6,179 matches
-
vorbi ca o carte, taie-i limba, scoate-i ochii, te-ar bântui ideile care există și pot striga prezentul. Lipsa lor te-ar face evident creatoarea lor, pentru că dor. Atât de tare încât Autorul va exista prin tine. Așa cum, nevăzut, Dumnezeu scrie Pământul cu geografia Lui. Un circuit închis în care nu există alienare. Singurul alienat e însuși Creatorul. El e neînțeles, interzis cunoașterii directe. Nu face politică, sportul nu e punctul lui forte, frumosul stă în interpretarea lui. Țelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spirituali nu ar fi putut să mă găsească. Acum să te văd, personaj ingrat, cum ai să aprinzi chibritul dacă fosforul este la mine. Flacăra sunt eu, Autorule, îmi zise râzând, aducându-mă de mână lângă singurătatea ei. Ea pâlpâie nevăzută, aprinsă demult. Nici eu nu-i mai văd scânteia de la o așa depărtare. Vom străbate împreună noaptea groasă a timpului de peste 31 de ani. Și pentru că mi-e foame de Mitică, vom merge. Și pentru că mi-e sete de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
excavatoare mărșăluind pe lângă cohorte de salopete cu căști multicolore, basculante de 1000 tone, fornăind din frâne și îmbâcsind aerul cu gaze de eșapament, simți că rostul lui pe această lume, fără casă, fără atelier, fără ochi, a luat sfârșit. Pedestrași nevăzuți trimiseră în același timp mii de săgeți fierbinți prin ochii lui. O dată și încă o dată! Când au avut timp să-și încarce ar-ba-le-te-le? Săgețile pătrunseră până-n hipotalamus. Creierul mic își pierdu echilibrul. Șepcarul căzu la pământ, cu capul într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu numai pe localnici, ci înseși pe persoanele în cauză, ajungând până acolo cu întrebarea: oare noi am fost plecați vreodată? Atunci când ajungeau în orașul viitorului, din clipa în care pășeau pe caldarâmul Capitalei se simțeau atrași cu o forță nevăzută spre gară. Reușind să se smulgă din strânsoare, pășeau ca pe ace și în clipa în care vedeau în mulțime un brăilean pe care nu-l cunoscuseră vreodată îl opreau trăgându-l ușor de mânecă și întrebându-l cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În București dar, de fapt, în Brăila. Pentru că m-am dus la examene cu Brăila, în cămin am stat cu Brăila, iar repartiția mi-a fost dată la Călan, dar am adus Călanul în Brăila! Alopații, legați prin cordon ombilical nevăzut de orașul veșnic, Brăila, lăsau urmași peste tot, fapt pentru care mulți ardeleni aveau trăsături bărăganice: chipul de culoarea grâului, ochii precum balta dunăreană, verde-solar, iar gândirea pigmentată cu înțelepciune, dar și cu șiretenie, amintea de carasul cu reflexele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-i străpung cu acul de păr. De spaimă, am străpuns odată un tablou: erau ochii mei din tinerețe. Am lăsat în pace privirile care începuseră să nu mai fie agresive. Cu timpul, au dispărut de tot... Dar eu știam că, nevăzuți, ochii stăteau mai departe la pândă. Scrisoare în Si violet B ună seara! salutau gunoierii la ora 1 din noapte, pubelele, mormanele de gunoaie, cadavrele câinilor de companie călcați de mașini sau spânzurați de zgarda antipurici pe când erau părăsiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se vedeau cu tot neamul lor înotând prin aer urmăriți de puzderia de puiet. Mai jos, somnii stăteau la pândă și plevușca le venea direct în gură fără efort. De la Șantierul Naval, Dunărea se oprea brusc, ca retezată, și curgea nevăzută până la Cotul Pisicii, unde se întrupa din nou în apă curgătoare vizibilă. Bărcile pluteau în gol, vâslele băteau vânjos aerul, vârșele le urmau pline ochi cu pește. Înecații se mișcau duși de curentul nevăzut înainte și înapoi, în poziții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oprea brusc, ca retezată, și curgea nevăzută până la Cotul Pisicii, unde se întrupa din nou în apă curgătoare vizibilă. Bărcile pluteau în gol, vâslele băteau vânjos aerul, vârșele le urmau pline ochi cu pește. Înecații se mișcau duși de curentul nevăzut înainte și înapoi, în poziții pe care numai moartea le poate inventa. Hainele, mulate pe trup, nu mai fluturau în unde. Erau țepene, ca turnate din mâl și alge. Viața se desfășura în invizibil. Oamenii se simțeau, uneori, împinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ce? o întrebă Mioara. Mereu m-am simțit străină și atunci când făceam ceva firesc. Parcă nu eram eu, adică eu vorbeam sau dansam, dar altcineva se afla în spatele lucrurilor și mă sfătuia și cum să sorb din supă. O carne nevăzută cu creier, cu slăbiciuni și gânduri neclare ca și mine. Mi s-a dat, știu, dar de ce? Domnul nu este acasă ca să-mi spună. E pe undeva frânt de oboseala dăruirii. Tu unde te duci? La locul meu! spuse fantoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
