe de ametist. A refuzat să-mi spună de unde-l avea, schimbând cu diplomație subiectul. Și, pentru că Îmi plăcea mult inelul acela, i l-am cerut cu nerușinare. L-am vrut al meu. Și am făcut-o Într-un mod barbar, Încercând să i-l smulg hoțește (așa procedam câteodată, când el Întârzia, mai mult din glumă, să-mi dea vreun lucru râvnit de mine). Milu, Însă, și-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai scăpat de ea de când s-a născut Emily, sinceră să fiu. Cinci ani În care am umblat Îmbrăcată În costumul de plumb al nesomnului. Dar care ar fi alternativa? Să mă duc la școală după-amiază și să trântesc cu nerușinare pe masa cu ofrandele de sezon o cutie cu cele mai bune plăcințele Sainsbury? Atunci, pe lângă Mămica Veșnic Absentă și Mămica Urlătoare, Emily va putea adăuga și Mămica Incapabilă Să Facă Eforturi. Peste douăzeci de ani, când fiica mea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îngerul Gabriel tocmai Îi dă vestea cea mare Fecioarei Maria, care Începe să smulgă lâna de pe măgarul de lângă ea. Cea care o joacă pe Maria este Genevieve Law, fiica Alexandrei Law, reprezentanta clasei și maică superioară - altfel spus, casnică cu nerușinare. Există o competiție acerbă Între maicile superioare pentru a obține roluri principale pentru progeniturile lor În astfel de piese. Credeți-mă, nu au renunțat ele la funcția lor de director sau rolul dintr-un serial de succes ca să-l lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dar umbli cu capul în nori“. Cum era o femeie coaptă? Ca norul de ghalian al acelora care fumau ierburi cu opiu: dens și dulce ca o melasă, acaparator, obsesiv. Sebas o alinta ca pe o copilă, pe când ea îndrăgise nerușinarea. Era sigură că nici fiu-său nu se pipăise așa cu vreo fată, precum ei doi în depozitul de cașmiruri. Era magazinul mătușă-sii, cu care devenise complice, ca între ele, femeile. Pân’ la urmă, Leclerc o pătrunsese acolo, strivindu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
clopoțelul, pe care o vom relata mai Întâi spre a o putea explica, este, după câte se pare, apocrifă 1. Dl Jesse nu se bazează, spre a o respinge, doar pe faptul că Brummell era contestat, ci și pe vulgara nerușinare (the vulgar impudence) degajată de Întâmplare. Și are dreptate; căci un dandy avea adeseori ceva nerușinat, dar vulgar nu era niciodată. Un fapt, de altfel izolat, oricât de expresiv ar fi, nu valorează În gravitate - pentru a motiva o dizgrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
noștri prieteni, dl Eugène Sue, remarcabil deopotrivă prin eleganța stilului și originalitatea opiniilor sale, prin gustul său rafinat În toate privințele, ca și printr-o minunată Înțelegere a vieții, ne-a promis comunicarea remarcelor sale pentru un capitol intitulat: Despre nerușinare considerată În raporturile sale cu morala, religia, politica, artele și literatura. Discuția se aprinse când a venit vorba despre ultimele două compartimente. Problema era să hotărâm care dintre capitole, cel despre Maniere sau cel despre Conversație, trebuia să treacă Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prezente În teoriile voastre?... Oare la o zi după ce o casă a fost remobilată, retapetată, după ce o trăsură a fost restaurată, după ce mătasea dintr-un budoar a fost schimbată, ce se Întâmplă dacă un fashionable vine și Își sprijină cu nerușinare capul pomădat de o tapiserie? Și un individ furios nu intră anume pentru a murdări un covor? Iar câțiva nevrednici nu Îți ciocnesc trăsura? Și cât timp poți să-i oprești pe impertinenți să calce pragul sacru al budoarului? Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