va fi fiind doar amintirea, culoarea, tristețea lor. Cine știe? Tu, Gustav, ai scris (Boule!): Nimic nu se pierde. Totul se transformă. Picasso a imortalizat atrocitățile Războiului în geniala GUERNICA. La fel toate cataclismele sufletului sunt înregistrate de un penel nevăzut pe urma unei schițe făcute de noi înșine. Valoarea tabloului consta în efortul creației sale. Cine este Cel ce ne pictează mai adevărați decât adevărul? Întrebarea devine astfel mai frumoasă, ghici, când vom afla răspunsul? Nemernicul de Gustav îmi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ochii fixați pe mine, cel care înșira teoreme despre foșnet, postulate, despre nopțile cu greieri, exerciții de mers prin ploaie, de înotat prin apele tulburi ale Dunării, ale dragostei, ale însingurării, ale pasiunilor pentru fizică în Facerea Lumii, văzute și nevăzute, în experimentele chimice în care soluția pentru ziua de mâine era următorul vers de la mijloc sau de la început, aplecarea spre studiul atent al peșterilor și prăpăstiilor și rocilor și scheletelor trecute și viitoare din geografia sufletului lor. Nelămurit niciodată de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ficțiune. Creatorul Epilogului își permite oarecari înflorituri, transfigurând transfigurarea a ceea ce a fost. În apele înșelătoare ale reflectării se mai pot picura câteva exagerări. Niscaiva eroisme și presupuse înțelepciuni. Și mă vedeam și pe mine pe acolo, neștiind că sunt nevăzut. Eu mă vedeam înalt, slab, cu fața atât de expresivă, încât atrăgeam privirile, îmi auzeam tropăitul, respirația, tusea tabagică. Îmi lăcrimau ochii de vântul ascuțit și rece. Îmi tăia fața și confortul plimbării. Oamenii treceau prin mine, un ciclist, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
despre noi erau exacte. I-am revăzut pe Stoian și Teodor înrobiți de copii și greutăți. I-am revăzut și pe Samaliot și pe Năsuc, care, deși muriseră, continuau să vină tot prin speluncile din spatele liceului. Că am văzut firele nevăzute prin care și acum eram dirijați: gest, mimică, stare, gând, că aveam cu toții aceste fire, iar cei care ne mânuiau aveau grijă de noi pe parcursul spectacolului în care îmi jucam rolul de elev sau de vagabond între gândurile vieții. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
moment, n-am găsit deloc drăguță tărășenia asta. Eram bolnav de rușine. Atunci s-a născut în mine dorința de a deveni contrariul: campionul olimpic al secretului. -Cum se procedează? -Începi cu lucruri mărunte. Pe drumul spre școală, neștiut și nevăzut de nimeni, muți cu cinci metri mai încolo un ghiveci de flori rezemat de un zid. Decizi că acesta este secretul: mutarea ghiveciului de flori. Mai degrabă mori decât să spui asta. Nu contează că lucrul acesta nu interesează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dacă ar mai fi fost în viață. Cui crezi că i-ar putea trece prin cap să ne urmărească chiar în timpul unui meci de fotbal? își aduce aminte ideea Bătrînului. Ne pierdem în mulțime și imediat ce fluieră arbitrul ne facem nevăzuți. La Hotel Nord sînt ca la mine acasă, i-a suflat atunci. Cine și-ar fi imaginat că obișnuia să frecventeze localuri luxoase, că pe lîngă asta avea o cultură generală foarte bine pusă la punct, că îi plăcea să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cineva încearcă să ne destabilizeze, să fi durat vreo douăzeci de secunde toată improvizația, pînă s a dezmeticit lumea și a început să arunce înspre ei cu tot ce le pica în mîini, și el țuști înapoi, s-a făcut nevăzut băgînd și mai tare dracii în audiență. Cînd mare revelație, Gulie. Dendé îl vede pentru o clipită pe Copoi, milițianul, securistul, numai el putea să fie, în civil, discret, ăsta trăgea sforile, el și cu Picioruș de Ghips, îi simt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