injurii și ocări, împingând uneori oamenii până în pragul răzmeriței. Fără a fi nevoiți să se lege direct de Abu-l-Hassan, lucru pe care rareori cutezau să-l facă, unii predicatori din ziua de vineri 1 nu trebuiau decât să defaime corupția, nerușinarea și nelegiuirea pentru ca toți binecredincioșii să știe fără urmă de îndoială cine anume era vizat și să arunce în gura mare strigăte răzvrătite de „Allahu akbar!“, cărora imamul care rostea rugăciunea le răspundea uneori, cu enigmatică ipocrizie: „Mâna lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o banală cârpă de praf, iar custozii de la sală sunt cu ochii pe computere, butonând (sau cum s-o fi chemând operațiunea) jocuri cu șobolani, mașini, pisicuțe sau cărți de pocher. Cât timp imens am pierdut în Bibliotecă, furat cu nerușinare, cu nepăsare, cu indolență, cu tembelism de acești oameni puși în slujba cărții. Un orgoliu mărunt, de neîmpliniți ai sorții, de ratați impotenți îi face să-și urască, probabil, meseria și pe tine, care le ceri să și-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe aceste incizii încep să zvâcnească. Tânărul von Humboldt numește „forță vitală“ „acțiunea conjugată a unor substanțe“ care produc electricitate. Anul 1797. Schiller se năpustește năprasnic asupra savantului care ignora filozofia idealistă germană: „judecată goală de măcelar care vrea cu nerușinare să spintece și să măsoare natura (...), fără dulcea participare a inimii...“ Von Humboldt răspunde: Schiller, cu „simțămintele lui de gelatină“, „împopoțonează într-o grandilocvență plictisitoare idei împrumutate de la alții“. Față de spiritul faustic al savanților iluminiști, pretențiile pecuniare, înfumurarea, neputința specializată
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce poamă-mi ești! Minți nepăsător și cu nerușinare! Zi-mi, ție chiar nu-ți este rușine, deloc-deloc nu-ți este? Tonul vocii ei devenea parcă ciudat, vorbea din ce în ce mai greu, mai sugrumat, gâfâia din ce în ce mai apăsat; ambii băgară de seamă amănuntul acesta. Totuși, ea continuă: în aceste clipe abia, înțeleg
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de ce ai venit? — Să vă protejez... Va trebui să veniți cu noi, pentru că soțul tău a devenit un criminal periculos și autoritățile se tem că mulțimea, indignată, o să vă atace. Laila fu cât pe ce să izbucnească în râs în fața nerușinării individului și arătă cu un gest în jurul său. — Mulțimea? repetă. Care mulțime? Nu există nici un suflet împrejur pe o distanță de două zile de mers. Malik-el-Haideri zâmbi pe sub mustață, fericit și amuzat pentru prima dată după multă vreme: — Veștile zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care încerca parcă să-l ucidă. — Te urăște de moarte, remarcă Vetéa Pitó. Dacă vreodată va reuși să se elibereze, n-o să te mai poți ascunde de el nici în gaura de șarpe. — Nu mă-nfricoșează, replică băiatul, mințind cu nerușinare. Nu m-a-nfricoșat nici în noaptea aia, nu va reuși să mă-nfricoșeze nici acuma. Dar acolo sus, pe creasta, mai-mai c-am făcut pe noi de frică, recunoscu celălalt cu dezinvoltura. Eu încă mai am coșmaruri. Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o trăsnească! — Iar Tané s-o condamne să bântuie în vecii vecilor prin adâncurile oceanului! veni imediat răspunsul. N-am mai auzit de nimeni care să fie atât de înghețat la suflet sau care să-și demonstreze răutatea cu atâta nerușinare în fața celor care până atunci fuseseră prietenele și tovarășele ei de suferință. —Incredibil! Fiica bunului rege Pamáu și a blândei Tana!... —Fiica zeului Kauhúhu și a unei șerpoaice-de-mare!... Încă nu-mplinise nici treisprezece ani și deja își petrecea toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
face? Antevorbitorii mei bat cîmpii.. Fără atac la persoană... Eu voi face și voi drege, dar ei... Te știu de elev. Un submediocru, un tupeist care încearcă... Așa cum sînt, dar v-am ocrotit cu umbrela prin lapovița asta. Ce? Auzi, nerușinare. Cînd eram elev tata vă dădea cafea și țigări străine. Mie?! Da, dumneavoastră. Vă cumpăra indulgența. Profesorul este pe moment făcut KO. Pare că nu își va reveni din surpriză. Cele spuse erau adevărate și căuta o soluție. Pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]