grijă în cazul ăsta? — Hai lasă că n-o fi dracul chiar atît de negru, doar n-o veni sfîrșitul lumii chiar acuma. Piticul o să înțeleagă că i-a trecut vremea, o să-și strîngă catrafusele și o s-o întindă pe nevăzute într-un locșor mai primitor, pregătit dinainte. Bolivia, Argentina, poate Chile. — Asta vreau să te fac să-nțelegi, de-asta mi am stors creierii de ani de zile, aici e punctul în care cei ca tine greșesc capital. Geniul nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scoate nimeni din ale lui pe Tîrnăcop, de la cîinele ăla blestemat a plecat totul, își aduce aminte, termină cu prostiile, mai bine pune și tu mîna, spune Dendé, și toți trei îl apucă ca pe un sac și se fac nevăzuți în dugheană, încuind ușa după ei. Unde să-l întindem? întreabă Gulie, privindu l pe Dendé de parcă ar fi fost vorba de un cadavru, și pentru o fracțiune de secundă ochii îi fug spre trapa care acoperă intrarea culcușului lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
hac, să nu creadă ei că de data asta mai scapă basma curată! Care ei? încearcă să-l descoasă pe individ, dar cînd să-l apuce de braț ca să-l interogheze, acesta o zbughește înainte ca dintr-un blocstart, făcîndu-se nevăzut în mulțime. Ce-aveai cu el, nenicule? simte că este luat imediat la întrebări, cum adică nu știi cu cine ai de-a face? Nu fă pe prostul că-ți ard una, este amenințat. Auziți, ăștia de partea cui luptă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fesurile, și căciulile celor aflați înaintea sa în mulțime. Dacă ești de-ai noștri, înseamnă că știi ce ai de făcut, îi mai spune mărunțelul, nu e treaba noastră să dăm piept cu barajul Armatei, adaugă, după care se face nevăzut ca o nălucă. Roja privește încă o dată în direcția soldaților cu țevile puștilor îndreptate în sus la 45 de grade, e ditamai barajul, începe să se gîndească, simțind din nou că cineva îi suflă în ceafă. Era cît pe ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tot uitat în sus și în jos de-a lungul străzii, apoi a traversat piața, s-a socotit cu unul din aghiotanții săi minute în șir, a făcut cîteva semne ca un dirijor de orchestră, după care s-a făcut nevăzut cu întreg alaiul. La trei zile am primit un plic pe care mi l-a înmînat un individ în costum gri, conținea mesajul otrăvit, era clar, se hotărîseră s-o demoleze, trebuia să îmi strîng catrafusele și să mă reprofilez
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dat unul cu ceva, tovarăși, așezati-vă cuminți la locurile voastre, să le vorbească careva, el nu mai era în stare, ce idee falimentară aia cu majorarea contribuției, ce mai încoace și-n colo, trebuiau s-o șteargă micuții, se fac nevăzuți împreună cu suita de la balcon. Nu putea să fie așa simplu, Părințele, și totuși era, am văzut-o cu ochii mei, se risipea și lumea, alte zgomote indistincte la distanță, trebuia să faci ceva, să ridici o ambuscadă, grenade, petarde, lume
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lor zilnic Așa se face că Într-o seară târzie și mohorâtă, când hăul nopții acoperise toată lumina caselor și verdele pomilor, ierbii și ogoarelor dar și lacrimile ce curgeau liber din ochii albaștri a lui Victor Olaru, intuite dar nevăzute de către Mamaia, viața „nepotului Ochenoaiei” se Îndrepta către un segment nou plin de neprevăzut, durere și frumusețe. Victor Olaru, cu fața Împietrită, cu gândurile Împărțite În cel puțin trei locuri diferite, mergea hotărât și tăcut iar pasu-i apăsat zdruncina câte
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îi arăta cu capul pe care coarnele crescuse până În salcâm, o căniță cu lapte cu multă spumă, apoi În timp ce blănița lui Sinan Pașa și mustățile Îl mângâiau, acesta sforăia iar pe cerul senin-senin se auzea zgomotul monoton al unui avion nevăzut ... Sfor, sfor! Ca prin vis o mai auzea pe Aneta zicând cu iubirea unui glas stins, stins: Stai să-ți pun o pernă și să te-nchin, nestematu’ meu de nepurcel deștept! Într-un târziu, Îl trezeau vorbele admirative cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și cu ajutorul instrumentului de import, Întrun fel care l-a uimit pe Va a Început să producă niște sunete scurte și ritmice care confereau o notă aparte sârbei, era ceva Între contrabas și jass-ul de la Cățălești. Pe măsură ce timpul trecea pe nevăzute, inimile se deschideau, voia bună scotea În evidență frumusețea sufletelor greu Încercate de vremuri, nevoi și neputință și oamenii dădeau frâu liber bucuriei de a fi Împreună. Spre marea surprindere a nepotului, fanfara-orchestră evolua magnific și ... se completa Într-un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]